Obligaţie de a face. Sentința nr. 1058/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1058/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 644/2015
Document finalizat
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 644/A
Ședința publică din data de 16 iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C.
Judecător M. R.
Grefier C. T.
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelantul reclamant K. I. C. împotriva sentinței civile nr. 1058/11.06.2014 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât S. I. P., în cauza având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă apelantul reclamant personal și asistat de avocat C. N., iar pentru intimat pârât avocat L. T. în substituirea avocatului titular M. T..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează că Administrația Județeană a Finanțelor Publice T. prin Serviciul Fiscal Municipal Lugoj a depus răspuns la adresa emisă la termenul anterior în sensul că nu mai este posibil calculul taxei pentru emisiile poluante conform Legii nr. 9/2012.
Avocat C. N. depune chitanța privind onorariul avocațial (f.54) și adeverință medicală pentru dovedirea imposibilității de prezentare a reclamantului la termenul de judecată anterior (f.55).
Avocat L. T. depune interogatoriul ce se solicită a fi administrat apelantului reclamant.
Instanța procedează la administrarea probei cu interogatoriul apelantului reclamant, răspunsul la întrebările adresate acestuia fiind consemnate și atașate la dosar la fila 56.
Nemaifiind cereri prealabile formulate și excepții invocate, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Avocat C. N. solicită admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței instanței de fond, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată.
Avocat L. T. solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr. 1058/11.06.2014 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr._ a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul K. I. C., în contradictoriu cu pârâtul S. I. P., ca fiind neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin acțiunea precizată, ultima precizare se află la fila 49 dosar, reclamantul K. I. C. a chemat în judecată pe pârâtul S. I. P., iar obiectul său se rezumă doar la despăgubiri, datorate de faptul că potrivit Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, taxă pe care o datora era de 530 lei și 45 lei numerele pentru mașină, însă în prezent, după predarea actelor costurile se ridică la 2700 lei, potrivit OUG nr. 9/2013, privind timbrul de mediu pentru autovehicule.
În același sens, s-a mai precizat că diferența până la 5000 lei reprezintă lipsa de folosință a autovehiculului pentru perioada august 2012 – iunie 2013.
În cauză au fost audiați martorii M. V. (f.65), Magheți R. A.(f.66), A. A. M. (f.72) și C. L. S. (f.77) .
Din declarațiile martorilor audiați, care sunt însă contradictorii, sau martorii cunoșteau aspectele declarate din spusele reclamantului, instanța nu a putut stabili cu certitudine ce acte au fost predate, la momentul vânzării, de către vânzător cumpărătorului și ce acte au fost predate ulterior și în ce condiții.
În același sens, instanța a constatat că reclamantul nu a dovedit dacă a achitat sumele de 530 lei și respectiv 45 lei, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și taxă pentru numerele mașinii .
De asemenea, cu privire la lipsa de folosință a mașinii, instanța a constatat că martorii Magheți R. A. și A. A. M. susțin că mașina din litigiu a fost văzută în trafic, condusă fie de către reclamant, fie de alte persoane. Cu privire la același aspect, instanța a constatat că nu a fost dovedită, cu nici o probă de la dosar ce reprezintă această sumă și cum s-a ajuns la acest cuantum .
Față de cele reținute mai sus, având în vedere întregul probatoriu administrat în cauză, instanța a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul K. I. C. în contradictoriu cu pârâtul S. I. P., ca fiind neîntemeiată.
Împotriva sentinței civile nr. 1058/11.06.2014 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr._, a declarat apel reclamantul K. I., înregistrat pe rolul Secției I civile a Tribunalului T. la data de 20.11.2014 sub nr. dosar_ 8/2013, solicitând în temeiul art. 466 și urm. C.pr.civ., modificarea în tot a hotărârii apelate, iar pe cale de consecință, admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată și precizată, în sensul de a dispune obligarea pârâtului S. I. P. la plata sumei de 5.000 lei, compusă din 2.125 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului adus de către pârât prin nepredarea actelor în original cu ocazia cumpărării autoturismului și din 2.875 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a autovehiculului din august 2012 și până în prezent, ținând cont de următoarele considerente:
Apelantul a cumpărat de la pârât un autoturism marca DAEWOO la data 30 august 2012, însă așa cum s-a menționat în cuprinsul contractului de vânzare cumpărare, la data vânzării, nu au fost predate cumpărătorului cartea de identitate a mașinii și certificatul fiscal, urmând ca în 2-3 săptămâni să i le remită, după ce le aduce din jud. V., unde era înscris autoturismul. Deși a recunoscut la interogatoriu că nu i-a predat aceste acte ale autoturismului la data vânzării, se poate observa că pârâtul nu este sincer atunci când spune că i-a predat actele în decurs de 2 săptămâni pentru că apelantul nu ar mai fi găsit talonul mașinii, ceea ce este contrazis de răspunsul la prima întrebare. De asemenea, nu ar mai fi formulat și plângerea penală dacă ar fi primit acele acte. In momentul când s-a speriat de plângerea penală și de acțiunea civilă, pârâtul i-a predat actele de la mașină în original, doar la data de 20.06.2013, imediat fiind retrasă plângerea penală, așa cum rezultă din rezoluția procurorului din 03.07.2013. De aceea, a precizat și acțiunea la data de 25.06.2013, imediat după ce a primit actele, în sensul că acțiunea se rezumă doar la despăgubiri, datorate de faptul că potrivit Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, în vigoare la momentul vânzării, taxa pe care o datora era de 530 lei și 45 lei numerele pentru mașină, iar după predarea actelor costurile se ridică la 2.700 lei potrivit OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule. Diferența până la 5000 lei, așa cum a solicitat prin precizarea de acțiune, reprezintă lipsa de folosință a autovehiculului pentru perioada august 2012-iunie 2013.
Instanța de fond a respins acțiunea, fără a analiza temeiurile juridice precizate raportat la solicitările făcute, mărginindu-se la a se referi la depozițiile martorilor.
Astfel, instanța de fond a reținut că din declarațiile martorilor "instanța nu a putut stabili cu certitudine ce acte au fost predate, la momentul vânzării și ce acte au fost predate ulterior și în ce condiții”, or toate aceste aspect nu trebuiau elucidate de martori, ci pentru fiecare aspect există acte care atestă ce acte lipseau la momentul cumpărării (contractul de vânzare-cumpărare) și momentul predării acestor acte (rezoluția procurorului și precizarea sa de acțiune). În aceste condiții, instanța de fond nu s-a aplecat asupra analizării riguroase a cauzei.
Pe de altă parte, instanța nu s-a referit deloc la temeiurile de drept invocate de reclamant și anume art. 1350 C.civ. coroborat cu dispozițiile Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, în vigoare la momentul vânzării și OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, temeiuri care îl îndreptățesc la recuperarea prejudiciului creat de pârât, prin nerespectarea contractului, așa cum a arătat și mai sus, nemaiputând să folosească autoturismul în toată această perioadă și neputându-1 înscrie pe numele său, în lipsa actelor originale. Acest lucru a condus la a mai solicita și lipsa de folosință a autoturismului de la data încheierii contractului și momentul predării actelor.
Referitor la acest aspect, instanța a luat în considerate depozițiile martorilor pârâtului, care au susținut că autoturismul din litigiu, ar fi fost văzut în trafic, condus fie de apelant, fie de alte persoane, or, apelantul nu a avut permis de conducere, până la data de 23 aprilie 2014, așa cum rezultă din copia permisului de conducere, pe care o depune la dosar, cu atât mai mult nu a fost condusă de alte persoane, apelantul locuind singur, fiind divorțat. Astfel, în mod neîntemeiat instanța de fond nu a luat în considerare depozițiile martorilor săi, care au arătat că mașina a stat în fața blocului, fără a o putea utiliza, fiind nevoit să apeleze la prieteni sau la taxi, în caz de nevoie.
Intimatul S. I. a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului și menținerea întru totul a sentinței apelate, întrucât este legală și temeinică.
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că, la data de 30.08.2012 a vândut apelantului un autoturism marca Cielo Daewoo cu numărul de înmatriculare_, cu suma de 1500 Euro conform contractului de vânzare cumpărare pe care l-a încheiat la o firmă din Lugoj. În momentul vânzării a predat autoturismul apelantului și copii de pe certificatul de înmatriculare și cartea de identitate, stabilind că acesta va înmatricula autoturismul până la sfârșitul anului 2012, iar pârâtul îi va înmâna actele în original.
Ulterior acestei date (30.08.2012), a înmânat apelantului în original cartea de identitate și certificatul de înmatriculare, dar acesta a refuzat să îl înmatriculeze deoarece a considerat că taxa de înmatriculare a acestuia este prea mare, motiv pentru care a spus că îl va vinde. La dosarul cauzei există și dovada foto că autoturismul a fost pus în vânzare.
În luna aprilie 2013 apelantul a depus o plângere la Poliția Lugoj ( dosar nr.493/P/2013 soluționat la 21.06.2013 de P. de pe lângă Judecătoria Lugoj cu neînceperea urmăririi penale) pentru infracțiunea de abuz de încredere. În timpul cercetărilor pârâtul s-a deplasat la Registrul Auto Român unde a solicitat un duplicat de pe cartea de identitate a autoturismului, deoarece acesta nu a mai recunoscut că i-a predat în original această carte de identitate. În luna iunie 2013 a ridicat și un certificat fiscal de la Primăria Coșteiu, de care apelantul avea nevoie pentru înmatricularea autoturismului. Din lecturarea rezoluției Parchetului rezultă doar că s-a dispus neînceperea urmării penale ca urmare a retragerii plângerii, dar nu se adeveresc susținerile din motivarea apelului cum că acela ar fi momentul când s-au predat acele acte în original.
Din probatoriul administrat în cauză (acte și depoziții ale martorilor), nu rezultă în nici un fel obligațiile asumate de către cei doi contractanți cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare, au existat doar înțelegeri verbale pe care pârâtul le-a respectat. De altfel, buna sa credință reiese și din faptul că deși i-a predat actele în original, în momentul când acesta nu a mai recunoscut acest lucru a solicitat duplicat de pe acele acte, ba mai mult a solicitat și certificat fiscal la Primăria Coșteiu.
Intimatul consideră că și-a respectat obligațiile asumate prin contract, apelantul nu a fost lipsit de folosința autoturismului, acest autoturism a fost văzut în trafic condus fie de reclamant, fie de alte persoane, neexistând nici o probă care să conducă la ideea că acest autoturism nu a putut fi folosit de acesta.
Cu privire la sumele solicitate, acestea sunt nejustificate și nedovedite, din probatoriu nu rezultă în mod clar ce reprezintă aceste sume, cum au fost calculate, și cum s-a ajuns la cel cuantum.
Împrejurarea că ulterior a intrat în vigoare OUG 9/2013 privind timbrul de mediu, iar ca urmare taxa pe care urma să o plătească reclamantul era mult mai mare, nu îi este imputabilă, deoarece, așa cum a arătat nimic nu l-a împiedicat pe acesta să transcrie mașina, în afară de pasivitatea sa, pentru care pârâtul nu poate fi el sancționat. Dacă reclamantul își respecta obligațiile asumate prin contract, trebuia ca până la sfârșitul anului 2012 să procedeze la transcrierea respectivă, nu să aștepte până a intrat în vigoare noua reglementare.
În temeiul art. 478 alin. 2 din C.p.civ., în probațiune s-a solicitat încuviințarea interogatoriului apelantului reclamant, precum și audierea martorilor T. C. D., N. C. M..
S-au solicitat cheltuieli de judecată.
În probațiune, s-au depus permis de conducere, decizie privind stabilirea sumei reprezentând timbrul de mediu pentru autovehicule, foaie de vărsământ din 26.09.2014, a fost luat interogatoriu apelantului reclamant, au fost audiați martorii T. C. D., N. C. M., a fost emisă adresă către Administrația Finanțelor Publice Lugoj pentru a stabili și comunica valoarea taxei de înmatriculare datorată conform Legii nr. 9/2012 la momentul vânzării, 30.08.2012, răspunsul fiind depus la fila 50 dosar.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, tribunalul constată că acesta nu este fondat.
Reclamantul K. I. solicită prin demersul de față ca pârâtul S. I. P. să îi achite contravaloarea prejudiciului suferit prin faptul că nu i-a predat la timp actele necesare pentru înmatricularea autovehiculului pe care l-a achiziționat de la acesta la data de 30.08.2012, conform contractului depus la fila 10 dosar de fond.
Este cert că pârâtul nu a predat reclamantului decât la data de 20.06.2013 cartea de identitate a autovehiculului, conform adresei și rezoluției parchetului de la filele 60 și 61 dosar de fond, care atestă formularea unei plângeri penale în acest sens.
Apărarea intimatului pârât în sensul că a predat anterior actul menționat și în iunie 2013 a predat un duplicat pentru că apelantul reclamant pierduse cartea de identitate nu poate fi reținută, pentru că nu a fost probată în condițiile art. 249 C.proc.civ.
Dar, independent de această atitudine a pârâtului intimat vânzător, apelantul nu a reușit să convingă instanța cu privire la realitatea despăgubirilor solicitate.
Este adevărat că în fața instanței de apel a depus chitanța privind achitarea taxei datorate statului cu titlu de timbru de mediu, fila 6 dosar, dar nu a administrat probe în sensul valorii taxei pentru emisiile poluante la momentul vânzării, când ar fi trebuit să înmatriculeze autovehiculul cumpărat. Prin urmare, instanța nu poate acorda pretențiile rezultând din diferența taxelor datorate conform reglementărilor succesive în aceeași materie, neavând la dispoziție datele necesare în acest scop, deși au fost realizate demersuri la autoritatea cu atribuții în domeniu, Administrația Județeană a Finanțelor Publice T. prin Serviciul Fiscal Municipal Lugoj. Mai mult, reclamantul apelant nu a solicitat suplimentarea probatoriului în scopul evidențierii taxei datorate conform vechii reglementări.
În ceea ce privește contravaloarea lipsei de folosință, tribunalul constată din declarațiile martorilor audiați în ambele faze procesuale că bunul a fost utilizat de diverse persoane, fiind oferit de reclamant spre vânzare, martorul T. C. D. fiind persoana care a discutat în mod serios despre cumpărarea vehiculului.
Rezultă că nu există un prejudiciu suferit de apelantul reclamant, așa cum a invocat acesta că ar deriva din imposibilitatea de folosire a bunului ca urmare a nedeținerii actelor de proprietate.
În plus, tribunalul constată că nu există la dosar nici dovada modului de stabilire a pretențiilor solicitate cu acest titlu, astfel că acțiunea a fost în mod legal și temeinic respinsă ca nefondată.
Prin urmare, în baza art. 480 C.proc.civ. tribunalul va respinge apelul.
În baza art. 453 C.proc.civ. va obliga apelantul la plata sumei de 600 lei către intimatul S. I. P. cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, constând în onorariu avocat, conform chitanței de la fila 26 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul K. I., cu domiciliul în Lugoj, ., ., . împotriva sentinței civile nr. 1058/11.06.2014 pronunțate de Judecătoria Lugoj în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât S. I. P., cu domiciliul în localitatea Coșteiu nr. 269, județul T..
Obligă apelantul la plata sumei de 600 lei către intimatul S. I. P. cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.06.2015.
Președinte, A. C. | Judecător, M. R. | |
Grefier, C. T. |
Red. A.C.
Tehnored. I.B. 18.06.2015 + A.C. 23.06.2015
4 ex.
Jud. Lugoj – jud. M. B.
S.M. 1 ex. / .>
| ← Pretenţii. Sentința nr. 147/2015. Tribunalul TIMIŞ | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 611/2015. Tribunalul... → |
|---|
