Contestaţie la executare. Decizia nr. 641/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 641/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 03-06-2015 în dosarul nr. 2961/339/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 641
APEL
Ședința publică de la 3 iunie 2015
Tribunalul compus din:
Președinte – C. Doinița
Judecător – V. M.
Grefier - P. S.
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelanta – creditoare Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu sediul în București, .. 401, sector 6 împotriva sentinței civile nr. 79 din 09.02. 2015 pronunțată de Judecătoria Z., în contradictoriu cu intimata – contestatoare . cu sediul în orașul Z., ., județul Teleorman, având ca obiect: contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este îndeplinită.
Apelul timbrat legal cu suma de 20 lei taxă judiciară de timbru achitată potrivit Ordinului de Plată nr._ din 04.02. 2015.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că părțile au solicitat judecarea în lipsă a cauzei .
În conformitate cu dispozițiile art. 131 raportat la art. 482 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față, în raport de dispozițiile art. 95 pct. 2 din Noul Cod de Procedură Civilă.
Având în vedere solicitarea părților de judecare în lipsă și actele îndeplinite în procedura de regularizare, lasă cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Z. sub nr._ din 20 octombrie 2014, contestatoarea . contradictoriu cu C. SA, a formulat contestație la executare împotriva executării silite începute în dosarul nr. 1198/2014 al B. B. C., cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că, în perioada anului 2010 - aprilie 2011, contestatoarea nu a achitat rovinieta aferenta perioadei de utilizare a drumurilor publice conform dispozițiilor legale, fapt datorat unei neglijente de natura administrativa. Aceasta neglijenta a fost sesizata si remediata la data de 20.04.2011, când a fost achitat tariful de utilizare pe perioada de 12 luni, în valoare de 96 Euro.
A mai arătat că începând cu data de 22.04.2011 până la data de 10.10.2011 contestatoarea a primit o . 33 de procese verbale de contravenție. Contestatoarea a recunoscut culpa în care s-a aflat și a achitat amenzile cu care a fost sancționata.
A precizat că a achitat si un nr. de 8 tarife de despăgubire, conform O.P. nr. 270/22.04.2011. 271/22.04.2011, 272/22.04.2011. 273/22.04.2011, O.P. din data de 13.07.2011., O.P. din data de 19.07.2011 si O.P. nr. 631/29.07.2013, pe care le-a anexat la ‚ in copie certificata conform cu originalul.
La data de 10.10.2014 Biroul Executorului Judecătoresc B. C. la cererea de executare silita formulata de C.N.A.D.R. in calitate de creditor, i-a pus in vedere ca in termen de 1(una) zi de la primire sa se conformeze titlului executoriu mai sus menționat, in sensul de a achita suma de 96,00 euro reprezentând creanța si 310,46 lei cheltuieli de executare.
Acest tarif de despăgubire reprezenta contravaloarea rovinietei pe 12 luni, însă odată achitat acest tarif, utilizatorul drumurilor naționale avea o rovinieta valabila. Acest aspect a fost contrazis de comportamentul C.N.A.D.R. care, in mod ilegal, percepea tariful de despăgubire la fiecare nouă contravenție pe care o constata.
In speță, s-a apreciat că având in vedere ca societatea din . 33 de procese verbale de contravenție a achitat un număr de 8 tarife de despăgubire, rezultă că a achitat această rovinieta in decursul unui an de 8 ori.
A invocat motive de nelegalitate ale procesului verbal de contravenție întocmit, depunând în acest sens decizia CC 112/06.03.2014 și practică judiciară precum și înscrisuri în susținerea contestației.
Creditoarea a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare și menținerea tuturor actelor si formelor de executare emise de către Biroul Executorului Judecătoresc B. C. in baza titlului executoriu menționat si continuarea executării silite.
A arătat că urmare a efectuării controlului prin sistemul informatic SIEGMCR, s-a constatat faptul ca in data de 14.01.2011 vehiculul categoria B, cu număr înmatriculare_ aparținând . a circulat pe drumurile naționale fără să dețină rovinieta valabila, așa cum este definita de prevederile art. 1 (1A1) din O.G. nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare, iar conform dispozițiilor art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare (forma legala in vigoare pana la apariția Legii nr. 144/2012), fapta săvârșita de către . a constituit contravenție continua si s-a sancționat cu amenda contravenționala in valoare de 750 lei.
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 3 din actul normativ invocat anterior, contravenienta, respectiv contestatoarea, a fost obligata sa achite si tariful de despăgubire in valoare de 96 Euro.
P. urmare, s-a solicitat instanței de judecata să constate, in baza înscrisurilor depuse faptul ca procesul - verbal de contravenție in cauza a fost emis in termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar comunicarea acestui s-a efectuat in termen de o luna de la data aplicării sancțiunii.
S-a învederat faptul că de la data comunicării procesului - verbal de contravenție si pana la data încuviințării executării silite, contestatoarea nu a îndeplinit de buna voie plata creanței stabilita in titlul executoriu, deși procedura de comunicare a acestuia a fost îndeplinita cu respectarea dispozițiilor legale prin posta cu confirmare de primire.
În acest sens, dispozițiile art. 622, alin. 1 si 2 NCPC prevăd faptul ca obligația stabilita prin hotărârea unei instanțe sau printr-un titlu executoriu se aduce la îndeplinire de buna voie. In cazul in care debitorul nu executa de buna voie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silita, care începe odată cu sesizarea organului de executare.
În acest sens, conform art. 37 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, procesul - verbal neatacat in termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștința, precum si hotărârea judecătoreasca irevocabila prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, far a vreo alta formalitate.
S-a apreciat că reiese în mod evident nu numai reaua - credință a contestatoarei care a refuzat in mod nejustificat sa-si îndeplinească obligațiile legale, dar si faptul ca încearcă prin prezenta contestație sa inducă in eroare instanța. S-a mai arătat că prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 25.09.2014 pronunțata de către Judecătoria Z., instanța de executare a încuviințat executarea silita a titlului executoriu reprezentat de PVCC . nr._/06.07.2011, constatându-se faptul ca procesul - verbal de contravenție constituie titlu executoriu.
S-au mai invocat apărări referitoare la obligația legală a contravenientului de a achita tariful de despăgubire ca o consecința a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri fără plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat C. - SA in calitate de administrator al rețelei de drumuri naționale si autostrăzi astfel cum este statuat de dispozițiile OUG nr. 84/2003, cu modificările si completările ulterioare.
S-a apreciat că considerentele invocate sunt susținute si de dispozițiile generale si obligatorii ale deciziei Curții Constituționale a României nr. 57/2012 referitoare Ia respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002.
S-a mai arătat că in ceea ce privește titlul executoriu contestat, au precizat faptul ca dispozițiile prevăzute de Legea nr. 144/2012 nu au aplicabilitate, întrucât fapta contravențională a fost săvârșita in data de 14.01.2011, deci anterior datei la care legea a intrat in vigoare.
De asemenea, s-a precizat faptul că în speța de față nu este vorba de aplicarea legii contravenționale mai favorabile, ci este vorba despre executarea silita a creanțelor rezultate din procese verbale întocmite anterior datei intrării in vigoare a Legii nr. 144/2012, care nu au fost contestate in instanță.
Totodată, Decizia nr. 228/2007 a Curții Constituționale referitoare la prevederile art. 12, alin. (1) din OG nr. 2/2001, potrivit cărora "daca printr-un act normativ fapta nu mai este considerata contravenție, ea nu se mai sancționează chiar daca a fost săvârșita înainte de data intrării in vigoare a noului act normativ", nu este aplicabilă în speță, întrucât Legea nr 144/2012 nu dezincriminează fapta de a circula fără rovinietă valabilă, ci exclude doar obligația de plata a tarifului de despăgubire.
A mai arătat că de la data comunicării procesului verbal în cauză, contestatoarea a avut posibilitatea formulării plângerii împotriva acestuia în conformitate cu dispozițiile OG 2/2001.
A depus la dosar, în copie, înscrisuri.
Din oficiu, s-a solicitat și s-a depus de către B. B. C. copie de pe dosarul de executare.
P. sentința civilă nr. 79/_ Judecătoria Z. a admis contestația la executare formulată de contestatoarea . contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, a anulat actele de executare în dosarul de executare nr. 1198/2014 al B. B. C.., a obligat intimata să achite contestatoarei suma de 106 lei cheltuieli de judecată – taxă timbru.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin procesul-verbal . nr._/6.07.2011, s-a stabilit în sarcina contestatoarei suma totală de 96 euro tarif de despăgubire, potrivit art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002.
P. Legea nr.144/2012, a fost abrogat articolul 8 alin.3 și alin. 3 indice 1 din OG nr.15/2002, în temeiul cărora contravenienta a fost obligată la plata tarifului de despăgubire de 96 de euro, sumă pentru care s-a început executarea silită.
Potrivit art. II din Legea nr. 144/2012, tarifele de despăgubire prevăzute de OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se anulează.
Potrivit art.15 alin. 2 din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, iar Legea nr.144/2012, prin care a fost abrogat articolul 8 alin. 3 și 3 indice 1 din OG nr.15/2002, este și lege în materie contravențională ce conține dispoziții mai favorabile, astfel încât aceasta se aplică retroactiv și în ce privește contravenția reținută în sarcina contestatoarei, chiar dacă faptele ce i se rețin au fost săvârșite înainte de . legii menționate, motiv pentru care aceasta nu mai poate fi obligată la plata despăgubirilor, obligația acesteia nemaiavând nici un suport legal în prezent.
Conform art. 20 alin. 1 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor sunt interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte, iar, în temeiul alineatului 2 al aceluiași articol, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, exceptând cazul în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Art. 1 din Protocolul nr.12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prevede că „exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație.”
Cu valoare de principiu, în cauza D. P. contra României din 26.04.2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că statutul conferit Convenției în dreptul intern permite instanțelor naționale să înlăture - din oficiu sau la cererea părților - prevederile dreptului intern pe care le consideră incompatibile cu Convenția și protocoalele sale adiționale.
Față de cele de mai sus, instanța de fond a apreciat că art. II din Legea nr.144 din 23 iulie 2012 introduce un tratament diferit și mai favorabil, motiv pentru care, în acord și cu jurisprudența CEDO menționată, cu dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituție, văzând și dispozițiile art. 711 și următoarele Cod procedură civilă, a admis contestația la executare pornită în temeiul unui titlu neconform cu dispozițiile legale anterior menționate și a anulat actele din dosarul de executare. ; în temeiul art. 453 Cod procedură civilă, a obligat intimata să achite contestatorului 106 lei cheltuieli de judecată – taxă de timbru.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal prevăzut de art. 468 Cod procedură civilă, apelantul intimat C.N.A.N.D.R. SA - DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI solicitând, admiterea apelului schimbarea în tot a hotărârii apelate cu consecința respingerii contestației la executare .
Criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie a arătat că, în mod greșit instanța de fond a invocat aplicabilitatea legii nr. 144/2012, în condițiile în care cauzei nu îi sunt aplicabile aceste dispoziții .
Aceste dispoziții se aplică de la data intrării în vigoare a legii, deci pentru faptele contravenționale săvârșite după această dată. Astfel, în ceea ce privește titlul executoriu contestat, dispozițiile prevăzute de legea nr. 144/2012 nu au aplicabilitate, fapta contravențională fiind săvârșită la data de_ deci anterior datei la care a intrat în vigoare.
A mai arătat că, atâta timp cât procesul verbal de contravenție emis pe numele contestatoarei nu a fost contestat, neexistând o hotărâre judecătorească de anulare chiar și în parte a măsurilor dispuse prin acesta, respectiv a tarifului de despăgubire ca urmare a intrării în vigoare a legii nr. 144/2012, consideră că deține un titlu executoriu apt de executare silită, pentru valorificarea creanței prevăzută în actul sancționator, care a intrat în putere de lucru judecat.
Decizia nr. 228/2007 a Curții Constituționale referitoare la prevederile art. 12 din OG nr. 2/2001 nu este aplicabilă în speță întrucât legea nr. 144/2012 nu dezincriminează fapta de a circula fără rovinietă valabilă ci exclude doar obligația de plată a tarifului de despăgubire.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 665 C. ., 466 C..
În cursul cercetării judecătorești a apelului nu au fost administrate probe noi .
Verificând în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, Tribunalul, constată că apelul este nefondat în limitele și pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Referitor la aplicabilitatea, în speță, a dispozițiilor O.G. 15/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea 144/2012, față de împrejurarea că procesul verbal de contravenție contestat a fost încheiat anterior modificărilor legislative menționate, instanța reține că sunt incidente dispozițiile legii contravenționale mai favorabile.
Astfel, art. 15 alin. 2 din Constituția României stipulează că legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile. Totodată, instanța reține că, o aplicație particulară a aplicării principiului legii contravenționale mai favorabile, este reprezentată de art. 12 din O.G. 2/2001 care prevede că, dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ.
Mai trebuie menționat că în ceea ce privește art. 12 din O.G. 2/2001, s-a admis excepția de neconstituționalitate prin Decizia în interpretare nr. 228/2007 pronunțată de Curtea Constituțională, potrivit căreia sintagma "nu se mai sancționează" trebuie înțeleasă în sensul că, prin . legii care nu mai prevede fapta drept contravenție, sancțiunile contravenționale nu se mai aplică, iar în cazul celor aplicate, dar aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a noii legi, sancțiunile nu se mai execută.
Așadar, instanța de apel apreciază că legea contravențională mai favorabilă se aplică atât în privința contravențiilor ce nu au fost constatate, dar și în ceea ce privește contravențiile ce au fost constatate, dar sancțiunea nu a fost executată.
Totodată, Tribunalul constată că principiul legii contravenționale mai favorabile nu vizează doar dezincriminarea privită „in abstracto”, ci se raportează „in concreto” la fapta contravențională săvârșită, astfel încât nu doar dezincriminarea totală a faptei contravenționale reprezintă o lege contravențională mai favorabilă, ci legea mai favorabilă se analizează prin raportare la faptul dacă, în concret, incriminarea contravenției este mai favorabilă, prin analiza unor criterii de individualizare. Astfel, instanța de apel reține incidența legii contravenționale mai favorabile, cu privire la tariful de despăgubire.
Având în vedere faptul că intimata contestatoare nu a achitat tariful de utilizare, instanța de apel reține că, acesta nu mai este datorat, întrucât norma legală ce obliga contravenientul la o astfel de plată a dezincriminat această obligație, prin abrogarea art. 8 alin. 3 din O.G. 15/2002.
Față de modul de soluționare a contestației și temeiul legal în raport de care instanța de fond a obligat apelanta-intimată la plata sumei de 106 lei cu titlu de cheltuieli de judecată precum și împrejurarea că nu s-a dispus restituirea taxei de timbru conform art. 45 alin. 1 lit. f din OUG nr.80/2013 se apreciază că și critica apelantei –intimate cu privire la acest capăt de cerere este nefondată urmând a dispune în consecință.
În raport de considerentele expuse, în baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta – intimată, hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta – creditoare Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu sediul în București, .. 401 A, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 79 din 09.02. 2015 pronunțată de Judecătoria Z., în contradictoriu cu intimata – contestatoare . cu sediul în orașul Z., ., județul Teleorman.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 03.06. 2015-
Președinte, Judecător, Grefier,
C. Doinița V. M. P. S.
Red. VM . /30.06.2015
Th.red. B.E. /17.07.2015/ 4 ex
Df.-_ Jud.T. M.
Jf.- S. C. E.
.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 790/2015. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 789/2015. Tribunalul... → |
|---|
