Contestaţie la executare. Decizia nr. 8/2013. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8/2013 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 15-01-2013 în dosarul nr. 8/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T. SECȚIA a II a CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR.8
Ședința publică din 15.01.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: T. B.
JUDECĂTOR: L. C.
JUDECĂTOR: L. R. - M.
GREFIER: R. P. D.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de recurentul Orașul Sânnicolau M. împotriva sentinței civile nr.927/21 iunie 2012 pronunțat de Judecătoria Sânnicolau M. în dosar nr._ și de recurentul Cabinet Individual de Expertize Judiciare-reprezentat legal prin expert contabil judiciar F. L., împotriva încheierii civile pronunțată la data de 17.05.2012 în dosar nr._ al Judecătoriei Sânnicolau M., în contradictoriu cu intimata S.C. FRA.CA.CA T. S.R.L., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru intimata, lipsă, în reprezentare, avocat N. Calapiș, lipsă fiind recurenții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut, oral, referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care reprezentantul intimatei învederează că i-a fost comunicat recursul declarat, între termene, nu s-a formulat întâmpinare și nu mai are de formulat alte cereri și de administrat alte probe.
Instanța acordă cuvântul pe excepția inadmisibilității și pe fondul recursului:
Reprezentantul intimatei învederează instanței că, în ceea ce privește recursul formulat de Cabinet Individual de Expertize judiciare-reprezentat legal prin expert contabil judiciar F. L., acesta este inadmisibil, pe de o parte d-na expert, nu are calitate procesuală activă în cauză, pentru a formula recurs, iar pe de altă parte trebuie avut în vedere că onorariul de expert a fost micșorat prin încheiere care poate fi atacată doar odată cu fondul. În concluzie expertul desemnat în cauză nu poate declara recurs. Se mai arată că onorariul de expert a depășit cu mult valoarea obiectului dosarului. În ceea ce privește susținerile expertului contabil privind activitatea depusă, aceasta nu este demonstrată, neexistând dovezi.
Cu privire la recursul formulat de recurentul Orașul Sânnicolau M. se solicită respingerea acestuia ca nefondat, având în vedere că susținerile sunt aceleași din primă instanță. Trebuie avut în vedere raportul de expertiză efectuat în cauză.
Cu cheltuieli de judecată, pe cale separată.
Instanța reține cauza spre deliberare.
Notă: după dezbateri, dar înainte de închiderea ședinței de judecată se prezintă pentru recurentul Cabinet Individual de Expertize judiciare-reprezentat legal prin expert contabil judiciar F. L. avocat P. I. L., care depune la dosarul cauzei delegație de reprezentare și concluzii scrise.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursurilor civile de față constată următoarele:
Prin contestația la executare depusă la data de 16.08.2011 petenta S.C. FRA.CA.DA. T. S.R.L. a solicitat instanței în contradictoriu cu intimatul Orașul Sânnicolau M., să anuleze titlul executoriu 2459/27.07.2011, comunicat la data de 29.07.2011 și formele de executare silită efectuate în temeiul său și să constate că a intervenit compensația pentru suma de 2479,39 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a învederat că, contractul de concesionare nr. 483/2002, încheiat între părți, avea ca obiect suprafața de 8050 mp teren, cu destinație industrială. Din totalul de 8050 mp, intimatul a pus la dispoziție doar 4336 mp, însă facturile au fost emise și achitate pentru întreaga suprafață de 8050 mp. Aceste aspecte au făcut obiectul unui litigiu, în dosarul_ al Judecătoriei Sânnicolau M., iar prin sentința civilă 254/25.02.2009, intimatul a fost obligat să restituie sumele achitate în plus, în perioada 2002 - 2007 și să pună la dispoziție întreaga suprafață de teren concesionat. De asemenea, a fost obligat și la cheltuieli de judecată, suma ridicându-se la 17.327,61 lei, scadentă la data de 12.03.2010 când sentința a rămas definitivă prin respingerea apelului.
Pentru anul 2008, intimatul a pretins, din nou achitarea prețului concesiunii, pentru întreaga suprafață concesionată, deși au fus la dispoziția petentei diferența de suprafață. Având în vedere faptul că potrivit unei practici generalizate, nu se emiteau nici un fel de adeverințe sau alte acte administrative necesare în diverse situații, atâta vreme cât plățile nu erau la zi, petenta a fost nevoită să achite întreaga sumă facturată, (4958,79 lei conform facturii di 369/17.06.2008), fiind convinsă că se va proceda ulterior la o compensare. Astfel, s-a ajuns să o sumă nedatorată de 2479,39 lei (1/2 din 4958,79), pe care intimatul o datorează, cu dobânda corespunzătoare și a cărei restituire petenta a cerut-o, în mai multe rânduri.
S-a precizat că pentru anul 2009, s-a solicitat, de asemenea, plata concesiunii, pentru întreaga suprafață însă petenta a arătat că a achitat-o doar parțial, corespunzător suprafeței efectiv folosite. S-a învederat că pentru anul 2010 din nou s-a solicitat, plata concesiunii pentru întreaga suprafață, petenta arătând că nu a achitat nimic, întrucât intimatul era deja debitorul ei urmare a soluționării cauzei ce a făcut obiectul dosarului amintit anterior.
De asemenea s-a mai arătat că pentru anul 2011, s-a solicitat plata concesiunii doar pentru suprafața real folosită, termenul de plată fiind 30.06.2011, însă petenta a arătat că nu a achitat suma facturată întrucât, intimatul datorează petentei, la rândul său o sumă destul de mare de bani.
În drept, au fost invocate art.172-173 din O.G. nr. 92/2003, art.399 și urm. C.pr.civ.
Intimatul Orașul Sânnicolau M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației arătând că deși inițial a dorit realizarea unei compensații cu sumele stabilite prin sentința nr. 254/2009 a Judecătoriei Sânnicolau M., petenta a pornit executarea silită, astfel că la data de 27.07.2011 intimatul a efectuat plata, nemaiputând interveni compensația.
Acesta este și motivul pentru care nu se justifică nici cererea de a nu se mai percepe penalități, petenta fiind de o evidentă rea credință. Intimatul a depus precizări la dosar prin care a detaliat sumele ce formează obiectul executării silite.
Instanța a dispus efectuarea unei expertize contabile, concluziile fiind atașate la dosar.
Intimatul a formulat obiecțiuni la raport și a solicitat o nouă expertiză, ambele cereri fiind respinse de către instanță.
Contestatoarea ca urmare a concluziilor raportului de expertiză și-a modificat cererea de chemare în judecată și a solicitat instanței să dispună anularea în parte a titlului executoriu și a executării silite doar în ceea ce privește suma de 4161 lei arătând că în timpul judecății a fost executată silit întreaga sumă de 25.118,88 lei, inclusiv suma de 4161 lei reprezentând dobânzi nedatorate.
Față de aceste considerente Judecătoria Sânnicolau M. a respins excepția prescripției pentru sumele achitate de contestatoare în anul 2008, excepție invocată de către intimată.
Prima instanță a admis, contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. FRA.CA.DA. T. S.R.L. în contradictoriu cu Orașul Sânnicolau M., a anulat în parte titlul executoriu nr.2459/27.07.2011, somația de executare nr._/27.07.2011 și întreaga executare silită pentru suma de în dosarul de executare silită nr.137/2010, pentru suma 4.161 lei reprezentând majorări. De asemenea a dispus întoarcerea executării silite pentru suma de 4.161 lei. În temeiul art.274 C.pr.civ., instanța de fond a obligat intimata la plata către contestatoare a sumei de 445,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că la data de 15.05.2002 a fost încheiat între părți contractul de concesionare nr. 483/2002, prin care intimatul s-a obligat să pună la dispoziția petentei suprafața de 8050 mp teren, pentru activitate industrială, în schimbul unei redevențe de 1.449,71 USD pe an. Potrivit contractului plata se va face anticipat până cel târziu la data de 30 iunie a fiecărui an iar durata concesiunii a fost stabilită pentru 49 de ani.
Potrivit sentinței civile 254/25.02.2009 pronunțată în dosarul_ al Judecătoriei Sânnicolau M. coroborată cu concluziile raportului de expertiză tehnică specialitatea topografie efectuată în aceeași cauză, din totalul de 8050 mp, intimatul a pus la dispoziția petentei doar 4344 mp, însă a pretins de-a lungul derulării contractului plata pentru întreaga de 8050 mp.
Prin această hotărâre judecătorească intimatul a fost obligat la restituirea sumei de 12.327,61 lei (reprezentând diferența dintre taxa aferentă suprafeței înscrisă în contract și taxa aferentă suprafeței puse la dispoziție de către intimat pentru anii 2002-2007).
Din înscrisurile depuse la dosar de către intimat rezultă că la data de 27.07.2011 (fila 40 dosar fond) intimata a restituit petentei sumele de bani ce au fost câștigate de petentă prin hotărâre judecătorească, împreună cu cheltuielile de executare silită în dosarul execuțional 37/2011 al B. Terei S..
La data de 17.06.2008 intimatul a emis factura nr.369 pentru plata taxei de concesiune, din a cărui conținut rezultă că intimatul a pretins plata pentru suprafața de teren de 8050 mp înscrisă în contract și nu doar pentru cea pusă efectiv la dispoziție. La fel și pentru anul 2009 (ff 961/12.06.2009). Pentru anul 2010 intimatul a emis inițial factura nr.1892/22.06.2010 pentru întreaga suprafață, ulterior conform mențiunilor suma a fost redusă la jumătate iar pentru anul 2011 taxa a fost calculată pentru 4000 mp.
Petenta a depus la dosar dovada plății taxei de concesiune pentru anul 2008 (ordin de plată nr.4/2008 fila 9 dosar) și dovada plății a jumătate din taxa de concesiune facturată de către intimat pentru anul 2009 (ordin de plată nr.15/2009 fila 11 dosar).
La data de 27.07.2011 a fost emis titlul executoriu 2459, care cuprinde sumele de plată rezultate din două contracte de concesiune, contractul nr.483/2002 și contractul nr .2977/2002. Titlul executoriu a fost comunicat petentei la data de 29.07.2011 odată cu somația de executare silită nr._.
Împotriva executării silite petenta a formulat contestație la executare prin care a contestat modul de stabilire a taxei de concesiune aferentă contractului nr. 483/2002.
Prima instanță a reținut că potrivit prevederilor art. 172 alin.(1) și alin. (4) din Codul de procedură fiscală, persoanele interesate pot face contestație și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
În considerentele Deciziei nr. IVX/5 februarie 2007, dată de ICCJ pentru soluționarea unui recurs în interesul legii, s-a reținut că “(…) dacă pentru contestarea titlului de creanță fiscală nu s-a reglementat accesul la o instanță judecătorească, pe calea contestației la titlul executoriu fiscal, adresată instanței de executare, pot fi cerute nu numai lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului, ci se pot invoca și apărări de fond cu privire la însăși validitatea creanței fiscale.”
Judecătoria Sânnicolau M. a reținut că în prezenta cauză este vorba de modul de calcul al taxei de concesiune, nefiind pusă în discuție valabilitatea contractului de concesiune și nefiind în prezența unui titlu de creanță pentru care legea să prevadă o procedură specială de atac. În plus prin hotărârea judecătorească nr. 254/25.02.2009 pronunțată în dosarul_ al Judecătoriei Sânnicolau M. s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că intimatul nu a pus la dispoziție petentei decât suprafața de 4344 mp, iar intimatul nu a făcut dovada că ulterior acestei constatări a instanței și-ar fi îndeplinit obligația contractuală de a pune la dispoziție petentei și diferența de suprafață până la 8050 mp.
În acest context instanța de fond a reținut că petenta este îndreptățită să invoce excepția de neexecutare a contractului (în fapt fiind vorba de o neexecutare parțială) și să pretindă calcularea taxei de concesiune raportat la suprafața de teren care i-a fost efectiv pusă la dispoziție de către intimat.
Instanța de fond a mai reținut că potrivit concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză de către doamna expert contabil F. L. suma datorată de către petentă pentru anul 2008 este de 2675,98 lei și nu 4958,79 lei cât a fost facturat de către intimat. Având în vedere că petenta a achitat la data de 10.09.2008 întreaga sumă facturată, doamna expert a calculat suma de 2.282, 9 lei achitată în plus de către petentă.
În ceea ce privește excepția prescripției având ca obiect sumele plătite în anul 2008, invocată de către intimat prin obiecțiunile la raportul de expertiză, instanța de fond a respins-o având în vedere că termenul de prescripție de 3 ani curge de la data la care se naște dreptul de a cerere restituirea sumelor și nu de la data la care acestea au fost facturate. Este evident că nu poate fi cerută restituirea unor sume ce nu au fost achitate ci doar după achitarea lor, care în speță s-a efectuat la data de 10.09.2008. Având în vedere și faptul că prezenta contestație a fost depusă la data de 16.08.2011 rezultă că cererea de restituire (de fapt compensare) a fost depusă în termenul de prescripție.
Potrivit răspunsului doamnei expert la obiectivele formulate de către petentă, aceasta nu mai datorează nici o sumă de bani intimatului ci din contră intimatul ar trebui să restituie reclamantei 4161 lei majorări calculate nejustificat prin titlul executoriu, 2.282,90 lei sumă facturată în plus pentru anul 2008 și 3.031,91 lei majorări calculate pentru suma facturată în plus pentru anul 2008.
Prima instanță a reținut că are în vedere și împrejurarea că la data de 14.06.2012 petenta și-a modificat cererea de chemare în judecată și a solicitat instanței să dispună anularea în parte a titlului executoriu și a executării silite doar în ceea ce privește suma de 4161 lei arătând că în timpul judecății a fost executată silit întreaga sumă de 25.118,88 lei, inclusiv suma de 4161 lei reprezentând dobânzi nedatorate.
Având în vedere și faptul că obiecțiunile formulate de intimat au fost înlăturate de instanță și că contestatoarea a achiesat la concluziile raportului, neformulând obiecțiuni, instanța de fond, ținând cont de concluziile expertizei și de modificarea de acțiune depusă la termenul de judecată din data de 14.06.2012, a desființat în parte titlul executoriu, somația de executare și executarea silită pentru suma de 4161 lei și a dispus întoarcerea executării silite prin restituirea acestei sume către petentă.
În temeiul art. 274 C.pr.civ. prima instanță a admis în parte cererea petentei privind cheltuielile de judecată și a obligat intimatul la plata sumei de 195,3 lei taxe judiciare și 250 lei reprezentând jumătate din avansul de onorar pentru expertiză, având în vedere că petenta nu a depus la dosar dovada achitării în totalitate a onorariului de expert.
La data de 11 septembrie 2012, orașul Sânnicolau M. a formulat și depus la dosarul cauzei recurs împotriva sentinței civile nr. 927/21 iunie 2012 pronunțat de Judecătoria Sânnicolau M. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata S.C. FRA.CA.DA T. S.R.L..
În motivare recurentul a precizat că din probele administrate în dosar se poate vedea că titlul executoriu contestat face referire la facturi din anul 2010 și 2011, fapt explicat prin adresa nr._/08.12,2011, adresa aflata la dosar, iar sumele contestate nu fac obiectul acestui titlu executoriu fapt care nu putea duce la anularea acestui titlu executoriu.
Nu exista nici o legătura între sumele contestate de reclamantă și titlul executoriu în discuție, astfel că instanța de fond a apreciat în mod eronat probele administrate în cauză ducând la soluția emisă.
Față de aceste aspecte recurentul a considerat că reanalizând probele din aceasta cauza se poate demonstra ca sumele imputate de către reclamanta nu fac obiectul titlului executoriu contestat, astfel ca acțiunea de față este neîntemeiată.
Recurentul a solicitat în acest sens admiterea recursului și rejudecând pe fond să se dispună respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Cât privește debitul din anul 2008 recurentul a considerat că acesta este prescris și nu se mai poate pune în discuție acest debit cu toate ca instanța de fond a respins excepția presciptiei invocata în acest caz.
S-a mai arătat că expertiza în cauza a fost întocmită cu mari carențe și s-a solicitat o noua expertiza lucru care a fost respins de către intimata de fond.
În probațiune recurenta a solicitat proba cu înscrisurile aflate la dosar și respectiv, dacă este necesar, cu efectuarea unei noi expertize.
În drept, s-au învederat dispozițiile art.304 pc.8 și pct.9 C.pr.civ.
La data de 06 iunie 2012 Cabinet Individual de Expertize Judiciare - reprezentat legal prin expert contabil judiciar F. L., a formulat recurs împotriva încheierii civile pronunțată la data de 17.05.2012 în dosar nr._ al Judecătoriei Sânnicolau M., în contradictoriu cu intimata S.C. FRA.CA.DA T. S.R.L., solicitând ca prin decizia pronunțată să se dispună admiterea recursului și casarea în tot a încheierii recurate fiind dată cu încălcarea prevederilor art. 274 alin.2 C.pr.civ.. S-a susținut, de asemenea, că hotărârea recurată este lipsită de temei legal.
În motivare recurentul a învederat că prin încheierea de ședință din data de 16 februarie 2012 a fost numit expert contabil în dosarul nr._ prin înlocuirea expertului C. O. N.
Prin încheierea civilă recurată judecătorul a dispus diminuarea onorariului expertului de la 5.598 lei la suma definitivă de 1.500 lei pentru faptul că onorariul solicitat de expert în opinia apărătorului intimatei prin cererea de cenzurare a notei de evaluare, munca depusă la întocmirea raportului de expertiză nu poate necesita un total de 64 ore raportat la obiectul litigiului și valoarea lui iar studierea legislației în domeniu de 8 ore nu poate fi inclusă în nota de evaluare de vreme ce calitatea de expert nu poate fi dobândită decât de o persoană care cunoaște această legislație.
Recurentul a învederat că această cerere este inadmisibilă, netemeinică și nelegală.
S-a învederat că în ceea ce privește inadmisibilitatea cererii formulată de apărătorul intimatei se solicită a se avea în vedere faptul că aceasta nu îndeplinește condițiile de admisibilitate instituite prin dispozițiile exprese și imperative ale C.pr.civ., respectiv art.274 alin.2 care prevede expres: „Judecătorii nu pot micșora cheltuielile de timbru, taxe de procedură și impozit proporțional, plata experților, despăgubirea martorilor, precum și orice alte cheltuieli pe care partea care a câștigat va dovedi că le-a făcut”.
Recurentul a învederat că prin încheierea de ședință recurată judecătorul primei instanțe a reținut faptul că a fost sesizat, de către avocatul reclamantei printr-o cerere de cenzurare, dar nu se precizează în temeiul cărei legi face cererea de cenzurare cu privire la nota de evaluare a onorariului, care este temeiul legal în baza căruia avocatul are dreptul de apreciere a muncii depuse de expert .
S-a mai solicitat să se constate faptul că cererea se refera la cele 8 ore trecute pentru studierea legislației în domeniu invocând că expertul trebuie să cunoască această legislație, contrazicându-se singur în sensul că însăși cererea de înlocuire formulată de primul expert dovedește că pentru orice expertiză expertul trebuie să citească legile care reglementează situația care se expertizează, în plus cele 8 ore trecute în nota de evaluare raportat la 20 euro / oră și la cursul de schimb valutar nu îi diminuează onorariul de la 5.598 lei la 1.500 lei. Cele 8 ore reprezintă (8 ore x 20 euro/ora x 4,3733 ) = 699,72 rotunjit 700 lei adică din 5.598-700 = 4.898 lei nicidecum 1.500 lei, în sensul formulării unei asemenea cereri trebuie să se facă dovada că acest raport de expertiză se poate face fără a se citi și fără a se muncii.
S-a mai subliniat că onorariul stabilit de judecător încalcă prevederile C.pr.civ. 274 alin.2, arătându-se că se impunea ca judecătorul să ceară motivarea în drept și în fapt a cererii, care este temeiul legal prin care avocatul cenzurează munca expertului atâta timp cât legea nu dă dreptul judecătorului să micșoreze onorariul expertului.
De asemenea s-a arătat că încheierea dată de judecător este inadmisibilă, fiind formulată în fapt în contradictoriu cu prevederile C.pr. civ
Expertul desemnat în cauză a învederat că onorariul definitiv este sub nivelul onorariilor profesionale stabilite pentru efectuarea unei expertize.
S-a învederat că la dosarul cauzei există un precedent din care se poate trage concluzia că pentru o expertiză se impune să se citească legile specifice fapt constat prin însăși refuzul fostului expert numit de a face această expertiză fiind un alt domeniu.
În subsidiar recurentul a solicitat, în măsura în care instanța de control va aprecia că au fost îndeplinite toate condițiile de admisibilitate a cererii de diminuare a onorariului - raportat la lipsa dovezii concrete asupra muncii efective depusă de expert, precum și a celorlalte codiții procedurale invocate, să se dispună casarea încheierii recurate și trimiterea spre rejudecare, fiind dată cu încălcarea legii și lipsită de temei legal.
În drept au fost invocate art. 3042 pct. 9 și art. 274 alin 2 Cpr.civ
La data de 09 noiembrie 2012, Birou Expertize Contabile Judiciare reprezentat prin expert F. L., a formulat și depus la dosarul cauzei întâmpinare împotriva cereri de recurs depusă de orașul Sânnicolau M. solicitând respingerea recursului declarat în principal ca inadmisibil și în subsidiar ca netemeinic și nefondat, menținerea sentinței civile nr.927/2012 dată în dosarul_ în totalitate.
În apărare s-a învederat că raportul de expertiză s-a întocmit respectând obiectivele propuse de părți și aprobate de instanță și s-a predat în termenul stabilit, a fost însoțit de Decontul de evaluare a onorariului care a fost diminuat.
Împotriva diminuării dispuse de instanță s-a arătat că s-a formulat recurs.
S-a mai precizat că intimatul nu a formulat adevărate obiecțiuni la raportul de expertiză ci s-a mărginit la a invoca excepția prescripției pentru sumele plătite în anul 2008 iar pentru celelalte sume contestatorul nu a oferit nici o explicație. Instanța de judecată a respins obiecțiunile formulate deoarece din formularea lor nu rezultă nemulțumirile intimatului pentru care expertul să răspundă
Față de motivele prezentate s-a precizat că sunt îndeplinite motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.9 și art.312 alin.1, C.pr.civ fapt pentru care s-a solicitat respingerea recursului formulat de orașul Sânnicolau M. împotriva sentinței civile nr.927/21.06.2012 pronunțate de Judecătoria Sânnicolau M. în dosarul nr._, în principal ca inadmisibil și în subsidiar ca nefondat și neîntemeiat.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.115-118 C.pr.civ.
Recursul Cabinet Individual de Expertize Judiciare-reprezentat legal prin expert contabil judiciar F. L. este admisibil dar este nefondat.
Recursul este admisibil deoarece expertul judiciar numit de instanța de judecată poate formula recurs împotriva încheierilor premergătoare odată cu fondul, potrivit art.282 alin.2 la care fac trimitere dispozițiile ar.299 alin.1 teza a II a C.pr.civ., încheierii prin care au fost tranșate aspecte privind onorariul de expert.
Recursul nu este fondat însă deoarece în mod legal și temeinic prima instanță a stabilit în mod legal un onorariu definitiv de 1.500 lei față de munca depusă de expertul judiciar numit în cauză și complexitatea expertizei contabile.
Este nefondată susținerea recurentei că judecătorul nu poate în raport de dispozițiile art.274 alin.2 C.pr.civ. să reducă onorariu de expert însă acest text de lege nu se aplică în problema pusă în discuție deoarece vizează cheltuielile de judecată pe care partea care a câștigat procesul trebuie să le primească de la partea care a pierdut procesul, situație în care judecătorul trebuie să o oblige la toate cheltuielile efectuate în cauză de către partea care a câștigat printre care și onorariu de expert plătit de aceasta din urmă.
În problema pusă în discuție sunt incidente alte dispoziții legale, care permit judecătorului să stabilească onorariul definitiv în raport de munca depusă de expert și de complexitatea expertizei, respectiv dispozițiile date de art.17 alin.1 și 23 din O.G. nr.17/2000, potrivit cu care „Organul îndreptățit să dispună efectuarea expertizei judiciare numește expertul sau, după caz, specialistul, indică în scris, prin încheiere sau prin ordonanță, obiectul expertizei și întrebările la care trebuie să răspundă acesta, stabilește data depunerii raportului de expertiză, fixează onorariul provizoriu, avansul pentru cheltuielile de deplasare, atunci când este cazul, și comunică biroului local pentru expertize tehnice judiciare numele persoanei desemnate să efectueze expertiza.”, „Onorariul definitiv pentru expertiza tehnică judiciară se stabilește de organul care a dispus efectuarea expertizei, în funcție de complexitatea lucrării, de volumul de lucru depus și de gradul profesional ori științific al expertului sau al specialistului.”.
Apoi, măsura dispusă de judecătorul fondului de a stabili un onorariu definitiv de 1.500 lei este una legală și temeinică, corect apreciată față de volumul de muncă și complexitatea expertizei, fiind evident că susținerile expertului judiciar nu pot fi susținute de argumente pertinente.
Recursul recurentului Orașul Sânnicolau M. este nefondat.
Probele administrate de instanța de fond au relevat faptul că se impun anumite corecții asupra pretențiilor exhibate de concesionarul Orașul Sânnicoalu M., și care privesc plata concesiunii.
Cu autoritate de lucru judecat, aspect ce nu mai poarte fi pus în discuție, prin sentința civilă nr.254/25.02.2009 a Judecătoriei Sânnicolau M. definitivă și irevocabilă, s-a stabilit că suprafața de teren pusă la dispoziția concesionarei S.C. FRA.CA.DA T. S.R.L. de către concedentul Orașul Sânnicoalu M. este de 4.334 mp, cu 3.706 mp mai puțin decât suprafața prevăzută de părți prin contract, aceea de 8.050 mp.
Cu toate acestea, prin expertiza tehnică contabilă efectuată de instanța de fond, probă pe care instanța de recurs o apreciază ca fiind utilă și concludentă în cauză, contrar celor susținute de recurent că ar avea mari carențe fără însă a le explicita, s-a constatat emiterea de către concedentul Orașul Sânnicoalu M. de facturi fiscale privind plata concesiunii raportat la întreaga suprafață din contract, aceea de 8.050 mp.
Este evident faptul că această manifestare contractuală a concedentului este una abuzivă deoarece deși nu și-a îndeplinit obligația principală de a pune la dispoziția concesionarei suprafața de teren vizată de obiectul contractului, încălcând dispozițiile art.969 C.civ., conform căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante cât și dispozițiile art.970 C.civ. care impun executarea cu bună credință a contractului, solicită celeilalte părți executarea întrutotul a contractului.
În aceste condiții, în mod legal și temeinic prima instanță a constatat că taxa de concesiune trebuie achitate la suprafața pusă la dispoziție concesionarei, aceea de 4.334 mp și că sumele de stabilite de concedent la suprafața de 8.050 mp nu au fundament contractual, impunându-se a fi anulat în parte titlul executoriu nr.2459/27.07.2011 și actele de executare emise în dosarul de executare nr.137/2010 pentru suma de 4.161 lei cât și întoarcerea executării silite pentru această sumă.
Așa fiind, în temeiul art.312 alin.1 și 3 C.pr.civ., va respinge excepția inadmisibilității și ambele recursuri ca neîntemeiate.
În temeiul art.274 alin.1 C.pr.civ., va lua act că s-au solicitat cheltuieli de judecată separat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția inadmisibilității ca neîntemeiată.
Respinge recursurile declarate de recurentul Orașul Sânnicolau M. împotriva sentinței civile nr.927/21 iunie 2012 pronunțat de Judecătoria Sânnicolau M. în dosar nr._ și de recurentul Cabinet Individual de Expertize Judiciare-reprezentat legal prin expert contabil judiciar F. L., împotriva încheierii civile pronunțată la data de 17.05.2012 în dosar nr._ al Judecătoriei Sânnicolau M., în contradictoriu cu intimata S.C. FRA.CA.CA T. S.R.L., ca nefondate.
Ia act că s-au solicitat cheltuieli de judecată separat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.01.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
T. B. L. C. L. R.
M.
GREFIER
R. P. D.
Red. BT/13.02.2013
Th. red. R.P.D. /2 ex.
Prima instanță judecător: A. O. S.
| ← Cereri. Sentința nr. 1709/2013. Tribunalul TIMIŞ | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 353/2013.... → |
|---|
