Pretenţii. Decizia nr. 714/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 714/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 6045/740/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 714
APEL
Ședința publică de la 10 iunie 2015
Tribunalul constituit din:
Președinte – G. P.
Judecător – R. G.
Grefier – D. M.
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelanta-reclamantă S.C. T. S. S.R.L, societate în insolvență, cu sediul în A., .. 715 A, jud. Teleorman, prin lichidator judiciar D. IPURL, cu sediul ales în vederea comunicării tuturor actelor de procedură la sediul lichidatorului judiciar în A., . A, .> județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 389 din data 26 ianuarie 2015, pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimatul-pârâtul D. I. domiciliat în A., ., având ca obiect – pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile au fost lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru conform art. 77 din Legea nr. 85/2006.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că în procedura prealabilă intimatul-pârât nu a depus întâmpinare, iar apelanta-reclamantă S.C. T. S. S.R.L. prin lichidator judiciar D. IPURL a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În conformitate cu dispozițiile art. 131 raportat la art. 482 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față, în raport de dispozițiile art. 95 pct. 2 din Noul Cod de Procedură Civilă.
Tribunalul, față de împrejurarea că la dosar nu sunt formulate cereri prealabile, iar apelanta-reclamantă S.C. T. S. S.R.L. prin lichidator judiciar D. IPURL a solicitat judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 411 alin. 1 pct. 2 din Noul Cod de procedură civilă, constată pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL:
Deliberând, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei A. la data de 20.10.2014, sub nr._, reclamanta S.C. T. S. S.R.L a chemat în judecată pârâtul D. I., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 2026,91 lei, reprezentând contravaloare energie termică furnizată și facturată și majorări de întârziere.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a livrat energie termică asociației de proprietari din care face parte pârâtul, facturată la nivel de asociație, facturile fiind remise lunar de către angajații reclamantei asociației de proprietari. Aceasta din urmă a primit de fiecare dată facturile fără a avea obiecțiuni și le-a achitat parțial, rămânând neachitate sume pentru stingerea cărora asociația a cesionat către reclamantă sumele restante pe care pârâtul le avea de plată către aceasta pentru agentul termic ori alte datorii către asociație.
De asemenea, a învederat că modalitatea efectivă de calcul se află în posesia cedentei asociații de proprietari.
În ceea ce privește notificarea cesiunii, reclamanta a învederat că prin invitația la ședința de informare privind medierea a notificat cesiunea pârâtului, iar, în subsidiar, pentru cazul în care pârâtul a refuzat să primească invitația care conținea și notificarea cesiunii, a arătat că invocă prevederile art.1580 C.civ.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.192 și următoarele Cod Procedură Civilă, art.1270 și următoarele din Codul civil și art.969 și următoarele Vechiul Cod civil, art.1566 Cod civil.
În susținerea cererii, a depus la dosarul cauzei, în fotocopie, următoarele înscrisuri: proces verbal de informare (f. 5), tabel nominal (f. 7), contract de cesiune nr.457/04.09.2014 (f. 10).
La data de 10.11.2014, prin serviciul Registratură, reclamanta a depus răspuns la adresa instanței din data de 23.10.2014, prin care i s-a pus în vedere să depună la dosar înscrisurile doveditoare ale creanței. Prin acest răspuns, a învederat că aceasta nu deține decât facturile globale emise către asociația de proprietari din care face parte pârâtul.
Totodată, a arătat că nu există facturi emise direct către pârât, iar împărțirea cotelor de energie termică pe apartamente și calculul sumelor datorate de pârât asociației s-au făcut de către asociație.
În aceste condiții, reclamanta a solicitat aplicarea art.297 Cod Procedură Civilă, în sensul ca instanța să solicite înscrisurile doveditoare de la terțul deținător, asociația de proprietari din care face parte pârâtul.
Pârâtul, deși legal citat, nu a depus întâmpinare.
Instanța a administrat proba cu înscrisuri.
Prin Sentința civilă nr. 389 pronunțată la data de 26.01.2015, Judecătoria A. a respins acțiunea având ca obiect pretenții ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că între reclamantă, în calitate de cesionar, și Asociația de proprietari nr. 08, în calitate de cedent, a fost încheiat contractul de cesiune de creanță nr. 457, la data de 04.09.2014, acesta fiind însușit de părți prin semnătură și ștampilă.
Obiectul contractului sus-menționat era reprezentat de transmiterea către reclamantă a datoriei pe care pârâtul din prezenta cauză o avea către Asociația de proprietari nr.08, în contul debitului restant pe care asociația îl înregistra la data de 20.08.2014, către reclamantă.
Valoarea creanței transmise a fost stabilită de către părți în art. 2 din contract, respectiv 2026,91 lei.
Potrivit art. 5 din contract, la semnarea acestuia cedentul trebuie să predea cesionarului extras din fișa de evidență analitică a debitorului cedat, valoarea penalităților pentru întârzierea la plată și alte înscrisuri care dovedesc întreruperea prescripției, iar potrivit art. 9 din același contract, pe întreaga perioadă a derulării litigiului dintre debitorul cedat și reclamantă, conducerea asociației are obligația de a pune la dispoziția acesteia din urmă, înscrisurile solicitate de instanță.
Având în vedere dispozițiile art.102 alin. (1) din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil, potrivit cărora contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa și faptul că prezentul contract a fost încheiat la data de 04.09.2014, instanța de fond a constatat că dispozițiile legale aplicabile contractului de cesiune mai sus menționat sunt cele ale Codului civil din 2009.
Potrivit art.1566 alin.1 C.civ., cesiunea de creanță este convenția prin care creditorul cedent transmite cesionarului o creanță împotriva unui terț.
Ca urmare a încheierii unui contract de cesiune de creanță, cedentul este obligat, potrivit dispozițiilor art.1574 C.civ., să remită cesionarului titlul constatator al creanței aflat în posesia sa, precum și orice alte înscrisuri doveditoare ale dreptului transmis, iar în caz de cesiune parțială, cesionarul are dreptul la o copie legalizată a acestora.
Față de cele mai sus expuse, instanța de fond a reținut ca neîntemeiată cererea reclamantei de a face aplicarea dispozițiilor art.297 C.proc.civ., potrivit cărora „când se arată că un înscris necesar soluționării procesului se află în posesia unui terț, acesta va putea fi citat ca martor, punându-i-se în vedere să aducă înscrisul în instanță”, iar „când deținătorul înscrisului este o persoană juridică, reprezentanții ei vor putea fi citați ca martori”.
Pentru a reține astfel, instanța a constatat că Asociația de proprietari nr.08 nu este un terț față de raportul juridic dedus judecății, în cadrul căruia aceasta din urmă are calitatea de cedent, reclamanta de cesionar, iar pârâtul de debitor cedat. De asemenea, asociația avea obligația atât în virtutea legii (art. 1574 C.civ.), cât și în virtutea convenției încheiate cu reclamanta (art.9 din contractul de cesiune), să pună la dispoziția acesteia din urmă toate înscrisurile doveditoare ale creanței, iar reclamanta dreptul corelativ acestei obligații.
Totodată, reclamanta nu a făcut dovada demersurilor întreprinse în vederea obținerii înscrisurilor care să facă dovada pretențiilor solicitate și nici a refuzului Asociației de proprietari de a le înmâna.
Acest text era inaplicabil și față de aspectul că reclamanta, în momentul în care a preluat creanța prin cesiune, trebuia să se asigure că aceasta este una certă, întemeiată și susținută cu înscrisuri justificative, pentru a le putea exhiba în exact aceleași condiții care s-ar impune cedentei.
Potrivit art. 3 lit. i din Legea nr.230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, cheltuielile asociației de proprietari sunt definite ca fiind cheltuielile sau obligațiile financiare ale asociației care sunt legate de exploatarea, reparația ori întreținerea proprietății comune, precum și cheltuielile cu serviciile de care beneficiază proprietarii și care nu sunt facturate individual către proprietățile individuale, iar potrivit lit. j din același articol cota de contribuție la cheltuielile asociației de proprietarieste suma corespunzătoare din cheltuielile asociației, pe care fiecare proprietar este obligat să o plătească lunar.
Având în vedere aceste dispoziții legale, cât și obiectul contractului de cesiune, instanța a constatat că respectiva creanța este supusă Legii nr.230/2007.
Din dispozițiile acestei legi, reiese că „asociația de proprietari poate intermedia servicii între furnizori și proprietarii consumatori, în special cu privire la serviciile publice de utilități”, „serviciul de intermediere din partea asociației de proprietari constă în: repartizarea facturilor către proprietari prin lista de plată lunară”(art.28), „toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari” (art. 46), „asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată”, „termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice” (art.49).
Totodată, potrivit art.25 alin.1 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.230/2007 aprobate prin HG 1588/2007, „cotele de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, calculate pentru fiecare proprietar din condominiu, vor fi achitate de aceștia, după caz, în termen de maximum 20 zile de la data afișării listei de plată, dată care trebuie să fie înscrisă în lista de plată respectivă”.
Față de aspectele menționate, instanța de fond a reținut ca incidente în cauza și prevederile art.249 C.proc.civ potrivit cărora., „cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească”.
Având în vedere faptul că obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a da, creditorului acestei obligații, în vederea obținerii executării acesteia prin intermediul unei acțiuni în justiție, îi revine sarcina de a proba existența titlului constatator al creanței și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitorului, acestuia din urma revenindu-i sarcina de a dovedi prin chitanțe de plată faptul că nu mai există nicio obligație valabilă, aceasta fiind stinsă anterior prin plată.
Astfel, instanța de fond a reținut că tabelul nominal depus la fila 7 din dosar nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a avea valoare probatorie, acesta reprezentând un simplu înscris sub semnătură privată emanând de la cedentul-asociația de proprietari, în care este înscrisă o sumă globală pe care aceasta susține că pârâtul o datora către asociație.
Or, dispozițiile Legii nr.230/2007 se referă la liste de plată lunare, care să conțină suficiente elemente de identificare a creanțelor, termenul în care acestea trebuie achitate și, de asemenea, să prevadă diferențiat debitul principal de penalitățile de întârziere, condiții neîndeplinite de înscrisul mai sus menționat.
În consecință, instanța a reținut că, în cauză, pretențiile solicitate de către reclamantă nu au caracter cert, motiv pentru care a respins cererea, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat în termen, apel, reclamanta . solicitând în principal trimiterea spre rejudecare iar în subsidiar schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea apelului, apelanta a susținut că în cauză instanța de fond a făcut o greșită apreciere a situației de fapt și de drept precum și o greșită apreciere a ansamblului probator administrat în cauză.
A motivat apelanta că instanța de fond în mod greșit a refuzat să facă aplicarea art. 297 Cod procedură civilă, pentru soluționarea cauzei fiind necesar un înscris deținut de un terț, în speță, asociația de proprietari din care face parte pârâtul.
S-a mai susținut că dispozițiile legale avute în vedere de instanța de fond nu își găsesc aplicabilitatea în speță deoarece apelanta a depus toate înscrisurile pe care i le-a înmânat cedenta asociație de proprietari, iar aceasta era obligată să depună restul de înscrisuri cerute de instanță atât ca terț deținător al înscrisurilor dar și ca cedent al creanței, răspunzător față de apelantă pentru evicțiune, conform art.1586 Cod civil.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 și urm. Cod procedură civilă.
Intimatul-pârât nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță, deși a fost legal citat.
Verificând în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de prima instanță, tribunalul, va respinge apelul declarat, pentru considerentele care vor succede.
În ce privește motivul de apel prin care, apelanta a susținut că prima instanță a făcut o greșită apreciere a situației de fapt și de drept în cauza dedusă judecății, se constată că este nefondat.
Potrivit art. 1566 alin. 1 Cod civil, cesiunea de creanță este convenția prin care creditorul cedent transmite cesionarului o creanță împotriva unui terț.
Ca urmare a încheierii unui contract de cesiune de creanță, cedentul este obligat, potrivit dispozițiilor art. 1574 Cod civil, să remită cesionarului titlul constatator al creanței aflat în posesia sa, precum și orice alte înscrisuri doveditoare ale dreptului transmis, iar în caz de cesiune parțială, cesionarul are dreptul la o copie legalizată a acestora.
Față de dispozițiile legale mai sus menționate și prevederile art. 249 Cod procedură civilă, potrivit cărora, „cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească”, Tribunalul, reține că apelanta-reclamantă nu a făcut dovada existentei neîndoielnice a creanței, nefiind suficient individualizată în înscrisurile depuse în susținerea cererii formulate.
Nici critica referitoare la refuzul instanței de fond de a face aplicarea art. 297 Cod procedură civilă nu este întemeiată, în raport de dispozițiile art. 254 alin. 6 Cod procedură civilă conform cărora instanța are dreptul și nu obligația de a administra probe din oficiu și împrejurarea că, Asociația proprietarilor de apartamente condominiul nr. 8 are calitatea de cedent a creanței invocată de reclamanta cesionară nefiind un terț față de raportul juridic dedus judecății.
Pe de altă parte apelanta nu făcut dovada demersurilor întreprinse în vederea obținerii înscrisurilor care să facă dovada pretențiilor solicitate, a nerespectării de către Asociația de proprietari a obligației prevăzute de art. 1574 cod civil și art. 9 din contractul de cesiune nr. 457, la data de 04.09.2014 și nici a refuzului asociației de înmâna înscrisurile solicitate.
Întrucât apelanta - reclamantă, nu s-a asigurat în momentul preluării creanței prin cesiune, că aceasta este una certă, întemeiată și susținută cu înscrisuri justificative, pentru a le putea exhiba în aceleași condiții care s-ar impune cedentei, se apreciază, contrar susținerilor acesteia, că în speță textul legal invocat - art. 297 Cod procedură civilă nu își găsește aplicabilitatea.
Reținând, ca și instanța de fond, că tabelul nominal depus la filele 7-9, nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a avea valoare probatorie, acesta reprezentând un simplu înscris sub semnătură privată emanând de la cedentul asociația de proprietari, în care este înscrisă o sumă globală pe care aceasta susține că pârâta o datora către asociație, Tribunalul, va respinge ca nefondat apelul declarat în baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, apelul declarat de apelanta-reclamantă S.C. T. S. S.R.L, societate în insolvență, cu sediul în A., .. 715 A, jud. Teleorman, prin lichidator judiciar D. IPURL, cu sediul ales în vederea comunicării tuturor actelor de procedură la sediul lichidatorului judiciar în A., . A, .> județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 389 din data 26 ianuarie 2015, pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimatul-pârâtul D. I. domiciliat în A., ., ., jud. Teleorman, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.06.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
G. P. R. G. D. M.
Red. R.G. 22.06.2015
Th-red. D.M. -26.06.2015- 4 ex.
D.f._, Judecătoria A.
J.f.P. A. R.
. .2015
| ← Revendicare mobiliară. Încheierea nr. 104/2015. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 790/2015. Tribunalul... → |
|---|
