Succesiune. Decizia nr. 428/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 428/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 428/2015
Acesta nu este document finalizat
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 428/2015
Ședința publică din data de 29 Aprilie 2015
Completul compus din:
Președinte I.-A. D.
Judecător L. D.
Grefier F. L. C.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanții S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE REPREZENTAT DE DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TIMIȘOARA, M. TIMIȘOARA și C. L. AL MUNICIPIULUI TIMIȘOARA împotriva sentinței civile nr._/25.09.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații S. N., . C. L. AL COMUNEI J. M., având ca obiect succesiune .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns c.j. V. Nestorovici pentru apelanții M. TIMIȘOARA și C. L. AL MUNICIPIULUI TIMIȘOARA si avocat C. B. pentru intimatul S. N. lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către după care, apărătorul apelanților si apărătorul intimatului au arătat că nu mai au cereri de formulat.
Instanța, văzând ca nu mai sunt cereri de formulat sau probe de administrat, acordă cuvântul asupra apelului.
Apărătorul apelanților M. Timișoara și C. L. al Municipiului Timișoara a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate în sensul menținerii excepției lipsei calității procesuale pasive, în subsidiar admiterea apelului si respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nelegală, cu privire la apelul formulat de Ministerul Finanțelor considera ca au calitate procesuala pasiva si nu au fost legal citat. Solicita obligarea intimatului la cheltuieli de judecata.
Apărătorul intimatului a solicitat sa fie respinsa excepția lipsei calității procesuale pasive, invoca excepția autorității de lucru judecat, arătând ca in dosarul_/2002 s-a stabilit vacanța succesorala si calitatea de moștenitor a statului si în acest dosar Primăria Timișoara prin C. L. este reprezentant al Statului român. A solicitat respingerea apelului formulat de Primăria Timișoara prin C. L..
Cu privire apelul formulat de Ministerul Finanțelor considera ca acesta reprezintă S. R. si procedura de citare a fost legal îndeplinită, DGRFP Timișoara a acționat în cauza în calitate de reprezentant al Ministerului Finanțelor în reprezentarea Statului R. . Nu solicita cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Hotărârea apelată.
Prin sentința civila nr._/25.09.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul S. N., cu domiciliul în comuna J. M., ., județ T., CNP_, cu domiciliul ales la Cabinet de avocat B. C. din Timișoara, Piața Ț. V., nr. 1, ., județ T., împotriva pârâților Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, cu sediul în Timișoara, .. 9B, și M. Timișoara și C. L. al Municipiului Timișoara, cu sediul în Timișoara, str. ., nr. 1.
Suplimentează masa succesorală rămasă de pe urma defunctei Ț. M. cu . extravilan A 711/1/7, în suprafață de 5 hectare, situată pe raza localității J. M., ., cu vecinătăți la nord A 711/1/6, la est Ps 1247, la sud A 711/1/8, la vest DC 712, înscrisă în titlul de proprietate nr._/9.
Suplimentează masa succesorală rămasă de pe urma defunctei Ț. A. M. cu . extravilan A 711/1/7, în suprafață de 5 hectare, situată pe raza localității J. M., ., cu vecinătăți la nord A 711/1/6, la est Ps 1247, la sud A 711/1/8, la vest DC 712, înscrisă în titlul de proprietate nr._/9, și cu . extravilan A 711/1/12, în suprafață de 5 hectare, situată pe raza localității J. M., ., cu vecinătăți la nord A 711/1/11, la est Ps 1247, la sud A 711/1/13, la vest DC 712, înscrisă în titlul de proprietate nr._/6.
Constată că reclamantul S. N. și numita Ț. A. M. au încheiat la data de 09.11.1999 actul sub semnătură privată intitulat „contract de vânzare-cumpărare”, având ca obiect parcelele de teren A 711/1/7 și A 711/1/12 în schimbul sumei de 3 000 mărci germane.
Prezenta hotărâre ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare între reclamantul S. N. și pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, M. Timișoara și C. L. al Municipiului Timișoara, având ca obiect parcelele de teren A 711/1/7 și A 711/1/12.
A obligat pârâții la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1823 lei.
A fost respinsa acțiunea introdusă împotriva pârâților . C. L. J. M. ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Considerentele reținute de prima instanța pentru pronunțarea acestei soluții:
Analizând materialul probator administrat în cauză, prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, la data de 09.11.1999, a fost încheiat între reclamantul S. N. și numita Ț. A. M., autoarea pârâților, în prezent decedată, un înscris sub semnătură privată denumit „contract de vânzare-cumpărare” (fila 9) prin care reclamantul a cumpărat de la Ț. A. M. 2 parcele de teren, A 711/1/12 și A 711/1/7, în suprafață totală de 10 hectare, situate pe raza localității J. M., .. În schimbul terenului, cumpărătorul i-a achitat integral vânzătoarei prețul de 3 000 mărci germane, astfel cum rezultă din cuprinsul actului sub semnătură privată și din declarațiile martorilor O. I. (fila 68) și N. P. (fila 67).
Potrivit acelorași declarații, reclamantul a intrat în posesia terenului de la data semnării înscrisului menționat anterior, folosindu-l și în prezent. Totodată, acesta s-a înscris în evidențele fiscale ale Primăriei J. M. drept plătitor de taxe și impozite pentru parcelele de teren achiziționate, cu mențiunea calității sale de proprietar, astfel cum rezultă din certificatele fiscale de la filele 22-23 din dosar.
Părțile nu au putut încheia contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică întrucât, la data respectivă, promitenta-vânzătoare nu deținea încă titlurile de proprietate asupra celor două parcele de teren care au făcut obiectul convenției, ci doar adeverințele provizorii nr. 7052/11.11.1991 și_/20.04.1995 (filele 10-11), ambele emise de Comisia Județeană de Fond Funciar T., aspect confirmat prin declarațiile martorilor audiați în cauză (filele 67-68).
La data de 23.12.2002, Comisia Județeană de Fond Funciar T., a eliberat titlul de proprietate nr._/6 (fila 13), pe numele numitei Ț. A. M., asupra parcelei de teren A 711/1/12, în suprafață de 5 hectare, situată pe raza localității J. M., . dată, Comisia Județeană de Fond Funciar T. a eliberat titlul de proprietate nr._/9 (fila 12), pe numele numitei Ț. M., mama defunctei Ț. A. M., asupra parcelei de teren arabil extravilan A 711/1/7, în suprafață de 5 hectare, situată pe raza localității J. M., .> La data încheierii actului sub semnătură privată între reclamant și numita Ț. A. M. (09.11.1999), fusese dezbătută succesiunea defunctei Ț. M. și stabilită calitatea de unică moștenitoare a fiicei acesteia, Ț. A. M., astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 423/29.07.1996 de la fila 14 din dosar. Cu toate acestea, în masa succesorală nu a putut fi inclusă și ./7, în suprafață de 5 hectare, întrucât, astfel cum instanța a arătat anterior, titlul de proprietate asupra acestei parcele a fost eliberat în anul 2002.
La data de 15.11.2001, numita Ț. A. M. a decedat iar moștenirea acesteia a fost declarată vacantă și culeasă de stat, respectiv de M. Timișoara, aspect stabilit cu autoritate de lucru judecat prin Decizia civilă nr. 1265/2003 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr. 3618/C/2003 (filele 17-18) și Decizia civilă nr.440/2005 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 8130/C/2004 (filele 19-20).
În drept, instanța a constatat că reclamantul și-a întemeiat pretențiile pe conversiunea contractului de vânzare-cumpărare, nul absolut pentru vicii de formă, în antecontract de vânzare-cumpărare, solicitând în contradictoriu cu pârâții executarea acestuia prin pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic.
Cu privire la aplicarea legii civile în timp, art. 102 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Noului C.civ. stabilește: „Contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa.” În consecință, înscrisul sub semnătură privată fiind încheiat la data de 09.11.1999, instanța analizând dacă sunt îndeplinite în cauză condițiile prevăzute de Vechiul cod civil pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare.
În primul rând, instanța constată că actul juridic încheiat între reclamant și autorul pârâților la data de 09.11.1999 este lovit de nulitate absolută pentru nerespectarea formei autentice, conform art. 2 din Legea 54/1998 privind circulația juridică a terenurilor, în vigoare la acea dată, care impunea înstrăinarea și dobândirea terenurilor prin acte juridice între vii încheiate în formă autentică. Cu toate acestea, manifestarea de voință a părților poate fi calificată drept promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare prin procedeul juridic al conversiunii, întrucât toate condițiile de validitate ale antecontractului de vânzare-cumpărare sunt îndeplinite. În acest sens, jurisprudența a calificat constant convențiile scrise în termenii unei vânzări ferme, dar care nu îndeplinesc condițiile de formă pentru înstrăinare, drept antecontracte de vânzare-cumpărare.
Obligația de a face asumată de Ț. A. M. prin încheierea promisiunii de vânzare-cumpărare cu reclamantul s-a transmis în patrimoniile moștenitorilor la data decesului acesteia și este corelativă dreptului de creanță al reclamantului de a obține perfectarea contractului în formă autentică. Potrivit art. 1073 Vechiul C.civ., „creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare”.
În baza acestui articol, coroborat cu art. 1075 și 1077 Vechiul C.civ., care consacră principiul executării în natură a obligațiilor, instanța constată că reclamantul este îndreptățit să solicite pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare atâta timp cât moștenitorii promitentei-vânzătoare refuză sa-și execute de bunăvoie obligația contractuală. Însă pentru pronunțarea hotărârii instanța trebuie să constate îndeplinirea tuturor condițiilor de fond prevăzute de lege pentru încheierea valabilă a contractului de vânzare-cumpărare asupra imobilului, cu excepția consimțământului pârâților.
O condiție esențială pentru înstrăinarea valabilă a terenului este aceea ca înstrăinătorul să fie proprietar la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare. Din perspectiva acestei condiții legale, reclamantul a solicitat, pe cale de acțiune obligă, prin primele două capete ale cererii de chemare în judecată, suplimentarea masei succesorale rămase de pe urma defunctei Ț. M. prin includerea parcelei de teren A 711/1/7, precum și suplimentarea masei succesorale rămase de pe urma defunctei Ț. A. M. prin includerea parcelei de teren A/711/1/12. În urma probatoriului administrat în cauză, instanța a constatat că aceste petite sunt întemeiate și urmează să le admită în consecință.
Astfel, la data dezbaterii succesiunii de pe urma defunctei Ț. M., nu a putut fi inclusă în masa succesorală . 711/1/7, în suprafață de 5 hectare, întrucât, astfel cum instanța a arătat anterior, titlul de proprietate asupra acestei parcele a fost eliberat în anul 2002. Potrivit art. 796 Vechiul C.civ., ,,Dacă toate bunurile, ce ascendentele a lăsat la moartea sa, nu au fost cuprinse în împărțeală, bunurile necuprinse se vor împărți conform cu legea,,. Aplicând aceste dispoziții legale în cauza de față, instanța a dispus suplimentarea masei succesorale rămase de pe urma defunctei Ț. M. cu . 711/1/7 și, mutatis mutandis, suplimentarea masei succesorale rămase de pe urma defunctei Țutu A. M. cu aceeași parcelă întrucât aceasta a fost unica moștenitoare a mamei sale. Totodată, instanța urmează să dispună suplimentarea masei succesorale rămase de pe urma defunctei Ț. A. M. cu . 711/1/12, care nu a putut fi inclusă în masa succesorală la data deschiderii succesiunii (15.11.2001) întrucât titlul de proprietate asupra acesteia a fost eliberat la data de 23.12.2002 de către Comisia Județeană de Fond Funciar T..
Coroborând aceste argumente legale, instanța a constatat că pârâții, în calitate de succesori ai defunctei Ț. A. M., sunt proprietarii parcelelor de teren care au făcut obiectul promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare încheiate la data de 09.11.1999. Sub acest aspect, instanța nu a reținut argumentul reprezentantului pârâtului M. Timișoara, potrivit căruia, acțiunea ar trebui respinsă deoarece nu s-a stabilit printr-o hotărâre judecătorească anterioară calitatea de succesor al Municipiului Timișoara asupra parcelelor în cauză. Unul din caracterele vocației succesorale este indivizibilitatea acesteia (nemo pro parte heres). Or, prin Decizia civilă nr. 1265/2003 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr. 3618/C/2003 (filele 17-18) și Decizia civilă nr. 440/2005 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 8130/C/2004 (filele 19-20) s-a stabilit cu putere de lucru judecat că pârâții sunt succesorii defunctei Ț. A. M..
Pentru toate aceste considerente, instanța a constatat că sunt îndeplinite în cauză condițiile prevăzute de lege pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru imobilul constând în 2 parcele de teren, A 711/1/12 și A 711/1/7, în suprafață totală de 10 hectare, situate pe raza localității J. M., ., motiv pentru care a admis acțiunea introdusă de reclamantul S. N. împotriva pârâților Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, M. Timișoara și C. L. al Municipiului Timișoara. Totodată, a respins acțiunea introdusă împotriva pârâților . C. L. J. M. ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Potrivit art. 453 alin. (1) C.pr.civ., ”partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”. Fiind în culpă procesuală, pârâții au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1823 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru (chitanța nr._/24.03.2014-fila 32).
Împotriva sentinței civile nr._/25.09.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ apelanții S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TIMIȘOARA, cu sediul în Timișoara ..9B și M. TIMIȘOARA și C. L. AL MUNICIPIULUI TIMIȘOARA înregistrate la Tribunalul T. la data de 5.12.2014 în dosarul nr._ .
Cererea de apel formulată de apelanții M. Timișoara prin Primar și C. L. al Municipiului Timișoara
Apelantul M. TIMIȘOARA prin primar și C. L. AL MUNICIPIULUI TIMIȘOARA considera că hotărârea apelata este netemeinică si nelegala întrucât prima instanța a făcut o eronată interpretare a dispozițiilor legale aplicabile în speță cât si a probatoriului administrat în cauza motivând întreaga soluție pe baza declarației martorului audiat în cauza si ignorând faptul ca tot prin hotărâre judecătoreasca irevocabila au fost obligați sa accepte succesiunea vacanta a aceleași decedate însa pentru un imobil din Timișoara.
Apelanții reiterează excepția lipsei calității procesuale pasive raportat si la art. 2 si Anexa la Ordinul nr. 1227/2006 al Ministrului Finanțelor Publice si Ordinul nr. 349 de modificare a ordinului menționat. Arata ca instanța de fond în analiza excepției ridicate trebuia să tină cont de faptul ca printr-o hotărâre judecătorească irevocabila au fost obligați si pentru acceptarea succesiunii cu privire la imobilul din Timișoara astfel ca motivarea instanței precum ca trebuie sa accepte si suplimentarea masei succesorale a unui teren care nu se află în raza teritorială a municipiului Timișoara considera ca este inadmisibila.
Apelanții considera ca în mod abuziv au fost obligați la plata cheltuielilor de judecata atâta timp cât dreptul a fost recunoscut reclamanților printr-o procedură ce contravine dispozițiilor legale si în urma căreia S. este obligat sa accepte ceva ce este deja înstrăinat în favoarea altei persoane.
Cererea de apel formulată de apelantul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara
Apelantul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice Timișoara prin cererea de apel arata ca hotărârea este nelegala în principal datorita faptului ca subscrisa Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice Timișoara nu a fost mandatata sa reprezinte interesele Ministerului Finanțelor, respectiv a Statului R. iar aceste entități nu au fost citate în prezenta cauza.
Apreciază ca hotărârea apelată este netemeinică și nelegala si prin prisma neanalizării si nemotivării excepției invocate de către subscrisa privitoare la lipsa calității procesuale pasive în aceste sens reiterând lipsa calității procesuale pasive a Direcției Generale Regionala a Finanțelor Publice Timișoara si a Ministerului Finanțelor Publice, în principiu, în prezenta cauza.
Apelantul solicita admiterea apelului așa cum a fost formulat si trimiterea spre rejudecare, urmând sa fie citat si Ministerul Finanțelor Publice în reprezentarea Statului român iar in subsidiar si pe fond, schimbarea sentinței apelate în sensul constatării lipsei calității procesuale pasive a subscrisei Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice Timișoara si respingerea acțiunii .
Întâmpinarea
Intimatul S. N. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelurilor formulate împotriva Sentinței civile nr._/25.09.2014, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul cu nr._ și menținerea ca temeinică și legală cu obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată. Intimatul apreciază hotărârea apelată ca fiind temeinic legală și bine argumentată juridic, iar criticile apelanților nefondate.
În privința apelului formulat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, prin Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice Timișoara considera ca este nefondată afirmația apelantului privitoare la neanalizarea și nemotivarea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului de Finanțe, excepția fiind analizată și motivată" temeinic de prima instanță în încheierea din 26.06.2014. Raportat la dispozițiile art. 223 C.civ., prima instanță a respins în mod corect excepția invocată.
Potrivit dispozițiilor art. 680 C.civ. (în vigoare la data decesului), „în lipsă de moștenitori legali sau testamentari, bunurile lăsate de defunct trec în proprietatea statului".
Prin Sentința civilă nr. 353/20.01.2003, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul cu nr._/2002, în șnur cu Decizia civilă nr. 1265/A/26.09.2003, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul cu nr. 3618/C/2003 și decizia civilă nr. 440/R/10.02.2005, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul cu nr. 8130/C/2004 s-a stabilit vacanța succesiunii defunctei Ț. A. M., decedată la data de 15.11.2001, situație care se extinde și asupra bunurilor descoperite ulterior în patrimoniu defunctei, conform principiului indiviziunii succesorale astfel că S. R. culege întreaga moștenire lăsată de defunctă.. În această calitate, S. R. este subiect de drepturi și obligații, iar potrivit art. 223 NCC, „In raporturile civile în care se prezintă nemijlocit, în nume propriu, ca titular de drepturi și obligații, statul participă prin Ministerul Finanțelor Publice, afară de cazul în care legea stabilește un alt organ în acest sens ". Ministerul de Finanțe a fost chemat în judecată în calitate de reprezentant al statului, iar Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice Timișoara a fost chemată în judecată în reprezentarea Ministerului de Finanțe. Nu subzistă nici apărările intimatei în privința lipsei citării Ministerului de Finanțe întrucât prin întâmpinarea depusă atât în prima instanță, cât și în calea de atac a apelului, apelanta a indicat în antetul actelor procesuale întocmite Ministerul de Finanțe, decurgând din această mențiune că a acționat în calitate de reprezentant al acestei instituții.
În privința apelului formulat de M. Timișoara - prin Primar, C. L. Timișoara și Primarului Municipiului Timișoara, intimatul solicită de asemenea instanție să-1 respingă, arătând ca în privința excepției lipsei calității procesuale pasive, criticile sunt nefondate.
Prin aceeași încheiere din 26.06.2014, în mod corect instanța de fond a respins excepția motivată, întemeindu-și argumentarea prin raportare la dispozițiile cuprinse în Sentința civilă nr. 353/20.01.2003, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul cu nr._/2002, în șnur cu Decizia civilă nr. 1265/A/26.09.2003, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul cu nr. 3618/C/2003 și decizia civilă nr. 440/R/l 0.02.2005, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul cu nr. 8130/C/2004 prin care s-a stabilit vacanța succesiunii defunctei Ț. A. M., decedată la data de 15.11.2001, unde calitatea de pârât a avut-o M. Timișoara - prin Primar.
Considera ca în mod corect prima instanță a apreciat că există identitate între S. R. și M. Timișoara. Odată stabilită calitatea de succesor a acestui pârât, aceasta se extinde și asupra bunurilor descoperite ulterior în patrimoniu defunctei, conform principiului indiviziunii succesorale astfel că S. R. culege întreaga moștenire lăsată de defunctă.
Considera ca hotărârea primei instanțe este legală și temeinică și în ceea ce privește admiterea petitului privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de înstrăinare.
Arata ca este adevărat că actul sub semnătură privată încheiat între părți, având ca obiect vânzarea-cumpărarea unui imobil, nu este apt să transfere dreptul de proprietate de la vânzător la cumpărător pentru lipsa formei autentice însă instanța a analizat voința fermă a părților, care au urmărit ca acest transfer să aibă loc, toate condițiile fiind îndeplinite mai puțin condițiile de formă, în această situație atât doctrina cât și practica judiciar, unanim au acceptat că actul nul ca formă, prin conversiune, va fi calificat într-un act valabil a cărei condiții sunt îndeplinite din toate punctele de vedere, respectiv într-o promisiune de vânzare-cumpărare. Astfel că, în temeiul art. 1073, 1077 și 1075 din vechiul Cod civil, instanța în mod corect și bine argumentat juridic a admis acțiunea reclamanților.
Intimatul arată ca nici criticile privind acordarea cheltuielilor de judecată nu sunt fondate.
Făcând aplicarea dispozițiilor art. 453 alin. 1 C.pr.civ., în mod corect instanța de fond a dispus obligarea pârâților căzuți în pretenții la plata cheltuielilor de judecată, câtă vreme a admis acțiunea formulată de reclamanți.
Tribunalul, analizând apelurile prin prisma motivelor invocate precum si în baza art. 476 – 478 C. proc. civ. din 2010, constată că acestea sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește apelul formulat de apelanții M. Timișoara prin Primar și C. L. al Municipiului Timișoara
Apelanții au invocat excepția lipsei calității lor procesual pasive în acest litigiu. Tribunalul reține că în mod corect a reținut prima instanță că aceștia au calitate procesual pasivă în prezentul litigiu, având în vedere considerentele deciziei civile nr. 1265/26.09.2003 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr. 3618/C/2003 și ale deciziei nr. 440/10.02.2005 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 8130/C/2004. Prin aceste hotărâri judecătorești, una pronunțată în apel și cealaltă în recurs, s-a stabilit că M. Timișoara și C. L. Timișoara sunt succesorii defunctei Ț. A. M..
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 431 alin. 1 C. proc. civ. din 2010 „oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă”.
Întrucât cele hotărâte prin deciziile civile menționate anterior se impun cu autoritate de lucru judecat în prezentul litigiu, instanța de judecată nu se mai poate pronunța asupra acestor aspecte.
Pentru că s-a stabilit că acești pârâți au calitatea de succesori ai defunctei Ț. A. M., ei sunt cei care culeg întreaga moștenire rămasă după aceasta.
În ceea ce privește invocarea de către pârâți a nerespectării de prima instanță a dispozițiilor art. 24 alin. 3 din Legea nr. 7/1996, tribunalul constată că acest text de lege care reglementează procedura înscrierilor în cartea funciară nu are legătură cu soluționarea acestui litigiu pe fond.
Prima instanță a argumentat în mod judicos soluția de admitere a capătului de cerere privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic.
Apelul este însă întemeiat în ceea ce privește obligarea acestor pârâți la plata cheltuielilor de judecată. Soluția primei instanțe de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată este argumentată pe tărâmul culpei procesuale, însă tribunalul constată că pârâții nu sunt în culpă pentru declanșarea acestui litigiu.
Astfel, reclamantul nu a dovedit faptul că a încercat soluționarea pe cale amiabilă a prezentului litigiu înainte de promovarea prezentei acțiuni, că i-a convocat pe pârâți în vederea încheierii contractului de vânzare cumpărare în formă autentică, mai ales că terenurile se află pe raza teritorială a localității J. M., nu se află în Timișoara.
În ceea ce privește apelul formulat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara.
Apelul a fost formulat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara care a invocat faptul că nu a avut în prezentul litigiu mandat pentru a reprezenta Ministerul Finanțelor Publice, respectiv S. R., și prin urmare aceste entități nu au fost citate în prezenta cauză.
Tribunalul constată că la prima instanță Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara nu a invocat inexistența mandatului din partea Ministerului Finanțelor Publice, mai mult din întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, rezultă că aceasta se consideră reprezentanta Ministerului, comportându-se în acest sens.
Apelul este însă întemeiat în ceea ce privește soluția pronunțată de prima instanță cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive a Statului R. reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice.
Astfel, pentru considerentele expuse în cadrul motivării apelului formulat de apelanții M. Timișoara prin Primar și C. L. al Municipiului Timișoara, calitate procesual pasivă în prezenta cauză au acești doi pârâți pentru că ei sunt succesorii defunctei Ț. A. M..
Pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu întrucât acesta nu are calitatea de succesor al promitentei vânzătoare.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 480 C. proc. civ. din 2010, instanța de apel va admite apelurile formulate în cauză, va schimba în parte sentința apelată în sensul că va admite excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, va respinge cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, va respinge cererea reclamantului privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată în primă instanță, menținând în rest sentința apelată.
Cheltuieli de judecată
În temeiul art. 451 și 452 C. proc. civ. din 2010 instanța de apel va respinge cererea apelanților M. Timișoara și C. L. al Municipiului Timișoara de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată în apel pentru următoarele considerente:
Cheltuielile de judecată solicitate de acești apelanți constau în suma de 911,5 lei reprezentând taxă judiciară de timbru achitată în apel. Această taxă judiciară de timbru a fost calculată prin raportare la valoarea bunului introdus în masa succesorală. Întrucât cu privire la acest aspect, apelul este neîntemeiat, instanța de apel consideră că intimatul nu datorează aceste cheltuieli de judecată.
De asemenea, instanța de apel va respinge cererea intimatului privind plata cheltuielilor de judecată în apel constând în onorariu avocațial, întrucât ambele apeluri au fost admise.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile formulate de apelanții S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TIMIȘOARA, cu sediul în Timișoara ..9B, M. TIMIȘOARA și C. L. AL MUNICIPIULUI TIMIȘOARA cu sediul în Timișoara . nr. 1, împotriva sentinței civile nr._/25.09.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații S. N., cu domiciliul procedural ales la Cabinet Av. B. C. in Timișoara .. 1, ., . C. L. AL COMUNEI J. M., cu sediul în J. M. ..
Schimbă în parte sentința civilă apelată în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Respinge cererea reclamantului privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată în primă instanță.
Menține în rest sentința apelată.
Fără cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 29.04.2015.
Președinte, I.-A. D. | Judecător, L. D. | |
Grefier, F. L. C. |
Red. D.I.A. 12.06.2015
Tehnored. F.C.
9ex
Prima instanță Judecătoria Timișoara Jud. D. H.
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 1000/2015. Tribunalul TIMIŞ | Obligaţie de a face. Sentința nr. 30/2015. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
