Obligaţie de a face. Decizia nr. 329/2014. Tribunalul TELEORMAN

Decizia nr. 329/2014 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 03-09-2014 în dosarul nr. 3506/292/2013

ROMÂNIA

TRIBUNALUL TELEORMAN

SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR. 329

APEL

Ședința publică de la 03 septembrie 2014

Tribunalul constituit din:

Președinte – S. L.

Judecător – G. P.

Grefier – I. M.

Pe rol, judecarea apelului civil declarat de apelanții-reclamanți T. E. și T. N., prin avocat C. D., ambii cu domiciliul în Roșiorii de Vede, ., județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 1226 din 05.06.2014, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. A. și M. V., cu domiciliul în Roșiorii de Vede, ., județ Teleorman, având ca obiect – obligația de a face.

La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns apelanții-reclamanți T. E. și T. N., prin avocat C. D., intimatul-pârât M. A., asistat de avocat S. D. F. și intimata-pârâtă M. V. reprezentată de același avocat.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Apelul a fost timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 30 lei achitată cu chitanța nr._ din 28.07.2014 emisă de Primăria Roșiorii de Vede.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că în procedura prealabilă intimații-pârâți M. A. și M. V. au depus întâmpinare iar apelanții-reclamanți T. E. și T. N. au depus răspuns la întâmpinare.

În conformitate cu dispozițiile art. 131 raportat la art. 482 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față, în raport de dispozițiile art. 95 pct. 2 din Noul Cod de Procedură Civilă.

Avocat C. D. pentru apelanții-reclamanți T. E. și T. N., solicită încuviințarea probei cu contraexpertiza, probă solicitată și la instanța de fond, întrucât expertul care a efectuat expertiza la prima instanță, nu a răspuns la obiectivele solicitate sau a răspuns altceva.

Avocat S. D. F. pentru intimații-pârâți M. A. și M. V., arată că se opune probei solicitate, la instanța de fond expertul a răspuns clar la obiectivele încuviințate și apelanții au avut posibilitatea conform dispozițiilor art. 330 alin. 5 din Codul de procedură civilă, vechi, să aducă un expert parte care să participe la efectuarea raportului de expertiză sau să depună un alt raport, iar în cazul în care erau neconcordanțe între cele două rapoarte, atunci era justificată proba cu contraexpertiza solicitată.

Avocat C. D. pentru apelanții-reclamanți, insistă în încuviințarea probei cu expertiza având același obiective și să se țină cont de obiecțiunile formate, fiind indicat și temeiul legal pentru care trebuie completat raportul de expertiză.

Tribunalul, respinge proba cu expertiza tehnică judiciară solicitată de apelanții-reclamanți, prin avocat, apreciind că raportul de expertiză efectuat la instanța de fond a fost întocmit cu respectarea obiectivelor propuse de apelanții-reclamanți.

Tribunalul, față de împrejurarea că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată terminată cercetarea procesului și deschide dezbaterile asupra fondului.

Avocat C. D. pentru apelanții-reclamanți T. E. și T. N. având cuvântul, arată că prin acțiunea introdusă și prin dovezile aduse la dosarul cauzei, au făcut dovada că, copertina este amplasată în dreptul geamului reclamantului, și lumina nu mai pătrunde în încăpere și apreciază că, obiectivele raportului de expertiză și obiecțiunile la acesta nu făceau altceva decât să stabilească acest lucru. Expertul a răspuns la instanța de fond, că această copertină nu periclitează iluminarea camerei însă apreciază că este vorba despre o prezumție juridică în sensul dispozițiilor art. 329 Cod procedură civilă și nu trebuie dovedită.

Mai învederează avocat C. D., că în conformitate cu dispozițiile art. 615 Cod civil, construcția nu putea fi amplasată la mai puțin de doi metri, astfel că nu s-au respectat prevederile legale și planul de urbanism și nici nu s-a cerut acordul pentru ridicarea acesteia. Precizează că, din fotografiile de la dosar reiese că respectiva copertină acoperă geamul, însă expertul a concluzionat că este situată deasupra geamului și sunt probe evidente împotriva a ceea ce susține expertul, între susținerile acestuia și planșele foto fiind o discrepanță.

Referitor la susținerile expertului conform cu care încăperea are mai multe geamuri, apelanții prin avocat precizează că acest lucru nu înseamnă că altcineva poate să blocheze iluminatul unuia dintre ele. De asemenea expertul a concluzionat că, construcția este făcută pe semirotund, și că semirotundul nu este proprietatea lor.

În concluzie, avocat C. D. pentru apelanții-reclamanți, arată că camera nu poate fi iluminată prin copertina de tablă, aceasta fiind o prezumție juridică de netăgăduit, motiv pentru care solicită respingerea apelului cu acordarea cheltuielilor de judecată efectuate la instanța de fond.

Avocat S. D. F. pentru intimații-pârâți M. A. și M. V., având cuvântul, solicită respingerea apelului și menținerea sentinței civile nr. 1226 din 05.06.2014 a Judecătoriei Roșiorii de Vede ca temeinică și legală. În motivare arată că, înainte de realizarea copertinei, a fost realizat un proiect de domnul inginer P. M., care a stabilit prin proiect că modul de stabilire nu șicanează proprietatea celorlalți colocatari, și de unde reieșea că peretele pe care a fost amplasată este perete comun și nu împiedică pătrunderea luminii, fiind deasupra geamului și nu în dreptul acestuia. La expertiza efectuată de instanța de fond, expertul a avut aceleași concluzii, că nu este impiedicată pătrunderea luminii și că există în cameră alte două ferestre opturate cu bună știință de apelanți, una în proporție de 1/3 și cealalată în totalitate.

Avocat S. D. F. pentru intimații-pârâți, de asemenea arată că prin întâmpinarea formulată a invocat excepția decăderii apelanților din dreptul de a invoca motive de nelegalitate și neteminice a hotărârii atacate conform art. 470 alin. 3 Cod procedură civilă întrucât nu a indicat motivele de fapt și de drept conform art. 470 alin. 1 lit. c Cod procedură civilă.

Concluzionând, avocatul intimaților-pârâți, solicită respingerea apelului, pentru motivele invocate în întâmpinare și acordarea cheltuielilor de judecată.

Avocat C. D. pentru apelanții-reclamanți, solicită respingerea excepției decăderii din dreptul de a invoca motive de nelegalitate și neteminice a hotărârii atacate, invocată de intimații-pârâți.

Tribunalul, în temeiul art. 394 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cauzei.

TRIBUNALUL:

Deliberând constată următoarele:

P. cererea înregistrată la Judecătoria Roșiorii de Vede sub nr._ din 11.10.2013 reclamanții T. E. și T. N. au chemat în judecată pe pârâții M. A. și M. V. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la demolarea copertinei realizată în ., județul Teleorman, amplasată la mai puțin de 2 m de proprietatea reclamanților, iar în condițiile în care acestea nu o demolează să fie autorizată demolarea de către reclamanți pe cheltuiala pârâților.

În motivare reclamanții au arătat că au cumpărat de la F. J. imobilul situat în Municipiul Roșiori de Vede, ., județul Teleorman, așa cum a fost identificat prin schița anexă. Imobilul este o fostă casă naționalizată, care a fost vândută de către primărie, foștilor chiriași, astfel că, fiecare chiriaș a obținut o cotă parte din imobil. P. Sentința nr. 59/2010 s-a dispus ieșirea din indiviziune, astfel că pârâții au delimitarea proprietății atât cu privire la imobil cât și la curtea aferentă. Reclamanții au arătat că pârâții au construit o copertină fixă din lemn, fără autorizație de construcție, care este montată atât pe proprietatea acestora cât și pe proprietatea pârâților. Au precizat că practic copertina deși este construită pe o singură casă prin modul de atribuire a numerelor poștale, după ieșirea din indiviziune, se găsește amplasată la două numere poștale respectiv în ., și ., ambele în municipiul Roșiori de Vede. P. modul de realizare a acestei construcții, mai precis prin montarea ei în dreptul geamului a fost acoperită singura sursă de iluminare a camerei respective. Au arătat reclamanții că această construcție este declarată monument istoric astfel că amplasarea sau modificarea arhitecturi se poate face numai în urma obținerii de avize speciale. P. modul cum a fost amplasată copertina, la jumătatea geamului, iluminarea naturală a camerei a devenit imposibilă, așa încât sub nicio formă nu poate fi vorba de o acceptare a unei astfel de construcții. În momentul în care cad precipitații între copertină și peretele proprietatea reclamanților, au precizat aceștia, se umezește peretele astfel că modul în care a fost realizată copertina este unul defectuos. Reclamanții au precizat că nu pot fi de acord cu scurgerea apelor pluviale de pe copertină pe peretele imobilului al căror proprietari sunt astfel că au intentat pârâților prezenta acțiune prin care au cerut demolarea construcției realizate fără autorizație de către pârâți. Au arătat că valoarea copertinei o estimează la suma de 300 lei.

În drept și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 50/1991.

În dovedire au propus administrarea probelor cu înscrisuri și testimonială.

La dosar a fost atașat Proces-verbal de informare nr. 18/06.10.2013, prin care a fost prevăzut faptul că la ședința de informare nu s-au prezentat pârâții, reclamanta T. E. nu a continuat și nu a acceptat medierea.

La data de 4.11.2013 pârâții au depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamanți ca fiind netemeinică, pentru următoarele motive: prin Sentința civilă nr. 59 din 14 ianuarie 2010 s-a dispus ieșirea din indiviziune asupra holului de intrare în imobilul dintre reclamanți și ceilalți colocatari în urma căreia pârâților le-a fost atribuită o cotă indiviză de ¼ din holul de la .. Pârâții dispunând și de o altă intrare in imobil, au fost de acord să cedeze autoarei reclamanților, cota indiviză din hol pentru că aceasta având o cotă mai mare din hol să-și poată monta și o ușă și astfel să formeze o intrare separată de ceilalți colocatari. La momentul la care a fost cedată cota au fost stipulate și unele condiții astfel că pârâții au fost de acord să cedeze partea ce le aparținea din hol, de 2,30 mp în schimbul acordului reclamanților de a le permite să construiască copertina de protecție, să realizeze zidirea ferestrei ce dă în balconul pârâților și executarea unui zid despărțitor în podul casei. Acest acord a fost realizat între pârâți și autoarea reclamanților, care este mama reclamantului T. N., acord despre care reclamanții aveau cunoștință. Pârâții au arătat faptul că la solicitarea reclamantei au fost de acord să zidească fereastra cu cărămidă de sticlă pentru a da posibilitatea luminii să pătrundă în imobil, deși costurile materiale au fost mai ridicate. Au mai precizat pârâții faptul că au renovat exteriorul casei și au executat copertina pentru protecția zidului, neobținând de la reclamanți permisiunea de a înlocui jgheaburile de colectare a apelor pluviale, astfel că toată apa în loc să se scurgă prin jgheaburi se scurge pe pereți. Copertina a fost executată în baza unui proiect, pentru protecția zidului întrucât exteriorul casei a fost renovat. Au arătat reclamanții că dețin autorizație de construcție pentru această copertină care profită și reclamanților. P. executarea copertinei nu a fost acoperită singura posibilitate de iluminare a camerei respective, întrucât camera mai are două ferestre, una în . iluminarea camerei și pe care reclamanții au obturat-o pe o suprafață de 1/3, executând fereastra cu 1/3 material termopan și 2/3 din sticlă, considerând că au suficientă lumină și alta în . că au considerat că nu au nevoie de lumină au acoperit prin interior cu rigips cea de-a treia fereastră de la cameră, cea din . cea mai mare dimensiune. Ploaia se scurgea înainte de a monta copertina pe perete și îl putea deteriora dar nu pe peretele în care reclamanții au investit bani ci pe peretele renovat.

În apărare pârâții au înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri, cercetarea la fața locului, interogatoriul reclamanților și proba testimonială.

Au solicitat obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 25.11.2014, reclamanții au depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care au precizat faptul că în mod eronat pârâții au arătat că au fost îndeplinite condițiile legale de construire a unei copertine, de fapt pârâții neavând autorizație de construire așa cum rezultă chiar din înscrisurile depuse la dosar. Geamul din cărămidă transparentă a fost realizat tocmai pentru a facilita pătrunderea luminii, dar realizându-se această copertină lumina nu mai pătrunde în casă.

La data de 13.01.2014 reclamanții au precizat că-și întemeiată acțiunea pe dispozițiile art.615 din Noul Cod Civil; legea 50/1991 și lega nr.422/2001, arătând că lucrarea realizată la mai puțin de un doi metri de limita de hotar, în dreptul geamului, fără acordul acestora și fără a avea autorizație de construire și aviz emis de Ministerul Culturii le obstrucționează pătrunderea luminii în încăpere.

În cauză s-au încuviințat și administrat pentru părți probele cu interogatoriu, testimonială și expertiză tehnică de specialitate.

Expertiza a fost efectuată de expert judiciar în specialitatea construcții civile și industriale și depusă lucrarea la data de 6 mai 2014.

P. sentința civilă nr. 1226 din 5 06 2014 instanța a respins acțiunea ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că reclamanții fac dovada cu Sentința civilă nr. 2356/16.10.2012 pronunțată de Judecătoria Roșiori de Vede, definitivă și irevocabilă, că au cumpărat de la numita F. J., imobilul situat în Roșiori de Vede, ., compus din două camere de locuit cu o suprafață utilă de 35,60 mp, și un hol în suprafață utilă de 5,13 mp; o magazie în suprafață de 1 mp, un WC precum și suprafața de 72 mp teren intravilan aferent construcțiilor, aflat în indiviziune forțată cu Municipiul Roșiori de Vede, proprietar pe diferența de 24 mp.

Pentru holul casei din Roșiori de Vede, ., și care face parte din imobilul cumpărat de către reclamanți, pârâții anterior s-au judecat cu vânzătoarea F. J., care a avut calitatea de reclamată, pentru ieșirea din indiviziune în dosarul civil nr._, în care s-a pronunțat Sentința civilă nr. 59 din 14.01.2010 rămasă definitivă și devenită irevocabilă și s-a dispus ieșirea din indiviziune.

Din considerentele hotărârii reiese că pentru acel hol în suprafață totală de 10,92 mp F. J. avea un drept de 2,39 mp, pârâții din acel dosar P. N., P. M. un drept de 3,74 m, B. S. un drept de 2,39 mp și M. A. împreună cu M. V. un drept de 2,39 mp.

Din aceleași considerente ale hotărârii reiese că reclamantei F. J. i s-a atribuit Lotul nr. 1, compus din partea holului casei în suprafață utilă totală de 5,13 mp (rezultată din suprafața de 2,39 mp drept propriu la care s-a adăugat suprafața de 2,39 mp ce aparținea părților M. A. și V., precum și suprafața de 0,35 mp ce aparținea tot soților M., ce au înțeles să o cedeze, pentru ca reclamanta din acel dosar să aibă posibilitatea să-și monteze o ușă de acces separată în golul ferestrei de pe peretele exterior cu lățimea de 0,80 m, prin desființarea parapetului.

Față de această sentință, rezultă că după ieșirea din indiviziunea cu indicarea limitelor de proprietate, reclamanta din acel doar F. J. și care este mama reclamantului din prezentul dosar, le-a vândut reclamanților din prezenta cauză, imobilul din care face parte și holul în suprafață de 5,13 mp.

Nemulțumirile părților din prezenta cauză, au apărut în momentul în care pârâții au construit o copertină, despre care reclamanții pretind că nu îndeplinește condițiile legale, fiind realizată atât pe peretele pârâților cât și al reclamanților, fără a avea autorizație de construire, și care împiedică pătrunderea luminii în casa reclamanților.

În cauză, prin cererea de chemare în judecată așa cum a fost precizată ulterior, reclamanții au pretins că respectiva copertină a fost realizată la mai puțin de doi metri de proprietatea acestora, fiind încălcate dispozițiile art. 615 cod civil și au solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați pârâții la demolarea copertinei pe cheltuiala acestora sau să fie autorizați reclamanții să o demoleze pe cheltuiala pârâților, invocând lipsa autorizațiilor și faptul că prin construirea copertinei sunt lipsiți de lumina naturală.

Instanța nu a primit argumentele reclamanților, nefiind susținute de probele administrate.

În primul rând, reclamanții au invocat lipsa autorizațiilor sau nerespectarea acestora, însă potrivit dispozițiilor art. 23 lit.a din Legea nr. 50/1991, această faptă constituie contravenție, care trebuie constatată de organele de control ale consiliilor județene și locale, cum prevede art. 24 alin.1 în termen de 2 ani de la săvârșirea faptei conform art 26 din lege, ori în cauză nu s-a constatat săvârșirea contravenției, iar instanța nu are posibilitatea să verifice din oficiu respectarea autorizației.

În al doilea rând, afirmația reclamanților privind lipsa autorizației este și nefondată, întrucât la dosarul cauzei pârâții au depus întreaga documentație privind realizarea obiectivului copertină și autorizația de construire nr.74/0.12.2013, însoțită de toată documentația .

Din probele administrate respectiv răspunsurile la interogatoriu ale pârâților s-a reținut că aceștia au construit o copertină deasupra balconului pe zidul comun al părților și care nu acoperă geamul reclamanților, astfel că nu sunt lipsiți de pătrunderea luminii naturale în cameră.

Răspunsurile pârâților la interogatoriu se coroborează cu declarațiile martorilor B. A. și C. C. precum și cu raportul de expertiză efectuat de expert S. N..

Astfel, din expertiza efectuată de specialist pentru lămurirea situației de fapt instanța a reținut că respectiva copertină este amplasată pe peretele comun care desparte cele două imobile ale părților și că nu obturează lumina ce intră în camera reclamanților pe geamul deasupra căruia este construită.

Din același raport de expertiză, reiese că la realizarea copertinei pârâții au respectat toate condițiile impuse de certificatul de urbanism, autorizația de construire și proiectul întocmit de proprietarul autorizat, iar copertina este construită deasupra ferestrei zidită cu dale din sticlă translucidă a reclamanților, la nivelul planșeelor imobilului (și nu în dreptul geamului reclamanților așa cum au pretins).

În același raport de expertiză, expertul indică faptul că fereastra reclamanților acoperită cu cărămidă din sticlă tip nevada, asigură lumina în camera acestora în mod direct; planșeul (orizontal) al copertinei formează un unghi de 90 de grade cu planul vertical al ferestrei zidite, prezentând totodată și soluții de remediere favorabile reclamanților pentru respectiva fereastră.

Față de constatările expertului care se coroborează cu declarațiile martorilor, instanța a reținut că, nu este stânjenită în nici un fel proprietatea reclamanților ca urmare a copertinei edificate de pârâți, nefiind incidente dispozițiile art. 615 Cod civil.

Referitor la capătul privind obligarea pârâților la demolarea copertinei pe cheltuiala acestora, iar în condițiile în care nu o demolează să fie autorizați reclamanții pe cheltuiala pârâților, instanța l-a respins ca nefondat, întrucât aceasta nu are nici un punct comun cu proprietatea reclamanților, așa cum reiese din schița anexată raportului de expertiză.

Astfel, din raportul de expertiză s-a reținut că măsura demolării nu se justifică, întrucât copertina este construită la o distanță mai mică de 2 m deoarece trebuie să acopere, să preia și să îndepărteze apele meteorice de pe scara de acces (numită impropriu „balcon”), în imobilul pârâților.

În temeiul art. 453 Cod procedură civilă, reclamanții au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată către pârâți, reprezentând onorariu de avocat, dovedite cu documentul justificativ, chitanța nr._/26.05.2014 și nr0000241/11.12.2013.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții T. E. și T. N. care au solicitat admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, iar în subsidiar schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.

În motivarea apelului se arată că instanța în mod greșit a respins acțiunea privind demolarea copertinei considerând că nu este produs un prejudiciu reclamanților și mai mult considerând că încălcarea art. 615 C. Civil, și a art. 311 – art. 312 din planul de urbanism este posibilă și legală.

In motivul doi de apel se arată că respingerea probelor respectiv a obiecțiunilor la expertiză cât și a contraexpertizei este nefondată încălcând art. 337 și art 338. C. Pr. Civ.

În motivul trei de apel se arată că instanța a interpretat greșit art. 615 C. Pr. Civ., acesta fiind un articol imperativ instanța neputând aprecia decât dacă se respectă amplasarea la distanța regulamentară de 2 metri de limita de hotar.

P. întâmpinarea depusă la 25.07.2014 intimații M. A. și M. V. au invocat excepția decăderii apelanților din dreptul de a invoca motive de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii atacate, iar pe fond au solicitate respingerea apelului.

În motivare se arată că din cererea de apel lipsește temeiul de drept pe care se întemeiază cererea.

Pe fond s-a arătat în esență că soluția instanței de fond este legală și temeinică.

P. răspunsul la întâmpinare formulat la 13.08.2014 apelanții au reiterat argumentele din cererea de apel.

Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul constată că apelul este nefondat având în vedre următoarele considerente:

În ceea ce privește excepția decăderii apelanților din dreptul de a invoca motive de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii atacate întrucât din cererea de apel lipsește temeiul de drept pe care se întemeiază cererea aceasta este nefondată, întrucât în fața instanței de apel apelanții nu au invocat alte temeiuri de drept decât cele cuprinse în cererea de apel.

Cât privește fondul apelului din analiza acestuia reiese că apelanții prin cele trei motive de apel, inclusiv cel vizând expertiza, subsumează criticile aplicabilității în cauză a art. 615 C. civ. și implicit a planului de urbanism.

Art. 615 intitulat ”Distanța minimă pentru fereastra de vedere” are următorul cuprins:

”(1) Este obligatorie păstrarea unei distanțe de cel puțin 2 metri între fondul, îngrădit sau neîngrădit, aparținând proprietarului vecin și fereastra pentru vedere, balconul ori alte asemenea lucrări ce ar fi orientate către acest fond.

(2) Fereastra pentru vedere, balconul ori alte asemenea lucrări neparalele cu linia de hotar spre fondul învecinat sunt interzise la o distanță mai mică de un metru.

(3) Distanța se calculează de la punctul cel mai apropiat de linia de hotar, existent pe fața zidului în care s-a deschis vederea sau, după caz, pe linia exterioară a balconului, până la linia de hotar. Distanța, și în cazul lucrărilor neparalele, se măsoară tot perpendicular, de la punctul cel mai apropiat al lucrării de linia de hotar și până la această linie.”

Acest text legal reglementează limitarea dreptului de proprietate a persoanei care pe fondul său (terenul său), construiește o clădire nouă și la care prevede fereastră pentru vedere, balcon ori alte asemenea lucrări ce ar fi orientate către fondul vecin, sau care efectuează astfel de lucrări la o construcție deja existentă. P. urmare este o limitare impusă proprietarului clădirii căreia îi aparține clădirea ca are o fereastră, balcon sau altă asemenea lucrare și nu proprietarului vecin.

Proprietarul fondului vecin are și el o asemenea limitare însă în art. 612 C. Civ.

Ambele texte se aplică în cazul fondurilor vecine, plecând de la reperul reprezentat de linia de hotar, ceea ce nu este cazul în speță.

Așa cum rezultă din probele administrate în cauză, în cauză este vorba de o clădire în care există spații cu destinație de locuință cu proprietari diferiți ceea ce atrage aplicabilitatea art 648 și urm. C. Civ .

Peretele pe care este amplasată lucrarea fiind un perete perimetral este parte comună conform art. 649 lit. b C. civ., iar amplasarea pe acesta a copertinei care ar aducere atingere drepturilor celorlalți coproprietari, inclusiv prin faptul că această lucrare obturează iluminarea în locuința celuilalt coproprietar trebuie analizată prin prisma art. 653 C. Civ.

Astfel că în mod corect instanța de fond a reținut că în cauză nu sunt aplicabile disp. art. 615 C. civ. așa că toate criticile formulate de apelanți în raport de încălcarea acestui articol vor fi respinse cu argumentele mai sus reținute. În această logică se circumscrie și corecta respingere a obiecțiunilor la raportul de expertiză de către instanța de fond, planul de urbanism nefiind incident în cauză, nefiind vorba de fonduri vecine, iar restul obiecțiunilor fiind de fapt noi obiective.

Analizând inconvenientele invocate de apelanți prin prisma art. 653 C. Civ. reiese că soluția instanței de fond este temeinică și legală întemeiată pe probele administrate în cauză, inclusiv pe concluziile raportului de expertiză, care a concluzionat că ridicarea copertinei nu aduce prejudicii cu privire la iluminarea locuinței apelanților.

Față de cele ce preced tribunalul în temeiul art. 480 C. Pr. Civ. va respinge apelul.

Conform art. 453 C. pr. Civ. apelanții pierzând procesul vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată către intimați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge excepția decăderii apelanților din dreptul de a invoca motive de nelegalitate sau netemeinicie, ca nefondată.

Respinge apelul declarat de apelanții-reclamanți T. E. și T. N., prin avocat C. D., ambii cu domiciliul în Roșiorii de Vede, ., județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 1226 din 05.06.2014, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. A. și M. V., cu domiciliul în Roșiorii de Vede, ., județ Teleorman, ca nefondat.

Obligă apelanții la 600 lei cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi, 3 septembrie 2014.

Președinte, Judecător, Grefier,

Pt. jud. S. L. G. P. I. M.

ca urmare a pensionării,

se semnează de PREȘEDINTE

Red. G.P.- 03.10. 2014

Thred. I.M.- 05.11. 2014 – 6 ex.

Df . –_ Jud. Roșiorii de Vede

Jf.- N. M.

.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţie de a face. Decizia nr. 329/2014. Tribunalul TELEORMAN