Pretenţii. Decizia nr. 643/2016. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 643/2016 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 12-05-2016 în dosarul nr. 643/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBTIM:2016:014._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 643/A
Ședința publică din 12.05.2016
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: A. A.
JUDECĂTOR: I.-A. D.
GREFIER: A. T.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului civil declanșat de către apelanții-reclamanți B. I. și B. V. împotriva sentinței civile nr._/26.10.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât D. P., având ca obiect pretenții.
Dată fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 28.04.2016, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, în baza art. 396 alin. 2 C.proc.civ., a amânat pronunțarea pentru astăzi, 12.05.2016, când
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._/26.10.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, a fost respinsă acțiunea civilă precizată și formulată de reclamanții B. I. și B. V. în contradictoriu cu pârâtul D. P..
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele:
Prin contractul de vanzare cumparare cu uzufruct viager autentificat sub nr. 1503/21.10.2004 la BNP M. D. (f. 10-12), numita D. A. și pârâtul D. P. au vândut integral nuda proprietate asupra apartamentului nr.1 situat în Timișoara, .. nr. 19/D, jud. T., înscris în CF nr._ Timisoara, nr.top._/3-_/5/II reclamanților B. I. și B. V., concomitent cu rezervarea în favoarea acestora din urmă a unui drept de uzufruct viager asupra imobilului arătat.
Conform extrasului CF nr._ Timisoara, nr.top._/3-_/5/11 (f. 52-53), reclamanții sunt proprietari asupra imobilului situat în Timișoara, .. 19/D, .. T., iar pârâtul D. P. și numita D. A. au un drept de uzufruct viager asupra imobilului menționat.
Reclamanții au depus la dosar chitanțe (f. 13-18,44) care atestă că au achitat cheltuieli de întreținere aferente apartamentului din cauză.
Prin prezenta acțiune, reclamanții solicită obligarea pârâtului D. P. la plata sumelor achitate de aceștia cu titlu de cheltuieli de întreținere.
Potrivit art. 46 din Legea nr. 230/2007, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari. Raportat la această dispoziție legală, prima instanță a constatat că obligația de a achita cheltuielile de întreținere revine proprietarilor apartamentului din prezenta speță și anume reclamanților. Mai mult decât atât, instanța a reținut că în contractul încheiat între părți s-a stipulat că reclamanții cumpărători declară că în cazul unor eventuale restanțe la plata cheltuielilor de întreținere sau energie electrică, se obligă să le achite personal.
Ținând seama de cele reținute, obligația de a achita cheltuielile de întreținere cade în sarcina reclamanților. Aceștia din urmă au arătat temeiul de drept al cererii de chemare în judecată ca fiind art. 733 Cod civil. Însă, s-a constatat că acest articol prevede că uzufructuarul suportă toate sarcinile și cheltuielile ocazionate de litigiile privind folosința bunului, culegerea fructelor ori încasarea veniturilor, în cauză nefiind vorba despre cheltuieli ocazionate de litigii.
Pentru aceste motive, prima instanța a respins acțiunea formulată de reclamanți, ca neîntemeiată.
Contra acestei sentințe, în termen legal, uzând de dreptul conferit de legea procesuală civilă, au declanșat calea de atac a apelului reclamanții B. I. și B. V., solicitând admiterea apelului, schimbarea in tot a sentintei civile apelate, admiterea cererii de chemare in judecata in sensul obligarii paratului la plata sumei de_,57 lei (pretentii majorate prin cererea depusa la dosar la termenul de judecata din 11.09.2015) reprezentand cheltuieli de intretinere achitate de reclamantii apelanti, cu cheltuieli de judecata in ambele instante (taxe judiciare de timbru si onorarii avocatiale).
În susținerea căii de atac, apelanții au învederat că este adevarat ca potrivit art. 46 din Legea 230/2007 toti proprietarii au obligatia sa plateasca lunar, conform listei de plata a cheltuielilor asociatiei de proprietari, in avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contributie ce le revine la cheltuielile asociatiei de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociatia de proprietari.
Ori de câte ori este constituit un uzufruct asupra imobilului, devin incidente dispozițiile de drept comun ale Codului civil privitoare la regulile de exercitare și de stingere aplicabile uzufructului. Așadar, în virtutea dreptului de uzufruct ia naștere o strânsă legătură între folosința exercitată de uzufructuar și sarcinile fondului decurgând din această folosință, de natură a nu putea fi separate, cu atât mai mult cu cât nudul proprietar nu are dreptul să exercite acte materiale de stăpânire a locuinței fără acordul titularului dreptului de folosință, singurul îndreptățit a exercita atributul usus asupra bunului fiind uzufructuarul. În consecință, în temeiul art. 548 vechiul cod civ. art./733 Noul Cod Civil, cel obligat a suporta cheltuielile și sarcinile lucrului, inclusiv cele legate de întreținerea acestuia, este uzufructuarul, fiind vorba de sarcini obișnuite ale bunului. Rezultă că, prin excepție de la regulile speciale ale Legii 230/2007 care stabilesc în sarcina proprietarului această obligație plata contravalorii cheltuielilor legate de întreținerea locuinței revine uzufructuarului. Cu atat mai mult, in conditiile in care reclamantii apelanti au achitat cheltuielile de intretinere in calitate de nuzi proprietari, actiunea acestora impotriva paratului intimat-uzufructuar este intemeiata.
Nici motivarea primei instante potrivit cu care și-ar fi asumat obligatia de plata a cheltuielilor de intretinere prin contract nu este intemeiata.
Potrivit contractului de vanzare cumparare cu uzufruct viager autentificat sub nr. 1503/21.10.2004 la BNP M. D., reclamantii apelanti au dobandit nuda proprietate asupra apartamentului nr. 1 situat in Timisoara ., . are un drept de uzufruct viager. In contract, vanzatorii dreptului de nuda proprietate, respectiv paratul D. P. si sotia acestuia (decedata) au declarat ca au achitat cheltuielile de intretinere si debitee catre societatea de furnizare a energiei electrice iar reclamantii, care au dobandit nuda proprietate au declarat ca in ipoetza in care exista eventuale restante sa le achite. Deci, obligatia reclamanților a vizat restante la plata cheltuielilor de intretinere si energie electrica care ar fi existat pana la data perfectarii in forma autentica a contractului de vanzare cumparare. Ca este asa rezulta din disp. art. 20 alin. 2 si 3 din Legea 230/2007 potrivit cu care notarii publici nu vor autentifica actele de instrainare fara o adeverinta din partea asociatiei de proprietari, care sa reprezinte dovada achitarii la zi a cotelor de contributie la cheltuielile asociatiei de proprietari, eliberata in original sub semnatura presedintelui si a administratorului asociatiei de proprietari, cu precizarea numelui si prenumelui acestora, si cu stampila asociatiei de proprietari. Actele de instrainare incheiate cu nerespectarea acestei obligatii sunt nule de drept iar in cazul existentei unor datorii catre asociatia de proprietari, instrainarea proprietatii se poate face numai daca se introduce in contract o clauza privitoare la preluarea datoriilor de catre cumparator.
Reclamantii apelanti nu și-au asumat ca si obligatie contractuala plata cheltuielilor de intretinere. Si ar fi si ilogic ca in lipsa dreptului de folosinta sa facă o asemenea plata.
F. de cele aratate, apelanții au solicitat admiterea apelului, cu cheltuieli de judecata.
In drept, au invocat textele legale precitate.
Au solicitat judecarea cauzei in lipsa.
Intimatul, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, prin prisma motivelor de apel formulate, cu observarea particularităților pricinii, reproșurile ce se aduc primei instanțe se verifică a fi întemeiate pentru cele ce urmează.
Așa cum rezultă din expunerea rezumativă a actelor și lucrărilor dosarului, în speță, tema pretențiilor și a probațiunii poartă asupra recuperării de la uzufructuar a cheltuielilor legate de întreținerea imobilului folosit de acesta și achitate asociației de proprietari de către reclamanții-apelanți.
Deși real că potrivit legii cu nr. 230/2007, aceste cheltuieli incumbă cu titlu de regulă generală proprietarului, speța pendinte comportă anumite particularități generate de transmiterea prin contractul de vânzare-cumpărare numai a nudei proprietății asupra locuinței în discuție cu reținerea uzufructului de către vânzători. În temeiul dreptului de uzufruct, pârâtul-intimat și-a păstrat dreptul de a folosi imobilul și de a-i culege eventualele fructe civile. Numai că acest drept este corelativ și obligației de a suporta sarcinile legate de folosința și întreținerea locuinței, așa cum cu îndestulătoare evidență rezultă din interpretarea coroborată a prevederilor art. 545-549 apartenente vechiului cod civil, preluate și de noul ambient legislativ (art. 729 și urm. din legea nr. 287/2009). Opțiunea legiuitorului de a impune uzufructuarului obligația de a suporta cheltuielilor legale de întreținerea curentă, folosința și culegerea fructelor este firească, fiind echitabil ca cel ce are folosința unui bun să suporte și sarcinile acestuia, cu excepția celor ce revin nudului proprietar și care vizează proprietatea în sine (cum ar fi, spre pildă, achitarea impozitelor pe proprietate, ori, după caz, a litigiilor privind nuda proprietate a bunului dat în uzufruct).
Dispozițiile ce reglementează drepturile și obligațiile uzufructuarului și, respectiv, ale nudului proprietar, nefiind de ordine publică, pot fi modificate prin voința expresă și neîndoielnică a părților. Clauza din contractul de vanzare cumparare cu uzufruct viager autentificat sub nr. 1503/21.10.2004 la BNP M. D. potrivit căreia nuzii proprietari se obligă ca „în cazul unor eventuale restanțe la plata cheltuielilor de întreținere sau energie electrică, se obligă să le achite personal.” nu poate fi însă interpretată în sensul că cei din urmă și-ar fi asumat expres obligația de a achita cheltuielile de întreținere sau energie electrică, așa cum în mod eronat a reținut judecătoria. Și aceasta întrucât, din interpretarea logico-gramaticală a clauzei antecitate se conturează îndeajuns de legitimă concluzia că a vizat eventualele restanțe existente la data perfectării contractului de vânzare-cumpărare. Dacă părțile ar fi dorit să deroge de la prevederile legale din materia uzufructului cu privire la modul de repartizare și suportare a sarcinilor imobilului între uzufructuar și nudul proprietar ar fi prevăzut în mod expres că toate cheltuielile legate de folosința și întreținerea curentă a imobilului urmează să fie suportate, pe durata uzufructului, de către nuzii proprietari, iar nu de uzufructuari.
Așa stând lucrurile, tribunalul, în temeiul art. 480 alin. (1) c. proc. civ. va admite calea de atac pendinte declanșată și va schimba în tot sentința apelată în sensul că va admite acțiunea astfel cum a fost formulată și ulterior precizată (sub aspectul cuantumului pretențiilor pecuniare deduse judecății) de către reclamanții B. I. și B. V. în contradictoriu cu pârâtul D. P. și-n consecință:
Va obliga pârâtul la plata către reclamanți a sumei de_,57 lei cu titlu de pretenții reprezentând contravaloarea cheltuielilor de întreținere pentru apartamentul nr. 1 situat în Timișoara, .. nr. 19/D, jud. T., înscris în CF nr._ Timisoara, nr.top._/3-_/5/II, datorate de cel dintâi asociației de proprietari și achitate de cel din urmă, pentru perioada septembrie 2012 - iunie 2015, așa cum rezultă din chitanțele de plată aflate în compunerea dosarului de fond.
În temeiul art. 451-453 în corelație cu art. 482 - apartenente toate legii procedurale civile, va obliga pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 2438 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxe judiciare de timbru aferente celor două faze procesuale și onorariu avocațial (în cuantum de 1500 de lei achitat cu chitanța nr._/31.03.2015 depusă în original la fila 47 din dosarul de fond).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declanșat de către apelanții-reclamanți B. I., CNP_, și B. V., CNP_, ambii cu domiciliul procedural ales la Cabinet Avocat M. S., în Timișoara, .. 2, ., jud. T., împotriva sentinței civile nr._/26.10.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât D. P., CNP_, cu domiciliul în Timișoara, ., ., ..
Schimbă în tot sentința apelată în sensul că admite acțiunea formulată de către reclamanții B. I. și B. V. în contradictoriu cu pârâtul D. P. și-n consecință:
Obligă pârâtul la plata către reclamanți a sumei de_,57 lei cu titlu de pretenții.
Obligă pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 2438 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxe judiciare de timbru aferente celor două faze procesuale și onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată azi, 12.05.2016, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Președinte, Judecător, A. A. I.-A. D.
Grefier,
A. T.
Red. A.A.
Tehnored. A.T.
Ex. 5/01.06.2016
Prima instanță: Judecătoria Timișoara - jud. A. R. B.
| ← Plângere împotriva încheierii de respingere a cererii de... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Hotărâre din... → |
|---|
