Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 230/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 230/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 10-03-2015 în dosarul nr. 230/2015
Acesta nu este document finalizat
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I-A CIVILĂ
DECIZIE NR. 230/A/2015
Ședința publică din data de 10 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. I.
Judecător D. J.
Grefier R. C.
Pe rol fiind judecarea apelului formulat de pârâta apelantă O. D. împotriva încheierii nr.2/09.10.2014 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul_ în contradictoriu cu intimații T. R. F. și S. R. prin Municipiul Lugoj prin Primar având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, după care se ia act că mersul dezbaterilor si concluziile parților au fost consemnate in încheierea de ședință din data de 24.02.2015, când din lipsa de timp pentru a delibera a fost amânata pronunțarea pentru termenul de judecata din data de 03.03.2015 și apoi pentru termenul de judecată de astăzi, încheierile de amânare a pronunțării făcând parte integranta din prezenta decizie.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului constată următoarele:
Prin încheierea interlocutorie din 14.04.2014 pronunțată în prezenta cauză, instanța a admis în principiu în parte acțiunea reclamantului T. R. F. și cererea reconvențională formulată de pârâta O. D. și în consecință a constatat că reclamantul împreună cu pârâta au dobândit sub durata căsătoriei prin cumpărare și edificare, prin contribuție comună și egală de câte ½ fiecare, imobilele construcții situate în Lugoj, .. 37, județ T., evidențiate în CF nr._ Lugoj (CF vechi nr. 616) nr. top. 544-545/13 edificate pe terenul evidențiat în aceeași carte funciară sub nr. 544-545/11/1, 544-545/12/2, 544-545/13 în suprafață de 700 mp, alcătuite din: locuința dinspre stradă, intrare uscată, pivniță, terasă acoperită cu fibră de sticlă, terasă acoperită cu planșeu de beton, o construcție neterminată, anexă fără acoperiș, șopron cu acoperiș din tablă, anexe cu pereții din cărămidă (două magazii, atelier și cocină cu padoc) a căror valoare de circulație este de 213.683 lei conform raportului de expertiză în specialitatea construcții efectuat în cauză de expertul M. I. (f. 138-151).
A constatat că reclamantul și pârâta au dobândit prin contribuție egală de câte ½ fiecare, cota de 2/5 din terenul în suprafață totală de 700 mp evidențiat în CF nr._ Lugoj, nr. top. 544-545/11/1, 544-545/12/2, 544-545/13 pe care sunt edificate construcțiile bun comun devălmaș, a cărei valoare de circulație este de 45.811 lei.
A mai constatat că la construcțiile în litigiu pârâta a efectuat după divorț, prin contribuție exclusivă, lucrări de îmbunătățire identificate și evaluate de expertul în specialitatea construcții după cum urmează: termoizolație la pereți cu polistiren în grosime de 5 cm, zugrăveli exterioare lavabile, jgheaburi și burlane din tablă zincată, tencuieli interioare la pereți, izolație la fundație, montat o teracotă într-o cameră, instalație de apă la baie, bucătărie și duș, inclusiv montat spălător la bucătărie, sporul de valoare adus imobilului de aceste lucrări fiind de 19.897 lei.
A sistat starea de coproprietate dintre reclamant și cei doi pârâți coproprietari ai terenului respectiv pârâta O. D. și S. R. prin Municipiul Lugoj prin Primar, prin atribuirea provizorie a întregului imobil – construcții și a cotei de 2/5 teren pârâtei O. D..
A obligat pe această pârâtă la plata unei sulte în cuantum de 119.798,5 lei către reclamant, reprezentând contravaloarea cotei lui de contribuție de ½ la dobândirea construcțiilor (cu scăderea din valoarea de circulație a acestora de 213.683 lei a sporului de valoare adus de lucrările de îmbunătățiri executate de pârâtă în sumă de 19.897 lei), precum și contravaloarea cotei de ½ din valoarea cotei de 2/5 părți din teren (280 mp) în sumă de 45.811 lei, sumă pe care pârâta trebuia să o achite reclamantului până la termenul de judecată fixat de instanță în acest scop la data de 09.10.2014.
Prin încheierea nr.2/09.10.2014 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul_ s-a dispus vânzarea de către executorul judecătoresc la licitație publică a imobilului dobândit de reclamantul T. R. F. și pârâta O. D. prin contribuție egală și comună de ½ părți fiecare, situat în Lugoj, .. 37, județ T., compus din construcții evidențiate în CF nr._ Lugoj (CF vechi nr. 616) nr. top. 544-545/13 edificate pe terenul evidențiat în aceeași carte funciară sub nr. 544-545/11/1, 544-545/12/2, 544-545/13 în suprafață de 700 mp și din cota de 2/5 din acest teren.
Prețul de strigare este de 259.494 lei, reprezentând valoarea de circulație a imobilului stabilită conform raportului de expertiză tehnică în specialitatea construcții întocmit în cauză de expertul M. I., care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
S-a stabilit termen de judecată la data de 09 aprilie 2015, termen la care părțile vor face dovada că s-a efectuat vânzarea la licitație publică a imobilului.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Văzând că până la termenul de judecată fixat în acest scop în cauză, pârâta căreia i-a fost atribuit provizoriu imobilul, nu a achitat sulta datorată reclamantului, instanța reține că în cauză devin incidente dispozițiile art. 673 ind.11 Cod procedură civilă, care prevăd că, în cazul în care partea căreia i-a fost atribuit în mod provizoriu imobilul nu a depus în termenul stabilit sumele cuvenite celorlalți coproprietari, instanța, prin încheiere, va dispune vânzarea bunului, stabilind totodată dacă vânzarea se va face de părți prin bună învoială ori de către executorul judecătoresc.
Având în vedere că imobilul nu este comod partajabil în natură și că părțile nu au solicitat să se dispună vânzarea bunului prin bună învoială, în temeiul acestor dispoziții legale menționate anterior instanța de fond a dispus partajarea imobilului-construcții bun comun devălmaș dobândit prin contribuție egală de cele două părți, evidențiate în CF nr._ Lugoj (CF vechi nr. 616) nr. top. 544-545/13 și edificate pe terenul de 700 mp evidențiat în aceeași carte funciară sub nr. 544-545/11/1, 544-545/12/2, 544-545/13 alcătuite din: locuința dinspre stradă, intrare uscată, pivniță, terasă acoperită cu fibră de sticlă, terasă acoperită cu planșeu de beton, o construcție neterminată, anexă fără acoperiș, șopron cu acoperiș din tablă, anexe cu pereții din cărămidă (două magazii, atelier și cocină cu padoc) a căror valoare de circulație este de 213.683 lei conform raportului de expertiză în specialitatea construcții efectuat în cauză de expertul M. I., precum și a cotei de 2/5 din terenul în suprafață totală de 700 mp, a cărei valoare de circulație este de 45.811 lei, prin vânzarea imobilului de către executorul judecătoresc.
Prețul de strigare a fost fixat de instanța de fond la 259.494 lei, stabilit conform raportului de expertiză tehnică efectuată în cauză de expertul M. I. (f. 150).
Împotriva încheierii nr.2/09.10.2014 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul_ a declarat apel pârâta apelantă O. D. înregistrat la Judecătoria Lugoj la data de 23.12.2014 prin care a solicitat instanței a trimite prezenta împreună cu dosarul cauzei instanței competente (Tribunalul T.), pentru ca aceasta, prin decizia ce o va pronunța să modifice în tot încheierea apelată, în sensul dispunerii ca vânzarea bunului să se facă de către părți prin bună învoială, urmând a se stabili și un termen pentru realizarea acestui deziderat.
În motivarea apelului său apelanta a arătat că prin încheierea apelată, instanța de fond a dispus vânzarea imobilelor supuse de părți partajului judiciar, în condițiile în care a reținut în mod greșit împrejurarea că, nu s-ar fi solicitat vânzarea acelorași bunuri prin bună-învoială.
Din simpla lecturare a încheierii mai sus-amintite se poate conchide cu privire la faptul că, apelanta prin reprezentant și-a manifestat în fața instanței opțiunea cu privire la modul concret de realizare a împărțelii în sensul că ar fi preferabilă vânzarea bunului prin bună învoială.
Nu trebuie omis faptul că, în opinia sa modul de soluționare a problemelor supuse dezlegării cu privire la masa bunurilor comune aflate în patrimoniul supus partajului și cotele de contribuție la dobândirea acestuia de către instanța de fond a fost greșit, astfel încât odată cu pronunțarea hotărârii în prezenta cauză intenționează să uzeze de căile de atac legale pentru rectificarea erorile ce în opinia sa au fost comise de Judecătoria Lugoj.
De asemenea a apreciat ca fiind greșite și concluziile specialiștilor cu privire la caracterul pretins incomod de partajare în natură a imobilelor, urmând ca în căile de atac ulterioare să încerce să îndrepte și aceste greșeli ce alterează concluziile instanței de fond.
A expus atenției aspectele anterior menționate, întrucât pe calea prezentului apel este ținută să își limiteze criticile la dispoziția instanței cu privire la stabilirea modului în care urmează să se efectueze vânzarea imobilelor, constatate în mod nedefinitiv ca fiind averea comună dobândită în perioada căsătoriei, respectiv cu privire la care instanța de judecată a stabilit din nou într-o formă nedefinitivă că părțile ar fi avut o cotă de contribuție egală la dobândirea lor, însă dacă s-ar fi dat consistență solicitărilor sale exprimate pe cale reconvențională (sau dacă urmează ca acestea să fie fructificate mai târziu de către instanțele de control judiciar, la care intenționează să solicite cenzurarea modului de soluționare de către instanța de fond a acțiunii principale și a cererii reconvenționale, cu privire la bunurile ce formează masa supusă partajului și cotele de contribuție a părților la dobândire acestora) ar fi fost dispusă să preia în natură bunul și să se oblige la plata unei sulte corespunzătoare cotei de contribuție aduse de fostul său soț la dobândirea acestora.
Netemeinicia încheierii apelate constă în aceea că:
Prevederile legale ce fundamentează dispozițiile atacate statuează în principal posibilitatea acordată de legiuitor părților pentru ca acestea să efectueze vânzarea prin bună învoială a bunul ce urmează a fi împărțit.
Rațiunea pentru care legiuitorul a edictat în această formă actul normativ procesual viza priorizarea principială a obținerii sau încercării de obținere a prețului celui mai avantajos și doar în contextul în care, această operațiune nu ar fi avut succes a fost prevăzută varianta subsidiară a înstrăinării bunul prin executare silită.
Condiția impusă în textul de lege prevăzută la art. 673 indice 11 din codul de procedură civilă de la 1865 pentru a se iniția procedura vânzării bunului prin bună învoială o reprezenta exprimarea voinței în vederea materializării acestui deziderat.
Cum legea nu distinge dacă toate părțile litigante trebuie să convină în acest sens, sau dacă este suficient ca una dintre părți să facă solicitarea observându-se maniera de redactare a legii procesuale civile în această materie, în sensul că, dacă în termenul astfel încuviințat de instanță nu se realizează vânzarea urmează a se trece la înstrăinarea prin executor judecătoresc, se poate conchide că este suficient ca o singură parte să ceară inițierea procedurile de vânzare prin bună învoială pentru a se da curs favorabil acestei solicitări.
Vânzarea la licitație rămâne maniera subsidiară de împărțeală, stabilită de legiuitor doar pentru situațiile în care, buna învoială pentru găsirea cumpărătorului nu se materializează în termenul instituit expres de instanță, drept pentru care dispozițiile din încheierea apelată se dovedesc a fi nelegale.
S-a încercat a se acredita teza potrivit căreia, refuzul uneia din părți pentru înfăptuirea vânzării prin bună învoială ar echivala cu imposibilitatea realizării acestei proceduri, însă găsirea unui cumpărător pentru bun la un preț echivalent celui din raportul de expertiză sau mai mare decât acela (cu privire la care, deja reclamantul pârât și-a dat acordul) ar fi de natură să scutească părțile de arbitrarul procedurii vânzării la licitație, unde este știut faptul că ofertele sunt urmărite în principal de speculanți, prețurile practicate de aceștia fiind sub limita reală a pieței imobiliare.
Expunerea ofertei de vânzare prin mica publicitate tinde să atragă un alt gen de clienți, pentru părți fiind mai importantă obținerea unui preț cât mai avantajos decât câștigarea unei bătălii într-un război personal ce se dovedește a fi lipsit de sens.
Având în vedere cele supra arătate, observând că în textul articolului 673 indice 11 din Codul de procedură civilă de la 1865, vânzarea la licitație este prevăzută în principiu doar ca variantă subsidiară vânzării prin bună învoială și observând că apelanta și-a manifestat dorința de a se efectua procedura vânzării prin bună învoială, a solicitat admiterea apelului, urmare a modificării încheierii apelate să se dispună vânzarea prin bună învoială a imobilului, stabilind totodată un termen în care să se realizeze această procedură.
În drept a invocat disp. art. 673 indice 11 alin. 4, prima teză.
Intimatul T. R. F. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea soluției pronunțate, cu cheltuieli de judecată.
Analizând apelul prin prisma motivelor formulate precum și raportat la prev. art. 282 și următoarele C.pr.civ., instanța îl va respinge ca fiind neîntemeiat având în vedere următoarele considerente:
Prin prezentul apel, pârâta O. D. a criticat încheierea civilă nr.2/09.10.2014 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul_, prin prisma faptului că instanța de fond a dispus vânzarea imobilelor ce compun masa bunurilor comune dobândite de părți sub durata căsătoriei prin executor judecătoresc reținând în mod greșit ca părțile nu ar fi solicitat vânzarea bunurilor prin bună învoială.
Din analiza pieselor aflate la dosarul de fond, rezultă că, prin încheierea civilă nr.2/09.10.2014 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul_, prima instanță a făcut aplicare prev.art.673 ind.11 cod proc.civilă, ca urmare a unor dispoziții anterioare, respectiv a faptului că, urmare a încheierii interlocutorii din 14.04.2014, pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr._, pârâtei O. D. i s-a atribuit imobilul construcție situat in Lugoj ..37, cu o valoare de circulație de 213.683 lei și cota de 2/5 din terenul în suprafață de 700 mp aferent imobilului mai sus identificat, în valoare de 45.811 lei, fiind obligată această pârâtă la plata unei sulte în cuantum de 119.798, 5 lei către reclamant și, fixând instanța de fond termen de judecată în acest scop la data de 09.10.2014 termen până la care pârâta urma să facă dovada achitării sultei.
D. ca urmare a nerespectării acestei obligații stabilite de instanță în sarcina sa, instanța de fond a reținut aplicabilitatea în cauză a disp.art.673 ind.11 cod pr.civ., care prevăd că în cazul în care partea căreia i s-a atribuit provizoriu imobilul nu a depus în termenul stabilit sumele cuvenite celorlalți proprietari, instanța prin încheiere va dispune vânzarea bunului stabilind dacă această vânzare se va face prin bună învoială sau prin executor judecătoresc.
In mod judicios prima instanță a reținut că între părți nu există bună învoială, astfel încât sunt neîntemeiate criticile aduse de pârâta apelantă încheierii civile nr.2/09.10.2014 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul_ cu privire la împrejurarea că prima instanță ar fi trecut peste învoiala părților de a vinde imobilul la licitație.
Astfel, din practicaua încheierii civile nr.2/09.10.2014 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul_, rezultă că, reprezentantul legal al pârâtei a arătat la termenul de judecată din data de 09.10.2014 faptul că pârâta nu a putut obține suma de bani pentru achitarea sultei, iar reclamantul personal a arătat în fața instanței că nu este de acord cu vânzarea imobilului prin bună învoială.
Raportat la această stare de fapt, instanța de fond a aplicat în mod legal disp.art.673 ind.11 cod proc.civilă dispunând vânzarea la licitație publică a imobilelor dobândite de părți sub durata căsătoriei prin executor judecătoresc.
In baza art.274 cod proc.civilă, va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către apelantă și va obliga apelanta la plata către intimatul T. R. F. a sumei de 1000 lei, cu titlu de onorariu avocat în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge apelul formulat de pârâta apelantă O. D. cu domiciliul procedural ales la Sediul Cabinetului Avocațial Ș. R.-R. în Timișoara, ., județ T. împotriva încheierii nr.2/09.10.2014 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul_ în contradictoriu cu intimații T. R. F. cu domiciliul în Lugoj, zona Stadion, . și S. R. prin Municipiul Lugoj prin Primar.
Obligă apelanta la plata către intimatul T. R. F. a sumei de 1000 lei, cu titlu de onorariu avocat în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10.03.2015.
P., JUDECATOR,
A. I. D. J.
GREFIER,
R. C.
Red. A.I
Tehnored. R.C.
Ex.5- 14.06.2015
Prima instanta – F. Ș. -Judecătoria Lugoj
| ← Exequator. Recunoaștere înscrisuri / hotarâri străine.... | Exequator. Recunoaștere înscrisuri / hotarâri străine.... → |
|---|
