Contestaţie la executare. Decizia nr. 946/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 946/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 10-09-2015 în dosarul nr. 649/740/2015
ROMANIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECTIA CIVILA
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 946
APEL
Ședința publică de la 10 septembrie 2015
Tribunalul compus din:
Președinte – A. L. N.
Judecător - M. C. R.
Grefier – P. C.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul-contestator S. de Ambulanță Județean Teleorman cu domiciliul în A., ., județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 2058 din 14 mai 2015 pronunțată de Judecătoria A. în contradictoriu cu intimata S.C. F. G. SRL cu sediul ÎN Nanov, ., județ Teleorman având ca obiect – contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează următoarele:
- dosarul se află la primul termen de judecată în apel;
- procedura de citare este legal îndeplinită
- cererea de apel având ca obiect – contestație la executare este în termen, motivată, semnată, scutită de plata taxei de timbru ;
- apelantul-contestator a depus cerere de repunere pe rol a cauzei;
Instanța încuviințează cererea de repunere pe rol a cauzei având în vedere că suspendarea este consecința unei erori materiale.
Repunând cauza pe rol instanța constată că nemaifiind cereri prealabile de formulat și nici probe de administrat, cu excepția înscrisurilor depuse la dosar pe care în temeiul art. 255, art. 258 și art. 479 C.pr.civ le consideră legale, concludente, pertinente și utile soluționări cauzei, reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei A. la data de 16.02.2015 sub nr._, contestatorul S. DE AMBULANȚĂ JUDEȚEAN TELEORMAN, în contradictoriu cu intimata S.C. F. G. S.R.L., a formulat contestație la executarea silită pornită în dosarul nr. 434/2014 al Biroul Executorilor Judecătorești Asociați Împungerouă N. și Împungerouă Doinița M., solicitând suspendarea executării silite și anularea formelor de executare.
În drept, contestatorul a arătat că somația de executare are ca obiect sentința civilă nr. 4715 din 17.12.2013, pronunțată în dosarul nr._ ce a fost primită la sediul Serviciului de Ambulanță Teleorman în data de 12.02.2015 împreună cu înștiințarea privind măsura popririi, cu încheierea privind cheltuieli de executare nr. 434/10.02.2015, raport de expertiză contabilă și încheiere civilă nr. 838/27.06.2014, pronunțată în dosarul nr._ de către Judecătoria V..
Din conținutul încheierii privind cheltuielile de executare nr. 434 din 10.02.2015, emisă de executorul judecătoresc, reiese că încheierea poate fi contestată în termen de 5 zile de la comunicare, însă conform art. 714 C. proc. civ., contestația se depune în termen de 15 zile de la comunicare.
Referitor la raportul de expertiză contabilă întocmit de ec. M. G. (numit prin încheiere de către executorul judecătoresc) s-a stabilit plata unei dobânzi penalizatoare în cuantum de 5191,09 lei. Cuantumul dobânzii a fost calculat eronat, începând cu data facturării, iar nu așa cum prevede art. 3 alin. 3 din Legea nr. 72/2013, respectiv după 30 de zile calendaristice de la data primirii de către S. de Ambulanță Teleorman. Expertul a calculat dobânda penalizatoare fără a lua cunoștință de data la care facturile nr. 56/25.06.2012, 62/26.07.2012 și 66/14.08.2012 au fot primite, rezultând astfel o sumă mai mare decât cea reală.
Contestatorul a apreciat nejustificat cuantumul cheltuielilor de executare de 1516 lei, onorariul executorului judecătoresc stabilit în cuantum de 620 lei neîncadrându-se între limita maximă și limita minimă prevăzută de Ordinul nr. 2561/C din 30.07.2012, respectiv 178,82 lei - 519,10 lei, deoarece pentru creanțe peste 1000 și până la_ lei, onorariul este de 75 lei+2%X5191,09 lei (adică 178,82 lei), iar executorul a stabilit eronat suma de 620 lei; suma stabilită ca fiind cheltuieli de executare se raportează la creanța stabilită eronat în cuantum de 5191,09 lei, aceasta fiind mai mică în cazul în cazul în care se respectă termenul de 30 de zile de la înregistrarea facturilor.
Contestatorul a invocat și prevederile din Ordonanța 22/30.01.2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii.
În drept, a invocat dispozițiile Codului de procedură civilă, solicitând și judecarea cauzei în lipsă.
În copie, au fost anexate de către contestator, următoarele înscrisuri: adresa nr. 616/12.02.2015, înființare poprire în dosarul nr. 434/2014, încheiere privind cheltuielile de executare nr. 434/10.02.2015, raport de expertiză contabilă, încheiere civilă nr. 838/2014 emisă de Judecătoria V. și sentința civilă nr. 4715/2013 emisă de Judecătoria A. (f. 6-18).
La data de 12.03.2015, prin serviciul registratură, s-a atașat la dosarul cauzei întâmpinarea formulată de intimata S.C. F. G. S.R.L., prin care s-a solicitat respingerea contestației la executare și a cererii de suspendare a executării silite, ca netemeinică.
Cu privire la calculul greșit al dobânzilor, s-a arătat că titlul executoriu în cauză este reprezentat de sentința civilă nr. 4715/17.12.2013, definitivă, din cuprinsul căreia rezultă în mod clar ce dobânzi trebuie achitate și data de la care acestea trebuie calculate, judecătorul fondului stabilind că dobânda se va calcula de la data facturării. Referitor la onorariul executorului judecătoresc, s-a arătat că onorariul maximal aplicabil creanțelor de până la_ lei este de 10% din valoare, astfel că onorariul de 500 lei stabilit pentru creanța de 5191,09 lei se încadrează în limitele legale.
În ceea ce privește încălcarea prevederilor O.G. nr. 22/2002, intimata a precizat că legiuitorul a instituit termenul de 6 luni în care poate fi îndestulată creanța creditorului pe seama instituției publice debitoare exclusiv în ipoteza în care „executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, astfel că termenul în discuție nu își găsește aplicabilitatea în cazul tuturor creanțelor care izvorăsc din titluri executorii și cu privire la orice instituție publică ci, eventual, în ipoteza în care debitoarea face dovada certă a lipsei de fonduri (ceea ce debitoarea nu a făcut).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Ș. vs. România, a apreciat că dispozițiile art. 2 din OG nr. 22/2002, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 110/2007 și care instituie termenul de 6 luni în favoarea debitorului instituție publică, pentru a-și îndeplini obligația de plată – termen în care debitorul nu poate fi supus executării silite, chiar condiționat de probarea lipsei fondurilor alocate pentru executarea obligației de plată – constituie o încălcarea a dreptului creditorului la un proces echitabil, contrară prevederilor art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, intimata a solicitat respingerea, având în vedere că debitoarea nu a justificat și nu a dovedit neîndeplinirea condițiilor legale pentru admiterea unei astfel de cereri.
Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.
Prin răspunsul la întâmpinare, contestatorul a precizat că executorul judecătoresc a stabilit un onorariu maximal, fără a avea o justificare de ce nu a stabilit un onorariu minimal, sau între limitele admise, mai ales că debitor este o instituție publică cu finanțare de la bugetul de stat, neavând venituri proprii din care să achite onorariile în cuantum maximal; suma stabilită ca fiind cheltuieli de executare se raportează la creanța stabilită eronat în cuantum de 5191,09 lei, aceasta fiind mai mică în cazul în care se respectă termenul de 30 de zile de la înregistrarea facturilor.
Intimatul nu a făcut referire la faptul că din conținutul încheierii privind cheltuielile de executare reiese că încheierea poate fi contestată în termen de 5 zile de la comunicare, însă conform art. 714 C. proc. civ., contestația se depune în termen de 15 zile de la comunicare.
La solicitarea instanței, B. Împungerouă N. și Împungerouă Donița M. a comunica copia certificată pentru conformitate cu originalul a dosarului de executare silită nr. 434/2014 (f. 38-81).
În cauză, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile atașate dosarului.
Prin sentința civilă nr. 2058 din 14 mai 2015, Judecătoria A. a respins cererea de chemare în judecată având ca obiect contestație la executare formulată de contestatorul S. DE AMBULANȚĂ JUDEȚEAN TELEORMAN, în contradictoriu cu intimata S.C. F. G. S.R.L., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că la data de 24.06.2014 creditorul intimat S.C. F. G. a solicitat B. Împungerouă N. și Împungerouă Doinița M. începerea executării silite împotriva debitorului S. de Ambulanță Teleorman în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 4715/2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, rămasă definitivă, formându-se dosarul de executare silită nr. 434/2014 (f. 76, 77).
Prin sentința civilă nr. 4715/17.12.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, rămasă definitivă, debitoarea contestatoare a fost obligată să plătească creditoarei intimate, în termen de 30 de zile de la comunicarea sentinței, dobânda legală aferentă facturilor nr. 56/26.06.2012, nr. 62/26.07.2012 și nr. 66/14.08.2012, începând cu data facturării și până la data de 26.07.2013 ( f.78).
Prin Încheierea din data de 27.06.2014-fila 70- s-a încuviințat executarea silită efectuată în dosarul de executare silită nr. 434/2014 al B. Împungerouă N. și Împungerouă Doinița M., iar prin încheierea din data de 10.02.2015 –fila 58- au fost stabilite cheltuieli de executare silită la nivelul sumei de 620 lei (inclusiv TVA-24%), așa încât în vederea conformării titlului executoriu mai sus indicat, privind obligația de plată a unei sume de bani, și pentru recuperarea cheltuielilor de executare, au fost emise somația nr. 434/21.04.2015– f. 47, precum și înștiințarea privind înființarea popririi, ambele acte de executare silită fiind comunicate debitoarei, potrivit art. 666, 667 C. proc. civ.-filele 44, 51.
La data de 10.02.2015 a fost emisă încheierea privind cheltuielile din faza executării silite, conform art. 669 alin. 1-6 C. proc. civ., comunicată debitoarei conform dovezii de înmânare de la fila 52 din dosarul execuțional.
Cât privește apărarea contestatorului privind calculul eronat al debitului menționat în actele de executare-suma de 5191, 09 lei, instanța urmează a o înlătura ca nefondată, în condițiile în care odată stabilite obligația de plată a dobânzii legale aferente facturilor nr. 56/26.06.2012, nr. 62/26.07.2012 și nr. 66/14.08.2012, precum și modul de calcul al acesteia - începând cu data facturării și până la data de 26.07.2013 - prin titlu executoriu-sentința civilă nr. 4715/2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, rămasă definitivă (filele 76, 77), cuantumul debitului datorat nu poate fi pus la îndoială în procedura de executare silită derulată, cu atât mai mult cu cât instanța reține că suma de 5191, 09 lei a fost calculată de expertul contabil desemnat de executorul judecătoresc în conformitate cu dispozițiile titlului executoriu, redate în mod clar, precis, fără a lăsa posibilitatea interpretării ori a lămuririi.
Astfel, a da eficiență juridică susținerii debitoarei în sensul stabilirii cuantumului dobânzii potrivit prevederilor art. 3 alin. 3 din Legea nr. 72/2013, respectiv după 30 de zile calendaristice de la data primirii facturilor de către S. de Ambulanță Teleorman, și nu de la data emiterii facturilor nr. 56/26.06.2012, nr. 62/26.07.2012 și nr. 66/14.08.2012, înseamnă a înfrânge mențiunile titlului executoriu-sentința civilă nr. 4715/2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, rămasă definitivă (filele 76, 77)- și, implicit, securitatea raporturilor juridice civile instituită de aceasta, aspect nepermis într-un stat de drept, unde garanțiile procesului echitabil, în sensul art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, trebuie să fie recunoscute creditoarei și să prevaleze inclusiv în faza executării silite a hotărârii judecătorești obținute în prealabil.
Totodată, s-a constatat că executarea silită îndeplinește condițiile de legalitate și sub aspectul cheltuielilor de executare, argumentul invocat de contestatoare, în sensul că onorariul de executor (620 lei+TVA) este exagerat de mare și nu se încadrează între limita minimă și maximă prev. de Ordinul nr. 2561/C din 30.07.2012, este lipsit de consistență juridică, întrucât onorariul de executor a fost stabilit prin raportare la limita maximă a acestora, aplicabilă creanțelor de până la 50 000 lei - 10% din valoare, astfel că onorariul de 620 lei (inclusiv TVA) stabilit pentru creanța de 5191,09 lei se încadrează în limitele maxime ale acestor onorarii, reflectate și în Ordinul nr. 2550/C/14.11.2006 actualizat prin Ordinul nr. 2561/C din 30.07.2012.
Instanța a reținut că trebuie evidențiată respectarea cadrului legal privind drepturile și îndatoririle executorului judecătoresc-respectiv disp. art. 39 Legea nr. 188/2000 rep. privind onorariile minimale și maximale pe care aceștia le pot percepe cu prilejul efectuării executării silite, coroborat cu disp. art. 669 C. proc. civ., în ceea ce privește stabilirea cuantumului cheltuielilor ocazionate de executarea silită, cât timp acestea respectă cerința proporționalității cu dreptul valorificat de către creditor.
Având în vedere apărările debitorului privind întârzierea neimputabilă a executării hotărârii judecătorești pronunțate în favoarea intimatului, prin invocarea prevederilor din Ordonanța Guvernului nr. 22/30.01.2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, instanța apreciază că în cauză se impune verificarea concordanței, în circumstanțele concrete ale cauzei, a acestor dispoziții cu prevederile art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum acestea au fost interpretate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Astfel, în hotărârea Curtii Europene a Drepturilor Omului din 24 martie 2005, în cauza Ș. c. Romaniei, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 1048 din 25.11.2005, Curtea Europeană a reținut că a fost încălcat dreptul reclamantei la un proces echitabil, prin neexecutarea unei hotărâri judecătorești.
Mai mult decât atât, instanța a reținut că debitoarea nu a fost în măsură să probeze lipsa fondurilor alocate pentru executarea obligației de plată a unei sume de bani pentru a determina incidența dispozițiilor art. 2 din OG nr. 22/2002, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 110/2007 și care instituie termenul de 6 luni în favoarea debitorului instituție publică, pentru a-și îndeplini obligația de plată – termen în care debitorul nu poate fi supus executării silite, deși sarcina probei îi incumba potrivit art. 249 C.proc. civ. .
Așa cum rezultă din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța a reținut faptul că statul și instituțiile publice au obligația de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie hotărârea judecătorească prin care au fost condamnați în calitate de debitori.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel în termenul legal prevăzut de lege apelantul-contestator S. de Ambulanță Județeană Teleorman prin care a solicitat admiterea apelului și modificarea în tot a sentinței apelate.
În motivare a arătat că instanța de fond a apreciat în mod greșit și nelegal modul de calcul al onorariului stabilit de executor, întrucât așa cum s-a arătat și în contestație onorariul executorului judecătoresc în cuantum de 620 lei nu se încadrează între limita minimului și maximului prevăzut de Ordinul nr. 2561/Cdin 30.07.2012.
Totodată instanța nu a reținut că s-a solicitat aplicarea unui onorariu minim, motivat de faptul că apelanta este o instituție publică cu finanțare de la bugetul de stat, neavând venituri proprii din care să se achite onorariile.
În drept au fost invocate dispoz. art. 466 și urm. C.pr.civ
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor invocate și în conformitate cu dispozițiile art. 479 alin.1 Cod procedură civilă, Tribunalul constată caracterul întemeiat al criticii afirmate.
Conform Ordinului nr. 2550/C/14.11.2006 actualizat prin Ordinul 2561/C din 30.07.2012, onorariul de executor urmează a fi stabilit în niște limite minimale și maximale, prin aplicarea unui procent la suma de executat; în cazul creanțelor de până la 50 000 lei, așa cum este și cazul din prezenta speță, limita maximă este de 10% din valoarea creanței.
Cum valoarea creanței de executat este de 5191.09 lei aplicând procentul de 10%, rezultă un onorariu maxim de 519, 109 lei și nu de 620 lei așa cum a reținut instanța de fond.
Instanța de control nu poate primi motivarea instanței în sensul că suma de 620 lei se încadrează în plafonul legal, întrucât executorul judecătoresc nu poate ca la această sumă să aplice TVA, în condițiile în care textul Ordinului în cauză sunt explicite – onorarii maximale. Dacă executorul judecătoresc intră sau nu în categoria plătitorilor de TVA, nu împietează asupra normelor textul incident în cauză atâta timp cât nu există o prevedere expresă în acest sens, textul Ordinului nu face o astfel de distincție, astfel că executorul nu poate imputa debitorului și plata TVA suplimentar la onorariul maximal calculat conform normelor incidente.
Debitorul culpabil de începerea executării silite trebuie să suporte cheltuielile de executare însă numai la acelea la care legea îl obligă.
Față de aceste considerente se va admite apelul declarat și pe cale de consecință se va schimba în parte sentința atacată în sensul că se va reduce onorariul executorului judecătoresc la suma de 519 lei. Va menține celelalte dispoziții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul-contestator S. de Ambulanță Județean Teleorman cu domiciliul în A., ., județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 2058 din 14 mai 2015 pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimata S.C. F. G. SRL cu sediul ÎN Nanov, ., județ Teleorman.
Schimbă în parte sentința atacată în sensul că reduce onorariul executorului judecătoresc la suma de 519 lei.
Menține celelalte dispoziții.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 septembrie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
A. L. N. M. C. R. P. C.
Red. th.red A.L.N./ 30.09.2015 /4 ex.
D.f._
J.f. D. A. P.
.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 832/2015. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 877/2015. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
