Contestaţie la executare. Încheierea nr. 362/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 362/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 918/740/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
ÎNCHEIERE CIVILĂ NR. 362
-APEL-
Ședința publică de la 02 aprilie 2015
Tribunalul compus din:
Președinte - A. L. N.
Judecător - E. E.
Grefier - Bînciu E.
Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelanta-contestatoare Asociația Națională a Caselor de Cultură din România cu sediul în București, .. 6, parter, sector 1 împotriva sentinței civile nr. 2817 din 26 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria A. în contradictoriu cu intimatul I. V. cu domiciliul în A., ., ., având ca obiect – contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează că:
- dosarul se află la al III-lea termen de judecată în apel;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- la data de 12.03.2015 Curtea de Apel București a depus la dosarul cauzei adresă prin care face cunoscut faptul că prin încheierea de ședință din 09.03.2015 s-a admis cererea de strămutare formulată de Asociația Națională a Caselor de Cultură din România și s-a dispus strămutarea dosarului la Tribunalul Ialomița;
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei A. la data de 26.02.2014 sub nr._, contestatoarea Asociația Națională a Caselor de Cultură din România a formulat, în contradictoriu cu intimatul I. V., contestație la executare prin care a solicitat anularea procedurii de executare silită ce face obiectul dosarului de executare nr. 5/2014, pe cale de consecință anularea tuturor actelor de executare efectuate.
În motivarea arată că prin sentința civilă nr. 948/25.04.2012, pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul Teleorman a fost obligată la plata unei sume, cu titlu de drepturi salariale.
Mai arată contestatoarea că intimatul I. V. a semnat, la data de 08.05.2012 o tranzacție prin care a renunțat la creanța stabilită prin titlul executoriu.
În drept au fost invocate dispozițiile art.711 și următoarele Noul Cod de Procedură Civilă.
În dovedire, contestatoarea a depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri:înștiințare privind măsura popririi, încheierea civilă nr. 95/29.01.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, încheierea din 04.02.2014 a B. Z. G. S., sentința nr. 948/25.04.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._, proces verbal de conciliere.
La data de 31.03.2014, prin serviciul registratură, intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii. S-a motivat că deși ANCCR nu și-a respectat până în prezent angajamentul asumat prin procesul verbal de conciliere nr. 195/08.05.2012 și prin încheierea nr. 5/2014 din 28.02.2014 a încetat executarea silită la cererea creditorului I. V..
Prin sentința civilă nr. 2871 din 26.09.2014 pronunțată de Judecătoria A. s-a respins ca nefondată contestația la executare formulată de contestatoarea ASOCIAȚIA NAȚIONALĂ A CASELOR DE CULTURĂ DIN ROMANIA, formulată împotriva formelor de executare din dosarul 5/2014 pe rol la B. Z. G. S., precum și a încheierii de încuviințare a executării silite.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că intimatul I. V. a fost angajat al contestatoarei Asociația Națională a Caselor de Cultură din România, între părți au avut loc o . litigii, unul din ele finalizat prin hotărârea ce constituie titlul executoriu în prezenta cauză, respectiv Sentința 948/25.04._ pronunțată de Tribunalul Teleorman .
Intimatul a semnat un înscris sub semnătură privată intitulat ,,proces verbal de conciliere” prin care renunța drepturile salariale aferente perioadei 01.07._11, corelativ cu asumarea de către contestatoare a obligației de a achita_ le, către bugetul consolidat al statului reprezentând obligații fiscale aferente drepturilor salariale rezultate din contractul individual de muncă nr. 7605/03.07.2008, pentru perioada 01.07._11, precum și la plata accesoriilor ( majorări de întârziere, dobânzi, penalități ) la zi.
Ulterior, s-a adresat unui executor judecătoresc pentru executarea silită a aceleiași hotărâri, deoarece contestatoarea Asociația Națională a Caselor de Cultură din România nu și-a onorat obligațiile asumate prin același înscris, contestatoarea Asociația Națională a Caselor de Cultură din România formulând cererea fundamentându-se, în principal, tocmai pe acel înscris.
Instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea, având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 711, alin. 1 Cod Procedură Civilă împotriva executării silite cei interesați sau ale căror interese au fost vătămate pot face contestație la executare.
Din probele dosarului rezultă că executarea silită contestată are la bază o hotărâre judecătorească, aceasta constituie titlu executoriu, iar contestatoarea nu face dovada că debitul conținut de titlu executoriu s-ar fi stins printr-o modalitate prevăzută de lege. Pretinsa renunțare la drepturile salariale ce fac obiectul titlului executoriu nu operează pur și simplu, ci, potrivit modului de redactare al convenției părților este corelativă, condiționată de îndeplinirea celeilalte obligații asumate de către contestatoare.
Potrivit unui principiu elementar de drept convențiile se respectă cu bună credință. Contestatoarea solicită ca intimatul să nu primească sumele stabilite prin titlu executoriu, deoarece așa a fost înțelegerea părților, în condițiile în care ea însăși este cea care sfidează acea convenție prin neonorarea obligației sale. Este evident că în măsura în care contestatoarea nu își onorează obligația sa, atunci intimatul nu este ținut să renunțe la încasarea drepturilor salariale, deoarece cele două obligații au fost condiționate reciproc. Nerespectarea convenției sinalagmatice nu mai poate produce în această situație efectele stingerii unei datorii.
Ca atare, neachitând debitul sau neoperând vreo altă modalitate de stingere a sa (exemplu: compensare etc.), în mod corect intimatul I. V. poate pretinde executarea silită a titlului executoriu.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, contestatoarea Asociația Națională a Caselor de Cultură din România solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul admiterii contestației la executare, anulării executării silite și a tuturor formelor de executare silită, precum și a încheierii civile nr. 95 din data de 29.01.2014 pronunțată în dosarul nr._ prin care a fost încuviințată executarea silită . Cu cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a arătat, că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale cu privire la contestația la executare, depășind limitele cererii cu care a fost investită și făcând o analiză a conținutului convenției prin care creditorul renunțase la creanța împotriva asociației.
Totodată a arătat că motivul pentru care s-a solicitat anularea tuturor actelor de executare silită a fost faptul că intimatul I. V. a încheiat cu asociația la data de 08.05.2012 o convenție prin care a renunțat la creanța sa stabilită prin sentința nr. 948/25.04.2012 a Tribunalului Teleorman-titlu executoriu în temeiul căruia s-a pornit executarea silită. Având în vedere dispozițiile art. 702 Cod procedură civilă alin. 1 pct. 3 potrivit cărora executarea încetează la momentul la care creditorul a renunțat la executare, cu atât mai mult, dacă creditorul a renunțat la creanța anterior începerii executării, executarea fiind nelegală fiindcă nu putea începe pentru o creanță la care se renunțase.
Instanța de fond a apreciat incorect faptul că nu s-a făcut dovada stingerii debitului printr-o modalitate prevăzută de lege, fiindcă s-a făcut dovada renunțării la creanță stabilită prin hotărârea judecătorească, iar creditorul nu a infirmat acest aspect.
La data de 28.01.2015 intimatul V. I. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de Judecătoria A..
În motivare s-a arătat, în esență, că deși ANCCR nu și-a respectat până în prezent angajamentul asumat prin procesul verbal de conciliere nr. 195/08.05.2012 de a achita către stat obligațiile fiscale aferente drepturilor salariale rezultate din Contractul Individual de Muncă precum și la plata la zi a accesoriilor, apelanta-contestatoare solicită în mod nelegal și nejustificat admiterea apelului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 Cod Procedură Civilă.
La termenul de judecată din data de 02.02.2015 cauza a fost amânată la cererea apelantei-contestatoare pentru formularea unei cereri de strămutare a dosarului în considerarea relației de rudenie existentă între partea adversă și unul dintre magistrații instanței, relație de care au aflat abia la termenul de judecată prin reținerea motivelor de abținere.
La data de 12.03.2015 Curtea de Apel București a comunicat faptul că prin încheierea de ședință din data de 09 martie 2015 s-a admis cererea de strămutare formulată de petenta Asociația Națională a Caselor de Cultură din România, în contradictoriu cu intimatul I. V. și s-a dispus strămutarea dosarului la Tribunalul Ialomița.
Având în vedere acest fapt Tribunalul urmează ca în temeiul art. 145 alin. 1 Cod Procedură civilă să scoată cauza de pe rol și să trimită cauza spre competenta soluționare Tribunalului Ialomița.
PENTRU ACESTE MOTIVE
DISPUNE:
Scoate cauza de pe rol.
Trimite cauza spre competenta soluționare Tribunalului Ialomița.
Pronunțată în ședință publică, azi 2 aprilie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
A. L. N. E. E. Bînciu E.
Red. th. red. A.L.N./2 ex. /06.04.2015
| ← Pretenţii. Decizia nr. 363/2015. Tribunalul TELEORMAN | Pretenţii. Decizia nr. 67/2015. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
