Cereri. Sentința nr. 1709/2013. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1709/2013 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 05-06-2013 în dosarul nr. 1709/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I-A CIVILĂ
Dosar nr. 1354*30/2002*
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1709/PI
Ședința publică din 23 mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. V.
Grefier R. RUȘEȚIU
S-a luat in examinare acțiunea civilă formulata de contestatorii G. A. si K. E. I., în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL M. TIMISOARA, având ca obiect contestație la Legea nr. 10/2001.
Concluziile si susținerile in fond ale parților au fost luate in ședința publica din 23.05.2013, când instanța, din lipsa de timp pentru deliberare, a dispus amânarea pronunțării cauzei pentru termenele din 30.05.2013 si 05.06.2013, aspecte consemnate in încheierile de amânare a pronunțării cauzei ce fac parte integranta din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra acțiunii de față, constată următoarele.
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului T. sub nr._ 22.01.2002, reclamanta G. E. a chemat in judecată pârâtul Primarul M. Timișoara, formulând contestație împotriva dispoziției nr.2540/19.12.2001, emisă de Primarul M. Timișoara, comunicată reclamantei la data de 27.12.2001, prin care i-a fost respinsă cererea privind restituirea in natură a imobilului situat in Timișoara, ., nr.11 A, înscris in CF 1051 Timișoara, nr.top6839/2, având in vedere că aceasta este netemeinică si nelegală, să se dispună anularea deciziei 2540/2001 a Primăriei Timișoara și pe cale de consecință restituirea in natură a imobilului.
In motivare, arată că prin notificarea nr. 3321/20.03.2001, a solicitat restituirea in natură a imobilului sus menționat, in calitate de persoană îndreptățită in sensul art. 3, coroborat cu art. 4 alin. 2 din Legea 10/2001.
In ceea ce privește dovedirea calității sale, a anexat cererii de restituire, acte doveditoare, complete, printre care și certificatul de calitate de moștenitor nr.216/10.12.1999, emis de BNP M. R. din Lugoj, potrivit competenței stabilită prin lege.
Cu toate acestea, cererea a fost respinsă prin dispoziția susmenționată, astfel încât preluării abuzive a imobilului de către S. R. s-a adăugat in prezent abuziva respingere a acestei cereri.
Dispoziția primarului este netemeinică si nelegală, fiind in contradicție flagrantă atât cu prevederile art.4 alin.3 din Legea 10/2001, cât și cu certificatul de calitate de moștenitor 216/1999, a cărei existență si efecte au fost total sfidate de către Comisia de aplicare a Legii 10/2001.
O atare poziție este surprinzătoare, raportat la faptul că dispoziția primarului invocă lipsa calității sale de moștenitor, fără a se contesta certificatul de calitate ce i-a fost eliberat, fără a se pune in discuție veridicitatea acestuia si fără a se proceda cu privire la înscrierea in fals, referitor la acesta.
Situația este cu atât mai gravă si de netolerat, cu cât dispoziția are la bază si un referat al unei comisii de specialitate despre care se prezumă a cunoaște și de a face o corectă aplicare a legii.
Urmare a respingerii cererii, a fost si este împiedicată in soluționarea corespunzătoare in acord cu legea a situației proprietății si moștenirii după Petkovits Velimir, decedat la data de 08.02.1950, în Timișoara.
Ca unic moștenitor al acestuia a rămas in calitate de soție supraviețuitoare Petkovits A., decedată la data de 11.03.1985, in Buziaș.
In baza testamentului autentificat de fostul notariat de Stat Lugoj la data de 28.12.1984, sub nr.3421, reclamanta a fost instituită legatară universală.
Prin urmare, rezultă că este persoană îndreptățită in sensul Legii 10/2001 să solicite restituirea imobilului sus menționat, de prevederile acestei legi, conform art. 4 alin. 3, putându-se prevala toate categoriile de moștenitori, chiar si acelea care „după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moștenirea, întrucât însăși „cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită in temeiul prezentei legi”, după cum in mod expres rezultă din însăși textul acesteia.
Ori, in atare situație, intervenind o preluare abuzivă de către stat a bunurilor pe care in prezent le revendică, nu se putea dezbate o succesiune anterior reglementării situației acestora, astfel încât motivarea dispoziției primarului este nefondată din acest punct de vedere.
In drept: dispozițiile Legii 10/2001.
Prin sentința civila nr. 5755/2011 Tribunalul T. a admis contestația precizată, în parte, a anulat Dispoziția nr. 2539/19.12.2001 a Primarului M. Timișoara, cu privire la imobilul situat in Timișoara, ..11, înscris inițial in CF 1051 Timișoara, nr. top 5720/1, transnotat ulterior, conform încheierii de CF nr. 1721/20.08.1956, în CF colectiv_ Timișoara, nr. top 5720/1, a anulat Dispoziția nr.2540/19.12.2001 a primarului M. Timișoara, cu privire la imobilul situat in Timișoara, . nr. 11 A, înscris in CF 1051 Timișoara, nr. top 6839/2, a anulat Dispoziția nr. 2541/19.12.2001 a Primarului M. Timișoara, cu privire la imobilul situat in Timișoara, . nr.11, înscris în CF 1051 Timișoara, nr. top 6839/1, a obligat entitatea notificatoare - Primarul M. Timișoara să emită câte o nouă dispoziție, în condițiile art.25 în corelație cu art.26 din Legea 10/2001, constatând că petiționarii legitimează vocația de a accede la beneficiul legii 10/2001 și imobilele au fost preluate in patrimoniul statului fără titlu valabil si a respins contestațiile in contradictoriu cu pârâții Primăria M. Timișoara, U. A. Teritorială Municipiul Timișoara, S. R., prin Consiliul Local al M. Timișoara si M. Economiei si Finanțelor.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții G. A. și K. E. I., precum și pârâtul Primarul M. Timișoara.
Reclamanții recurenți au solicitat, în principal, admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii contestațiilor astfel cum au fost formulate, iar în subsidiar, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Reclamanții recurenți și-au motivat în drept recursul cu dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 și art. 312 alin. 3 cod procedura civila, arătând că prima instanță nu a cercetat cu atenție natura și conținutul contestațiilor lor, încălcând principiul preeminenței dreptului instituit de Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudența CEDO, potrivit căruia recunoașterea și realizarea dreptului trebuie să prevaleze față de formalismul procedurilor.
Astfel, recurenții au susținut că prima instanță reține greșit în ultimul paragraf al paginii 2 din hotărâre că petenta nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită, în dosarul administrativ întrucât, dacă s-ar fi cercetat dosarul administrativ și conținutul dispozițiilor primarului, s-ar fi observat că actele doveditoare ale calității în cauză au fost aceleași atât în faza procedurii administrative, cât și în instanță, primarul nemotivându-și respingerea notificărilor pe lipsa actelor doveditoare, ci prin aceea că nu ar exista legături de rudenie între fostul proprietar (Petkovits A.) și mama lor G. E. și că moștenirea nu a fost acceptată în termen.
Că, o asemenea abordare din partea pârâtului a fost posibilă din cauză că nu a cunoscut semnificația corectă a art. 4 din Legea nr. 10/2001 și nici instituția moștenirii prin retransmitere.
În al doilea rând, recurenții au învederat că, tributară formalismului, instanța de fond a soluționat greșit contestațiile, întrucât le-a admis numai în ceea ce privește anularea dispozițiilor primarului, deși au solicitat și instanța avea competență și putea să dispună restituirea în natură a părților din imobilele ce formau obiectul dosarelor conexate, în măsura în care nu au fost înstrăinate.
Prin cererea de intervenție în interesul pârâtului recurent Primarul M. Timișoara, formulată de intervenienții G. I. și G. S., admisă în principiu la termenul din 19.09.2012, s-a solicitat admiterea cererii de intervenție și recursului declarat de pârât, cu motivarea că prin decizia civilă nr. 414/14.10.2010 a Curții de Apel A. I. a fost respinsă irevocabil acțiunea reclamanților G. A. și K. E. I., având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, prin care au dobândit imobilul.
Prin decizia civila nr. 1909/2012 Curtea de Apel Timișoara a admis recursul declarat de reclamanții G. A. și K. E. I. împotriva sentinței civile nr. 5755/PI din 05.12.2011, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, a casat sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul T., a respins recursul declarat de pârâtul Primarul M. Timișoara împotriva aceleiași sentințe si a respins cererea de intervenție formulată de G. I. și G. S..
Pentru a pronunta aceasta hotărâre, Curtea de Apel Timișoara a reținut următoarele.
În urma examinării sentinței atacate, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 și ale art. 312 alin. 3 cod procedura civila, Curtea de Apel Timișoara a apreciat apreciază că este întemeiat recursul reclamanților, cu consecința casării sentinței și a trimiterii cauzei spre rejudecare, și că sunt neîntemeiate recursul pârâtului și cererea de intervenție în favoarea acestuia, pentru considerentele de mai jos.
În legătură cu recursul reclamanților, Curtea de Apel Timișoara a reținut că prin scriptul de la fila 133-138 din dosarul anexat nr. 1356/C/2002, reclamanții și-au precizat contestația pentru imobilul din Timișoara, .. 11, în sensul că pentru partea din imobil care poate fi restituită în natură solicită acordarea de măsuri reparatorii în natură, iar pentru partea din imobil care nu poate fi restituită în natură solicită acordarea de măsuri reparatorii prin compensare cu un alt bun, iar ulterior, la termenul din 06.06.2011 reclamanții au depus o cerere de disjungere a capetelor de cerere de la punctele A.I.2.1, 2.2 și II din precizarea contestației, în vederea administrării de probe privind identificarea și expertizarea unor bunuri imobile pe care le solicită ca măsură compensatorie în echivalent.
Cu toate acestea, prima instanță nu s-a pronunțat asupra contestației precizate, respectiv asupra petitului privind acordarea de măsuri compensatorii în echivalent, pentru partea din imobile care nu poate fi restituită în natură, și nici asupra cererii de disjungere, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei.
Aceasta, cu atât mai mult, cu cât Decizia nr. XX din 19 martie 1997 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în interesul legii, impune ca instanța judecătorească, în cadrul plenitudinii sale de jurisdicție, nelimitată în această materie prin vreo dispoziție legală, să dispună direct restituirea în natură a imobilului ce face obiectul litigiului.
În ceea ce privește critica adusă sentinței de reclamanții recurenți, pentru respingerea contestației pe baza excepției lipsei calității procesuale pasive a Primăriei M. Timișoara, Municipiul Timișoara și S. R. prin Consiliul Local al M. Timișoara, Curtea apreciază că este neîntemeiată, în condițiile în care actele contestate sunt emise de Primarul M. Timișoara.
Cât privește recursul pârâtului Primarul M. Timișoara și cererea de intervenție accesorie, Curtea de Apel Timișoara a reținut că sunt neîntemeiate, câtă vreme, așa cum corect a reținut și prima instanță, prin decizia nr. 3918, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._, s-a stabilit irevocabil că G. E. are calitatea de moștenitoare după antecesorii acesteia Petkovits Velemir și A., împrejurare dovedită de certificatul de moștenitor nr. 216 din 10.12.1999 eliberat de BNP M. R. și confirmată și de sentința civilă nr. 2131/5 iulie 2005 a Judecătoriei Lugoj, astfel încât această problemă a dobândit putere de lucru judecat.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 3 cod procedura civila a admis recursul reclamanților, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare, respingând recursul pârâtului și cererea de intervenție.
La Tribunalul T. cauza a fost înregistrata la data de 05.11.2012 sub nr._ .
La data de 16.01.2013 contestatorii G. A. si K. E. I., au depus la dosar note scrise prin care, in concordanta cu motivele de recurs împotriva sentinței civile nr. 5755/PI pronunțata in ședința publica din 05.12.2011 de Tribunalul T. - Secția Civila, in dosar_, precum si in concordanta cu cele dispuse prin decizia civila nr. 1909/26.09.2012, pronunțata de Curtea de Apel Timișoara in dosar_, hotărâre prin care, in urma recursului s-a dispus casarea cu trimitere, in raport de :
-neantamarea de către prima instanța a chestiunii privind solicitarea lor de disjungere a capetelor de cerere privind spatiile înstrăinate de ia punctele A. I. 2.1, 2.2 si II din cadrul contestației obiect al dosarului_ al Tribunalului T. - Secția Civila privind imobilul din Timișoara, Bld. 3 August nr. 11, jud. T.,
-neantamarea de către prima instanța a chestiunii privind cererea noastră de acordare a unor masuri reparatorii pentru partea înstrăinata din imobilul situa? in Timișoara, Bld. 3 August nr. 11, jud. T., parte care forma obiectul punctelor A. I. 2.1, 2.2 si II din cadrul contestației obiect al dosarului_ al Tribunalului T. - Secția Civila, solicită în primul rând, a se lua act de faptul ca in prezent obiectul cauzei privește 5 imobile, solicitand a se avea in vedere ca subzista situații diferite, in raport de care se impun soluții diferite, după cum urmează :
Situația juridica, de fapt si de drept, a celor 3 probleme este diferita atât din punct de vedere a drepturilor lor de ordin material - substanțial, cat si a celor de ordin procesual, si al respectării lor in sensul dispoz. Legii 303/2004 modificata prin Legea 24/2012.
Cele 3 imobile, in cauza, sunt după cum urmează:
- imobilul din Timișoara, . nr. 11 A, obiect al contestației din Dosar_, referitor la care nu mai exista acte de înstrăinare valabile, astfel încât in prezent poate fi restituit imediat, integral, in natura.
- imobilul din Timișoara, . nr. 11, obiect al contestației din Dosar_, referitor la care nu mai exista acte de înstrăinare valabile, astfel încât in prezent poate fi restituit imediat, integral, in natura.
- imobilul din Timișoara, Bld. 3 August nr. 11, jud. T., obiect al contestației din Dosar_, care are particularitatea ca are in componenta spatii pentru care s-au încheiat acte de înstrăinare prin Legea 112/1995 (cu terenul aferent lor), precum si spatii, respectiv teren, pentru care nu s-au încheiat acte de înstrăinare prin Legea 112/1995.
Referitor la situația imobilului din Timișoara, Bld. 3 August nr. 11, jud. T. arata ca au solicitat disjungerea capetelor de cerere care nu pot fi soluționate fără mare întârziere cauzata de necesitatea administrării de probatorii constând in expertize.
Pe de alta parte, pentru spatiile, constând in construcții (apartamente) ce nu au fost înstrăinate prin Legea 112/1995, situate in imobilul din Timișoara, Bld. 3 August nr. 11, jud. T., cauza poate fi soluționata chiar si in prezent (la fel ca si in cazul imobilelor de la adresele . nr. 11 si 11 A) prin restituire, imediata, in natura.
Menționează ca soluționarea împreuna a contestațiilor privind cele 3 imobile ar fi întârziata foarte mult de situația in fapt si in drept a imobilului din Timișoara, Bld. 3 August nr. 11, jud. T., imobil care are mai multe spatii, dintre care pentru unele s-au încheiat acte de înstrăinare prin Legea 112/1995.
In al doilea rând, solicita a se lua masuri in sensul respectării drepturilor lor decurgând din art. 6 din CEDO privind dreptul la un proces echitabil prin prisma termenului rezonabil si art. 1 din Protocolul Adițional la CEDO, referitor la dreptul de proprietate si Legea 303/2004 modificata prin Legea 24/2012, din punct de vedere al drepturilor lor de ordin material - substanțial, cat si a celor de ordin procesual.
In acest sens, având in vedere: vechimea notificărilor, întârzierea recunoașterii si realizării drepturilor noastre pana in prezent, posibilitatea acordării imediate a unor masuri reparatorii prin restituire in natura, a unor părți importante din imobilele care formează obiectul prezentei cauze, necondiționat de administrarea vreunor alte probe, riscul ca soluționarea prin restituire imediata in natura a cererilor pentru imobilele din Timișoara, . nr. 11 A, obiect al contestației din dosar_ si din Timișoara, . nr. 11, obiect al contestației din dosar_, precum si pentru partea neînstrăinata din imobilul situat in Bld. 3 August nr. 11, jud. T., obiect al contestației din dosar_, sa fie mult întârziata de soluționarea cererilor pentru partea înstrăinata din imobilul situat in Bld. 3 August nr. 11, jud. T., obiect al contestației din dosar_ .
In continuare, arata ca solicita disjungerea soluționării cererilor referitoare la partea înstrăinata din imobilul situat in Bld. 3 August nr. 11, jud. T., obiect al contestației din dosar_, in vederea constituirii unui dosar nou in care sa se administreze probatoriul necesar in vederea stabilirii imobilelor care pot fi acordate in compensație si pentru acordarea astfel, pentru partea înstrăinata din acest imobil, a unor masuri reparatorii in echivalent, prin compensare cu un alt imobil in natura, conform dispozițiilor art. 26 din Legea 10/2001, coroborate cu dispoz. Art. 1.7 din H.G. 250/2007 si cu aplicarea punctului 1 din H.G. 250/2007, privind PRINCIPIUL PREVALENTEI RESTITUIRII IN NATURA.
De asemenea solicita soluționarea in cadrul acestui dosar numai a cererilor referitoare la imobilele din Timișoara, . nr. 11 A, obiect al contestației din dosar_ si din Timișoara, . nr. 11, obiect al contestației din dosar_, precum si pentru partea neînstrăinata din imobilul situat in Bld. 3 August nr. 11, jud. T., obiect al contestației din dosar_ ; in subsidiar solicita disjungerea soluționării cererilor referitoare la întreg imobilul situat in Bld. 3 August nr. 11, jud. T., obiect al contestației din dosar_, in vederea constituirii unui dosar nou in care sa se administreze probatoriul necesar in vederea stabilirii imobilelor care pot fi acordate in compensație pentru partea înstrăinata din imobilul susmenționat, respectiv pentru acordarea astfel a unor masuri reparatorii in echivalent, prin compensare cu un alt imobil in natura, conform dispozițiilor art. 26 din Legea 10/2001, coroborate cu dispoz. Art. 1.7 din H.G. 250/2007 si cu aplicarea punctului 1 din H.G. 250/2007 privind PRINCIPIUL PREVALENTEI RESTITUIRII IN NATURA.
Se solicita soluționarea in cadrul acestui dosar numai a cererilor referitoare la imobilele din Timișoara, . nr. 11 A, obiect al contestației din dosar_ si din Timișoara, tr. Ș. cel M. nr. 11, obiect al contestației din dosar_ .
Contestatorii arata ca în plus, mai exista si varianta in care instanța sa dispună disjungerea soluționării cererilor referitoare la imobilele din Timișoara, . nr. 11 A, obiect al contestației din dosar_ si din Timișoara, . nr. 11, obiect al contestației din dosar_, si sa mențină în cadrul acestui dosar, spre soluționare cererile referitoare la imobilul situat in Bld. 3 August nr. 11, jud. T., obiect al contestației din dosar_ - sau a unei parți din imobilul acesta.
Pentru termenul de judecata din 17.01.2013 contestatorii G. A. si K. E. I., au depus note scrise de ședința 2 la care au anexat extras din minuta întâlnirii dintre membrii Comisiei "Unificarea practicii judiciare " cu Președintele Secției Civile și de proprietate intelectuală de la Înalta Curte de Casație și Justiție și președinții secțiilor civile, conflicte de muncă și asigurări sociale a Curților de apel pentru discutarea problemelor de practică judiciară neunitară din data de 23 septembrie 2009.
Menționează ca la punctul 18 al acestei minute s-a statuat asupra chestiunii de drept privind stabilirea faptului daca: «18. Este competentă instanța civilă, investită conform dispozițiilor Legii nr. 10/2001, cu soluționarea unei contestații împotriva deciziei/dispoziției de respingere a notificării privind restituirea în natură a imobilului preluat abuziv, să dispună direct compensarea cu un bun aparținând domeniului privat al unității administrativ - teritoriale care nu se regăsește pe listele de inventar afișate la sediul primăriei?
(...)
In continuare arata ca din dezbateri a rezultat ca exista argumente întemeiate in favoarea unui răspuns afirmativ, in sensul ca instanța civila este competenta sa dispuna o atare compensare..
La termenul de judecata din 17.01.2013 contestatorii GOT1A A. si K. E. I. au depus note scrise de ședința si cerere in probațiune prin care au solicitat administrarea următoarei probe: ANEXA 2 LA STATUTUL M. TIMIȘOARA. CONȚINÂND LISTA IMOBILELOR DIN DOMENIUL PRIVAT AL UNITĂȚII TERITORIAL ADMINISTRATIVE Municipiul Timișoara.
In acest sens au solicitat obligarea prin reprezentanți, a paratului MUNICIPIUL TIMIȘOARA de a depune la dosar, pentru termenul următor, înscrisul susmenționat.
Prin urmare, instanța nu poate asista pasiva la poziția pur subiectiva a entităților investite cu notificările, entități care din comoditate, indolenta, incompetenta si inerție birocratica prefera sa enunțe sec, nejustificat, ca nu deține bunuri, aspect pe care le-au combătut si înțeleg sa demonstreze contrariul, prin evidențierea Statutului M. Timișoara, care face referire la Anexa 2 a STATUTULUI M. TIMIȘOARA, aprobat prin Hotărârea Consiliului Local 39/28.02.2006 .
Referitor la faptul ca exista bunuri in patrimoniul Primăriei Mun. Timișoara, a unității administrativ teritoriale - Municipiul Timișoara, precum si in domeniul privat al Statului, bunuri deținute de parați care pot forma obiectul compensării prevăzute de Legea 10/2001 si de Normele Metodologice - H.G. 250/2007, solicita a se avea in vedere următoarele:
Parații au deplina cunoștința de anexa 2 la STATUTUL M. TIMIȘOARA, aprobat prin Hotărârea Consiliului Local 39/28.02.2006, Anexa 2 in cuprinsul căreia sunt evidențiate bunurile imobile care aparțin domeniului privat al M. Timișoara.
Menționează ca la CAPITOLUL 10 din STATUTUL M. TIMIȘOARA privind PATRIMONIUL M. TIMIȘOARA, la punctul 10.1. DOMENIUL PUBLIC SI DOMENIUL PRIVAT AL M. TIMIȘOARA, se stipulează ca: "Patrimoniul M. Timișoara, este alcătuit din bunurile mobile si imobile care aparțin domeniului public si domeniului privat, prevăzute in Anexa 2 precum si drepturile si obligațiile cu caracter patrimonial".
In acest caz, daca instanța nu este pe deplin lămurită asupra aspectelor legate de culpa paraților, fata de cererile pe care le-au efectuat si depus la dosar, precum si in raport de principiul rolului activ si al cerințelor impuse de art. 129 alin 5 cod procedura civila, solicita a se da curs cererilor lor si de a se efectua cercetări, respectiv instanța sa cenzureze refuzul paraților care este nelegal si nejustificat in ceea ce privește compensarea pe care au solicitat-o conform prevederilor Legii 10/2001 si a H.G. 250/2007, context in care rolul si competenta instanței de a cenzura actele si conduita nelegala a paraților decurge tot din prevederile Legii 10/2001, aspect subliniat de practica ICCJ - Secția Civila.
In continuare, au solicitat efectuarea unei expertize in vederea stabilirii valorii de piața sau valorii de circulație conform standardelor internaționale agreate de Legea 10/2001, in vederea obligării paraților la emiterea unei noi dispoziții de acordare a măsurii reparatorie constând in compensare in natura cu un alt bun din patrimoniul M. Timișoara, de aceeași valoare cu a imobilului preluat abuziv sau de valoare apropiata, cu plata unei sulte in favoarea părții a cărui imobil este de valoare mai mare.
Prin urmare, fata de acestea, solicită admiterea acțiunii, dispunând anularea in tot a Dispoziției PRIMARULUI M. TIMIȘOARA si OBLIGAREA ENTITĂȚII INVESTITE la acordarea de MASURI REPARATORII IN ECHIVALENT, in natura, CONSTÂND IN COMPENSARE CU ALT B. imobil DIN PATRIMONIUL PARAȚILOR SAU A STATULUI R., DE VALOARE EGALA BUNULUI IMOBIL PRELUAT ABUZIV, iar in cazul in care valoarea nu va fi egala, partea a cărui bun este de valoare mai mica sa fie obligata sa plătească celeilalte părți, diferența (sulta) pana la egalizarea valorii bunurilor imobile care se compensează, si obligarea paraților inclusiv la plata cheltuielilor de judecata, solicitand IN PRINCIPAL OBLIGAREA PARAȚILOR DE A LE OFERI PRINTR-O NOUA DISPOZIȚIE, COMPENSAREA cu un bun din ANEXA 2 LA STATUTUL M. TIMIȘOARA, anexa care cuprinde bunurile imobile aflate in patrimoniul paratului MUNICIPIUL TIM1SOARA.
La data de 26.02.2013 intimatul Primarul M. Timișoara a depus la dosar note de ședința prin care au arătat cu referire la solicitarea reclamanților G. A. și K. E. I., formulată prin intermediul notelor scrise depuse pentru termenul de judecată din data de 17.01.2013, respectiv aceea de a disjunge dosarele ce au ca obiect imobilele situate în Timișoara . nr. 11 A și cel din . nr. 11, de dosarul ce are ca obiect imobilul situat în Timișoara, . nr. 11, solicită instanței de judecată să respingă ca neîntemeiată și nefondată această cerere întrucât în primul rând atât în imobilul din Timișoara, . nr. 11 cât și în imobilul situat în Timișoara . nr. 11 există încheiate acte de înstrăinare valabile, a căror legalitate a fost recunoscută în mod irevocabil de instanțele de judecată; în al doilea rând întrucât în nici unul dintre aceste dosare nu se mai impune administrarea unui alt probatoriu decât cel existent ținând cont de faptul că instituția intimată nu deține bunuri disponibile sau servicii care pot fi acordate în compensare.
Referitor la situația tehnică a imobilelor ce fac obiectul prezentului litigiu precizează următoarele: imobilul din Timișoara, .. 11; . M. F. în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 207/16.12.1996; . D. I. în baza contractului de vânzare cumpărare nr._/08.12.1997; . ocupat de către Ț. F. care inițial a deținut contractul de închiriere nr. 202/22.10.1985, contract ce a fost anulat prin Sentința Civilă nr._/2001 prin care s-a dispus rezilierea acestei convenții și evacuarea din spațiul a familiei T. pentru neplata chiriei, în prezent această unitate locativă este deținută de aceeași familie fără vreun titlu; . baza contractului de închiriere nr. 231/02.11.2005 de către numitul Tabet V. ; . în baza contractului de închiriere nr. 496/1998 de către numitul B. I.; . P. A. în baza contractului de vânzare cumpărare nr._/22.07.1998; . Csender R. în baza contractului de vânzare cumpărare nr._/02.07.1998; . L. I. în baza contractului de vânzare cumpărare nr._/24.11.1998; . D. I. în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 518/09.03.1998; . T. M. în baza contractului de vânzare cumpărare nr._/08.04.1998; . C. Teosor în baza contractului de vânzare cumpărare nr._/31.03.1998; . G. I. în baza contractului de vânzare cumpărare nr._/08.12.1997; . U. C. în baza contractului de vânzare cumpărare nr._.04.1999; . Hreniucu S. în baza contractului de vânzare cumpărare nr._/22.04.1998; . S. B. P. în baza contractului de vânzare cumpărare nr._/09.12.1997; . I. P. în baza contractului de vânzare cumpărare nr._/21.01.1998; . B. Petrer în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 48/R/30.09.1996; . J. D. I. în baza contractului de vânzare cumpărare nr.l 1103/19.12.1996; garaj 1 - înstrăinat către G. I. în baza contractului de vânzare cumpărare nr._/08.12.1997; garaj 12 - înstrăinat către S. B. P. în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 4704/14.11.1992;
Menționează că contractele de vânzare cumpărare mai sus identificate au fost contestate în fața instanțelor de judecată de către reclamanții G. A. și K. E. I., însă prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile s-a recunoscut legalitatea acestora.
Imobilul din Timișoara, . nr. 11 și 11 A:
- . baza contractului de închiriere nr. 140/01.04.2004 de către numitul I. V.;
- . baza contractului de închiriere nr. 56/25.06.2010 de către numitul Băte O. ;
- . baza contractului de închiriere nr. 71/19.02.2004 de către numitul B. C.;
- . Gulpe D. în baza contractului de vânzare cumpărare nr._/02.03.1999;
- SAD - situat în stânga intrării în imobil, liber juridic cu acoperișul probușit în prezent instituția noastră executând în regim de urgență lucrări de consolidare ale spațiului
- SAD - situat în dreapta intrării în imobil deținut în baza contractului de închiriere nr. 443/1998 de către ..
In soluționarea prezentului demers litigios solicita a se avea în vedere respectarea cu strictețe a dispozițiilor art. 14 și 15 din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora dacă imobilul restituit prin procedurile administrative sau prin hotărâre judecătorească face obiectul unui contract de locațiune, concesiune, locație de gestiune sau asociere în participațiune noul proprietar se va subroga în drepturile statului sau ale persoanei juridice deținătoare cu negocierea celorlalte clauze ale contractului, contractele de închiriere prevăzute la art. 6 din OUG nr. 40/1999 se vor perfecta pe o perioadă de 5 ani, iar pentru chiriașii persoane fizice și pentru cei din locuințele prevăzute la art. 26 alin. 1 din OUG nr. 40/1999 ale căror venituri nete lunare pe membru de familie se situează între venitul mediu net lunar pe economie și dublul acestuia, nivelul maxim al chiriei nu poate depășii 25 % din venitul net lunar pe familie.
Pentru toate aceste motive, solicită respingerea demersului litigios inițiat de reclamanții G. A. și K. E. I. ca netemeinic, nefondat și nelegal.
Analizând dosarul cauzei, tribunalul reține următoarele.
Prin decizia de casare nr. 1909/2012 Curtea de Apel Timișoara a stabilit în mod irevocabil faptul că pârâții Primăria municipiului Timișoara, U. A. Teritorială a municipiului Timișoara și S. R. nu au calitate procesuală pasivă, astfel că prezenta hotărâre se va pronunța doar în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Timișoara.
Prin aceiași decizie de recurs s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat faptul că reclamanta G. E. este moștenitoarea proprietarului tabular Petkovits Velimir, astfel că această calitate nu mai poate fi pusă în discuție.
În cauză mai rămâne de stabilit dacă imobilele revendicate fac obiectul Legii 10/2001 și, în caz afirmativ, modalitatea de despăgubire a reclamantei, respectiv a moștenitorilor acesteia, reclamanta fiind în prezent decedată.
Astfel, în CF1051 Timișoara, sub B 2 și 3, s-au înscris încheierile 1721/20.08.1956 și 1679/09.05.1963, din care rezultă că imobilele cu nr. top. 5720/1, 6839/1, respectiv 6839/2 au fost preluate de S. R. din proprietatea lui Petkovits Velimir, în temeiul Decretului 92/1950.
Potrivit art. 2 al. 1, lit. a, teza I-a din Legea 10/2001:
„(1) În sensul prezentei legi, prin imobile preluate în mod abuziv se înțelege:
a) imobilele naționalizate prin Decretul nr. 92/1950 pentru naționalizarea unor imobile, cu modificările și completările ulterioare”.
Prin urmare, tribunalul reține că imobilele revendicate fac obiectul Legii 10/2001.
În ce privește modalitatea de despăgubire, tribunalul reține, din același CF 1051 Timișoara, că imobilele având nr. top. 6839/1 și 6839/2 se află în proprietatea Statului R., astfel că ele pot fi restituite în natură.
În schimb, imobilul cu nr. top. 5720/ a fost transcris în CF_ Timișoara, iar în 1998 a fost apartamentat în 18 spații de locuit și în 2 garaje, astfel cum rezultă din Încheierea 7837/08.04.1998.
O parte din spațiile de locuit și cele două garaje au fost înstrăinate.
Potrivit art. 1 al. 1 și 2 din Legea 10/2001:
„(1) Imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite se restituie în natură sau în echivalent, când restituirea în natură nu mai este posibilă, în condițiile prezentei legi.
(2) În cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.”
În prezent se mai află în proprietatea Statului R. doar apartamentele 3, 4 și 5, cu terenurile aferente și cotele părți din părțile comune indivize, astfel că doar acestea pot fi restituite în natură, pentru celelalte imobile urmând a fi acordate despăgubiri prin echivalent.
Reclamanta a solicitat acordarea de bunuri în compensare și, doar în subsidiar, despăgubiri bănești.
Din anunțul Primăriei municipiului Timișoara, Direcția Patrimoniu, Biroul Administrare Imobile, nr. SC 2012 –_/12.12.2012, tribunalul reține că Primăria municipiului Timișoara nu deține bunuri disponibile sau servicii care să poată fi acordate în compensare, iar reclamanta nu a făcut o dovadă contrară.
Chiar dacă Municipiul Timișoara are bunuri în proprietate, tribunalul reține că nu există o dispoziție legală care să le atribuie acestora, de drept, calitatea de a putea fi acordate în compensare persoanelor îndreptățite în baza Legii 10/2001, această afectațiune urmând a fi stabilită de unitatea administrativ teritorială, în raport și de celelalte domenii de interes public ale acesteia.
Reclamanta a mai solicitat restituirea în natură a terenului excedentar față de terenul aferent construcției de pe terenul cu nr. top. 5720/1.
Din CF_ Timișoara tribunalul reține că întreg terenul de 1053 mp a fost împărțit în cote proporționale cu spațiile de locuit și garajele rezultate în urma apartamentării.
Așa cum s-a arătat, o parte din cotele de teren rezultate au fost înstrăinate împreună cu o parte din apartamente și cele două garaje, contracte ce nu au fost anulate.
În prezent, în ce privește nr. top. 5720/1 nu există teren excedentar liber, ci doar cel aferent apartamentelor 3, 4 și 5, ce pot fi restituite în natură.
În consecință, tribunalul va admite acțiunea înregistrată cu nr._ și cererea conexă cu nr._ .
De asemenea, tribunalul va admite în parte cererea conexă, având nr._ .
În consecință, tribunalul va anula Dispozițiile pârâtului 2541, 2540 și 2539, toate emise la 19 decembrie 2001.
Tribunalul va obliga pârâtul să restituie în natură reclamanților imobilele înscrise în CF 1051 Timișoara nr. top. 6839/1 și 6839/2.
Tribunalul va obliga pârâtul să restituie în natură reclamanților apartamentele 3, 4 și 5 din imobilul înscris în CF_ Timișoara, nr. top. 5720/1, împreună cu terenurile aferente și cotele părți din părțile comune indivize.
Tribunalul va respinge cererea reclamanților de restituire în natură sau prin compensare cu alte bunuri a apartamentelor 1, 2, 6, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 15, 16, 17, 18, 19, 20 și a celor două garaje din imobilul înscris în CF_ Timișoara, nr. top. 5720/1.
Tribunalul va obliga pârâtul să emită o dispoziție privind propunerea acordării către reclamanți a unor despăgubiri în condițiile Titlului 7 din Legea 247/2005.
În temeiul art. 274 c. pr. civ. tribunalul va obliga pârâtul să plătească reclamantului G. A. 500 lei onorariu de avocat, reprezentând o parte din cheltuielile de judecată, având în vedere că cererea conexă_ este admisă doar în parte, iar trei dintre pârâți nu au calitate procesuală pasivă, acțiunile împotriva lor fiind respinse în ciclul procesual anterior.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea înregistrată cu nr._, formulată de reclamanta G. E., în prezent decedată și continuată de moștenitorii G. A. și K. E. I., cu domiciliul procedural ales in Timișoara, ., județul T., împotriva pârâților Primarul municipiului Timișoara, ., nr. 1, U. A. Teritorială Municipiul Timișoara si M. Economiei si Finanțelor, cu sediul in Bucuresti ., sector 5, având ca obiect contestație la Legea 10/2001.
Admite cererea conexă cu nr._ .
Admite în parte cererea conexă, având nr._ .
Anulează Dispozițiile pârâtului 2541, 2540 și 2539, toate emise la 19 decembrie 2001.
Obligă pârâtul să restituie în natură reclamanților imobilele înscrise în CF 1051 Timișoara nr. top. 6839/1 și 6839/2.
Obligă pârâtul să restituie în natură reclamanților apartamentele 3, 4 și 5 din imobilul înscris în CF_ Timișoara, nr. top. 5720/1, împreună cu terenurile aferente și cotele părți din părțile comune indivize.
Respinge cererea reclamanților de restituire în natură sau prin compensare cu alte bunuri a apartamentelor 1, 2, 6, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 15, 16, 17, 18, 19, 20 și a celor două garaje din imobilul înscris în CF_ Timișoara, nr. top. 5720/1.
Obligă pârâtul să emită o dispoziție privind propunerea acordării către reclamanți a unor despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea 247/2005.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului G. A. 500 lei onorariu de avocat, reprezentând o parte din cheltuielile de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 5 iunie 2013.
P.
L. V.
GREFIER
R. Rușețiu
Red.LV
Tehnored.RR
| ← Pretenţii. Hotărâre din 11-09-2014, Tribunalul TIMIŞ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 8/2013. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
