Acţiune în constatare. Decizia nr. 462/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 462/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 15-04-2015 în dosarul nr. 1801/87/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILA NR. 462
APEL
Ședința publică de la 15 aprilie 2015
Tribunalul compus din:
Președinte – D. M. Nuți
Judecător – C. Doinița
Grefier - P. S.
Pe rol, judecarea cererii de revizuire formulată de revizuientul Rușănescu . legal Rușănescu F., cu sediul în Roșiorii de Vede, ., județul Teleorman, împotriva Deciziei civile nr. 92 din 26 martie 2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman, în contradictoriu cu intimații S. I., domiciliat în Roșiori de Vede, . A, județul Teleorman, P. D., domiciliat în Roșiori de Vede, ., județul Teleorman, F. G., S. A., P. G. și C. P., domiciliați în Roșiori de Vede, la P. D., ., județul Teleorman, având ca obiect: acțiune în constatare.
Despre mersul dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 8 aprilie 2015, s –a consemnat în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă cu prezenta decizie, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru ca părțile să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea cauzei la data de 15 aprilie 2015, când a pronunțat prezenta decizie.
TRIBUNALUL
Deliberând reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ din 2 iunie 2014, . Roșiorii de Vede a formulat cerere de revizuire a deciziei civile nr. 92 din 26. 03. 2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman, solicitând schimbarea acesteia, în sensul de a se respinge ca nefondat apelul declarat.
A motivat că prin sentința civilă nr. 2797 din 23.10.2013 a Judecătoriei Roșiorii de Vede i s-a admis cererea formulată, constatând refuzul nejustificat al pârâților de a-și da acordul pentru autorizarea executării lucrărilor de construire a imobilului P+M, hotărârea valorând acord al acestora.
A mai arătat că împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții, care a fost admis prin decizia a cărei revizuire s-a solicitat, în ce privește motivul doi de apel, avându-se în vedere constatările Inspectoratului de mediu și al poliției și ale martorilor P. F. și D. G., apreciind că refuzul pârâților a fost justificat, iar motivul trei nu a fost analizat.
Revizuenta a mai menționat că verificând înscrisurile reținute de instanța de apel ca fiind ,, hotărâtoare” la pronunțarea deciziei, a constatat că acestea se referă doar la S. I., fiind adresa nr. 4367 din 29.08.2002 emisă de Inspectoratul pentru Protecția Mediului prin care s-a luat măsura amendării sale, precum și adresa nr._ din 8.08.2002 a Poliției municipiului Roșiorii de Vede, în sensul că persoana fizică și nu persoana juridică a fost avertizată cu privire la faptele sesizate.
Cu referire la aceste înscrisuri, a arătat că prin decizia civilă nr. 203 R din 20.03.2003 a Tribunalului Teleorman i-a fost admisă plângerea formulată, constatându-se că amenda a fost aplicată nelegal, hotărâre care i-a fost eliberată la data de 21 mai 2014.
În ce privește persoana numitului S. I., a precizat că acesta și-a dat acordul necondiționat pentru edificarea construcției aparținând societății, atât cu privire la regimul de înălțime, dar și cu distanța față de proprietatea sa, astfel că, acordul acestuia vine în contradicție cu declarațiile celor doi martori care în mod subiectiv au apreciat că acesta ar fi afectat de noua construcție.
A mai învederat revizuenta că înscrisurile pe care le depune în cauză îndeplinesc cele 5 condiții stabilite de practica judiciară: sunt înscrisuri noi ce nu au fost folosite în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată; unul din înscrisuri exista la data pronunțării deciziei, celălalt fiind emis ulterior; înscrisurile nu au putut fi depuse în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, primul fiind eliberat la o dată ulterioară deciziei, cel de-al doilea fiind emis ulterior; înscrisurile sunt determinante, în sensul că dacă ar fi fost cunoscute de instanță cu ocazia judecății pricinii, soluția ar fi putut fi alta decât cea pronunțată; înscrisurile sunt prezentate de partea care cere revizuirea, astfel că nu solicită instanței să le administreze din oficiu.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 509 pct.5 C. proc. civ.
În susținere, revizuenta a depus în copii certificate decizia civilă nr. 202 R/2003 a Tribunalului Teleorman (f.10-11) și acordul încheiat la data de 16 mai 2014 (f. 12-13).
La data de 23.09.2014, intimații P. D., F. G., S. A., P. G. și Cocănaru P. au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii.
Au motivat că înscrisurile invocate de revizuentă nu au puterea cerută dea art. 509 pct.5 C. proc. civ. pentru a face admisibilă cererea.
Referitor la decizia civilă nr. 203 R/20.03.2003 a Tribunalului Teleorman a menționat că a fost pronunțată într-o cauză în care revizuenta a fost parte, i-a cunoscut conținutul, iar faptul că a cerut eliberarea unei copii de pe aceasta la data de 21.05.2014 îi este imputabil și nici nu a fost împiedicată s-o folosească dintr-o împrejurare mai presus de voința sa.
În ce privește înscrisul denumit ,, Acord”, datat 16.05.2014 a susținut că nu poate fi considerat un înscris doveditor în sensul art. 509 pcct. 5 C. proc. civ. întrucât a fost întocmit la o dată ulterioară pronunțării hotărârii a cărei revizuire s-a cerut și chiar dacă ar fi fost întocmit anterior, tot nu ar fi influențat fondul cauzei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 513 C. proc. civ.
S-a dispus atașarea dosarului de fond.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată și reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 92 din 26. 03. 2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman s-a admis apelul declarat de apelanții S. I., P. D., F. G., S. A., P. G. și Cocănaru P., s-a schimbat în parte sentința civilă nr. 2797 din 23.10.2013 a Judecătoriei Roșiorii de Vede, în sensul că s-a respins acțiunea ca nefondată și s-a înlăturat obligația pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Recursul declarat de . Roșiorii de Vede împotriva deciziei tribunalului a fost respins ca inadmisibil prin decizia civilă nr.1781 din 25.11.2014 a Curții de Apel București.
În ce privește excepția inadmisibilității cererii de revizuire invocată de intimații P. D., F. G., S. A., P. G. și Cocănaru P., aceasta va fi examinată cu prioritate având în vedere dispozițiile art. 248 C. proc. civ.
Analizând motivele invocate de intimați în sprijinul excepției inadmisibilității cererii de revizuire, se apreciază că nu sunt întemeiate, având în vedere că acestea privesc fondul cererii, întrucât îndeplinirea sau nu a condițiilor prevăzute de lege de către înscrisurile depuse de revizuentă, nu vizează admisibilitatea cererii.
Prin urmare, se va respinge excepția inadmisibilității cererii de revizuire invocată de intimații P. D., F. G., S. A., P. G. și Cocănaru P..
Potrivit art. 509 pct. 5 Cod procedură civilă, dacă după darea hotărârii s –au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, se poate cere revizuirea unei hotărâri pronunțată asupra fondului sau care evocă fondul .
Din analiza acestor dispoziții rezultă că înscrisurile noi depuse de revizuentă trebuie să fi existat la data pronunțării hotărârii și să nu putut fi prezentate dintr-o împrejurare mai presus de voința ei .
În cauză, înscrisurile pe care revizuenta le invocă ca temei al cererii de revizuire, nu îndeplinesc cumulativ condițiile de a fi existat la data pronunțării hotărârii și să nu fi putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința sa.
Cu referire la decizia civilă nr. 203 R/20.03.2003 a Tribunalului Teleorman, se observă că a fost pronunțată într-o cauză în care revizuenta a fost parte, i-a cunoscut conținutul, iar faptul că a cerut eliberarea unei copii de pe aceasta la data de 21.05.2014 nu poate duce la concluzia că a fost împiedicată s-o folosească dintr-o împrejurare mai presus de voința sa, aceasta putând solicitând oricând o copie de pe acea hotărâre.
În ce privește înscrisul denumit ,, Acord” încheiat la data de 16.05.2014, se apreciază că nu îndeplinește condiția de a fi existat la dat pronunțării deciziei a cărei revizuire s-a solicitat, fiind emis ulterior acesteia.
Având în vedere că nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de art.509 pct. 5 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată.
În baza art. 453 C. proc. civ. revizuenta va fi obligată la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către intimații P. D., F. G., S. A., P. G. și Cocănaru P..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția inadmisibilității cererii de revizuire.
Respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuientul Rușănescu . legal Rușănescu F., cu sediul în Roșiorii de Vede, ., județul Teleorman, împotriva Deciziei civile nr. 92 din 26 martie 2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman, în contradictoriu cu intimații S. I., domiciliat în Roșiori de Vede, . A, județul Teleorman, P. D., domiciliat în Roșiori de Vede, ., județul Teleorman, F. G., S. A., P. G. și C. P., domiciliați în Roșiori de Vede, la P. D., ., județul Teleorman.
Obligă revizuientul la plata sumei de1000 lei cheltuieli de judecată către intimații P. D., C. P., S. A., P. G. și F. G..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi. 15 aprilie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
D. M. Nuți C. Doinița P. S.
Red. CD.- 28.04. 2015 – 9 ex
.>
| ← Pretenţii. Decizia nr. 67/2015. Tribunalul TELEORMAN | Legea 10/2001. Sentința nr. 237/2015. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
