Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 227/2013. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 227/2013 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 22-02-2013 în dosarul nr. 227/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 227/R
Ședința publică din 22 februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. A.
JUDECĂTOR: C. B.
JUDECĂTOR: Z. H.
GREFIER: A. T.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil formulat de recurenta-pârâtă U. I. împotriva sentinței civile nr._/11.12.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă G. L. R., având ca obiect ordonanță președințială.
Dată fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 21 februarie 2013, când instanța, în baza art. 260 C.proc.civ., a amânat pronunțarea pentru astăzi, 22 februarie 2013, când
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea de ordonanță președințială, legal timbrata cu 10 lei taxa judiciara de timbru și 0,3 lei timbru judiciar, înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 23.10.2012, reclamanta G. L. R., în contradictoriu cu pârâta U. I., a solicitat instanței ca, pe calea ordonanței președințiale să dispună obligarea pârâtei la încetarea imediată a faptelor prin care continuă să aducă o gravă atingere a dreptului reclamantei la onoare și reputație, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că începând cu luna mai a acestui an este ținta unor atacuri de agresive la onoare și reputație perpetuate de pârâtă, care este fosta soție a partenerului său de afaceri.
S-a susținut că pârâta de la începutul lunii mai a început să trimită zilnic și la intervale foarte scurte zeci de mesaje și e-mail-uri de amenințare, urmărind-o și amenințând-o. S-a arătat că aceste mesaje (cu un conținut foarte dur) nu au fost trimise doar ei, ci altor persoane ce o cunoșteau și unor parteneri de afaceri atât din tară, cât și din străinătate.
Reclamanta mai menționează că a înregistrat pe rolul instanței și un dosar pe calea dreptului comun, sub nr._/325/2012 și având în vedere că timp de peste 6 luni pârâta a continuat cu aceste atacuri la onorarea și reputația sa și că primul termen de judecată la dosarul de fond este destul de îndepărtat a formulat și prezenta acțiune, apreciind că se impune ca faptele pârâtei să fie stopate.
S-a susținut de asemenea că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 581 C.proc.civ., respectiv condiția urgenței, a caracterului vremelnic și a neprejudecării fondului. S-a susținut că acțiunile defăimătoare ale pârâtei (prin conținutul lor extrem de dur) nu pot fi calificate ca fiind manifestări ale libertății de exprimare, ci ele exced în afara acestui drept (mai ales că aceasta o acuză de comiterea unor infracțiuni grave - cum ar fi cele prevăzute de art. 328 C. Penal, 305 Cod Penal, 307 Cod Penal - fără nici un fundament real). S-a mai susținut că și comunicarea unor informații actuale false despre o persoană poate face obiect al unor sancțiuni, pentru a proteja dreptul unei alte persoane, potrivit jurisprudenței CEDO, iar nesancționarea pârâtei nu ar face decât să încurajeze și mai mult aceste atacuri complet gratuite, creând impresia că acest abuz nu este sancționat și că pârâta s-ar afla în exercițiul unui drept al său.
În drept, s-au invocat prev. art. 581 C.proc.civ, art. 71, 72, 74 si art. 253 C.civil.
La dosar s-au depus în probațiune, în fotocopie următoarele înscrisuri: cerere de chemare în judecată înregistrată la data de 26.09.2012, extras ecris, extrase din SMS-uri.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii. S-a susținut că persoana care a suferit și care a fost supusă unor traume este pârâta și copilul și nu reclamanta și că prezenta cerere este inadmisibilă, având în vedere că nu s-a făcut dovada dreptului care s-ar păgubi prin întârziere și nici a pagubei iminente.
S-a mai susținut că în speță nu există și nici nu s-a făcut dovada elementelor necesare pentru antrenarea răspunderii sale delictuale, iar faptele care i se reproșează nu intră în categoria celor descrise de art. 71 și următoarele din Noul Cod Civil. Totodată s-a arătat că pârâta nu a întreprins nici o acțiune prin care să îi aducă un prejudiciu reclamantei în fața unor terțe persoane, respectiv parteneri ai acesteia.
Prin sentința civilă nr._/11.12.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, a fost admisă cererea de emitere a ordonanței președințiale formulată de reclamanta G. L. R., în contradictoriu cu pârâta U. I..
A fost obligată parata la încetarea imediata a încălcării demnității reclamantei prin orice mijloace de comunicare-verbal sau în scris, până la soluționarea irevocabila a acțiunii de fond.
A fost obligată pârâta la plata către reclamantei a sumei de 1010,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanța a reținut următoarele:
Începând cu data de 27.09.2012, pârâta U. I., pe fondul unor neînțelegeri mai vechi cu reclamanta G. L. R., i-a trimis acesteia mai multe mesaje de pe telefonul mobil (tip sms) prin care a numit-o pe aceasta „târfa nemernica”, „broasca urâtă”, „târfă”, „javra urâtă”, „curvă”, „broască de căcat”, „wc public” etc. De asemenea, a afirmat parata despre reclamanta, in cadrul acelorași sms-uri: „te știi numai între picioare la însurați”, „lumea ta e între 2 prostituate”, „de nu ai mai apărea in veci pe pământ” etc. Din înscrisurile depuse la ultimul termen de judecata, rezulta ca aceste sms-uri continua a fi trimise reclamantei, de pe numerele de telefon despre care reprezentanta reclamantei a recunoscut ca-i aparțin clientei sale.
Conform art. 252 cod civil, orice persoană fizică are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci ființei umane, cum sunt viața, sănătatea, integritatea fizică și psihică, demnitatea, intimitatea vieții private, libertatea de conștiință, creația științifică, artistică, literară sau tehnică, iar potrivit art. 253, persoana fizică ale cărei drepturi nepatrimoniale au fost încălcate ori amenințate poate cere oricând instanței încetarea încălcării și interzicerea pentru viitor, dacă aceasta durează încă.
Art. 255 C.proc.civ. prevede ca dacă persoana care se consideră lezată face dovada credibilă că drepturile sale nepatrimoniale fac obiectul unei acțiuni ilicite, actuale sau iminente și că această acțiune riscă să îi cauzeze un prejudiciu greu de reparat, poate să ceară instanței judecătorești luarea unor măsuri provizorii. Instanța judecătorească poate să dispună interzicerea încălcării sau încetarea ei provizorie.
Potrivit alin. 4 al acestui articol, instanta soluționează cererea potrivit dispozițiilor privitoare la ordonanța președințială, care se aplică în mod corespunzător. În cazul în care cererea este formulată înainte de introducerea acțiunii de fond, prin hotărârea prin care s-a dispus măsura provizorie se va fixa și termenul în care acțiunea în fond trebuie să fie introdusă, sub sancțiunea încetării de drept a acelei măsuri.
Din analiza acestor dispoziții, prima instantă a retinut ca, chiar daca în speță sunt îndeplinite conditiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale, art. 255 din codul civil nou instituie doar obligația judecării cauzei în conformitate cu dispozițiile procedurale aplicabile ordonanței președințiale. Cu alte cuvinte, se apreciază ca noua dispoziție prezuma urgenta si rezolva problema caracterului vremelnic si a neprejudecării fondului prin instituirea la alin. 4 a obligativității introducerii acțiunii de fond.
Se constata, din probele administrate, că, prin sms-urile trimise de către pârâtă reclamantei, acesteia i s-a încălcat dreptul la demnitate prevăzut de art. 252 C.civil - drept nepatrimonial ocrotit de art. 253-255 C.civil.
F. de considerentele mai sus expuse si in baza textelor de lege amintite, prima instanță a constatat ca acțiunea formulata este întemeiata, astfel încât a admis-o ca atare si a obligat parata la încetarea imediata a încâlcirii demnității reclamantei prin orice mijloace de comunicare-verbal sau în scris, pana la soluționarea irevocabila a acțiunii de fond.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.proc.civ., raportat la culpa procesuală a pârâtei, prima instanța a obligat-o pe aceasta să-i plătească reclamantei suma de 1010,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu de avocat, potrivit dovezilor depuse în original la dosar.
Contra acestei sentințe, în termen legal, uzând de dreptul conferit de legea procesuală civilă, a declanșat calea de atac a recursului pârâta U. I., solicitând modificarea in tot a sentinței civile recurate, si respingerea ca nefondata a cererii de ordonanța președințiala formulata de către G. L.
În susținerea căii de atac, recurenta-pârâtă a arătat că instanța de fond, a reținut faptul ca "din probele administrate in cauza, rezulta faptul ca prin sms-urile trimise de recurentă intimatei, rezulta faptul ca reclamantei i s-a incalcat dreptul la demnitate prevăzut de art. 125 cod civil-drept nepatrimonial ocrotit de disp. art. 252-255 cod civil".
Astfel cum rezulta din probele depuse in fața Judecătoriei Timișoara, sms-urile trimise de recurentă intimate au fost cu caracter privat, intre recurentă si reclamanta, sens in care apreciază ca "demnitatea" acesteia nu a avut de suferit in nici un fel. De altfel, aceste sms-uri au fost reacția recurentei la acțiunile reclamantei de a-i distruge familia, despărțindu-se de soțul său.
In conformitate cu disp. art. 255 (1) cod civil "daca persoana care se considera lezata face dovada credibila ca drepturile sale nepatrimoniale fac obiectul unei acțiuni ilicite, actuale sau iminente si ca aceasta acțiune risca sa ii cauzeze un prejudiciu greu de reparat, poate sa ceara instanței judecătorești luare unor masuri provizorii".
Așadar, admiterea unei astfel de cereri, cum este cea de față, este condiționata, de faptul ca acțiunea ilicita sa riște sa cauzeze un prejudiciu greu de reparat.
În speța, demnitatea reclamantei nu a fost incalcata cu nimic atat timp cat sms-urile trimise acesteia o priveau doar pe aceasta, nefiind aduse la cunoștința altor persoane astfel incat dreptul la imagine si demnitate al aceștia sa-i fie lezat.
Reclamanta intimata G. L.-R. a formulat întâmpinare, arătând că, întrucât până la data depunerii prezentei întâmpinări, nu i-au fost comunicate motivele de recurs întocmite de pârâtă, ci doar citația însoțită de simpla declarație de recurs, își rezervă dreptul de a completa prezenta întâmpinare după ce va studia respectivele motive.
În temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua, solicită respingerea recursului formulat de pârâta-recurentă ca nefondat, cu consecința menținerii ca temeinică si legală a sentinței primei instanțe, cu cheltuieli de judecată.
Începând cu luna mai a acestui an și până la data admiterii cererii de ordonanță președințială, 11.12.2012 (adică, un interval de 8 luni de zile), a fost subiect direct al unor atacuri agresive la onoare și reputație, perpetuate de către pârâta-recurentă U. lldiko, fosta soție a partenerului său, U. C..
Reclamanta l-a cunoscut pe numitul U. C., ulterior desfacerii căsătoriei sale cu U. I., într-un context strict profesional, când, în calitate de director al unei societăți comerciale din Timișoara, a participat la remobilarea apartamentului acestuia.
La scurt timp de la pronunțarea divorțului între părți, mai precis la începutul lunii mai a.c, pârâta-recurentă a început să-i trimită zilnic, la intervale exasperant de scurte, zeci de e-mail-uri de amenințare, să o urmărească și să o șicaneze în mod constant.
Atacurile la adresa reclamantei nu au rămas izolate, întrucât pârâta a început să trimită mesaje cu conținut extrem de dur la adresa sa inclusiv altor persoane care o cunosc, partenerilor de afaceri, atât din țară, cât și din străinătate. Zecile de sms-uri și e-mail-uri au fost depuse în probațiune la dosarul soluționat de Judecătoria Timișoara.
Datorită acestei stări de fapt, pe fondul unui stres psihic permanent provocat de pârâta-recurentă, inițial a luat măsura introducerii unei cereri de chemare în judecată, actualmente pendinte pe rolul Judecătoriei Timișoara, având ca obiect antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâtei-recurente (dosar nr. 26._, cu termen de judecată la 12.02.2013).
Întrucât, inclusiv după introducerea cererii de chemare în judecată, pârâta-recurentă a continuat, cu aceeași insistență și agresivitate, să trimită mie și cunoștințelor, zeci de sms-uri și e-mail-uri cu caracter defăimător la adresa onoarei și reputației sa, a formulat cerere de emitere a unei ordonanțe președințiale, cerere care a fost admisă la data de 11.12.2012.
Astfel, în mod fondat, prima instanță a reținut că în speță sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale (pag. 3 din sentință). De asemenea, în motivarea admiterii cererii introduse de reclamantă, judecătoria a statuat că din probele administrate rezultă că, prin sms-urile trimise de către pârâtă reclamantei, acesteia i s-a încălcat dreptul la demnitate prevăzut de art. 252 Noul Cod civil - drept nepatrimonial ocrotit de art. 253-255 Noul Cod civil (pag. 3 din sentință).
Urmare a acestei concluzii, prima instanță în mod fondat și legal a dispus obligarea pârâtei la încetarea imediată a încălcării demnității reclamantei prin orice mijloace de comunicare, verbal sau în scris, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii de fond (pag. 3 din sentință).
Pentru aceste considerente, dar și pentru argumentele pe care înțelege să le invoce în completarea prezentei, după luarea la cunoștință a motivelor de recurs, solicită respingerea recursului promovat de pârâta-recurentă U. I. și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile nr. 24.673/11.12.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, în limita motivelor de recurs formulate, cu observarea particularităților pricinii, reproșurile ce se aduc primei instanțe se verifică a fi neîntemeiate pentru cele ce succed.
Deliberând cu precădere asupra excepției nulității recursului pentru nemotivarea lui în termenul legal, invocată prin actul procedural al întâmpinării, tribunalul constată că sentința civilă recurată, fiind pronunțată cu citarea părților, pe calea procedurii sumare a ordonanței președințiale consacrată legislativ de art. 581 și urm. apartenente legii procedurale civile, avea a fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare, așa cum cu îndestulătoare evidență rezultă din dispozițiile clare și nesusceptibile de alte interpretări ori speculații ale art. 582 alin. 2 teza întâi c. proc. civ., urmând ca motivarea recursului să se efectueze după comunicarea sentinței potrivit art. 266 alin. (3) c. proc. civ. și care obligă instanța să comunice părților hotărârea pronunțată în copie, când este necesară pentru declanșarea căii de atac apelului sau recursului, după declanșarea căii de atac (opinie preluată și de Curtea Constituțională prin Decizia cu nr. 301/6.04.2006 publicată în M.O. nr. 391/5.05.2006 prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 266 alin.3 ).
Cum în speță nu s-a făcut dovada comunicării sentinței pronunțate în procedura specială a ordonanței președințiale, devine îngăduită și chiar obligatorie concluzia că termenul de 5 zile de motivare a recursului nici nu a început să curgă. Context în care tribunalul va respinge excepția nulității recursului pentru nemotivarea lui în termen.
Sub aspectul îndeplinirii cerințelor de admisibilitate ale unui așa demers judiciar tribunalul observă să singura critică adusă de recurentă în calea de atac constă în aceea, că din probatoriul administrat nu rezultă că mesajele remise intimatei ar fi devenit publice și ca atare, că ar fi fost posibilă prejudicierea dreptului celei din urmă la respectarea demnității. Numai că, așa cum cu îndestulătoare evidență rezultă din înscrisurile depuse în calea de atac, recurenta a trimis mailuri și mesaje și altor persoane, proferând invective similare la adresa intimatei și a fostului soț. Devenind îngăduită și legitimă și concluzia că, în speță, s-a făcut dovada de către petiționara-intimată că și alte persoane au luat cunoștință de nemulțumirile recurentei la adresa intimatei și a relației acesteia cu fostul soț, exprimate pe calea unui limbaj trivial și aproape imposibil de redat.
De aceea, reluând recapitulativ cele expuse, tribunalul găsește nefondat recursul. Motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. 1 c. proc. civ. îl va respinge și va păstra sentința judecătoriei.
În temeiul art. 274 în corelație cu art. 298 și 316 - toate apartenente legii procedurale civile c. proc. civ., va obliga recurenta aflată în culpă procesuală prind declanșarea căii de atac pendinte, la plata către intimată a sumei de 850 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocațial avansat în calea de atac a recursului, achitat cu chitanța nr. 82/25.01.2013 depusă în original la dosarul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declanșat de către recurenta-pârâtă U. I. împotriva sentinței civile nr._/11.12.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă G. L. R..
Obligă recurenta la plata către intimată a sumei de 850 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocațial avansat în calea de atac a recursului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.02.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. A. C. B. Z. H.
Grefier,
A. T.
Red. A.A.
Tehnored. A.T.
Ex. 2/28.03.2013
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 954/2013. Tribunalul... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1045/2013.... → |
|---|
