Legea 10/2001. Sentința nr. 237/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 237/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 3575/87/2014*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 237
Ședința publică de 30 aprilie 2015
Tribunalul constituit din:
Președinte – A. L. N.
Grefier – P. C.
Pe rol judecarea acțiunii civile formulată de reclamanta C. S. Alexandra – prin procurator D. N. cu domiciliul în Slatina, ., nr. 6, județ O. și domiciliul ales București, ., sector 1 în contradictoriu cu pârâta Primăria M. A.-prin primar cu sediul în A., ., județ Teleorman, având ca obiect – Legea 10/2001-Legea 165/2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns Primăria M. A. fiind reprezentată de consilier juridic L. G., lipsă fiind reclamanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că nu s-au restituit dovezile de înmânare a procedurii de citare cu părțile.
În conformitate cu dispozițiile art. 131 din Noul Cod de procedură civilă, instanța pune în discuția părților competența materială, generală și teritorială.
Partea prezentă apreciază Tribunalul Teleorman ca fiind competent să soluționeze pricina.
Instanța stabilește că este competentă să soluționeze pricina de față în raport de dispozițiile Lg. 10/2001.
Conform art. 238 Cod Procedură Civilă, tribunalul pune în discuție estimarea duratei cercetării procesului.
Partea prezentă având cuvântul estimează durata procesului la 60 de zile.
Tribunalul conform art. 238 Cod Procedură Civilă estimează durata procesului la 30 de zile.
Consilier juridic L. G. depune la dosar împuternicire nr. 8311/30.04.2015 și înscrisurile care au stat la baza dispoziției nr. 2169/28.11.2014.
În temeiul art. 255 coroborat cu art. 258 instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei apreciind-o ca fiind legală, pertinentă și utilă soluționării cauzei, în ceea ce privește referatul despre care face vorbire contestatoarea în cererea de chemare în judecată această probă este apreciată ca fiind inutilă soluționări cauzei, întrucât nu contribuie în nici un fel la aflarea adevărului.
Tribunalul luând act că nu mai sunt cereri de formulat sau probe de administrat, deschide dezbaterile asupra fondului conform art. 392 Cod Procedură Civilă și acordă cuvântul pe fond.
Consilier juridic L. G. având cuvântul solicită respingerea acțiunii ca nefondată și menținerea ca temeinică și legală a dispoziției Primăriei A. nr. 2169 prin care s-a respins notificarea.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman, secția C., reclamanta C. S. A. în contradictoriu cu pârâta Primăria mun. A. prin primar a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să se dispună anularea dispoziției nr. 2169/28.11.2014, restituirea în natură a imobilelor terenuri în suprafață de 411,50 mp și 306 mp; în subsidiar, în măsura imposibilității de restituire în natură, s-a solicitat menținerea ca legală a dispoziției nr. 572/25.03.2008 a primarului mun. A. și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a arătat că prin dispoziția Primarului nr. 572/25.03.2008 au fost acordate măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul teren construcție în suprafață de 306 mp, pentru imobilul teren din . dosarul către APAPS.
La peste 6 ani, Primăria mun. A. a emis o nouă dispoziție prin care s-a respins întreaga notificare cu motivarea lipsei actelor necesare dovedirii calității de moștenitor, încasarea despăgubirilor, descrierea construcțiilor.
La baza emiterii primei dispoziții a stat un referat al Comisiei interne de analiză a notificărilor care analizând documentația a făcut propunere. Primăria a emis o adresă prin care oferea spre compensare o altă suprafață de teren.
Decizia contestată invocă disp. ale Legii 165/2013, fără însă ca această lege să aibă legătură cu cauza, întrucât nu impune condiții noi.
Se mai arată că prima decizie a intrat în circuitul civil producând efecte juridice, încălcându-se principiul securității juridice.
În drept au fost invocate disp. Lg 10/2001, Lg 165/2013, C. proc. civ..
În dovedire a fost propusă proba cu înscrisuri, expertiză tehnică de specialitate.
Pârâta mun. A. prin primar a formulat întâmpinare invocând pe cale de excepție necompetența materială a secției C. a Tribunalului Teleorman.
În motivarea excepției, invocându-se disp. art. 26 alin. 3/Lg 10/2001, ale art. 35 alin. 1/Lg 165/2013 s-a arătat că litigiul este de competența secției civile a Tribunalului, dispoziția motivată de respingere putând fi atacată în termen de 30 de zile.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii.
În motivare s-a arătat că prin notificarea înregistrată la nr. 440/2001 la B. M. M. și la pârâtă sub nr._/27.09.2001, numitul C. N. - D. – decedat la data de 25.03.2004 a solicitat restituirea în natură sau prin echivalent, în calitate de moștenitor al defunctului C. N. zis N., imobilele situate în ., compuse din teren și construcții. Pe terenul din . se află sediul BCR, iar pe cel din . Hotel Parc denumit anterior Hotel Continental.
Prin dispoziția nr. 572/25.03.2008 s-a respins cererea de restituire în natură pentru imobilul situat în . acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în limitele Titlului VII/Lg 247/2005 pentru imobilul teren în suprafață de 411,50 mp și construcție în suprafață de 148,87 mp, s-a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul construcție Hotel în suprafață de 306 mp, iar pentru imobilul teren din . s-a înaintat dosarul către APAPS.
Această autoritate a returnat dosarul Instituției Prefectului prin adresa nr. ii/7235/01.09.2008 constatând lipsa documentelor necesare, respectiv - precizarea proprietarului imobilului teren din ., acte ce descriu construcțiile demolate – fișa de demolare, releveu sau negațiile acestor unități că nu dețin astfel de informații, verificarea și precizarea motivelor pentru care în matricola nr. 2a imobilului din . ca proprietari N. C. și A. Zgabea.
Prin adresa nr._/22.11.2011 s-a solicitat reclamantei și procuratorului acesteia completarea dosarului prin indicarea documentelor fiind de asemenea informată despre returnarea dosarului către instituția prefectului.
Raportat la prevederile HG 250/2007 de reglementare a Normelor metodologice de aplicare a Legii 10/2001, pârâta a învederat că obligația depunerii documentelor conform argumentației juridice este atributul notificatorului și nu al entității care are obligația soluționării conform documentației depuse la dosar, sarcina probei proprietății, a deținerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive și a calității de persoană îndreptățită la restituire revenind persoanei care pretinde dreptul.
Prin cererea nr._/06.06.2013, reclamanta prin procurator a optat pentru restituirea în natură a suprafețelor de teren de 411,50 mp și a suprafeței ocupate de Hotel Parc în baza art. 42 alin. 1/Lg 165/2013.
Prin cererea nr. 2615/24.01.2014, în baza aceleiași disp. legale a optat pentru restituirea în natură a suprafețelor de teren de 411,50 mp și a suprafeței de 306 mp, fiind astfel o recunoaștere de Dispoziției nr. 572/25.03.2008 și încetării parțiale a acesteia prin noua opțiune.
Întrucât s-a solicitat restituirea în natură a ambelor imobile s-a apreciat că pârâta este competentă să soluționeze dosarul, în raport de disp. art. II/Lg 368/2013 care a reglementat dreptul de opțiune al persoanelor îndreptățite de a opta pentru returnarea dosarelor de la secretariatul Comisiei Centrale în vederea restituirii în natură sau prin compensare.
Pârâta a înaintat reclamantei adresa nr._/06.05.2014 pentru completarea dosarului, conformarea de primire fiind datată 12.05.2014, documentele de depus fiind cele solicitate de ANRP și Instituția Prefectului, respectiv anexa, situația de amplasament, fișa monografică, fișa tehnică, fișa de evaluare, fișa de demolare, releveu, documente care descriu imobilele demolate, fiind imperative pentru fundamentarea dispoziției de soluționare a notificării.
Reclamanta nu a răspuns solicitărilor formulate în termenul legal de 120 de zile prev. de art. 32/Lg 165/2013, emițându-se în consecință dispoziția nr. 2169/28.11.2014 care a avut la bază atât actele normative enunțate, cât și circularele ANRP nr._/20.09.2007 și ale Instituției Prefectului Teleorman nr. II/8545/25.10.2007 și II/_07 în considerarea rolului de tutelă administrativă a acestor instituții de acordare a avizului de legalitate.
Respingerea notificării prin Dispoziția primarului nr. 2169/28.11.2014 a fost determinată de lipsa dovezilor privind calitatea de moștenitor – art. 23/Lg 10/2001, respectiv certificat de moștenitor sau de calitate de moștenitor, acte de stare civilă care atestă rudenia sau filiația, testament însoțit de certificat de moștenitor sau de calitate.
Se arată de pârât că notificatoarea a depus la dosarul cauzei sub acest aspect numai testamentul olograf al numitului N. C..
De asemenea nu s-au prezentat dovezi sau declarație notarială privind încasarea despăgubirilor. Conform disp. pct. 11.2/HG 250/2014 emiterea de dispoziții fără această documentație este ilegală.
De asemenea, nu au fost prezentate documentele complete de descriere a construcției demolate care față de prevederile pct. 23.1, lit. e/HG 250/2007 sunt imperativ necesare.
Nu s-a prezentat, de asemenea, declarația de notorietate din care să rezulte că N. C., N. C. este una și aceeași persoană cu N. C..
Nu s-a prezentat dovada deținerii în totalitate a Hotelului având în vedere evidențele de coproprietate atestate de matricola nr. 2.
Nu s-a prezentat act de identitate valabil.
În ceea ce privește referatul care a stat la baza emiterii Dispoziției nr. 572/25.03.2008, nu a fost comunicat reclamantei în lipsa unei dispoziții legale în acest sens, fiind numai un punct de vedere al Comisiei. Ca urmare a solicitării procuratorului, acel referat a fost pus la dispoziția acestuia.
Referitor la adresa prin care s-a propus acordarea de despăgubiri în echivalent, la acel moment s-a încercat soluționarea amiabilă a notificării, reclamata refuzând compensarea în natură cu teren, fapt consemnat în procesul verbal de negociere din 24.01.2008.
Întrucât cele două terenuri solicitate sunt ocupate, unul de sediul BCR, iar celălalt de Hotel Parc, și nefiind terenuri disponibil pentru compensarea în natură, nu se poate da curs cererii reclamantei.
Prin Legea 165/2013, ca urmare a proceselor statului român la CEDO, au fost instituite termene clare pentru soluționarea cererilor cu sancțiuni distincte.
Față de acest text de lege, pârâta avea termen de soluționare a dosarului în cauză prin raportare la disp. art. 33 alin. 1 lit. b, alin. 2 – 01.01.2015, astfel că depășirea acestuia determina aplicarea de sancțiuni.
Referitor la . a Dispoziției nr. 572/25.03.2008, se arată că acest lucru este posibil numai prin emiterea unei Decizii de către Comisia Națională pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul ANRP a și emiterea unui titlu de plată.
În cauză, dispoziția în acuză nu a intrat în circuitul civil, dosarul fiind restituit cu mențiunea de completare a documentației.
În drept au fost invocate C. proc. civ., Lg 10/2001, HG 250/2007, Lg 165/2013.
În dovedire a fost propusă proba cu înscrisuri.
Prin încheierea de ședință nr. 116/11.03.2015, admițându-se excepția necompetenței funcționale a secției C. a Tribunalului Teleorman cauza a fost trimisă spre competentă soluționare către secția civilă a aceleiași instanțe.
Prin cererea înregistrată la data de 29.04.2015, reclamanta a completat și precizat cererea introductivă de instanță solicitând obligarea pârâtei la emiterea unei noi dispoziții și acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele terenuri în suprafață de 411,50 mp și 306 mp, precum și emiterea de dispoziție pentru acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele construcții situate în . și . în suprafețe ce vor rezulta din probe.
Referitor la dovada calității de moștenitor se arată că aceasta a fost făcută de autorul reclamantei C. N. D. cu actele de stare civilă cu care s-a dovedit că este moștenitorul proprietarului N. C.. În acest sens a fost depus testamentul defunctului N. C., cât și certificatul de naștere care atestă că autorul său este fiul lui N. C. și al Teonicăi C..
În baza acestor acte s-a recunoscut inițial dreptul la despăgubiri, pentru ca ulterior dosarul să fie înapoiat de ANRP pentru lipsă de documente, fără a exista însă un control judiciar cu privire la calitatea de persoană îndreptățită.
După apariția Legii 165/2013, reclamanta a depus certificatul de moștenitor nr. 54/27.04.2004 eliberat de BNP M. V..
Dovada calității de moștenitor așa cum este interpretată de pârâtă, adică prin depunerea mai multor documente, este apreciată ca fiind excesivă, pârâta apreciind că legiuitorul a enumerat actele care au putere doveditoare în privința calității de moștenitor fiind suficient și un singur act din enumerare.
Cu privire la declarația notarială de încasare a despăgubirilor, au fost invocate disp. art. 21 alin. 6, 7/Lg. 165/2013, art. 20 alin. 2 teza a II a /Lg 10/2001, arătând că încasarea despăgubirilor la nivelul anului 1997 nu justificau respingerea notificării.
Documentele privind construcțiile demolate, s-a arătat că la dosarul administrativ se regăsesc copii certificate ale autorizației pentru demolarea sau desființarea de construcții sau amenajări privind demolarea imobilului din ., compus din Hotel IGO A. și mai multe prăvălii.
Tot la dosarul administrativ se află fișa tehnică a imobilului identificând suprafața construită, materialele, componența și instalațiile clădirii respective.
Au fost invocate disp. art. 21 alin. 6/1/Lg 165/2013 la care ar urma să se raporteze autoritățile în lipsa documentelor solicitate.
Se arată că este depusă declarația de notorietate din care rezultă identitatea dintre N. C., N. cu N. C..
Referitor la lipsa dovezii de deținere a proprietății, se invocă certificatul nr. 93-670/09.12.2002 eliberat de Arhivele Naționale, precum și anexa la Decretul 92/1950 unde ca proprietar este menționat N. C. cu 7 apartamente în A., .. 137, ., 11, 13, 15 și .. Hitel Continental se afla la intersecția . colț cu .-15 conform fișei tehnice a imobilului eliberat de Arhivele Naționale. De asemenea, în evidențele întocmite de IGO A. la data de 10.102.1968 l rubrica numele și prenumele fostului proprietar figurează
Au fost invocate disp. art. 24/Lg 10/2001.
s-a arătat că pârâta, ar fi trebuit să prezume în condițiile matricolei nr. 2 că
C. N. a deținut în procent de 50% hotelul Continental, întrucât la dosar nu există probe contrare; terenul de 306 mp figura pe numele autorului reclamantei în totalitate.
În drept au fost invocate disp. art. 26 alin. 3, art. 20 alin. 2/Lg 10/2001, art. 23 lit. b/HG 250/2007, art. 21 alin. 6/1, alin. 7/Lg 165/2013, art. 21/Constituție.
În dovedire a fost propusă proba cu înscrisuri, precum dosarul administrativ
În cursul cercetării judecătorești a fost administrată proba cu înscrisuri, respectiv declarație(f. 23), încheiere de autentificare nr. 2119 (f. 24), declarație (f. 25), încheiere de autentificare nr. 2120(f. 26), notificare (f. 30), matricola nr. 2- impozitul pe clădiri (f.32-35).
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Raportat la disp. art. 1/Lg 10/2001, instanța reține că imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite se restituie în natură sau în echivalent, când restituirea în natură nu mai este posibilă, în condițiile prezentei legi sau prin echivalent, măsurile reparatorii prin echivalent constând în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Competența de soluționare a acestor notificări aparține conform art. 22 (1) din lege persoanei juridice deținătoare.
Văzând disp. art. 23/Lg 10/2001 se reține că notificările de restituire trebuie să fie însoțite de înscrisuri doveditoare ale dreptului de proprietate ori, după caz, ale calității de asociat sau acționar al persoanei juridice, precum și, în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate și, după caz, înscrisurile care descriu construcția demolată și orice alte înscrisuri necesare evaluării pretențiilor de restituire decurgând din prezenta lege.
Prin intermediul Normelor de punere în aplicare a Legii 10/2001, aprobate prin HG 250/2007, respectiv pct. 23/HG 250/2007, legiuitorul român a găsit de cuviință să expliciteze noțiunea de acte doveditoare ca fiind orice acte juridice translative de proprietate, care atestă deținerea proprietății de către o persoană fizică sau juridică (act de vânzare-cumpărare, tranzacție, donație, extras carte funciară, act sub semnătură privată încheiat înainte de . Decretului nr. 221/1950 privitor la împărțeala sau înstrăinarea terenurilor cu sau fără construcțiuni și la interzicerea construirii fără autorizare și în măsura în care acesta se coroborează cu alte înscrisuri și altele asemenea). Orice acte juridice care atestă deținerea proprietății de către persoana îndreptățită sau ascendentul/testatorul acesteia la data preluării abuzive (extras carte funciară, istoric de rol fiscal, proces-verbal întocmit cu ocazia preluării, orice act emanând de la o autoritate din perioada respectivă, care atestă direct sau indirect faptul că bunul respectiv aparținea persoanei respective; pentru mediul rural - extras de pe registrul agricol); în cazul în care construcția a fost demolată, orice act juridic care descrie construcția demolată.
De asemenea, se mai vorbește de orice acte juridice sau susțineri care permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă [cazurile prevăzute la art. 2 alin. (1) din lege]; în cazul exproprierii prevăzute la art. 11 din lege, sunt suficiente prezentarea actului de expropriere și, după caz, prezentarea procesului-verbal încheiat cu această ocazie ori a acordului la expropriere.
În privința calității de moștenitor s-a prevăzut că actele juridice care atestă calitatea de moștenitor sunt certificatul de moștenitor sau de calitate de moștenitor, acte de stare civilă care atestă rudenia sau filiația cu titularul inițial al dreptului de proprietate, testament însoțit de certificat de moștenitor sau de calitate de moștenitor.
De asemenea, normele vorbesc de declarații notariale date de persoana care se pretinde îndreptățită, pe propria răspundere, și care sunt solicitate de unitatea deținătoare sau de entitatea învestită cu soluționarea notificării în scopul fundamentării deciziei, precum și declarații notariale date de persoane în viață, care atestă anumite situații în legătură cu imobilul notificat și care pot contribui la fundamentarea deciziei.
Conform art. 24 din lege raportat la art. 24.2 din Norme este posibil ca întinderea dreptului să fie prezumată în lipsa unor acte doveditoare, însă prezumția operează numai în absența unor probe contrare, fapt ce implică, pe de o parte, condiția obținerii de către solicitant a negațiilor referitoare la actele de proprietate, obținute ca urmare a cererilor adresate Arhivelor Naționale și primăriei în a cărei rază este situat imobilul revendicat, dublate de depunerea unei declarații olografe, prin care solicitantul declară pe propria răspundere că nu mai deține alte înscrisuri, și, pe de altă parte, coroborarea informațiilor furnizate de actele normative sau de autoritate, prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în aplicare măsura preluării abuzive, cu celelalte informații aflate la dosarul de restituire.
În fapt, în cauză se reține, văzând dispoziția nr. 572/25.03.2008 a Mun. A. – f. 11 coroborată cu înscrisurile - f. 30-31 că numitul C. N. - D. – decedat la data de 25.03.2004, notificând-o pe pârâtă, a solicitat restituirea în natură sau prin echivalent, în calitate de moștenitor al defunctului C. N. zis N., imobilele situate în ., compuse din teren și construcții; pe terenul din . aflându-se sediul BCR, iar pe cel din . Hotelul Parc denumit anterior Hotel Continental.
Ca moștenitoare a petentului, a intervenit în procedură reclamanta din prezenta cauză, numita C. S. A..
La data de 21.01.2008, Comisia internă pentru evaluarea notificărilor formulate în baza Legii 10/2001 – f. 13 a invitat pe numitul D. N. C. la negocieri în vedere acordării de teren prin compensare pentru imobilele preluate abuziv. La data de 24.01.2008 a intervenit procesul-verbal încheiat de Comisia internă cu reclamanta din cauză aceasta nefiind de acord cu soluția propusă.
Ulterior, prin dispoziția nr. 572/25.03.2008 mun. A. prin Primar a respins cererea de restituire în natură pentru imobilul situat în . propunându-se acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în limitele Titlului VII/Lg 247/2005 pentru imobilul teren în suprafață de 411,50 mp și construcție în suprafață de 148,87 mp.
S-a disjuns capătul de cerere privind imobilul teren situat în mun. A., . înaintându-se dosarul spre competentă soluționare APAPS, municipiul A. nefiind deținătorul terenului, cu propunerea de acordare de măsuri reparatorii în echivalent în condițiile Titlului VII, Regimul stabilirii plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv din Leg 247/2005 pentru imobilul construcție Hotel în suprafață de 306 mp.
Prin adresa nr. 6107/25.03.2008, dispoziția mai sus enunțată a fost comunicată reclamantei.
Ca urmare a returnării dosarului de către APAPS, pentru lipsa unor documentelor necesare, respectiv - precizarea proprietarului imobilului teren din ., acte ce descriu construcțiile demolate – fișa de demolare, releveu sau negațiile acestor unități că nu dețin astfel de informații, verificarea și precizarea motivelor pentru care în matricola nr. 2a imobilului din . ca proprietari N. C. și A. Zgabea a fost comunicat reclamantei necesitatea completării documentație, obligație pe care aceasta nu a complinit-o.
Prin dispoziția nr. 2169/28.11.2014, constatând că petenta nu a completat actele doveditoare în sensul cerut, s-a respins notificarea acesteia reținându-se că nu prezintă dovezi privind calitatea de moștenitor, nu prezintă dovezi sau declarație notarială privind încasarea despăgubirilor, nu prezintă documente complete privind descrierea construcției demolate, nu prezintă declarația de notorietate din care să rezulte că N. C., N. C. este una și aceeași persoană cu N. C., nu s-a prezentat dovada deținerii în proprietate a întregului imobil Hotel, în condițiile în care în matricola nr. 2 impozit pe clădiri autorul după care se solicită restituirea figurează coproprietar alături de numitul A. Zgabea, nu s-a prezentat act de identitate valabil.
S-a menționat, de asemenea, încetarea aplicabilității Dispoziției Primarului mun. A. nr. 572/25.03.2008.
Văzând materialul probator administrat în condiții de contradictorialitate în fața instanței de judecată, se reține că reclamanta a complinit lipsurile referitoare la actul de identitate valabil fiind depus la fila 28, vol. II, declarația de notorietate – f. 23-24, vol. II care atestă că numitul C. N. este una și aceeași persoană cu C. N., fără a se menționa dacă această persoană este una și aceeași însă și cu N. C., declarația autentică pe propria răspundere prin care reclamanta a recunoscut și a indicat sumele primite cu titlu de despăgubiri – f. 25, vol. II.
Reclamanta din prezenta cauză nu a înțeles, însă să suplinească și celelalte lipsuri reținute prin restituirea dosarului.
Astfel, în cauză nu există documentația necesară dovedirii calității de moștenitor, motivarea reclamantei așa cum aceasta transpare din cererea completatoare – f. 17, atestând, de altfel, o interpretare eronată a legii.
Enumerarea cuprinsă în art. 23/Lg. 10/2001raportat la pct. 23.1- 23.4/HG 250/2007 privind dovada calității de moștenitor nu este, așa cum învederează reclamanta, una alternativă. Actele de stare civilă – certificat de naștere, căsătorie, cărți de identitate - dovedesc relația de rudenie, iar actele de moștenire – testament și certificat de moștenitor sau de calitatea -, atestă îndreptățirea la a pretinde dreptul provenind de la autor, drept decurgând din calitatea de moștenitor acceptant. Certificatul de moștenitor cuprinde mențiuni cu privire la acceptarea sau renunțarea la moștenire, prin indicarea expresă a tuturor moștenitorilor acceptanți sau renunțători. Deși prin cererea completatoare, reclamanta susține că la dosarul administrativ există testamentul și certificat de naștere care dovedesc relația de rudenie, aceasta omite importanța certificatului de moștenitor. Ori acest act este cel care ar face dovada calității de moștenitor acceptant, și aceasta întrucât testamentul naște numai o vocație la moștenire, vocație ce este însă validată prin acceptare.
În ceea ce privește necesitatea lămuririi dreptului de coproprietate asupra imobilului Hotel care transpare din matricola nr. 2, în sensul în care N. C. este coproprietar alături de A. Zgâbea, se reține de asemenea, că reclamanta dă o interpretare complet eronată textului de lege incident, invocând necesitatea prezumării dreptului independent însă de vreun fapt vecin și conex și în lipsa oricărui temei de drept pentru reținerea acestei prezumții de proprietate în patrimoniul autorului său. Aceasta susține ca soluție optimă și legală prezumarea unei cote de 50% în favoarea autorului său în absența unor probe contrare– f. 21 cerere completatoare, vol. II.
Dreptul exclusiv de proprietate asupra imobilului Hotel nu poate fi prezumat altfel decât în condițiile legii, adică trebuie să rezulte din acte de proprietate sau în limitele excepțiilor prevăzute de lege și care au fost enunțate mai sus.
În lipsa unor dovezi a cotei exclusive, autoritatea nu poate prezuma nicidecum o cotă legală de 50%, o astfel de prezumție legală și relativă fiind reglementată de legislația românească exclusiv în materia raporturilor de familie cu privire la bunurile devălmașe, nu și în cadrul coproprietății de drept comun, cu atât mai mult cu cât legea specială la care ne raportăm în prezenta speță, Lg. 10/2001 instituie un regim probatoriu distinct și neechivoc.
În cauză, dovada contrară realității juridice atestată de matricola nr. 2 se putea face prin prezentarea unor acte translative de proprietate, ulterioare și care să ateste că autorul reclamantei a devenit proprietar exclusiv sau a unor titluri care să ateste cota în mod neechivoc.
Cum această dovadă nu a fost făcută, imposibilitatea depunerii documentației trebuie să fie dovedită de negația dată de autoritățile componente și care au fost mai sus enumerate.
De asemenea, materialul probator administrat în cauză, nu atestă respectarea obligației ce-i incumba reclamantei sub aspectul descrierii imobilelor pentru care se solicită restituirea, obligatorie în contextul evaluării și determinării despăgubirilor, respectiv fișă de demolare, releveu, negații, situația de amplasament, fișă monografică, fișă de evaluare, fișă de demolare.
Conform disp. art. 9, 10 C. proc. civ., se reține că procesul civil este guvernat de principiul disponibilității în sensul în care un proces civil nu poate fi pornit decât la cererea părții interesate care poate dispune de drepturile sale în orice mod permis de lege.
Așadar, părțile sunt ținute de îndeplinirea actelor de procedură în condițiile, ordinea și termenele legale sau judecătorești, având obligația de a-și proba pretențiile și apărările.
Obligația instituită de art. 10 C. proc civ. la nivel probator se regăsește și în cuprinsul art. 249 C. proc. civ. unde legiuitorul reglementând sarcina probei apreciază că cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o și dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.
În acest context, apreciază instanța că reclamanta era ținută de sarcina probei; în măsura în care aprecia că există înscrisuri care să constituie probe legale, pertinente, concludente și utile cauzei la dosarul administrativ aceasta avea obligația legală, așa cum s-a arătat mai sus, de a face demersurile necesare în vedere valorificării acestora în cauza de față, cu suportarea cheltuielilor de fotocopiere.
Față de prevederile legale, instanța de judecată nu are nici o obligație de a face demersuri în locul părții interesate pentru dovedirea pretențiilor acesteia.
Rolul activ al judecătorului nu poate fi invocat in abstracto, în sensul că magistratul este obligat să facă demersurile în locul părții interesate, cu atât mai mult cu cât aceasta nu a dovedit nici un impediment obiectiv de valorificare a acestor înscrisuri.
Valorificând temeiurile juridice incidente în cauză, instanța apreciază că dispoziția nr. 2169/28.11.2014 a Primarului mun. A. este legală și temeinică sancționând nerespectarea dispozițiilor legale de către persoana care a formulat notificarea/moștenitorii acesteia.
Referitor la efectele juridice ale dispoziției nr. 572/25.03.2008 prin care s-au făcut propuneri de despăgubiri în favoarea autorului reclamantei, instanța reține că acesta nu are valoarea unui titlu de proprietate; aceasta nu a creat în patrimoniul reclamantei sau a autorului său nici un drept în condițiile în care aceasta este supusă unui control în cadrul unei proceduri legale.
Față de toate aceste considerente de fapt și de drept, instanța apreciază contestația ca fiind neîntemeiată urmând să o respingă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată contestația formulată de reclamanta C. S. A. – prin procurator D. N. cu domiciliul în Slatina, ., nr. 6, județ O. și domiciliul ales București, ., sector 1 în contradictoriu cu pârâta Primăria M. A.-prin primar cu sediul în A., ., județ Teleorman.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare care se va depune la Tribunalul Teleorman.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.04.2015.
Președinte,Grefier,
A. L. N. P. C.
Red/thred A.L.N
4 ex/29.05.2015
..06.2015
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 462/2015. Tribunalul TELEORMAN | Contestaţie la executare. Decizia nr. 468/2015. Tribunalul... → |
|---|
