Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 01/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 01/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 25-02-2015 în dosarul nr. 168/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 168/2015
Ședința publică din data de 25 Februarie 2015
Completul constituit din:
Președinte I.-A. D.
Judecător L. D.
Grefier F. L. C.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta P. C. GIULVĂZ împotriva sentinței civile nr._/01.09.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata C. Z., având ca obiect acțiune in răspundere delictuala.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic P. Vișislava D. pentru apelanta si avocat R. S. pentru intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care reprezentanta apelantei a depus delegație de reprezentare, apărătorul intimatei a depus chitanță onorariu avocațial.
Instanța, văzând că nu mai sunt cereri de formulat, acorda cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta apelantei a solicitat admiterea apelului, fără cheltuieli de judecata.
Apărătorul intimatei a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat cu cheltuieli de judecată 500 lei, reprezentând onorariu avocat.
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
Hotărârea apelată.
Prin sentința civilă nr._/01.09.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta P. Comunie Giulvăz prin Primar, cu sediul în localitatea Giulvăz, nr. 172/B, judet Timis, în contradictoriu cu pârâta Crasta Z., domiciliată în localitatea Giulvăz, nr. 133, judet Timis, având CNP_, cu domiciliul procesdural ales la Cabinet de avocat R. S. A., Timisoara, .. 50, judet Timis.
A fost obligată reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Considerentele reținute de prima instanța pentru pronunțarea acestei soluții:
Prima instanță deliberând asupra cauzei a reținut următoarele:
Pârâta a depus la P. C. Giulvăz, două cereri și declarații pe propria răspundere, unde au fost înregistrate sub nr. 201/22.09.2008 (fila 8) și respectiv, nr. 180/21.10.2009 ( fila 21 ).
Ca urmare a acestora, reclamanta i-a achitat suma de 340 lei cu titlu de ajutor acordat pentru încălzirea locuinței.
În drept, art. 3 din Legea nr. 71/2011 arată că:„ actele si faptele juridice încheiate sau după caz săvârșite sau produse înainte de . codului civil, nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau după caz a săvârșirii ori producerii lor”, astfel că răspunderea civilă delictuală are ca si temei cele două cereri care au fost depuse înainte de . noului cod civil ( 01.10.2011 ), totodată suma ce reclamanta o solicită cu titlu de prejudiciu a fost achitată pârâtei în perioada 01.11.2008 – 31.03.2009 si 01.11.2009 – 31.03.2010, tot înainte de . noului cod civil, motiv pentru care se vor aplica dispozițiile vechiului cod civil.
Raportat la dispozițiile art. 248 alin. 1 din C.proc.civ. care prevăd că: „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei”, prima instanța a soluționat cu prioritate excepția prescripției dreptului material la acțiune,
Art.201 din Legea de punere în aplicare a noului cod civil prevede că:” prescripțiile începute si neîmplinite la data intrării în vigoare a codului civil, sunt si rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit”, respectiv, în cazul de față, vechiului cod civil.
Potrivit art. 8 din Decretul nr. 167/1958:” prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuită prin fapta ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât si pe cel care răspunde de ea”; în cazul de față momentul începerii curgerii termenului de prescripție a fost la data de 29.04.2013, deoarece atunci reclamanta a cunoscut eventuala pagubă cât si pe cel răspunzător de ea, așa cum rezultă din înscrisul aflat la fila 6 dosar.
În consecință pe acest aspect, prima instanță a reținut că termenul de prescripție se împlinește la data de 29.04.2016, acțiunea reclamantei nefiind prescrisă, motiv pentru care instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă.
Pe fond, a reținut că pârâta a beneficiat de ajutorul pentru încălzirea locuinței în temeiul OUG nr. 5/2003 în vigoare la data formulării cererilor, care la art. 9 arată că:” în sensul prevederilor art. 5, 6 și ale art. 8 alin. (1), prin familie se înțelege soțul, soția, precum și alte persoane, indiferent dacă între acestea există sau nu relații de rudenie, care au același domiciliu sau reședință ori care locuiesc și gospodăresc împreună, sunt înscrise în cartea de imobil și sunt luate în calcul la stabilirea cheltuielilor de întreținere a locuinței; din analiza textului legal rezultă că trebuie îndeplinite una din cele două condiții alternative: persoane care au același domiciliu sau reședință sau care locuiesc și gospodăresc împreună si alte două condiții cumulative, respectiv sunt înscrise în cartea de imobil și sunt luate în calcul la stabilirea cheltuielilor de întreținere a locuinței. De altfel, în însuși cuprinsul formularului de cerere depus de pârâtă ( filele 9 si 22 ) se reia din textul legal: ”prin membri de familie se înțeleg si persoane între care nu există relații de rudenie, dar locuiesc împreună, sunt înscrise în cartea de imobil si sunt luate în calcul la stabilirea cheltuielilor de întreținere”.
Din probele de la dosarul cauzei nu rezultă că pârâta s-ar fi aflat în situațiile limitativ prevăzute mai sus, aceasta locuind si gospodărindu-se singură, așa cum s-a reținut si prin referatul cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale emis în dosarul penal nr. 7060/P/2013 atașat prezentului dosar, ca urmare a plângerii penale formulate de reclamantă împotriva pârâtei. Se retine că potrivit art. 249 cod pr civ. :” cel ce face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească”, or reclamanta a renunțat la proba testimonială, asa cum rezultă din înscrisul aflat la fila 63 ( depus în procedura regularizării ).
Prima instanță a reținut că înscrisul aflat la fila 57 ( registrul agricol ), unde sunt nominalizate persoanele care fac parte din componenta gospodăriei/exploatației agricole fără personalitate juridică, nu poate face dovada că respectivele persoane au același domiciliu sau reședință ori locuiesc si gospodăresc împreună, în acest din urmă caz fiind vorba de o situație de fapt, ce pârâta si-a asumat-o prin declarația pe proprie răspundere dată în cuprinsul cererii de ajutor pentru încălzire si care nu a fost infirmată prin cercetarea sub aspect penal a respectivei declarații.
Pentru aceste considerente prima instanță a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei.
În temeiul art. 453 Cod proc. civ. instanța a obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat conform chitanței nr._/11.06.2014.
Cererea de apel.
Împotriva acestei hotărâri apelanta P. C. GIULVĂZ a declarat apel înregistrat la Tribunalul T. în dosarul nr._ la data de 21.11.2015.
Apelanta considera că sentința civilă nr._/01.09.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ este netemeinică și nelegală, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate si pe cale de consecință admiterea acțiunii .
Apelanta critica hotărârea primei instanțe arătând că în motivarea hotărârii prima instanța a reținut că pârâta C. Z. locuiește si se gospodărește singura deși s-au depus la dosar înscrisuri din care rezultă că aceasta locuiește împreună cu fiica si ginerele ei, astfel ca pârâta intimata se afla în una din situațiile prevăzute de art. 9 din OUG nr.5/ 2003 care arata ca: ”în sensul prevederilor art. 5,6 si 8 alin.1 prin familie se înțelege soțul, soția, precum si alte persoane, indiferent daca între acestea exista sau nu relații de rudenie, care au același domiciliu sau reședință ori care locuiesc și gospodăresc împreună, sunt înscrise în cartea de imobil si sunt luate în calcul la stabilirea cheltuielilor de întreținere”.
Întâmpinarea.
Intimata C. Z. a formulat întâmpinare la data de 3.12.2014 prin care solicită respingerea apelului ca nelegal si neîntemeiat precum si obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata în suma de 500 lei, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței anexate (fila 24).
Intimata consideră hotărârea primei instanțe ca fiind temeinică și legală arătând ca din probele aflate la dosarul cauzei pârâta intimată nu s-a aflat în niciuna din situațiile limitativ prevăzute de OUG nr. 5/2003.
Intimata arată că din actele aflate la dosarul primei instanțe rezulta ca intimata se gospodărește singură, solicitând sa fie avute în vedere si în judecarea cererii de apel, precizând ca achită în mod separat la P. Giulvaz impozitele si taxele, unde apelanta are număr de rol nominal unic separat de fiica si ginerele său.
Arata ca P. Giulvaz a formulat împotriva sa si o plângere penala, având ca același obiect, iar prin rezoluția procurorului de caz cu nr.7060/P/2013 s-a dispus neînceperea urmăririi penale, reținându-se ca nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 290, 291 si 292 C. penal. În aceste condiții rezultă ca cele doua declarații aflate la dosar nu sunt falsuri, că ele corespund adevărului si ca nu pot fi considerate false într-un proces civil atâta timp cât P. Giulvaz nu a contestat soluția dată de procuror, fiind declarații legale .
Tribunalul, analizând apelul prin prisma motivelor invocate precum si în baza art. 476 – 478 C. proc. civ. din 2010, reține că acesta este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Apelanta invocă faptul că, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, rezultă că la data formulării cererii pentru a beneficia de ajutoare acordate în baza prevederilor O.U.G. nr. 5/2003, reclamanta locuia împreună cu fiica și ginerele acesteia.
În opinia apelantei această situație de fapt rezultă din registrul agricol și din faptul că în cartea de identitate a ginerelui intimatei rezultă că acesta are același domiciliu împreună cu intimata.
Din probele administrate în cauză rezultă că apelanta a formulat și plângere penală împotriva intimatei pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații. Din cercetările efectuate de organele de urmărire penală a rezultat că intimata locuiește singură într-un imobil cu încălzire pe lemne, iar la aceeași adresă poștală locuiesc și fiica și ginerele acestuia într-un imobil separat cu încălzire de la centrală termică. Pentru acest motiv s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimată, soluție necontestată de apelantă.
Așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, apelanta reclamantă nu a dovedit în prezenta cauză faptul că, în fapt, intimata locuiește și se gospodărește împreună cu fiica și ginerele său, că aceștia din urmă sunt înscriși în cartea de imobil și sunt luați în calcul la stabilirea cheltuielilor de întreținere a locuinței sale.
În ceea ce privește registrul agricol, în mod judicios prima instanță a argumentat de ce acesta nu face dovada susținerilor apelantei. Nici împrejurarea că ginerele intimatei are același domiciliu cu intimata în evidențele DEIP nu dovedește o altă situație de fapt decât cea reținută de prima instanță.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 480 C. proc. civ. din 2010, instanța de apel va respinge apelul formulat ca neîntemeiat.
Cheltuieli de judecată
În temeiul art. 451 și 452 C. proc. civ. din 2010 instanța de apel va obliga apelanta să plătească intimatei suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta P. C. GIULVĂZ cu sediul în Giulvăz nr.172/B județul T., împotriva sentinței civile nr._/01.09.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata C. Z. cu domiciliul în . județul Timis cu domiciliul procedural ales la Cabinet de avocat R. S. A., situat în Timișoara, .. 50, județul T..
Obligă apelanta să plătească intimatei suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 25 Februarie 2015.
Președinte, I.-A. D. | Judecător, L. D. | |
Grefier, F. L. C. |
Red. D.I.A./16.04.2015
Tehnored. F.C.
4ex
Primă instanță Judecătoria Timișoara Jud. D. M.
| ← Rectificare carte funciară. Hotărâre din 25-02-2015,... | Pretenţii. Sentința nr. 683/2015. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
