Contestaţie la executare. Decizia nr. 832/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 832/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 20-08-2015 în dosarul nr. 7743/740/2014
ROMANIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECTIA CIVILA
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 832
A P E L
Ședința publică de la 20 august 2015
Tribunalul compus din:
Președinte – E. E. E.
Judecător - V. M.
Grefier - Ț. N.
Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelanta –contestatoare C. Județeană de Pensii Teleorman, cu sediul în A., ., județ Teleorman împotriva sentinței civile nr. 1151 din 12 martie 2015 pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimatul I. M., domiciliat în ., având ca obiect – contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează că apelanta-contestatoare a solicitat judecarea cauzei în lipsă
Tribunalul, verificând competența materială, generală și teritorială, în conformitate cu dispozițiile art. 131 C., rap. la art. 95 pct. 2 și art. 717 C. stabilește că este competent să soluționeze cauza de față.
Nemaifiind cereri de soluționat sau probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 223 Cod de procedură civilă, constată pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL:
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1151/12.03.2015,Judecătoria A. a respins acțiunea civilă având ca obiect contestație la executare, formulată de contestatoarea C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TELEORMAN, cu sediul în A., ., județul Teleorman, C.F._, reprezentată prin director executiv F. E. Bomboe, în contradictoriu cu intimatul I. M.,cu domiciliul în ., CNP_, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel,instanța de fond a reținut următoarele: Prin contestația la executare înregistrată sub nr._ la data de 10.12. 2014, contestatoarea C. Județeană de Pensii Teleorman a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. M., verificarea legalității executării silite și pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună: anularea somației emise de B.E.J. R. F. Al Mutairi la data de 28.11. 2014 și a actelor de executare ulterioare efectuate în dosarul de executare nr. 240/2014 ; anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite pronunțată de B.E.J. R. F. Al Mutairi la data de 27.11. 2014 în dosarul de executare nr. 240/2014 ; anularea încheierii întocmite la data de 28.11. 2014 de B.E.J. R. F. Al Mutairi în dosarul de executare nr. 240/2014, prin care a fost stabilită suma de 1.000 lei, reprezentând onorariu executor judecătoresc și cheltuieli de executare .
În motivare, s-a arătat că prin adresa emisă de B.E.J. R. F. Al Mutairi în dosarul de executare nr. 240/2014, comunicată la data de 07.12. 2014, contestatoarea a fost informată că la cererea intimatului I. M. a fost declanșată urmărirea silită în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1974/25.06.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 13 A pronunțată de Curtea de Apel București la data de 21.01. 2014 . De asemenea, contestatoarea a fost somată să execute titlul executoriu întrutotul, în sensul revizuirii deciziei de pensie nr._/2012 cu acordarea punctajului suplimentar prevăzut de O.U.G. 100/2008 și prin acordarea diferenței dintre punctajul mediu anual stabilit conform art. 169 din Legea nr. 263/2010 și cel stabilit conform O.U.G. nr. 100/2008, începând cu data de 09.04. 2012.
A mai arătat contestatoarea că așa cum legiuitorul a dispus prin art. 622 alin. 4 Cod procedură civilă „executarea unei obligații de a face, precum înscrierea sau radierea unui drept, act sau fapt dintr-un registru public, emiterea unei autorizații, eliberarea unui certificat sau predarea unui înscris și altele asemenea, se poate obține la simpla cerere a persoanei îndreptățite, făcută în temeiul unui titlu executoriu, fără a fi necesară intervenția executorului judecătoresc, dacă prin lege nu se dispune altfel. În caz de neconformare a debitorului, creditorul poate recurge la executarea silită în condițiile prezentului cod.”
Intimatul I. M. a solicitat contestatoarei punerea în executare a titlului executoriu prin cererea nr._, cerere care este în curs de rezolvare. Un alt motiv al întârzierii executării hotărârii judecătorești a constat în faptul că până la data de 24.11. 2014, dosarul administrativ al intimatului nu s-a aflat în posesia contestatoarei, aflându-se la Comisia Centrală de Contestații ca urmare a contestației introduse de acesta, împotriva unei decizii de pensionare, formulate în temeiul art. 149 din Legea 263/2010 privind Sistemul Unitar de Pensii Publice.
Executorul judecătoresc a stabilit fără temei legal onorariul de 1.000 lei, având în vedere faptul că obligația stabilită prin titlul executoriu este de a face, nefiind stabilită de instanță valoarea creanței. De asemenea, nici în Anexă la Ordinul nr. 2.550/C din 14.11. 2006 ( actualizat ) nu a fost prevăzut un anume onorariu pentru executorul judecătoresc în situația executării obligației stabilite în cauza de față.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 711 și următoarele Cod procedură civilă.
Contestatoarea a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, conform art. 223 Cod procedură civilă.
În susținere, contestatoarea a depus la dosarul cauzei în copie, următoarele înscrisuri: cererea înregistrată sub nr._/2014 ( fila 7), Hotărâre nr. 9240/2014 ( filele 8-10), decizia civilă nr. 13 A/2014 pronunțată de Curtea de Apel București ( filele 11 – 19).
La data de 05.01. 2015, intimatul I. M. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare .
În motivare, a arătat că a depus la contestatoare cererea nr._/30.04. 2014 pentru punerea în executare a titlului executoriu, iar de la depunerea cererii până la somația emisă de B.E.J. R. F. Al Mutairi la 28.11. 2014, au trecut aproape 8 luni de zile, timp calendaristic fapt ce depășește orice termen legal de a răspunde la o cerere, petiție sau punerea în aplicare a unei sentințe sau decizii judecătorești .
În cererea depusă, contestatoarea a recunoscut că în caz de neconformare a debitorului, fapt recunoscut prin termenul de aproape 8 luni, creditorul poate recurge la executarea silită în condițiile Codului de procedură civilă, lucru pe care intimatul l – a și făcut.
Referitor la capătul de cerere privind anularea ca nelegală a încheierii întocmită la data de 28.11. 2014, prin care a fost stabilită suma reprezentând onorariul executorului judecătoresc și cheltuielile de executare, intimatul a apreciat că drepturile la pensie cuvenite în urma deciziei civile nr. 13 A/2014 sunt cele aferente termenului legal de prescripție față de data depunerii acțiunii în dosarul nr._, calcul foarte simplu din care au rezultat sumele datorate de C. Județeană de Pensii Teleorman pe o perioadă de 3 ani și până la punerea ei în aplicare, sume pe care le cunoaște contestatoarea și față de care se stabilesc onorariile executorilor judecătorești.
Intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă.
La solicitarea instanței, B.E.J. R. F. Al Mutairi a depus la dosarul cauzei în copie, dosarul de executare nr. 240/2014.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
La data de 27.11.2014 creditorul intimat I. M. a solicitat B. R. F. Al-Mutairi începerea executării silite împotriva debitorului C. Județeană de Pensii Teleorman în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1974/25.06.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 13 A/21.01.2014 a Curții de Apel București, formându-se în acest sens dosarul de executare silită nr. 240/2014 (f. 43, 44).
Prin sentința civilă nr. 1974/25.06.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 13 A/21.01.2014 a Curții de Apel București, debitoarea contestatoare a fost obligată la revizuirea drepturilor de pensie ale reclamantului stabilite prin decizia nr._/09.04.2012, cu luarea în calcul a punctajului cuvenit conform O.U.G. nr. 100/2008 și prin acordarea diferenței între punctajul mediu anual stabilit conform art. 169 din Legea nr. 263/2010 și cel stabilit conform O.U.G. nr. 100/2008, începând cu data de 09.04.2012 (f. 45, 46).
Prin Încheierea din data de 27.11.2014-fila 45- s-a încuviințat executarea silită efectuată în dosarul de executare silită nr. 240/2014 al B. R. F. Al-Mutairi, iar prin încheierea din data de 28.11.2014 –fila 42- au fost stabilite cheltuieli de executare silită la nivelul sumei de 1000 lei, așa încât în vederea conformării titlului executoriu mai sus indicat, privind obligația de a face, și pentru recuperarea cheltuielilor de executare, a fost emisă somația nr. 240/28.11.2014– f. 41.
Conform art. 622 alin. 4 Cod procedură civilă, executarea unei obligații de a face, precum înscrierea sau radierea unui drept, act sau fapt dintr-un registru public, emiterea unei autorizații, eliberarea unui certificat sau predarea unui înscris și altele asemenea, se poate obține la simpla cerere a persoanei îndreptățit, făcută în temeiul unui titlu executoriu, fără a fi necesară intervenția executorului judecătoresc, dacă prin lege nu se dispune altfel, or, în cauză, instanța a constat incidența tezei finale a articolului sus citat, în sensul în care în caz de neconformare a debitorului, creditorul poate recurge la executarea silită. Astfel, creditorul intimat I. M. s-a adresat debitoarei contestatoare în vederea executarea obligației de a face stabilite prin titlul executoriu-sentința civilă nr. 1974/25.06.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 13 A/21.01.2014 a Curții de Apel București-prin cererea nr._/30.04.2014, aspect pe care debitoarea nu îl contestă, însă în lipsa oricărui răspuns al acesteia din urmă, după trecerea unui interval de timp rezonabil, de aproximativ 7 luni, debitorul în mod justificat s-a adresat executorului judecătoresc pentru a da eficiență dreptului a cărui protecție judiciară a obținut-o în prealabil.
Ca atare, instanța a apreciat că în cauza de față, prin emiterea somației nr. 240/28.11.2014– f. 41, dar și a încheierii din data de 27.11.2014-fila 45- prin care s-a încuviințat executarea silită efectuată în dosarul de executare silită nr. 240/2014 al B. R. F. Al-Mutairi, respectiv a încheierii din data de 28.11.2014 –fila 42- prin care au fost stabilite cheltuieli de executare silită la nivelul sumei de 1000 lei, nu au fost încălcate prevederile art. 622 C. proc. civ., ci, dimpotrivă, executorul judecătoresc s-a conformat solicitării creditorului, dată fiind pasivitatea debitoarei sub aspectul executării obligației de a face stabilite în mod definitiv în sarcina sa prin hotărâre judecătorească.
Totodată, s-a apreciat ca fiind respectate disp. art. 669 C. proc. civ. coroborat cu art. 39 Legea nr. 188/2000 în ceea ce privește stabilirea cuantumului cheltuielilor ocazionate de executarea silită, respectiv al onorariului executorului judecătoresc, cât timp acesta se încadrează în limitele minime și maxime ale acestor onorarii, reflectate și în Ordinul nr. 2550/C/14.11.2006 actualizat și respectă cerința proporționalității cu dreptul valorificat de către creditor (vezi art. 39 alin. 1 lit. a Legea nr. 188/2000), nefiind obligatorie indicarea expresă a unui anume onorariu cuvenit executorului în cazul executării silite a unei obligații de a face, în speță-revizuire drepturi pensie.
Având în vedere apărările debitorului privind întârzierea neimputabilă a executării hotărârii judecătorești pronunțate în favoarea intimatului, instanța a apreciat că în cauză se impune verificarea concordanței, în circumstanțele concrete ale cauzei, a acestor argumente cu prevederile art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum acestea au fost interpretate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Astfel, în hotărârea Curtii Europene a Drepturilor Omului din 24 martie 2005, în cauza Ș. c. Romaniei, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 1048 din 25.11.2005, Curtea Europeană a reținut că a fost încălcat dreptul reclamantei la un proces echitabil, prin neexecutarea unei hotărâri judecătorești.
Prin această hotărâre Curtea a statuat că executarea unei sentințe sau a unei decizii, indiferent de instanța care o pronunță, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din "proces", în sensul art. 6 alin. 1 din Convenție, iar dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți (par. 23-25). Totodată, Curtea a reținut că dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori întârzie în executarea acesteia, garanțiile art. 6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi, iar mai mult, nu este oportun să-i ceri unei persoane, care în urma unei proceduri judiciare a obținut o creanță împotriva statului, să recurgă la procedura de executare silită pentru a obține satisfacție.
În concret, instanța a reținut că obligația de a face-revizuire drepturi pensie avută față de creditoarea din prezenta cauză îi era cunoscută debitorului câtă vreme aceasta a fost stabilită printr-o hotărâre judecătorească pronunțată într-un proces în care debitorul a fost parte și care i-a fost comunicată. În ciuda acestei situații și a faptului că hotărârea judecătorească a rămas definitivă în ian. 2014, în urma pronunțării deciziei civile nr. 13 A/21.01.2014 a Curții de Apel București și este titlu executoriu, nici până la data introducerii prezentei acțiuni nu se executase încă obligația revizuirii dreptului la pensie avută față de creditor.
Așa cum rezultă din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța reține faptul că statul și instituțiile publice au obligația de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie hotărârea judecătorească prin care au fost condamnați în calitate de debitori.
În consecință, față de considerentele mai sus expuse, instanța a apreciat că în mod legal a fost începută executarea silită contestată, iar actele de executare sunt legal efectuate, motiv pentru care a respins contestația ca neîntemeiată. Împotriva sentinței civile sus menționate a declarat apel, apelantul –contestator,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie apreciind că s-a aflat în imposibilitatea practică de recalculare a pensiei intimatului întrucât dosarul necesar i-a fost trimis abia la data de 24.11.2014.
Analizând apelul din perspectiva dispozițiilor art.476 și urm. C.p.c. tribunalul îl apreciază ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor expune:
Instanța de fond a făcut o justă apreciere a probatoriilor administrate în cauză și a reținut corect situația de fapt constând în aceea că, la data de 27.11.2014 creditorul intimat I. M. a solicitat B. R. F. Al-Mutairi începerea executării silite împotriva debitorului C. Județeană de Pensii Teleorman în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1974/25.06.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 13 A/21.01.2014 a Curții de Apel București, formându-se în acest sens dosarul de executare silită nr. 240/2014 .
Prin sentința civilă nr. 1974/25.06.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 13 A/21.01.2014 a Curții de Apel București, debitoarea contestatoare a fost obligată la revizuirea drepturilor de pensie ale reclamantului stabilite prin decizia nr._/09.04.2012, cu luarea în calcul a punctajului cuvenit conform O.U.G. nr. 100/2008 și prin acordarea diferenței între punctajul mediu anual stabilit conform art. 169 din Legea nr. 263/2010 și cel stabilit conform O.U.G. nr. 100/2008, începând cu data de 09.04.2012 .
Prin Încheierea din data de 27.11.2014 s-a încuviințat executarea silită efectuată în dosarul de executare silită nr. 240/2014 al B. R. F. Al-Mutairi, iar prin încheierea din data de 28.11.2014 au fost stabilite cheltuieli de executare silită la nivelul sumei de 1000 lei, așa încât în vederea conformării titlului executoriu mai sus indicat, privind obligația de a face, și pentru recuperarea cheltuielilor de executare, a fost emisă somația nr. 240/28.11. În acord deplin cu instanța de fond, tribunalul constată incidența în cauză a dispozițiilor art. 622 alin. 4 Cod procedură civilă, potrivit cu care. executarea unei obligații de a face, precum înscrierea sau radierea unui drept, act sau fapt dintr-un registru public, emiterea unei autorizații, eliberarea unui certificat sau predarea unui înscris și altele asemenea, se poate obține la simpla cerere a persoanei îndreptățite, făcută în temeiul unui titlu executoriu, fără a fi necesară intervenția executorului judecătoresc, dacă prin lege nu se dispune altfel, or, în cauză, instanța a constat incidența tezei finale a articolului sus citat, în sensul în care în caz de neconformare a debitorului, creditorul poate recurge la executarea silită. Astfel, creditorul intimat I. M. s-a adresat debitoarei contestatoare în vederea executarea obligației de a face stabilite prin titlul executoriu-sentința civilă nr. 1974/25.06.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 13 A/21.01.2014 a Curții de Apel București-prin cererea nr._/30.04.2014, aspect pe care debitoarea nu îl contestă, însă în lipsa oricărui răspuns al acesteia din urmă, după trecerea unui interval de timp rezonabil, de aproximativ 7 luni, debitorul în mod justificat s-a adresat executorului judecătoresc pentru a da eficiență dreptului a cărui protecție judiciară a obținut-o în prealabil.
Ca atare, instanța a apreciat în mod corect că în cauza de față, prin emiterea somației nr. 240/28.11.2014, dar și a încheierii din data de 27.11.2014 prin care s-a încuviințat executarea silită efectuată în dosarul de executare silită nr. 240/2014 al B. R. F. Al-Mutairi, respectiv a încheierii din data de 28.11.2014 prin care au fost stabilite cheltuieli de executare silită la nivelul sumei de 1000 lei, nu au fost încălcate prevederile art. 622 C. proc. civ., ci, dimpotrivă, executorul judecătoresc s-a conformat solicitării creditorului, dată fiind pasivitatea debitoarei sub aspectul executării obligației de a face stabilite în mod definitiv în sarcina sa prin hotărâre judecătorească. Tribunalul nu poate primi argumentul apelantului în sensul că nu a putut realiza modificările datorită lipsei dosarului pe de o parte pentru că acest aspect nu-i poate fi imputat intimatului iar pe de altă parte și pentru faptul că nu a făcut dovada efectuării unor demersuri în sensul de a-i fi trimis.
Pentru cele expuse, tribunalul urmează să respingă ca nefondat apelul declarat de apelanta –contestatoare C. Județeană de Pensii Teleorman împotriva sentinței civile nr.1151/12.03.2015 pronunțată de Judecătoria A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta –contestatoare C. Județeană de Pensii Teleorman, cu sediul în A., ., județ Teleorman împotriva sentinței civile nr. 1151 din 12 martie 2015 pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimatul I. M., domiciliat în ..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică,azi, 20.08.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
E. E. E. V. M. Ț. N.
Red.thred.EEE
31.08.2015/ 4ex.
.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1031/2015. Tribunalul TELEORMAN | Contestaţie la executare. Decizia nr. 946/2015. Tribunalul... → |
|---|
