Pretenţii. Decizia nr. 766/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 766/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 6195/740/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECTIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 766
APEL
Ședința publică de la 25 iunie 2015
Tribunalul constituit din:
Președinte – E. E. E.
Judecător - V. M.
Grefier - P. C.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta-reclamantă S.C. T. S. S.R.L. cu sediul în A., .. 715 A, jud. Teleorman – prin administrator judiciar D. IPURL cu sediul în A., . A, . Teleorman împotriva sentinței civile nr. 768 din 16 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria A. în contradictoriu cu intimatul-pârât P. V. domiciliat în A., ., având ca obiect – pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
- dosarul se află la primul termen de judecată în apel
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- cererea de apel este semnată, motivată;
- apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru conform art. 77 din Legea nr. 85/2006.
- în procedura prealabilă intimatul-pârât a depus la dosarul cauzei, întâmpinare;
- părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă;
În conformitate cu dispozițiile art. 131 raportat la art. 482 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față, în raport de dispozițiile art. 95 pct. 2 din Noul Cod de Procedură Civilă.
Nemaifiind cereri prealabile sau excepții de soluționat și nici probe noi de administrat, instanța constată pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei A., sub numărul_ la data de 22.10.2014, reclamanta S.C. T. S. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul P. V., solicitând instanței ca în contradictoriu cu acesta și pe baza probelor administrate, să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 3.953 lei, reprezentând contravaloare energie termică livrată și majorări de întârziere;
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a livrat energie termică asociației de proprietari din care face pârâtul, facturată la nivel de asociație, facturile fiind remise lunar de către angajații reclamantei către asociația de proprietari care a primit de fiecare dată facturile fără a avea obiecțiuni cu privire la valoarea acestora și a achitat parțial facturile emise rămânând neachitate sume pentru stingerea cărora asociația de proprietari a cesionat către reclamantă creanțele reprezentând sumele restante pe care pârâtul le avea de plată către asociația de proprietari.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 192 și urm. C.pr.civ. art.1270 și urm. din C.civ și art.969 și urm. Vechiul C.civ.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosarul cauzei, în fotocopie, următoarele înscrisuri: interogatoriu, proces-verbal de informare, adresă Tribunalul Teleorman, listă cheltuieli Condominiul nr. 84, contract de cesiune din 09.07.2014 între cedenta Asociația de proprietari și cesionara reclamantă, invitație ședință informare mediere, confirmare de primire.
Pârâtul, legal citat, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată și a invocat excepția tardivității cererii de chemare în judecată, excepție calificată de instanță ca excepția prescripției dreptului material, însă nu s-a prezentat la termenul de judecată, deși a fost citat conform art.203 C.pr.civ. cu mențiunea prezentării personal la interogatoriu.
Prin Sentința civilă nr. 768 pronunțată la data de 16.02.2015, Judecătoria A. a admis în parte excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru debitul scadent până la data de 22.10.2011 și respins pentru restul pretențiilor ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta a devenit cesionara creanței pe care Asociația de proprietari Condominiul nr. 84 pretinde a o avea la data de 09.07.2014 față de pârâtul P. V.. Asociația de proprietari Condominiul nr. 84 a emis lista de cheltuieli cu privire la apartamentele din A. ., ., din care face parte și pârâtul, acesteia, conform listei emise de către Asociație, revenindu-i de plată cu titlu de debit energie termică suma de 3.953 lei.
În ceea ce privește legea aplicabilă instanța de fond a constatat că din punct de vedere procesual sunt incidente, în temeiul prevederilor art. 3 alin1 din Legea nr.76/2012, dispozițiile Legii nr.134/2010 (noul Codul de procedură civilă) iar în ceea ce privește legea de drept material, în raport de principiile de drept privitoare la succesiunea de legi civile în timp instanța a constatat că potrivit art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 raportului juridic dintre părți îi sunt aplicabile prevederile Codului civil din 1984 întrucât raporturile juridice dintre asociația de proprietari și pârât s-au născut anterior intrării în vigoare a noului cod civil.
Asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune invocată de instanță cu privire la pretențiile scadente până la data de 22.10.2011 instanța de fond a reținut că potrivit art. 3 din Decretul nr.167/1958 termenul de prescripție de 3 ani, care curge de la data scadenței iar, în lipsa unui termen de plată, de la data nașterii dreptului de creanță.
Potrivit art. 6 alin 4 N.C.civ. precum și art. 201 din Legea nr.71/2011 prescripțiile începute și neîmplinite la data de 01.10.2011 rămân supuse legii în vigoare la data când au început să curgă, astfel că devin aplicabile dispozițiile Decretului nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă, inclusiv cu privire la posibilitatea și obligația instanței de a o invoca din oficiu.
Conform actului de cesiune cedenta Asociația de proprietari –Condominiul nr. 84- a cesionat în favoarea reclamantei o creanță în valoare de 3.953 lei reprezentând o datorie a pârâtei aferentă perioadei 30.06._11.
Întrucât reclamanta a sesizat instanța la data de 22.10.2014 instanța de fond a constatat că o parte din pretențiile invocate, și anume cele scadente între anul 2009 și data de 22.10.2011 (cu trei ani anterior datei sesizării instanței), sunt în mod ostensibil prescrise.
Cu privire la restul pretențiilor, scadente în termenul de prescripție (respectiv după data de 22.10.2011) instanța de fond a respins acțiunea reclamantei ca vădit neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel a reținut dispozițiile art. 249 C.pr.civ. conform cu care „cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească” iar pe de altă parte potrivit art. 969 Cod civil, ”convențiile legal făcute, au putere de lege” .
De asemenea potrivit art. 49 alin 2 din Legea 230/2007 privind organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, proprietarii sunt obligați să plătească asociațiilor de proprietari cheltuielile de întreținere repartizate, în termen de 20 de zile de la afișarea listelor lunare.
Instanța de fond a constatat că inițial raporturile juridice s-au purtat între reclamanta . și Asociația Condominiul nr. 84, sumele reprezentând contravaloarea energiei termice fiind calculate și încasate de asociația de proprietari și virate către furnizorul . . Subsecvent, la data de 09.07.2014, asociația de proprietari din care face parte pârâtul a cedat în favoarea reclamantei creanțele pe care le avea față de proprietari, inclusiv pârâtul, astfel că reclamanta a dobândit dreptul de a acționa direct împotriva debitorului pârât.
Din lista de întreținere depusă la dosar stabilită și afișată de către cedenta Asociația de Proprietari Condominiul nr. 84 rezultă că pârâtul nu a achitat la termenele stabilite cotele de contribuție la cheltuielile comune de întreținere reprezentând contravaloarea energiei termice, astfel că, potrivit susținerilor reclamantei întemeiate pe lista emisă de Asociația de proprietari, pârâtul datorează o sumă de 3.953 lei cu titlu de contravaloare energie termică.
Astfel, la dosar există o listă de cheltuieli emisă de cedenta Asociația de proprietari Condominiul 84 prin care reclamanta pretinde că este un titlu de creanță valabil, ceea ce nu poate fi împărtășit de către instanță, întrucât nu conține mențiuni cu privire la perioada pentru care se datorează cheltuielile, nu cuprinde natura creanței adică serviciul concret pentru care se datorează suma (menționându-se doar „datorii la T. S.”- fila 7), perioada pentru care s-a calculat suma și pe care pârâtul-proprietar trebuie să o achite și, mai mult, nu se precizează data la care a fost întocmită această listă.
Mai mult, a reținut instanța de fond că cesionara reclamantă nu exhibă înscrisuri din care să rezulte cu certitudine creanța și elemente de individualizare a creanței (inclusiv perioada, menționată doar în actul de cesiune) ceea ce este contrar dispozițiilor legale potrivit cărora în măsura în care cesionara poate invoca față de debitorul cedat orice pretenție pe care o putea invoca cedenta și care fost transmisă prin actul de cesiune (art. 1568 alin 1 lit. a C.civ) tot astfel, cesionara trebuia să justifice și să facă dovada oricărui element al creanței pe care o invocă în raport cu pârâtul-debitor cedat( 1582 alin 1 C.civ).
Pe cale de consecință, constatând că reclamanta nu are un titlu de creanță valid și nici nu a depus înscrisuri suplimentare care să completeze toate elementele creanței pe care a dobândit-o ( perioadă de calcul a datoriei, serviciul a cărui contravaloare o reprezintă și data întocmirii listei de către cedentă) instanța a respins ca vădit neîntemeiată cererea reclamantei cu privire la pretențiile scadente după data de 22.10.2011.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, reclamanta ..R.L. solicitând admiterea apelului cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar schimbarea în tot a sentinței și admiterea acțiunii cu obligarea pârâtului la plata sumei de 3953 lei. Cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că a refuzat să facă aplicarea disp. art. 297 C. proc. civ. deși în cauză acest text de lege era incident. Se mai arată că au fost depuse în cauză toate înscrisurile pe care cedenta le-a pus la dispoziție, având obligația să depună celelalte înscrisuri ca terț deținător la cererea instanței, dar și ca cedent. Se mai arată că cererea adresată instanței mai este legitimată și pe îmbogățirea fără justă cauză, intimatul beneficiind de agent termic fără a plăti contravaloarea acestora.
În drept au fost invocate disp. art. 466 și urm. C. proc. civ.
Nu au fost propuse probe noi.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelul ca nefondat cu motivarea că cel care face o cerere în justiție trebuie să o probeze iar art 297 C. pr. civ. se aplică la aprecierea instanței.
A mai arătat că reclamanta a depus la dosar toate actele care au stat la baza încheierii contractului de cesiune și acestea nu conțin mențiuni cu privire la perioada în care se pretinde că a livrat căldură și pentru care s-a calculat prețul acesteia precum și elemente de individualizare.
În cursul cercetării judecătorești a apelului nu au fost administrate probe noi.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma motivelor de apel invocate, instanța apreciază că sentința atacată a fost dată cu aplicarea și corecta interpretare a dispozițiilor legale incidente.
Raportat la cererea de chemare în judecată, se reține că între reclamantă, în calitate de cesionar, și Asociația de proprietari nr. 84, în calitate de cedent, a fost încheiat contractul de cesiune de creanță nr. 986, la data de 09.07.2014, acesta fiind însușit de părți prin semnătură și ștampilă, obiectul contractului sus-menționat este reprezentat de transmiterea către reclamantă a datoriei pe care pârâta din prezenta cauză o avea către Asociația de proprietari nr. 84, în contul debitului restant pe care asociația îl înregistra la data de 09.07.2014, către reclamantă. Valoarea creanței transmise a fost stabilită de către părți în art. 2 din contract, respectiv 3953 lei.
Conform dispozițiilor art. 1574 C. civ., cedentul este obligat să remită cesionarului titlul constatator al creanței aflat în posesia sa, precum și orice alte înscrisuri doveditoare ale dreptului transmis. Așa fiind, apelantul din prezenta cauză este în culpă prin preluarea unui debit fără a pretinde și înscrisurile doveditoare, actul juridic fiind astfel încheiat pe riscul său; listele de plată cărora Legea 230/2007 le recunoaște forță probantă trebuiau remise la momentul cesiunii.
Mai mult decât atât, obligația părții de a-și proba pretențiile afirmate este ridicată la rangul de principiu mărturie în acest sens stând dispozițiile art. 10 C. proc. civ.
Incidența disp. art. 297 C. proc. civ. s-ar putea justifica în acele situații în care între părți nu ar exista o obligație legală de remitere a acelor înscrisuri constatatoare, ori așa cum am văzut în cauză această obligație este expres stipulată de lege în sarcina cedentului, născând în mod corelativ o obligație similară și în patrimoniul apelantului cesionar.
La susținerea acestui raționament, instanța se raportează totodată și la prevederile contractuale din care rezultă că cedentul garantează cesionarului existența creanței, precum și caracterul cert, lichid și exigibil al acesteia, angajându-se totodată la remiterea înscrisurilor doveditoare – art. 5, 6, 7 contract – f. 8.
Textul de lege instituie, așadar, în sarcina magistratului numai o posibilitate legală de a dispune citarea ca martor a deținătorului unui înscris, urmând ca aprecierea acestei măsuri să se dispună diferențiat în funcție de particularitățile fiecărei speță.
Intervenția instanței de judecată este numai excepțională și impusă numai atunci când demersurile părților sunt limitate astfel că se împiedică aflarea adevărului în cauză.
Față de aceste considerente, în temeiul disp. art. 480 C. proc. civ. va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă S.C. T. S. S.R.L. cu sediul în A., .. 715 A, jud. Teleorman – prin administrator judiciar D. IPURL cu sediul în A., . A, . Teleorman împotriva sentinței civile nr. 768 din 16 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria A. în contradictoriu cu intimatul-pârât P. V. domiciliat în A., ., ., județul Teleorman.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 iunie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
E. E. E. V. M. P. C.
Red.thred. V.M./ 4.ex./03.07.2015
D.f._
J.f. A. M. B.
Judecătoria A.
. 06.07.2015
| ← Pretenţii. Decizia nr. 767/2015. Tribunalul TELEORMAN | Întoarcere executare. Decizia nr. 102/2015. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
