Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 108/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 108/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 02-02-2015 în dosarul nr. 2853/329/2014
ROMANIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECTIA CIVILA
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 108
-APEL-
Ședința publică de la 2 februarie 2015
Tribunalul compus din:
Președinte – V. M.
Judecător - A. L. N.
Grefier - Bînciu E.
Pe rol, judecarea apelului civil declarat de apelantul-pârât U. L., cu domiciliul în T. M., ., județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 808 din 5 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria T. M., în contradictoriu cu intimata-reclamantă S. D., domiciliată în Roșiori de Vede, ., județ Teleorman, având ca obiect – ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelantul-pârât U. L. asistat de avocat S. E. F., cf. împuternicirii av. nr._/2015 pe care o depune la dosar și intimata-reclamantă S. D..
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
-dosarul se află la al primul termen de judecată în apel;
-procedura de citare este legal îndeplinită;
- apelul este motivat, semnat, netimbrat cu suma de 20 lei taxă judiciară de timbru;
- la data de 27.01.215 intimata-reclamantă a depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri, respectiv referat de anchetă psihosocială, copie C.I., adeverință medicală.
Tribunalul pune în discuția părților prezente, competența tribunalului în soluționarea cauzei.
Părțile, având pe rând cuvântul, apreciază că tribunalul este competent material, general și teritorial în soluționarea procesului.
Tribunalul, verificând competența materială, generală și teritorială, în conformitate cu dispozițiile art. 131 NCPC, rap. la art. 95 pct. 2 și art. 997 C. stabilește că este competent să soluționeze cauza de față.
Instanța, conform art. 238 NCPC pune în discuție estimarea duratei cercetării procesului.
Avocat S. E. F. pentru apelantul-pârât și intimata-reclamantă S. D. având pe rând cuvântul, estimează durata procesului la o zi.
Tribunalul conform art. 238 C. estimează durata procesului la o zi.
Apărătorul ales al apelantului-pârât avocat S. E. F. depune chitanța nr._/02.02.2015 reprezentând taxa judiciară de timbru în valoare de 20 lei și arată că nu mai are cereri de formulat și nici probe de solicitat.
Tribunalul, luând act că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată conform art. 392 Cod Procedură Civilă, terminată cercetarea procesului, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă cuvântul părților în ordinea prevăzută de art. 216 Cod Procedură Civilă.
Avocat S. E. F. solicită admiterea apelului, anularea sentinței apelate și rejudecând solicită respingerea cererii de ordonanță președințială. Învederează că instanța de fond a procedat la judecarea cauzei fără a administra probatorii.
Părțile sunt despărțite în fapt, intimata în luna septembrie a părăsit domiciliul conjugal, minora rămânând la domiciliul apelantului, unde a fost bine îngrijită de către acesta împreună cu părinții săi. În toată această perioadă intimata nu s-a interesat de soarta minorei, venind decât odată la aceasta. În prezent minora se află la intimată și consideră că interesul superior al minorei este să locuiască în mediul unde a crescut încă de la naștere, fiind bine întreținută și îngrijită. Intimata nu dorește copilul datorită afecțiunii pentru aceasta, ci pentru obținerea exercitării exclusive a autorității părintești, cu scopul de a pleca din țară, în Germania unde de altfel a mai fost, folosind minora la cerșit.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimata S. D., având cuvântul, învederează că într-adevăr a fost plecată în Germania, dar în vizită la frații săi care locuiesc și muncesc în această țară. Solicită respingerea apelului și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală.
Tribunalul, față de actele și lucrările dosarului și având în vedere susținerile părților, declară închise dezbaterile și lasă cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL:
Deliberând, constată și reține următoarele:
Prin cererea având ca obiect stabilire locuință minoră înregistrată la nr._ din 3 decembrie 2014, reclamanta S. D. a chemat în judecată pe pârâtul U. L., solicitând instanței ca, pe calea ordonanței președințiale instanța să oblige pe pârât să predea reclamantei pe minora U. M., născută la data de 30 septembrie 2013.
În motivarea ordonanței reclamanta a arătat, în esență, că în urmă cu trei ani a intrat în concubinaj cu pârâtul și și-au stabilit domiciliul în locunița părinților lui din T. M., ., județul Teleorman.
Din relațiile lor a rezultat minora U. M., născută la data de 30 septembrie 2013,
În prezent este însărcinată și așteaptă un al doilea copil conceput cu pârâtul în timpul concubinajului. S-au despărțit de mai multe ori, ea fiind nevoită să plece la locuința părinților săi datorită pârâtului care aducea în domiciliu alte femei cu care întreținea relații intime.
De la vârsta de trei săptămâni pârâtul a alungat-o din domiciliu, a reușit să își ia a doua zi fetița cu care a locuit la părinții ei timp de șase luni, după care la insistențele pârâtului s-a întors la locuința acestuia, dar la scurt timp acesta a început din nou să întrețină relații cu alte femei și chiar ș-a adus o altă femei e în domiciliu, iar pe ea a obligat-o să stea cu copilul într-o altă cameră a casei de locuit.
În urmă cu trei săptămâni au izgonit-o iarăși din domiciliul comun, a venit u altă femeie cu care este și în prezent, a amenințat-o că dacă nu pleacă sau dacă încearcă să o ia pe minoră o omoară.
A încercat să ia legătura cu pârâtul, dar când a reușit să vorbească cu el la telefon din nou a amenințat-o și i-a spus că nu o s-o mai vadă pe minoră.
A sunat-o pe mama pârâtului care, după lungi insistențe a fost de acord să o primească și să o vadă pe minoră. A venit la locuința pârâtului, în lipsa acestuia, a constata că minora nu este îngrijită, este bolnavă, fiind foarte răcită. Când a venit acasă pârâtul i-a cerut să părăsească locuința și a certat-o pe mama lui că i-a permis să vină la copil. L-a rugat pe pârât să ducă copilul la medic, da i-a spus ,,că îi va trece cu sirop".
A apelat la organele de poliție, dar acestea nu au intervenit îndrumând-o la instanță.
Arată că este într-o situație disperată deoarece copilul nu este obișnuit să rămână fără ea, de la naștere și până când a fost izgonită a dormit numai cu ea, este foarte atașată de mamă și lipsa ei de lângă copil o va afecta foarte grav.
Menționează că ea îi cunoaște obiceiurile de alimentație, programul de somn, iar pârâtul nu știe ce nevoi are copilul deoarece numai ea s-a ocupat de îngrijirea lui.
Arată că îi poate asigura minorei toate cele necesare, iar la locuința părinților ei are condiții foarte bune pentru creșterea minorei.
Odată cu această cerere a promovat și acțiune civilă pe dreptul comun.
În dovedirea ordonanței reclamanta a depus la dosar copii certificatel de pe certificatul de naștere al minorei și carte de identitate.
Prin sentința civilă nr. 808/_ , Judecătoria T. M. a admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta S. D. împotriva pârâtului U. L. ; a stabilit locuința minorei U. M. născută la data de 30 septembrie 2013, la locuința reclamantei, situată în Roșiorii de Vede, Bulevardul Comercial, nr.46, județul Teleorman.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a apreciat întemeiată cererea formulată, reținând că este în interesul superior al copilului minor de a i se stabili locuința, pe calea ordonanței președințiale, la mamă .
A reținut dispozițiile art.996 alin.1 Cod procedură civilă conform cărora: instanța va putea ordona măsuri vremelnice în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere,pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara,precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări, dispoziții în raport de care a apreciat că, în speță, față de vârsta minorei – un an și două luni - și comportamentul pârâtului, învederat de către reclamantă, se justifică urgența ca minora să locuiască cu mama sa, având în vedere că până la această vârstă a fost îngrijită numai de către reclamantă. Minora la vârsta de un an și două luni are nevoie urgentă de prezența mamei care îi cunoaște obiceiurile de alimentație și programul de somn.
În lipsa mamei, minora ar putea fi afectată în primul rând psihic cu consecințe ireversibile, dar și din punct de vedere fizic, având în vedere că nici tatăl și nici o persoană străină, respectiv noua concubină a pârâtului, nu îi poate acorda aceeași atenție în asigurarea hranei necesare unui copil de doi ani și două luni, nu îi poate oferi afecțiunea de care are nevoie și nu îi poate asigura continuitatea programului zilnic de odihnă și hrană pe care îl stabilise și asigura mama copilului.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile legale mai sus menționate, prima instanța a admis cererea de ordonanță președințială .
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termenul legal, prevăzut de art. 468 C., apelantul – pârât U. L., solicitând admiterea apelului schimbarea în tot a hotărârii apelate cu consecința respingerii cererii de ordonanță președințială .
Apelantul a arătat că sentința atacată este nelegală și netemeinică, deoarece prima instanță nu a ținut seama de împrejurarea că ceea ce primează, în pronunțarea hotărârii atacate, este interesul superior al minorului, acesta fiind singurul criteriu care se are in vedere la stabilirea locuinței sale .
În susținerea motivului invocat arătat că, în luna septembrie a anului 2014 intimata reclamantă a părăsit domiciliul comun, spunând că vrea să-și sporească veniturile din cerșetorie ,dată de la care minorul a rămas în îngrijirea sa. În acest context apreciat că intimata reclamantă nu dorește minora pentru afecțiunea ce i-o poartă, ci mai degrabă urmărește să obțină exercitarea exclusivă a autorității părintești cu scopul d a pleca din țară la cerșit, folosind minorul în acest sens.
În drept cerere a fost întemeiată pe dispozițiile art. 466 C..
A fost administrată proba cu înscrisuri de către intimata reclamantă sens în care a depus la dosarul cauzei înscrisuri: filele 9 – 24.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor invocate și în conformitate cu dispozițiile art.479 alin.1 Cod procedură civilă, Tribunalul constată apelul nefondat pentru următoarele considerente:
În ce privește motivul de apel prin care se critică sentința instanței de fond pe considerentul că, prima instanță nu a apreciat corect asupra interesului superior al minorului stabilind locunța acestuia la domiciliul intimatei reclamante, se constată că este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 919 C.pr.civ. - legea aplicabilă speței, raportat la data introducerii cererii de chemare în judecată și la art.3 alin.1 din Legea nr.76/2012-, instanța poate lua, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei.
Totodată, conform art. 996 C.pr.civ., instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Examinând admisibilitatea cererii de ordonanță președințială prin prisma condițiilor restrictive enumerate de textele menționate, instanța este datoare să stabilească dacă, în raport cu circumstanțele cauzei și cu natura dreptului substanțial dedus judecații, măsura a cărei luare se solicita are caracter urgent iar efectele sale sunt vremelnice.
Problema legată de stabilirea locuinței minorului, exercitarea autorității părintești, obligația de întreținere, încasarea alocației de stat, necesită, într-adevăr, o soluționare urgentă prin prisma interesului superior al copilului, instanța fiind obligată să dispună toate măsurile necesare pentru a preveni producerea oricărui prejudiciu copilului, sub aspect fizic sau moral.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.2 din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, orice reglementări adoptate în domeniul respectării și promovării drepturilor copilului se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului, acesta având dreptul să crească alături de părinții săi, ambii părinți fiind responsabili pentru creșterea și educarea copiilor lor.
În măsura în care însă există neînțelegeri între părinți, instanța judecătorească trebuie să se pronunțe cu privire la exercitarea acestor drepturi și îndeplinirea obligațiilor părintești, considerându-se necesară măsura în primul rând în interesul superior al minorului.
În consecință, interesul superior al copilului în accepțiunea Legii nr. 272/2004 modificată și care se regăsește în egală măsură în Codul Civil se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică și morală normală la un echilibru socio-afectiv, la viața de familie drept afirmat și prin art.8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Așa fiind în această analiză, acolo unde interesele părinților sunt în conflict, drepturile și interesele prioritare ale copilului trebuie să fie promovate de dispozitiile art.8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, drepturi de care trebuie să beneficieze nu doar părinții, ci și copilul.
În determinarea interesului copilului minor, se ține seama de o . factori, printre care: posibilitățile materiale ale părinților, posibilitățile de dezvoltare fizică, intelectuală și morală pe care copiii le pot găsi la unul dintre părinți, vârsta copilului, comportarea părinților față de copil, legăturile de afecțiune stabilite intre copil și familie.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 496 CC stabilesc: copilul minor locuiește la părinții săi, iar în situația în care părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili de comun acord locuința copilului, în caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare raportul de anchetă psihosocială și ascultându-l pe copil dacă a împlinit vârsta de 10 ani .
În cauza de față, în cadrul analizei relației dintre părinți și copil, este de necontestat că la vârsta de 1 an si 2 luni copilul este atașat fizic de mama sa, nevoile specifice vârstei atât de fragede neputând fi corespunzător satisfăcute decât de către mamă, fără afectarea dezvoltării fizice și mentale armonioase.
Din această perspectivă corect a reținut instanța de fond că, raportat la vârsta fragedă a copilului, singura care poate asigura condiții optime de creștere și dezvoltare, într-un mediu corespunzător de afectivitate, este intimata reclamantă, apelantul pârât neputând asigura minorului hrana necesară unui copil la această vârstă, și un program zilnic de odihnă.
Pentru considerentele expuse Tribunalul reținând că, este în interesul superior al minorului să i se stabilească locuința la domiciliul intimatei reclamante, în raport de disp. art. 480 C. proc. civ. va respinge ca nefondat apelul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat apelul declarat de apelantul-pârât U. L., cu domiciliul în T. M., ., județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 808 din 5 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria T. M., în contradictoriu cu intimata-reclamantă S. D., domiciliată în Roșiori de Vede, ., județ Teleorman.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 februarie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
V. M. A. L. N. Bînciu E.
Red. V.M./04.02.2015
Th.red. B.E./17.02.2015/4 ex.
D.f._
J.f. F. N.
.
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 819/2015. Tribunalul TELEORMAN | Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 597/2015.... → |
|---|
