Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Hotărâre din 18-05-2016, Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 18-05-2016 în dosarul nr. 661/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBTIM:2016:014._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE NR. 661/A/2016
Ședința publică de la 18 Mai 2016
Completul compus din:
Președinte I.-A. D.
Judecător L. D.
Grefier R. C.
Pe rol fiind judecarea apelului formulat de reclamanta apelantă G. M. împotriva sentinței civile nr._/12.11.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul_ în contradictoriu cu pârâții intimați C. M. și C. N. având ca obiect hotărâre care sa tina loc de act autentic.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat P. F. M. pentru apelantă și intimata, lipsind apelanta și intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în apel.
Reprezentanta apelantei solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, învederând că posesia intimaților a început în anul 1950 și sunt îndeplinite condițiile pentru constatarea uzucapiunii de 30 de ani, fără cheltuieli de judecată.
Intimata solicită admiterea apelului, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Hotărârea apelată
Prin sentința civilă nr._/12.11.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, a fost respinsă cererea formulată reclamanta GILINGER M., împotriva pârâților C. M. și C. N., având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Prin înscrisul sub semnătura privată intitulat «contract de vânzare cumpărare provizoriu» încheiat intre reclamanta și pârâții C. M. si C. N. la data de 21.01.1984, părțile au convenit asupra vânzării cumpărării imobilului situat în Timișoara . compus din casa, curte și gradina in suprafața totala de 120 stânjeni adică 432 mp. Părțile au stabilit ca prețul de vânzare este de 160.000 lei iar potrivit declarației pârâților din cuprinsul convenției aceștia au încasat suma de 100.000 lei, urmând ca restul sa fie achitat la definitivarea actelor de vânzare. Din cuprinsul întâmpinării formulate de pârâți se reține ca aceștia au primit și diferența de 60.000 lei fără ca actul autentic să fie încheiat, motivul fiind acela ca imobilul nu are deschisă o carte funciara.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză K. E. și T. M. G. se reține faptul ca reclamanta s-a mutat in imobilul de pe .-1985 dupa ce a cumpărat imobilul de la pârâți.
Martora T. M. a declarat ca i-a cunoscut și pe pârâți, ca locuiește și ea pe . s-a născut, din anul 1969. In prezent reclamanta este cunoscuta ca fiind proprietara imobilului, de-a lungul anilor a efectuat lucrari de reparații la imobil și nu au existat discuții legate de proprietatea imobilului.
Din certificatul de atestare fiscala eliberat de Primaria Timisoara la data de 13.02.2014 se retine ca reclamanta achita impozitul pentru imobilul de la nr.51A din . este compus din doua corpuri de cladire, unul principal construit in 1960 si o anexa construita in 1975 si teren in suprafata de 453 mp.
Instanța este sesizata doar sa pronunțe o hotarâre care sa țină loc de contract de vânzare cumparare și pentru aceasta poate doar sa analizeze daca sunt îndeplinite toate condițiile de validitate ale unei convenții.
In ceea ce privește identificarea imobilului, din raportul de expertiza întocmit în cauza de expert F. A. se reține că pentru imobilul cu nr. postal 51A din . fost identificat un numar topografic.
Acesta se invecineaza la nord cu . 1690/1/a/1/114 având nr. postal 49, la est cu imobilul cu nr. top 1690/b/1/a/108 avind nr. postal 48 pe . sud cu imobilul cu nr. top 1690/b/1/a/1/110 având număr postal 51 iar la vest .> In CF in extenso 902 Ghiroda, unde se afla toata dezmembrarea din zona Plopi, a fost identificat la pozitia 408 un numar topografic 1690/b/1/a/1/110/a cu teren in suprafata de 120 stinjeni, adica 432 mp care ar corespunde numarului postal 51A . a solicitat OCPI Timis un extras de carte funciara individual al nr. top 160/b/1/a/1/110/a a fost eliberat un CF al nr. top 160/b/1/a/1/110.
Verificând CF in extenso nr. 902 Ghiroda se constată că nu a fost efectuata nici o operațiune cu privire la nr. top160/b/1/a/1/110/a, deși la pozitia 408 din foaia A se face trimitere la foaia B pozitia 81 care se refera la alte numere topografice decât cel in cauza.
De altfel nu apare nici o mentiune cu privire la dezmembrarea nr top 160/b/1/a/1/110 care sa justifice formarea nr. top 160/b/1/a/1/110/a.
Câtă vreme imobilul aflat în posesia reclamantei nu este evidențiat în carte funciara se impune efectuarea operațiunilor de carte funciară cu privire la deschiderea unei cărți funciare noi.
Procedura de prima înscriere a imobilelor în evidențele de cadastru și carte funciara este reglementata de cap. 4.2.1 din Ordinul Directorului General al ANCPI nr.700/2014. Astfel, este necedara întocmirea unei documentații cadastrale de prima înscriere cu respectarea cerintelor prevazute in capitolul mentionat.
O prima cerință se refera la titlul în baza căruia urmează a se înscrie dreptul de proprietate.
In situația de fața, deși pârâții au stapânit mai mulți ani imobilul, inainte de a-l trasmite reclamantei, nu se poate stabili cu ce titlu au intrat in posesia acestuia. Reclamanta nu a prezentat nici o dovada în acest sens, desi a solicitat să se constate dreptul de proprietate al pârâților, și nici pârâții prin întâmpinare nu au facut nici o referire cu privire la modalitatea de dobândire a dreptului de proprietate.
In cazul de față transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului, teren și construcție, se poate face doar în baza unei convenții incheiate cu pârâții proprietari și care trebuie sa îndeplineasca toate condițiile generale de validitate prevazute de art 948 cod civil dar și cele speciale prevazute de art 1405-1409 cod civil, in vigoare la data incheirii promisiunii de vânzare.
Pentru ca vânzarea sa fie valabilă este necesar ca lucrul vândut sa indeplineasca anumite condiții printre care să fie proprietatea vânzatorului.
Prin natura sa, vânzarea este translativa de proprietate deoarece transfera dreptul de proprietate asupra lucrului de la vânzator la cumparator. Deci, pentru a se realiza transferul proprietatii, vânzatorul trebuie să fie titularul dreptului instrainat. per a contrario, daca vânzatorul nu este proprietar, nu poate nici sa vândă conform principiului nemo dat quod non habet.
Având in vedere cele de mai sus calitatea de proprietar a vânzatorului este o cerință pentru validitatea obiectului contractului.
Cum în situația de față lipseste un element esențial al contractului de vânzare cumpărare și anume calitatea de proprietar a vânzatorilor astfel ca instanța nu poate valida convenția părților și nu poate pronunța o hotarâre care să țină loc de contract autentic de vânzare cumparare, apreciind ca cererea reclamantei este neîntemeiată fiind respinsă ca atare.
Cererea de apel
Împotriva sentinței civile nr._/12.11.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ a declarat apel apelanta GILINGER M., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună admiterea apelului, schimbarea in tot a sentinței Judecătoriei Timișoara iar prin Decizia ce o va pronunța sa dispună admiterea acțiunii ca temeinica si legala, având in vedere următoarele:
Prin Sentința pronunțata, Judecătoria Timișoara investita legal cu soluționarea cauzei, a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiata.
Pentru a pronunța aceasta soluție, instanța a reținut ca prin înscrisul sub semnătura privata intitulat " Contract de vânzare-cumpărare provizoriu " încheiat intre reclamanta si parații C. M. si C. N. la data de 21.01.1984 părțile au convenit asupra vânzării imobilului compus din casa, curte si gradina in suprafața totala de 120 stânjeni, adică 432 mp. Părțile au stabilit ca prețul de vânzare este de 160.000 lei iar potrivit declarației paraților din cuprinsul convenției aceștia au încasat suma de 100.000 lei, urmând ca restul sa fie achitat la definitivarea actelor de vânzare.
Din cuprinsul întâmpinării formulate de pârâți s-a reținut ca aceștia au primit si diferența de 60.000 lei fără ca actul autentic sa fie încheiat, motivul fiind acela ca imobilul nu are deschisa carte funciara.
S-a arătat ca instanța este sesizata doar sa pronunțe o hotărâre care sa tina loc de contract de vânzare cumpărare si pentru aceasta poate doar sa analizeze daca sunt îndeplinite toate condițiile de validitate ale unei convenții.
In ceea ce privește identificarea imobilului, din raportul de expertiza întocmit in cauza de expert F. A. se retine ca pentru imobilul cu numărul postai 51A din . fost identificat un număr topografic. Cata vreme imobilul aflat in posesia reclamantei nu este evidențiat in carte funciara se impune efectuarea operațiunilor de carte funciara cu privire la deschiderea unei cârti funciare noi.
O prima cerința se refera la titlul in baza căruia urmează a se înscrie dreptul de proprietate.
In situația de fata, deși pârâții au stăpânit mai mulți ani imobilul, înainte de a-l transmite reclamantei, nu se poate stabili cu ce titlu a intrat in posesia acestora. Reclamanta nu a prezentat nicio dovada in acest sens, deși a solicitat sa se constate dreptul de proprietate al paraților, si nici parații prin întâmpinare nu au făcut nici o referire cu privire la modalitatea de dobândire a dreptului de proprietate.
In cazul de fata transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului, teren si construcție, se poate face doar in baza unei convenții încheiate cu pârâții proprietari si care trebuie sa îndeplinească toate condițiile generale de validitate prevăzute de art.948 Cod civil dar si cele speciale prevăzute de art.1405-1409 Cod civil, in vigoare la data încheierii promisiunii de vânzare.
Pentru ca vânzarea sa fie valabila este necesar ca lucrul vândut sa Îndeplinească anumite condiții printre care sa fie proprietatea vânzătorului.
Prin natura sa, vânzarea este translativa de proprietate deoarece transfera dreptul de proprietate asupra lucrului de la vânzător la cumpărător. Deci, pentru a se realiza transferul proprietății, vânzătorul trebuie sa fie titularul dreptului instrainat, Per a contrario, daca vânzătorul nu este proprietar, nu poate nici sa vândă conform principiului nemo dat quod non habet.
Cum in situația de față lipsește un element esențial al contractului de vânzare cumpărare si anume calitatea de proprietar a vânzătorilor astfel ca instanța nu poate valida convenția pârtilor si nu poate pronunța o hotărâre care sa tina loc de contract autentic de vânzare cumpărare.
Apelanta a apreciat soluția este nelegala si netemeinica întrucât prima instanța a apreciat greșit probatoriul, respectiv înscrisurile depuse la dosar de reclamanta in susținerea cererii cat si poziția procesuala a pârâților.
Prima instanță nu a soluționat acțiunea în limitele învestirii sale. Aceasta a considerat, în raport de probele administrate în cauză, că nu sunt îndeplinite condițiile pentru a valida convenția părților si dobândirea dreptului de proprietate. Faptul că în pronunțarea soluției respective, de respingere a acțiunii, prima instanță nu a ținut seama de actele juridice încheiate, reprezintă o omitere a limitelor de învestire si o apreciere incorectă asupra inexistenței efectelor translative de proprietate ale actului juridic. In final, valabilitatea acestui act, din perspectiva calității de proprietari a vânzătorilor, justifică interesul reclamantei de a promova prezenta acțiune.
Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra a tot ceea ce s-a cerut prin cererea de chemare in judecata si a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale in materia transmiterii dreptului de proprietate asupra imobilului.
Potrivit petitelor din acțiune instanța a fost investita sa constate dreptul de proprietate al pârâților asupra imobilului teren cu casa si anexa situat administrativ in intravilanul localității Timișoara, ., jud. T. si sa pronunțe o hotărâre care sa țină loc de contract de vânzare-cumpărare autentic încheiat intre reclamanta in calitate de cumpărătoare si pârâții in calitate de vânzători pentru imobilul casa, curte si gradina in suprafața totala de 432 mp, situat administrativ in Timișoara, ./A, jud. T., proprietate extratabulara.
In ceea ce privește dreptul de proprietate al paraților, a apreciat reclamanta apelantă ca a operat uzucapiunea, astfel ca a solicitat sa se constate că pârâții au dobândit prin uzucapiune (cu joncțiunea posesiilor) dreptul de proprietate asupra imobilului.
În realitate, terenul în suprafață de 432 mp a fost primit de către pârâți ca zestre de la părinți care îl dețineau fără întrerupere din anii 1950 până la data vânzării către subsemnata in anul 1984, în condițiile unei posesii utile, continue, în mod public, pașnic, netulburata de nimeni, fiind cunoscută sub nume de proprietar, fiind astfel îndeplinite condițiile cerute de lege pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de lungă durată cu joncțiunea posesiei paraților cu a părinților.
Antecesorii pârâților au deținut terenul în aceleași condiții ale posesiei utile, public, pașnic, continuu, iar prin joncțiunea posesiilor prevăzută de art.1859, 1860 Cod Civil care a înțeles să o invoce, apelanta reclamantă a considerat că sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de lungă durata.
In ceea ce privește construcțiile, a apreciat apelanta ca sunt incidente regulile accesiunii imobiliare deoarece antecesorii paraților sunt proprietarii terenului pe care a fost edificata casa si anexa.
Astfel, a învederat apelanta că uzucapiunea începe și trebuie analizată prin prisma legii sub imperiul căreia a început, respectiv art.1452 și urm. cod civil austriac coroborate cu dispozițiile art. 6, al 2 din Legea nr.241/1947, care prevăd că "prescripțiile împlinite, precum și cele începute înaintea punerii în aplicare a prezentei legi sunt cârmuite, în ce privește natura, durata și efectele lor, de dispozițiile legii sub care au început", împrejurare față de care motivează în drept solicitarea sa.
A susținut apelanta ca instanța de fond a luat in considerare doar o parte din concluziile raportului de expertiza tehnica in care s-a constatat ca imobilul de pe ., nu are număr topografic si nici carte funciara si ca nu se identifica suprapuneri cu alte imobile învecinate si a omis sa aibă in vedere propunerile de înscriere in cartea funciara a dreptului de proprietate al reclamantei asupra terenului si construcției dobândit prin cumpărare, prin care propune înscrierea . noua pe U.A.T. Timișoara, ca prima înscriere a imobilului in sistem integrat de cadastru si carte funciara, având:
-CI casa in suprafața de 157 mp
-C2 anexa gospodăreasca in suprafața de 16 mp
-suprafața imobilului de 421 mp
-proprietar Gilinger M. - hotărâre care sa tina loc de act autentic
Totodată, raportul de expertiza a fost avizat de OCPI T. prin procesul verbal de recepție nr.595/06.05.2015 cu mențiunea admis.
Referitor la aplicarea procedurii de prima înscriere a imobilelor in evidentele de cadastru si carte funciara reglementata de Cap.4.2.1 din Ordinul Directorului General al ANCPI nr.700/_, prima instanța a reținut cu totul eronat aplicativitatea acestei procedurii deoarece prima înscriere a imobilelor în sistemul integrat de cadastru și carte funciară se realizează la cerere, în baza: art.78 alin.2 lit. a) înscrisului doveditor al actului sau faptului juridic de dobândire sau constituire a dreptului real.
In concluzie, in ceea ce o privește pe apelantă, este evident ca prima înscriere in Cartea funciara se poate realiza doar in baza sentinței pronunțata de instanța.
A susținut apelanta ca obligația de a face asumata de pârâți prin încheierea contractului de vanzare-cumparare este corelativa dreptului de creanța a reclamantei de a obține perfectarea contractului in forma autentica. Potrivit art.1073 Cod civil din 1864, " creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exacta a obligației, si in caz contrar are dreptul la dezdăunare ".
In baza acestui articol, coroborat cu art.1075 si 1077 Cod civil din 1864, care consacra principiul executării in natura a obligațiilor, reclamanta este îndreptățita sa solicite pronunțarea unei hotărâri care sa țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare atât timp cât pârâții promitenti-vanzatori refuza sa-si execute de bunăvoie obligația contractuala.
Prin instituirea acestor dispoziții legale, legiuitorul a permis ca manifestarea de voință a debitorului să poată fi suplinită de către instanță, asigurându-se astfel executarea în natură a acordului de voință dintre părți. în acest fel, în lumina principiilor executării în natură a obligațiilor și reparării în natură a prejudiciului, obligația poate fi adusă la îndeplinire pe calea executării silite directe, în speță prin pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare - cumpărare.
S-a apreciat ca sunt întrunite condițiile pentru admisibilitatea acțiunii, respectiv:
existenta unui antecontract valabil încheiat dovedirea acestuia in condițiile dreptului comun partea care acționează si-a îndeplinit obligațiile asumate prin antecontract vânzătorii sunt proprietarii bunului.
Astfel, pentru a se transmite în mod valabil dreptul de proprietate de la vânzător la cumpărător, printre alte condiții trebuie îndeplinită și cea referitoare la calitatea de adevărat proprietar a celui care înstrăinează, în caz contrar, efectele vânzării-cumpărării, astfel cum sunt prevăzute în art.1295 din Codul civil, nu se produc, pretinsul titlu de proprietate al celui care cumpără în aceste condiții, respectiv de la un neproprietar, fiind supus permanent incertitudinii juridice. Cu alte cuvinte, dreptul de proprietate dobândit asupra unui imobil printr-un act încheiat cu un neproprietar este supus riscului de a fi contestat de alte persoane și justifică interesul cumpărătorului care a dobândit dreptul în aceste condiții de a invoca dobândirea dreptului de proprietate prin intermediul unui alt mod de dobândire decât cel care provine din încheierea unui act juridic nevalabil.
In speța dedusa judecații, autorii reclamantei au avut în patrimoniul lor dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu.
Față de considerentele expuse mai sus, in raport cu probatoriul administrat in cauza, s-a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacata in sensul admiterii acțiunii ca fiind dovedita si întemeiata.
In drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art.476 alin. 1, art.477 si art.480 alin.2 din Codul de Procedura Civila.
In probațiune, apelanta reclamantă a înțeles să se folosească de proba cu acte, de Interogatoriul paraților, martori, supliment de expertiza, precum si orice alte mijloace de proba admise de lege a căror necesitate va rezulta in cursul dezbaterilor.
S-a solicitat judecarea si in lipsă de la dezbateri conform art.223 si art.411 alin.2 din Codul de procedura Civila.
În calea de atac, pârâții intimați nu au formulat întâmpinare.
Tribunalul, analizând apelul prin prisma motivelor invocate precum si în baza art. 476 – 478 C. proc. civ. din 2010, reține că acesta este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Prima instanță a respins cererea apelantei reclamante de a pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare pe considerentul că aceasta nu a dovedit în cadrul prezentului litigiu faptul că intimații pârâți sunt proprietarii bunului în litigiu.
Apelanta invocă faptul că aceștia au devenit proprietari asupra imobilului prin uzucapiunea reglementată de Codul civil austriac. Cu toate acestea nu există nici un act jurisdicțional care să ateste această situație, iar în cadrul prezentului litigiu nu a fost chemat în judecată proprietarul bunului pentru a se putea constata că intimații pârâți au dobândit dreptul de proprietate în contradictoriu cu aceasta.
Mai mult, apelanta invocă faptul că antecesorii pârâților aveau în posesie imobilul din anii 1950, or în acea perioadă în această regiune erau aplicabile dispozițiile Decretului Lege nr. 115/1938.
În regiunile de carte funciară (Transilvania, Banat, Crișana, Satu M. și Bucovina), uzucapiunea are o aplicație restrânsă, acest mod de dobândire a proprietății fiind permis în mod excepțional, numai în condițiile prevăzute de art. 27 (uzucapiunea tabulară sau „prin convalescența titlului“) și art. 28 (uzucapiunea extratabulară) din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare.
Prin Recursul în interesul legii nr. 19/2015 pronunțat de Înalta Curte de Casație și Justiție se arată:
„Potrivit art. 27 din Decretul-lege nr. 115/1938: „În cazul care s-au înscris fără cauză legitimă, drepturi reale, care pot fi dobândite în temeiul uzucapiunii, ele vor rămâne valabil dobândite dacă titularul dreptului le-a posedat cu bună-credință, potrivit legii, timp de 10 ani“.
Expresia „uzucapiune tabulară“ este de natură a evidenția faptul că dreptul real ce se prescrie achizitiv este deja înscris sau intabulat în cartea funciară pe numele uzucapantului. De asemenea, sintagma „prin convalescența titlului“ subliniază faptul că titlul în baza căruia s-a realizat intabularea, deși nevalabil, se curăță de viciile sale prin trecerea termenului de 10 ani, devenind pe deplin valabil.
În jurisprudența mai veche a instanței supreme (Decizia nr. 493/1968 a fostului Tribunal Suprem, Secția civilă) s-a statuat că, în ipoteza prevăzută de art. 27 din Decretul-lege nr. 115/1938, legiuitorul reglementează un caz special de uzucapiune, având drept scop „asanarea“ titlului nevalabil în temeiul căruia s-a făcut înscrierea. Această uzucapiune se produce cu efect retroactiv, astfel încât titularul dreptului real imobiliar înscris în cartea funciară în temeiul titlului nevalabil își va vedea consolidată situația juridică creată prin starea de aparență, chiar de la data înscrierii făcute în favoarea sa, ca și când acea înscriere s-ar fi făcut în temeiul unui titlu valabil.
Art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938, care reglementează uzucapiunea extratabulară, prevede că: „Cel ce a posedat un bun nemișcător în condițiunile legii, timp de 20 de ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, va putea cere înscrierea dreptului uzucapat.
De asemenea, va putea cere înscrierea dreptului său, cel ce a posedat un bun nemișcător, în condițiunile legii, timp de 20 de ani, socotiți de la înscrierea în cartea funciară a declarațiunii de renunțare la proprietate.“
Denumirea de „uzucapiune extratabulară“ se datorează faptului că dobândirea dreptului de proprietate de către posesorul imobilului are loc fără ca acesta să fi fost intabulat, la începerea posesiei, în cartea funciară”.
Prin cererea de chemare în judecată apelanta reclamantă invocă faptul că pârâții au vândut reclamantei imobilul în anul 1984 în calitate de proprietari extratabulari, fără a se arăta dacă aceștia au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu potrivit uzucapiunii extratabulare reglementată de art. 28 din Decretul lege nr. 115/1938 sau potrivit uzucapiunii reglementate de Codul civil austriac (așa cum se invocă prin cererea de apel).
Datorită inconsecvenței motivării în fapt și în drept a cererii de chemare în judecată și a cererii de apel nici nu se poate determina în cadrul prezentului litigiu modul în care intimații pârâți au intrat în posesia imobilului.
Întrucât, din probele administrate în cauză, nu rezultă că intimații pârâți au în patrimoniu, în acest moment, dreptul de proprietate asupra imobilului, în mod corect prima instanță a respins cererea de chemare în judecată. Această soluție este justificată și de faptul că intimații pârâți nu contestă dreptul apelantei reclamante și sunt de acord cu pronunțarea hotărârii care să țină loc de act autentic de contract de vânzare cumpărare. În aceste condiții, în raport cu intimații, dreptul apelantei nici nu este unul litigios, părțile putând încheia orice convenție doresc cu privire la imobil, în limitele stabilite de lege.
Nefiind îndeplinită această condiție esențială pentru admiterea cererii de apel, instanța nu va mai analiza celelalte motive invocate de apelantă întrucât acestea au relevanță doar în situația îndeplinirii condiției analizate.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, în temeiul dispozițiilor art. 480 C. proc. civ. din 2010, instanța de apel va respinge apelul formulat de apelant ca neîntemeiat.
Cheltuieli de judecată
În temeiul art. 451 și 452 C. proc. civ. din 2010 instanța de apel va lua act de faptul că intimații nu au solicitat plata unor cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de apel formulată de apelanta GILINGER M. (CNP_), cu domiciliul în Dumbrăvița, ..28A, județ T., împotriva sentinței civile nr._/12.11.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații C. M. și C. N., ambii domiciliați în Timișoara, ..4, ., ..
Fără cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 18 mai 2016.
Președinte, I.-A. D. | Judecător, L. D. | |
Grefier, R. C. |
Red. D.I.A. 03.06.2016
Tehnored.B.I./C.R.
Ex.5 -
Prima instanța – D. Ș. - Judecătoria Timișoara
| ← Pretenţii. Decizia nr. 643/2016. Tribunalul TIMIŞ | Întoarcere executare. Hotărâre din 18-05-2016, Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
