Revendicare imobiliară. Sentința nr. 5/2012. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5/2012 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 09-01-2012 în dosarul nr. 5/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINTA CIVILA Nr. 5/PI
Ședința publică din 9 ianuarie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. A.
GREFIER: A. T.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamantul C. L. în contradictoriu cu pârâții P. M. Timișoara, M. Timișoara prin primar și Primăria M. Timișoara având ca obiect contestație la Legea 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, s-au prezentat reclamantul, personal, asistat de avocat I. L., consilier juridic M. C., pentru pârâți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care Tribunalul a pus în discuție excepția efectului pozitiv al lucrului judecat ce derivă din sentința civilă cu nr. 29/10.01.2007 dată de Tribunalul T. în dosar civil nr._ rămasă irevocabilă.
Reprezentanta reclamantului lasă soluția la aprecierea instanței.
Reprezentantul pârâților a solicitat admiterea excepției.
Tribunalul a rămas în pronunțare asupra excepției invocate.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă cu nr._/14.07.2011, pronunțată în dosar civil nr._ /2011, Judecătoria Timișoara a admis excepția de necompetenta materiala a Judecătoriei Timisoara si in consecința: a declinat în favoarea Tribunalului T. competența în soluționarea cererii formulata de reclamantul C. L., în contradictoriu cu pârâtii P. M. Timisoara, M. Timisoara prin Primar si P. M. Timisoara.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut că obiectul cererii precizate constă în: anularea Dispoziției nr. 2070/03.08.2006 privind respingerea notificării referitoare la imobilul situat in Timișoara, .. 57 emisa de P. M. Timișoara; anularea Notificării nr. 25 din 06.06.2001 depusa la Biroul Executorului Judecătoresc Opritescu B., in temeiul căreia a fost emisa Dispoziția nr. 2070/03.08.2006 privind respingerea notificării referitoare la imobilul situat in Timișoara, .. 57 emisa de P. M. Timișoara; constatarea ca reclamantul este persoana îndreptățită la masuri reparatorii constând in restituirea in natura a terenului aferent construcțiilor demolate, precum si a terenului liber de constructii, imobile situate administrativ in Timișoara, .. 57, jud. T., inscrise in C.F. nr. 9942 Timișoara nr. top._/1 si in C.F. nr. 14 Timișoara, nr. top._/2, precum si la masuri reparatorii constând in echivalentul bănesc al construcțiilor demolate, care au fost situate administrativ in Timișoara, .. 57, jud. T., inscrise in C.F. nr. 9942 Timișoara nr. top._/1 si in C.F. nr. 14 Timișoara, nr. top._/2; obligarea paratului P. M. Timișoara la emiterea unei dispoziții motivate de restituire in natura reclamantului a terenului aferent construcțiilor demolate, precum si a terenului liber de contructii, imobile situate administrativ in Timișoara, .. 57, jud. T., inscrise in C.F. nr. 9942 Timișoara nr. top._/1 si in C.F. nr. 14 Timișoara, nr. top._/2; obligarea paratului P. M. Timișoara la emiterea unei dispoziții motivate prin care sa propună acordarea catre reclamant de masuri reparatorii constând in echivalentul bănesc al construcțiilor demolate, care au fost situate administrativ in Timișoara, .. 57, jud. T., inscrise in C.F. nr. 9942 Timișoara nr. top._/1 si in C.F. nr. 14 Timișoara, nr. top._/2, masuri ce vor fi stabilite in condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005,
Cum, potrivit art.26, alin.3din Legea nr.10/2001, decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, iar prin prezenta cerere, reclamantul a solicitat anularea unei așa dispoziții, competența materială a soluționării cauzei revine Tribunalului T..
La termenul de judecată din data de 9 ianuarie 2012, tribunalul a invocat excepția efectului pozitiv al lucrului judecat ce derivă din sentința civilă cu nr. 29/10.01.2007 dată de Tribunalul T. în dosar civil nr._ rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 270/A/21 mai 2007 dată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr.3578/c/2006 și irevocabilă prin decizia civilă nr.8274/7 decembrie 2007 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr._, pe care urmează să o admită pentru următoarele considerente.
Așa cum cu îndestulătoare evidență rezultă din hotărârea supra anunțată, instanțele au respins ca fiind tardiv introdusă contestația declanșată inițial de petiționarul C. L. contra Dispoziției cu nr. 2070/3.08.2006emisă de P. M. Timișoara în calitate de reprezentant al entității învestită cu soluționarea notificării remisă de petiționar sub nr.25/6.06.2001.
Or, prin prezentul demers judiciar se observă că același petiționar tinde la anularea aceleiași Dispoziții cu nr. 2070/3.08.2006, prin care i-a fost respinsă Notificarea remisă sub nr.25/6.06.2001, acesta fiind petitul principal, celelalte având configurația unora subsecvente și aflate în interdependență cu cel dintâi.
Așa stând lucrurile, cum statuările jurisdicționale redate in corpul hotărârilor judecătorești in discuție se manifesta cu caracter absolut, impunându-se in cauza pendinte ca efect pozitiv al puterii lucru judecat - cu precădere, in limita aspectului incidental vizând tardivitatea introducerii contestației contra Dispoziției cu nr. 2070/3.08.2006 -, care nu îngăduie a fi contrazis, devine obligatorie si concluzia ca numai ignorând exigentele imperativului pct. 4 apartenent art. 1200 in corelație cu acelea alin.2 apartenent art. 1202 ambele din legea civila (chemate sa configureze legislativ prezumția de lucru judecat - forma in care se manifesta autoritatea de lucru judecat atunci când nu exista identitatea de elemente, ceruta de aceeași lege civila procedurala, ci doar o suprapunere a chestiunii litigioase-) petiționarul a recurs pe calea demersului judiciar pendent la concursul justiției pentru reabordarea jurisdicționala a aceleași chestiuni.
Știut fiind și că atât termenul de depunere a notificării (reglementat de art.22 alin1. din legea nr.10/2001 republicată) cât și cel de contestare a dispoziției (prevăzut de art.26 alin. 3 din lege) au configurația juridică a unor termene de decădere substanțiale a căror nerespectare atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau în echivalent. Și aceasta pentru că termenele de decădere sunt legate de valorificarea unui drept subiectiv sau drept la acțiune, prin exercițiul unor manifestări de voință, facultăți, opțiuni ce se constituie în componente ale dreptului subiectiv. Neexercitarea acestora în termenul prescris de lege atrage decăderea, adică pierderea exercițiului lor. Mai mult, spre deosebire de termenele de prescripție, termenele de decădere de drept substanțial nu sunt susceptibile de suspendare, întrerupere sau de prelungire prin repunerea în termen. De altfel, această calificare juridică a celor două termene a fost demult tranșată în doctrina de specialitate (a se vedea, F Baias, B D., M N., Regimul juridic al imobilelor preluate abuziv - legea nr.10/2001 comentată și adnotată).
În alți termeni, din moment ce o primă contestație contra Dispoziției cu nr. 2070/3.08.2006 emisă de P. M. Timișoara în calitate de reprezentant al entității învestită cu soluționarea notificării remisă de petiționar sub nr.25/6.06.2001 a fost respinsă ca fiind tardiv introdusă printr-o hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă, devine îngăduită și chiar obligatorie concluzia că petiționarul a pierdut dreptul de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau în echivalent, în temeiul legii cu nr._. Context în care oricărui demers judiciar ulterior, având de obiect contestarea Dispoziției supra anunțate, i se va opune efectul pozitiv al lucrului judecat ce derivă din actul jurisdicțional anterior.
Ceea nu înseamnă că, în speță, s-ar nesocoti garanțiile oferite de parag.1 apartenent art.6 din Convenția Europeană, respectiv, că s-ar nega dreptul de acces la justiție, câtă vreme, cu valoare de principiu, Curtea Europeană a apreciat că un așa drept nu este unul absolut, sustras oricărei cenzuri legale; și mai apoi, că Statelor le este îngăduit a limita garanția în discuție, sub condiția ca limitările aduse să nu altereze substanța însăși a dreptului (cauza PHILIS c. GRECIEI), iar obiectivul urmărit prin restricție să fie legitim și apt a asigura în permanență un raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul spre care se tinde (cauza ASHINGDANE c. REGATULUI UNIT).
De aceea, reluând recapitulativ cele expuse, tribunalul urmează să respingă acțiunea civilă formulată de reclamantul C. L. în contradictoriu cu pârâții P. M. Timișoara, M. Timișoara prin primar și Primăria municipiului Timișoara având ca obiect contestație la Legea 10/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamantul C. L., cu domiciliul în Belinț, nr. 14, județul T., în contradictoriu cu pârâții P. M. Timișoara, M. Timișoara prin primar și Primăria municipiului Timișoara, toți cu sediul în Timișoara, Bv. C.D. L., nr. 1, județul T., având ca obiect contestație la Legea 10/2001.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 9.01.2012.
P. GREFIER,
A. A. A. T.
Red. A.A.
Tehnored. A.T.
Ex. 6/31.01.2012
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 360/2016. Tribunalul TIMIŞ | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 186/2012.... → |
|---|
