Partaj judiciar. Decizia nr. 47/2012. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 47/2012 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 18-01-2012 în dosarul nr. 47/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 47/2012
Ședința publică de la 18 Ianuarie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. D.
Judecător D. H.
Grefier C. C. P.
Pe rol judecarea apelurilor civile formulate de către apelanta-reclamanta H. M. și apelanții intervenienți P. A.-R. și P. L. - S., împotriva sentinței civile nr. 3555/2011 pronuntată de Judecătoria Timsoara în contradictoriu cu intimatii S. R. PRIN CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI TIMIȘOARA și S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și intervenientii ., ., având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns în reprezentarea apelantei reclamante av Izgirean A., în reprezentarea apelanților intervenienți av P. P. și în reprezentarea intervenientei . av P. E. în subsituirea av.S. G., în reprezentarea intimatului S. R. PRIN CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI TIMIȘOARA cj B. A., lipsă celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Instanta pune în discuția părților oportunitatea efectuarii unei noi expertize în vederea evaluarii apartamentului nr.5, proba solicitată de către intimatul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Apelantii intervenienți arată că sustine în continuare că nu se impune efectuarea unei noi expertize.
Apelanta reclamanta a aratat că lasă la aprecierea intstanței.
Instanța, in temeiul art.295 alin.2 rap.la art.167 alin.1 C.proc.civ., în deliberare, avand în vedere și lipsa de atitudine a părții care a cerut proba, respinge proba vizând efectuarea unei noi expertize în vederea evaluării apartamentului nr. 5 ca nefiind utilă soluționăriii cauzei
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța a constatat încheiată cercetarea judecătorească și a acordat cuvântul pe fond.
Apelanta reclamanta prin apărător a solicitat admiterea apelului; cu privire la apelul formulat de către intervenienti a aratat că lasa la apecierea instanței.
Apelanții intervenienti P. A.-R. și P. L. – S., prin apărător, au solicitat admiterea apelului menținându-și poziția aratată. Cu privire la apelul declarat de către apelanta reclamantă au aratat că lasa la aprecierea instantei.
Intimata intervenienta prin apărător a solicitat admiterea apelului formulat de către apelantii intervenienti și respingerea apelului formulat de către apelanta reclamantă ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Intimatul S. R. prin Consiliul Local al Municipiului Timișoara prin cj a solicitat respingerea ambelor apeluri.
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timisoara sub nr._, reclamanta H. M. în contradictoriu cu pârâtul S. R. reprezentat de Consiliul local al Municipiului Timișoara, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună sistarea stării de indiviziune asupra imobilelor situate în Timișoara, .. 30, constând în apartamentul 5 înscris în C.F. nr._-C1-U1 Timișoara (provenit din conversia de pe hârtie a C.F. nr._ Timișoara), cu nr. top:_/VIII, situat în curte la parter, compus din 1 cameră, bucătărie, cămară alimente, cu cota de 1,34% din părțile comune și cota de 11/856 din teren aferent apartamentului; apartamentul nr. 6 înscris în C.F. nr._-C1-U2 Timișoara (provenit din conversia de pe hârtie a C.F. nr._ Timișoara), cu nr. top:_/IX, situat la parter, compus din 5 încăperi și 1 wc, cu cota de 16,97% din părțile comune și cota de 146/856 mp din teren aferent ; SAD nr. 7 înscris în C.F. nr._-C1-U3 Timișoara (provenit din conversia de pe hârtie a C.F. nr._ Timișoara), cu nr. top:_/X, situat la parter, compus din 11 încăperi și 1 wc, cu cota de 19,76% din părțile comune și cota de 169/856 mp din teren aferent și SAD 8 înscris în C.F. nr._-C1-U4 Timișoara (provenit din conversia de pe hârtie a C.F. nr._ Timișoara), cu nr. top.:_/XI, situat la parter, compus din 16 încăperi și 2 wc-uri, cu cota de 23,40% din părțile comune și cota de 200/856 mp din teren aferent, prin atribuirea către reclamantă a cotelor părți de 3/8 ce se află în prezent în proprietatea Statului R.; să se dispună obligarea sa la plata unei sulte corespunzătoare cotelor de 3/8 din imobilele mai sus identificate către S. R. și să se dispună intabularea dreptului lor de proprietate în Cărțile funciare asupra cotelor de 3/8 din imobilele mai sus identificate cu titlu de ieșire din indiviziune.
În motivare, reclamanta a arătat că este proprietara tabulară a cotelor de 5/8 parte din imobilele sus menționate prin dispoziția 3008 din 30.12.2008 emisă de Primarul Municipiului Timișoara în baza legii 10/2001 iar S. R. este proprietarul cotelor de 3/8 din imobilul de mai sus.
Având in vedere ca nimeni nu poate fi obligat sa rămână in indiviziune daca nu dorește a promovat prezenta acțiune fata de destinația imobilelor si faptul ca acestea nu sunt comod partajabile in natura se solicita atribuirea cotei de 3/8 a paratului cu obligarea reclamantei la plata unei sulte corespunzătoare.
In drept, s-au invocat dispozițiile art. 728 cod civil si art. 34 din legea 7/1996.
Prin întâmpinarea formulata paratul S. R. prin Municipiul Timisoara si Consiliul Local a invocat excepția lipsei calitati procesuale pasive arătând ca potrivit art. 25 din Decretul 31/1954 S. R. este reprezentat de către Ministerul Finanțelor Publice. In fond a aratat ca este de acord cu partajarea in natura a imobilelor dar a solicitat sa se identifice o soluție de ieșire din indiviziune in natura si plata unei sulte de egalizare a cotelor. S-a aratat ca apartamentul nr. 5 este închiriat numitei S. A. potrivit contractului de închiriere nr. 1944 din 07.12.2000; SAD 6 este închiriat către .. prin contractul de închiriere nr. 698 din 1999; iar spațiul SAD 7 este închiriat către S.C. F. C. S.R.L. prin contractul de închiriere nr. 791 din 1999, totodată spațiul SAD 8 nu este închiriat. S-a mai arătat ca întrucât cota de 3/8 din imobilele in litigiu se afla in proprietatea privata a statului și în prezent s-au făcut demersuri de vânzare a spatiilor către chiriași, precum și având în vedere că apartamentul nr. 5 este locuință si trebuie sa rămână în proprietatea Statului R., in administrarea C.L.M.T. luând în considerare prevederile art. 13, 15 din Legea 10/2001, O.U.G. 40/1999.
Pe cale reconvenționala pârâtul a solicitat in contradictoriu cu reclamanta atribuirea in proprietate a cotei de 5/8 parte, aflat in proprietatea reclamantei, a apartamentului nr. 5 si identificarea unei soluții de sistare a indiviziunii in natura cu plata unei eventuale sulte de egalizare intre cele doua loturi.
La termenul de judecata din 23.06.2009 reclamanta a precizat acțiunea și a arătat că înțelege să cheme în judecată și Statul Român prin Ministerul Finanțelor publice. S-a aratat totuși că, întrucât chiar paratul Municipiul Timisoara a aratat ca imobilele in litigiu se afla in administrarea C.L.M.T., excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de acest parat trebuie respinsă.
La aceeași data, reclamanta a formulat si întâmpinare la cererea reconvenționala formulata de Municipiul Timisoara si C.L.M.T., solicitând respingerea acesteia.
S.C. F. C. SRL a formulat la data de 22.09.2009 cerere de intervenție in interes propriu prin care a solicitat sistarea stării de indiviziune asupra imobilului SAD 7, înscris in C.F. 406798C1-U3 Top_/X prin atribuirea acestuia in natura in cota de 1/1 parte cu plata către reclamantă a unei sulte corespunzătoare cotei sale de proprietate, să se constate că intervenienta a efectuat îmbunătățări si investiții la acest imobil si sa se dispună reducerea proporționala a sultei pe care urmează sa o achita reclamantei corespunzător cotei sale de 5/8 parte cu valoarea acestor investiții si sa se dispună înscrierea in C.F. a dreptului de proprietate al intervenientei in cota de 1/1 parte asupra acestui imobil, cu cheltuieli de judecată.
In motivare, s-a aratat ca a folosit neîntrerupt acest spațiu începând cu anul 1992 în baza unor contracte de închiriere încheiate cu proprietarul respectiv titularul dreptului de administrare al acestui imobil destinația acestuia fiind de farmacie.
După restituirea către reclamantă a cotei de 5/8 parte din imobil raportul locativ cu aceasta a fost reglementat prin încheierea contractului de închiriere înregistrat la A.F.P. Timisoara cu nr._ din 03.07.1999, iar ulterior la data de 23.07.2009 a devenit titulara dreptului de proprietate asupra cotei de 3/8 parte prin încheierea contractului de vânzare cumpărare 434/23.07.2009 cu Municipiul Timisoara, context in care s-a născut starea de indiviziune asupra acestui imobil. S-a mai menționat ca in perioada de 17 ani de folosința a efectuat amenajări si îmbunătățiri la imobil de aproximativ 50.000 euro care au sporit valoarea de circulație a imobilului, cu aproximativ 15% potrivit raportului de expertiza depus la dosar.
In drept, s-au invocat dispozițiile art. 49 alin 2 si 673 indice 9 Cod. Proc. Civ. precum si art. 728 Cod. Civ. si dispozițiile legii 7/1997.
Reclamanta a format întâmpinare la cererea de intervenție în interes propriu formulata de intervenienta S.C. F. C. S.R.L. prin care a solicitat respingerea acesteia ca netemeinică si nelegală.
In motivare s-a aratat ca întocmirea contractului de vânzare cumpărare intre paratul C.L.M.T. si intervenienta este pro causa, având loc la 23.07.2009,deci dupa introducerea acțiunii si notarea acesteia în C.F. astfel încât încearcă stabilirea unei alt cadru procesual deși știau de existenta acestui proces. Având in vedere diferența de cota parte din imobil deținuta de respectiv 5/8 parte, si cea de 3/8 parte deținută de intervenienta insistă in atribuirea in întregime a imobilului, urmând să plătească o sulta corespunzătoare către intervenienta in cazul in care instanta va considera de cuviința. S-a solicitat respingerea pretențiilor intervenientei la îmbunătățirile si amenajare efectuate care nu au fost făcute cu acordul reclamantei si nu îi pot fi opuse, reclamanta neopunându-se desființării acestora. Mai mult investițiile au fost făcute pentru asigurarea propriului scop al intervenientului, respectiv de obținere a unui profit mai mare si au fost necesare si utile fondului de comert a intervenientei, astfel ca nu pot fi imputate reclamantei.
La data de 03.11.2009 reclamanta a precizat că solicită sistarea indiviziunii in următoarea modalitate: prin atribuirea in întregime către reclamanta a spațiului SAD 6, SAD 7 si SAD 8 si atribuirea către paratul S. R. cu titlul de ieșire din indiviziune in întregime a apartamentului 5 cu obligarea reclamantei la plata unei sulte egalizatoare a celor doua loturi in conformitate cu valorile stabilite în raportul de expertiza, solicitând ca sulta sa fie specificata in Euro pentru a evita orice neclarități si neînțelegeri ulterioare.
La data de 18.05.2010 paratul Municipiul Timisoara a precizat, având in vedere raportul de expertiza efectuat in cauză ca solicită partajul in natura a imobilelor astfel prin atribuirea către reclamanta a imobilelor SAD 8 si SAD 6 si prin atribuirea către municipiul Timisoara a imobilelor apartamentelor 5 si SAD 7, cu obligarea reclamantei la plata unei sulte egalizatoare de 137.214 lei.
Intervenienta F. C. a formulat la data de 15.06.2010 precizare la cererea de intervenție in interes propriu prin care a solicitat sistarea stării de indiviziune între reclamanta si intervenienta asupra spațiului comercial SAD 7 prin atribuirea către intervenienta in cota de 1/1 parte a spațiului si obligarea intervenientei la plata unei sulte de către reclamanta in suma de 483.585,62 lei reprezentand 118.525, 62 euro dupa deducerea contravalorii investițiilor efectuate de societate, intabularea in C.F. a dreptului de proprietate a intervenientei asupra acestui imobil cu cheltuieli de judecata.
S-a aratat ca valoarea totala a imobilului in urma ajustării acestui supliment de expertiza a fost stabilit la 773.737 lei respectiv 189.641 euro, fără ca aceasta valoare sa cuprindă investițiile si îmbunătățirile efectuate, in consecință sulta corespunzătoare cotei de 5/8 parte deținuta de reclamanta excluzând contravaloarea îmbunătățirilor este de 483.585,62 lei respectiv 118.525,62 euro.
La data de 14.09.2010, numiții P. A.-R. și P. L.-S. au depus la dosar cerere de intervenție principală în nume propriu în contradictoriu cu reclamanta H. M. și pârâții S. R. reprezentat de Consiliul local al Municipiului Timișoara, S. R. reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice și intervenienta ., având ca obiect ieșire din indiviziune.
Intervenienții au solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună lichidarea stării de indiviziune asupra imobilelor situate în Timișoara, .. 30, parter, identificate ca fiind: imobilul înscris în C.F. nr._-C1-U1 Timișoara (provenit din conversia de pe hârtie a C.F. nr._ Timișoara), cu nr. top:_/VIII, constând în apartamentul nr. 5 situat în curte la parter, compus din 1 cameră, bucătărie, cămară alimente, cu cota de 1,34% din părțile comune și cota de 11/856 din teren aferent apartamentului; imobilul înscris în C.F. nr._-C1-U3 Timișoara (provenit din conversia de pe hârtie a C.F. nr._ Timișoara), cu nr. top:_/X, constând în SAD 7 situat la parter, compus din 11 încăperi și 1 wc, cu cota de 19,76% din părțile comune și cota de 169/856 mp din teren aferent SAD 7; imobilul înscris în C.F. nr._-C1-U4 Timișoara (provenit din conversia de pe hârtie a C.F. nr._ Timișoara), cu nr. top._/XI, constând în SAD 8 situat la parter, compus din 16 încăperi și 2 wc-uri, cu cota de 23,40% din părțile comune și cota de 200/856 mp din teren aferent SAD 8, prin atribuirea către intervenienți a cotelor părți de 3/8 proprietatea Statului R.; să se dispună obligarea intervenienților la plata unei sulte către S. R. corespunzătoare cotelor de 3/8 din imobilele mai sus identificate, totodată să se dispună intabularea dreptului lor de proprietate în cărțile funciare asupra cotelor de 3/8 din imobilele mai sus identificate cu titlu de ieșire din indiviziune.
În motivarea cererii, s-a arătat că prin Contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3075/07.09.2010 la Biroul Notarilor Publici Asociați „R.” intervenienții au dobândit cota indiviză de 5/8 părți din întreg dreptul de proprietate asupra imobilelor identificate mai sus, care fac obiectul acțiunii de ieșire din indiviziune formulată în prezenta cauză.
Având în vedere faptul că intervenienții au devenit proprietarii cotei indivize de 5/8 părți din întreg dreptul de proprietate asupra imobilelor identificate mai sus prin cumpărare de la reclamanta H. M., consideră că interesul de care se prevalează în promovarea prezentei cereri îndeplinește condițiile esențiale de existență, respectiv este legitim, personal, actual și direct.
Așa cum rezultă din extrasele de carte funciară, proprietar asupra cotelor părți de 3/8 din imobilele supuse ieșirii din indiviziune este S. R. astfel că se impuse delimitarea cotelor indivize aparținând subsemnaților și cele aparținând pârâtului S. R., configurația imobilelor care nu sunt comod partajabile în natură fără a afecta destinația și utilitatea economică a acestora impun în opinia intervenienților lichidarea stării de indiviziune prin atribuirea în natură către aceștia a cotelor părți de 3/8 proprietatea Statului R. cu obligarea lor la plata unei sulte corespunzătoare.
S-a mai arătat că art. 728 Cod civil potrivit cărora „nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune(...)” precum și dispozițiile art. 34 din Legea nr. 7/1996 legitimează demersul lor procesual și astfel pentru aceste motive au solicitat admiterea cererii așa cum a fost formulată.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 49-56 Cod procedură civilă, art. 728 Cod civil, art. 34 din Legea nr. 7/1996.
La data de 14.09.2010 numita . B. S.R.L. a formulat cerere de intervenție principală prin care a solicitat să se dispună lichidarea stării de indiviziune asupra imobilului situat în Timișoara, .. 30, parter, înscris în C.F. nr._-C1-U2 Timișoara (provenit din conversia de pe hârtie a C.F. nr._ Timișoara), cu nr. top:_/IX, constând în SAD 6 situat la parter, compus din 5 încăperi și 1 wc, cu cota de 16,97% din părțile comune și cota de 146/856 mp din teren aferent SAD 6, prin atribuirea către subscrisa în natură a cotelor părți de 3/8 proprietatea Statului R. ; să se dispună obligarea subscrisei la plata unei sulte către S. R. corespunzătoare cotelor de 3/8 din imobilul mai sus identificat și să se dispună intabularea dreptului de proprietate al intervenientei în Cartea funciară asupra cotelor de 3/8 din imobilul mai sus identificat cu titlu de ieșire din indiviziune.
În motivare, s-a arătat că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3072/07.09.2010 la Biroul Notarilor Publici Asociați „R.” a dobândit cota indiviză de 5/8 părți din întreg dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Timișoara, .. 30, parter, înscris în C.F. nr._- C1-U2 Timișoara (provenit din conversia de pe hârtie a C.F. nr._ Timișoara), cu nr. top:_/IX, constând în SAD 6 situat la parter, compus din 5 încăperi și 1 wc, cu cota de 16,97% din părțile comune și cota de 146/856 mp din teren aferent SAD 6 care face obiectul acțiunii de ieșire din indiviziune formulată în prezenta cauză, iar din extrasul de carte funciară, rezultă că proprietar asupra cotelor părți de 3/8 din imobilul supus ieșirii din indiviziune este S. R..
Astfel că fiind proprietara cotei indivize de 5/8 părți din întreg dreptul de proprietate asupra imobilului de mai sus prin cumpărare de la reclamanta H. M., și întrucât configurația imobilului care nu este comod partajabil în natură fără a afecta destinația și utilitatea economică a acestuia impune lichidarea stării de indiviziune prin atribuirea către intervenientă în natură a cotelor părți de 3/8 proprietatea Statului R. cu obligarea sa la plata unei sulte corespunzătoare, având în vedere și dispozițiile art. 728 Cod civil potrivit cărora „nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune(...)” precum și dispozițiile art. 34 din Legea nr. 7/1996, care legitimează demersul nostru procesual.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 49-56 Cod procedură civilă, art. 728 Cod civil, art. 34 din Legea nr. 7/1996.
La data de 07.10.2010, reclamanta H. M. a depus la dosar precizare prin care a arătat că prin contracte de vânzare cumpărare încheiate cu intervenienții P. A.-R. și P. L.-S. și . B. S.R.L. a înstrăinat imobilele aflate în proprietatea sa și nu mai are nici un interes în prezenta cauză. S-a mai arătat că solicită admiterea cererilor de intervenție promovate de intervenienții P. A.-R. și P. L.-S. și . B. S.R.L.
La termenul de judecată din 12.10.2010, intervenienții P. A.-R. și P. L.-S. au depus la dosar precizare la cererea de intervenție principală formulată prin care au arătat că înțeleg să solicite în contradictoriu cu S. R., sistarea indiviziunii doar asupra imobilelor apartamentul nr. 5 și SAD 8 întrucât potrivit extraselor C.F. actualizate cota de 3/8 parte din SAD 7 aparține în prezent intervenientei ..
Pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a invocat excepția lipsei calității procesual pasive, arătând că instituția nu a fost parte în raportul juridic dintre reclamantă și C.L.M.T., astfel că nu poate sta în fața instanței și răspunde pentru acte și fapte la care nu a luat parte. Mai mult reclamanta nici nu a făcut dovada că S. R. ar sta în litigiu ca subiect de drepturi și obligații în condițiile art. 25 din D.31/1954, și potrivit înscrisurilor depuse la dosar imobilele în litigiu sunt în proprietatea Statului R. prin C.L.M.T.
Intervenienta . a depus la dosar precizare la cererea de intervenție formulată prin care a arătat că renunță la petitele 1 și 3 din cererea de intervenție, arătând că își menține doar petitul 2 prin care solicită obligarea reclamantei la plata sumei de 136,196,25 lei reprezentând cota de 5/8 parte din investițiile efectuate, astfel cum s-a stabilit prin raportul de expertiză efectuat în cauză.
În motivare, s-a arătat că această renunțare este justificată prin acea că reclamanta și-a pierdut dreptul de proprietate asupra imobilului SAD 7 și prin cumpărarea cotei de 5/8 parte de la intervenienții P. A.-R. și P. L.-S., imobilul a revenit în proprietatea exclusivă a intervenientei .>
Cererea va fi menținută față de reclamantă cu privire la obligarea acesteia la plata sumei de 136,196,25 lei reprezentând cota de 5/8 parte din investițiile efectuate, în temeiul principiului îmbogățirii fără justă cauză. Intervenienta a arătat că în prețul vânzării cotei de 5/8 parte către intervenienții P. A.-R. și P. L.-S. s-a regăsit și investițiile efectuate de către farmacie la imobil în calitate de chiriaș, astfel că acesta a realizat o îmbogățire fără justă cauză, întrucât patrimoniul ei s-a mărit fără o justă cauză la momentul încasării prețului, iar patrimoniul societății a fost micșorat în acest timp prin efectuarea investițiilor iar prin cumpărarea cotei de la intervenienții P. A.-R. și P. L.-S., investițiile au fost din nou achitate, fiind incluse în prețul total de vânzare.
Instanța a administrat proba cu înscrisurile menționate și proba cu expertiza în specialitatea construcții, raportul de expertiză fiind întocmit de către expert tehnic judiciar in specialitate construcții Ing. Eugeniu B. ( filele 42-52, filele 236-243, filele 262-264).
Prin sentința civilă nr.3555/15.02.2011, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, a fost respinsă exceptia lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finantelor Publice,în reprezentarea Statului R..
A fost respinsă actiunea formulata de către reclamanta Hotrolani M., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice, Municipiul Timisoara și Consiliul Local al Municipiului Timisoara și Primar și cu intervenientii ., . și P. A. R. și P. L. S., ca urmare a pierderii calității procesuale active.
S-a luat act de renunțarea intervenientei . la judecarea petitelor 1 și 3 ale cererii de interventie.
Au fost admise în parte cererile de interventie formulate de intervenienții .,.,P. A. R. și P. L. S..
A fost admisă cererea reconventionala formulata de către pârâtul reclamant Consiliul Local al Municipiului Timisoara.
S-a constatat că masa bunurilor de împărțit se compune din imobilului apartament nr.5 situat în Timisoara,. nr.30,parter,înscris în CF nr._-C1-U1 nr.top._/VIII,SAD nr.6 înscris în CF nr._-C1-U2 Timisoara nr.top._/IX și SAD nr.8 înscris în CF nr._-C1-U4 Timisoara nr.top._/XI.
S-a constatat că S. R. detine cota de 3/8 din imobilele individualizate mai sus, intervenientii P. A. R. și P. L. S. detin cota de 5/8 din apartamentul nr.5 și SAD nr.8, intervenienta . detine cota de 5/8 din SAD nr.6 iar . detine întreg imobilul SAD nr.7.
S-a constatat ca valoarea de circulație a imobilului apartament nr.5 situat în Timisoara,. nr.30, parter, înscris în CF nr._-C1-U1 nr.top._/VIII este de 5170 EUR, a SAD nr.6 înscris în CF nr._-C1-U2 Timisoara nr.top._/IX este de 182.950 EUR și a SAD nr.8 înscris în CF nr._-C1-U4 Timisoara nr.top._/XI este de 231.414 EUR ,conform răspunsului la obiectiuni ce face parte din suplimentul la raportul de expertiză întocmit de domnul expert B. Eugeniu, raport ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
S-a dispus sistarea starii de indiviziune asupra apartamentului nr.5 prin atribuirea acestuia în natură în favoarea pârâtului reclamant S. R., a SAD nr.6 în favoarea intervenientei . și a SAD nr.8 în favoarea intervenientilor P. A. R. și P. L. S..
Au fost obligați intervenientii P. A. R. și P. L. S. la plata în favoarea pârâtului reclamant S. R. a sumei de 83.549 EUR, sau a contravalorii în lei a acestei sume la cursul BNR de la data plății efective, cu titlu de sultă.
A fost obligată intervenienta . la plata în favoarea pârâtului reclamant S. R. a sumei de 68.606,25 EUR, sau a contravalorii în lei a acestei sume la cursul BNR de la data plății efective, cu titlu de sultă.
A fost obligată pârâta HOTROLANI M. la plata în favoarea intervenientei . a sumei de 136.196,25 lei,cu titlu de contravaloare îmbunătățiri.
Au fost respinse restul pretențiilor formulate de către intervenienti ca neîntemeiate.
Au fost respinse ca neîntemeiate cererile formulate de către părți privind obligarea la plata cheltuielilor de judecata, în sensul că fiecare parte își va suporta propriile cheltuieli.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Prin dispoziția 3008 din 30.12.2008 emisă de Primarul Municipiului Timișoara, în baza legii 10/2001, reclamanta H. M. a devenit proprietara cotei de 5/8 parte din imobilele situate în Timișoara, .. 30, constând în apartamentul 5 înscris în C.F. nr._-C1-U1 Timișoara (provenit din conversia de pe hârtie a C.F. nr._ Timișoara), cu nr. top:_/VIII, situat în curte la parter, compus din 1 cameră, bucătărie, cămară alimente, cu cota de 1,34% din părțile comune și cota de 11/856 din teren aferent apartamentului; SAD nr. 6 înscris în C.F. nr._-C1-U2 Timișoara (provenit din conversia de pe hârtie a C.F. nr._ Timișoara), cu nr. top:_/IX, situat la parter, compus din 5 încăperi și 1 wc, cu cota de 16,97% din părțile comune și cota de 146/856 mp din teren aferent ; SAD nr. 7 înscris în C.F. nr._-C1-U3 Timișoara (provenit din conversia de pe hârtie a C.F. nr._ Timișoara), cu nr. top:_/X, situat la parter, compus din 11 încăperi și 1 wc, cu cota de 19,76% din părțile comune și cota de 169/856 mp din teren aferent și SAD 8 înscris în C.F. nr._-C1-U4 Timișoara (provenit din conversia de pe hârtie a C.F. nr._ Timișoara), cu nr. top.:_/XI, situat la parter, compus din 16 încăperi și 2 wc-uri, cu cota de 23,40% din părțile comune și cota de 200/856 mp din teren aferent, S. R. prin administrarea Sfatului Popular al Orașului Timișoara fiind proprietar asupra cotei de 3/8 parte din imobile la aceea dată.
Prin încheierea contractului de vânzare cumpărare 434/23.07.2009 între Municipiul Timisoara și intervenienta ., intervenienta a devenit proprietara cotei de 3/8 parte din imobilul SAD 7 înscris în C.F. nr._-C1-U3 Timișoara (provenit din conversia de pe hârtie a C.F. nr._ Timișoara), cu nr. top:_/X, situat la parter, compus din 11 încăperi și 1 wc, cu cota de 19,76% din părțile comune și cota de 169/856 mp din teren aferent.
Prin Contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3075/07.09.2010 la Biroul Notarilor Publici Asociați „R.” intervenienții P. A.-R. și P. L.-S. au dobândit cota indiviză de 5/8 părți din întreg dreptul de proprietate asupra imobilelor situate în Timișoara, .. 30, constând în apartamentul 5 înscris în C.F. nr._-C1-U1 Timișoara (provenit din conversia de pe hârtie a C.F. nr._ Timișoara), cu nr. top:_/VIII, situat în curte la parter, compus din 1 cameră, bucătărie, cămară alimente, cu cota de 1,34% din părțile comune și cota de 11/856 din teren aferent apartamentului; SAD nr. 7 înscris în C.F. nr._-C1-U3 Timișoara (provenit din conversia de pe hârtie a C.F. nr._ Timișoara), cu nr. top:_/X, situat la parter, compus din 11 încăperi și 1 wc, cu cota de 19,76% din părțile comune și cota de 169/856 mp din teren aferent și imobil înscris în C.F. nr._-C1-U4 Timișoara (provenit din conversia de pe hârtie a C.F. nr._ Timișoara), cu nr. top.:_/XI, constând în SAD 8 situat la parter, compus din 16 încăperi și 2 wc-uri, cu cota de 23,40% din părțile comune și cota de 200/856 mp din teren aferent, prin cumpărarea acestora de la reclamantă.
Prin Contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3072/07.09.2010 la Biroul Notarilor Publici Asociați „R.” intervenienta S.C. C. B. S.R.L a dobândit cota indiviză de 5/8 părți din întreg dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Timișoara, .. 30, parter, înscris în C.F. nr._- C1-U2 Timișoara (provenit din conversia de pe hârtie a C.F. nr._ Timișoara), cu nr. top:_/IX, constând în SAD 6 situat la parter, compus din 5 încăperi și 1 wc, cu cota de 16,97% din părțile comune și cota de 146/856 mp din teren aferent SAD 6.
La data de 27.10.2010 intervenienta . a încheiat cu intervenienții P. A.-R. și P. L.-S. contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3839/27.10.2010 la BNPA R. și a devenit astfel proprietara exclusivă a imobilului SAD 7 înscris în C.F. nr._-C1-U3 Timișoara (provenit din conversia de pe hârtie a C.F. nr._ Timișoara), cu nr. top:_/X, situat la parter, compus din 11 încăperi și 1 wc, cu cota de 19,76% din părțile comune și cota de 169/856 mp din teren aferent.
Conform art. 20 din Legea 215/2001, comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale, iar art. 21 din această lege prevede că unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, precum și faptul că în justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean.
Potrivit C.F.- ului susmenționat terenul în litigiu este în proprietatea tabulară a Statului R. în administrarea operativă a Sfatului Popular al Orașului Timișoara și din HCL Timișoara 474 /2006 se reține că acesta face parte din patrimoniul Municipiului Timișoara, fiind inclus în inventarul domeniului privat al municipiului așa cum susține prin întâmpinare chiar pârâtul Consiliul Local al Municipiul Timișoara ( filele 16-21).
Conform dispozițiilor art.12 alin.6 din Lg.213/1998 în litigiile privitoare la dreptul de concesiune, închiriere sau la dreptul de proprietate asupra bunurilor proprietate publică,concesionate sau închiriate, statul este reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, iar unitățile administrativ-teritoriale, de către consiliile județene, de Consiliul General al Municipiului București sau de consiliile locale, care dau mandat scris, în fiecare caz, președintelui consiliului județean sau primarului,care,la rândul său poate desemna un alt funcționar de stat sau un avocat care să-l reprezinte în fața instanței.
În speță instanta retine că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu rezultă cu certitudine natura bunurilor proprietate a Statului R. astfel încât se impune judecarea cauzei si în contradictoriu cu intimatul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE în reprezentarea STATULUI R..
Având în vedere că la data pronunțării aceste hotărârii, reclamanta nu mai deținea în proprietate imobilele în litigiu și obiectul cererii principale, instanța apreciază întemeiată excepția lipsei calității procesual activă a reclamantei, în baza art. 137 alin. 1 C.proc.civ. s-a admis și în consecință a fost respinsă acțiunea principală ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
La termenul de judecată din 23.11.2010, intervenienta . a depus la dosar cerere de renunțare la judecarea petitelor 1 și 3 din cererea de intervenție formulată.
F. de conținutul dispozițiilor art. 246 al.1 si 2 C.proc.civ., aplicabile și la cererile de intervenție, potrivit cărora reclamantul poate sa renunțe oricând la judecată, instanța a luat act de actul de dispoziție al acestei interveniente cu privire la petitele având ca obiect sistarea stării de indiviziune asupra imobilului SAD 7, înscris in C.F. 406798C1-U3 Top_/X prin atribuirea acestuia in natura in cota de 1/1 parte cu plata către reclamanta a unei sulte corespunzătoare cotei sale de proprietate și inscrierea in C.F. a dreptului de proprietate al intervenientei in cota de 1/1 parte asupra acestui imobil.
Referitor la cererile de intervenție formulate, instanta a reținut că, în condițiile art. 728 C.civ., nimeni nu poate fi obligat sa rămână în stare de indiviziune, iar potrivit art. 673 ind. 5 C.proc.civ. dacă părțile nu se învoiesc, instanța va stabili bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia și creanțele născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii față de alți urmând ca în conformitate cu dispozițiile art. 673 ind. 9 să țină cont la formarea și atribuirea loturilor, după caz, de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.
Totodată potrivit art. 673 ind. 9 C.proc.civ. în cazul în care împărțeala în natură a unui bun nu este posibilă sau ar cauza o scădere importantă a valorii acestuia, ori i-ar modifica în mod păgubitor destinația economică, la cererea unuia dintre coproprietari, instanța, îi poate atribui întregul bun, iar dacă mai mulți coproprietari cer să li se atribuie bunul, instanța va ține seama de criteriile prevăzute la art. 673^9. .
Potrivit raportului de expertiza tehnica judiciara ( filele 42-52) întocmit de către expert tehnic judiciar in specialitate construcții Ing. Eugeniu B. apartamentul nr. 5 are valoarea de circulație de 8100 Euro; SAD 6 are valoarea de circulație de 293.250 euro SAD 7 are valoarea de circulație de 311.425 Euro si SAD 8 are valoarea de circulație de 363.965 Euro. Totodată potrivit concluziilor expertului din suplimentul la raportul de expertiza (filele 236-243) valoarea îmbunătățirilor si a investițiilor efectuate de intervenienta S.C. F. C. se ridica la suma de 221.270 lei respectiv 56.685 euro. Prin răspunsul la obiecțiunile părților (262-264) expertul a aratat ca la data de 06.04.2010 valorile de circulație a imobilelor se ridica la 5170 euro pentru apartamentul nr. 5; la suma de 182.950 euro SAD 6; la suma de 189.641 euro SAD 7; si suma de 231.414 pentru SAD 8.
F. de acestea, instanta a admis în parte cererile de intervenție formulate de intervenienții ., ., P. A. R. și P. L. S. si va admite cererea reconvenționala formulata de către pârâtul reclamant CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI TIMISOARA.
Instanta a constatat că masa bunurilor de împărțit se compune din imobilului apartament nr.5 situat în Timisoara,. nr.30, parter, înscris în CF nr._-C1-U1 nr.top._/VIII,SAD nr.6 înscris în CF nr._-C1-U2 Timisoara nr.top._/IX și SAD nr.8 înscris în CF nr._-C1-U4 Timisoara nr.top._/XI.
S-a constatat că S. R. deține cota de 3/8 din imobilele individualizate mai sus, intervenienții P. A. R. și P. L. S. dețin cota de 5/8 din apartamentul nr.5 și SAD nr.8, intervenienta . deține cota de 5/8 din SAD nr.6, iar . deține întreg imobilul SAD nr.7.
Instanta a constatat ca valoarea de circulație a imobilului apartament nr.5 situat în Timisoara, . nr.30, parter, înscris în CF nr._-C1-U1 nr.top._/VIII este de 5170 EUR, a SAD nr.6 înscris în CF nr._-C1-U2 Timisoara nr.top._/IX este de 182.950 EUR și a SAD nr.8 înscris în CF nr._-C1-U4 Timisoara nr.top._/XI este de 231.414 EUR,conform răspunsului la obiecțiuni ce face parte din suplimentul la raportul de expertiză întocmit de domnul expert B. Eugeniu, raport ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanta, fata de principiul împărțirii în natură a bunurilor a dispus sistarea stării de indiviziune asupra apartamentului nr.5 prin atribuirea acestuia în natură în favoarea pârâtului reclamant S. R., a SAD nr.6 în favoarea intervenientei . și a SAD nr.8 în favoarea intervenienților P. A. R. și P. L. S., urmând a obliga intervenienții P. A. R. și P. L. S. la plata în favoarea pârâtului reclamant S. R. a sumei de 83.549 EUR,sau a contravalorii în lei a acestei sume la cursul BNR de la data plății efective, cu titlu de sultă.
Instanta a obligat intervenienta . la plata în favoarea pârâtului reclamant S. R. a sumei de 68.606,25 EUR, sau a contravalorii în lei a acestei sume la cursul BNR de la data plății efective, cu titlu de sultă.
Instanta a mai reținut că intervenienta . a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 136,196,25 lei reprezentând cota de 5/8 parte din investițiile efectuate la imobilul SAD 7 în perioada de 17 ani cât acest imobil a fost închiriat de la S. R. și ulterior de la reclamantă, invocând îmbogățirea reclamantei fără justă cauză. Se constata că,într-adevăr expertul a stabilit că suma îmbunătățirilor aduse imobilului SAD nr.7 se ridică la suma de 221.270 lei, 5/8 fiind cuantumul solicitat prin cererea de intervenție.
Instanța a considerat că sunt îndeplinite condițiile îmbogățirii fără justa cauză, existând o creștere a patrimoniului pârâtei HOTROLANI M. si o micșorare corespunzătoare a patrimoniului intervenientei, fără cauză legitimă. Nu se contesta că cea care a procedat la efectuarea îmbunătățirilor este intervenienta, fost chiriaș al SAD nr.7, îmbunătățiri constatate prin expertiză si cu privire la care expertul a precizat că au fost făcute exclusiv cu titlu de cheltuieli necesare si utile.
F. de acestea, instanta a obligat pârâta HOTROLANI M. la plata în favoarea intervenientei . a sumei de 136.196,25 lei,cu titlu de contravaloare îmbunătățiri.
In ceea ce privește cererea de împărțire a SAD nr.7, instanta a constatat că toate petitele cuprinse în cererile părților referitoare la acest aspect au rămas fără obiect ca urmare a dobândirii în proprietate exclusivă de către intervenienta .,a acestui spațiu, după cum s-a aratat mai sus.
Instanta a respins restul pretențiilor formulate de către intervenienți ca neîntemeiate (privitoare la atribuirea apartamentului nr.5 de către intervenienții P. A. R. și P. L. S.,după cum s-a aratat mai sus, privitoare la respingerea cererii principale ca rămasă fără obiect si nu ca lipsita de calitate procesuala activă, la fel conform celor menționate).
F. de dispozițiile art.276 C.proc.civ.,având în vedere soluția de admitere în parte a cererilor si faptul că sistarea coproprietății profită tuturor părților, instanta a respins ca neîntemeiate cererile formulate de către acestea privind obligarea la plata cheltuielilor de judecata,în sensul că fiecare parte își va suporta propriile cheltuieli
Împotriva sentinței civile nr.3555/15.02.2011, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, au declarat apel intervenienții P. A.-R. si P. L.-S., solicitând admiterea apelului; schimbarea în parte a hotărârii apelate în sensul lichidării stării de indiviziune asupra imobilului situat în Timișoara, .. 30, parter, înscris în C.F. nr._-C1-U1 Timișoara (provenit din conversia de pe hârtie a C.F. nr._ Timișoara), cu nr. top:_/VIII, constând în apartamentul nr. 5, prin atribuirea către subsemnații în natură a cotelor părți de 3/8 proprietatea Statului R., cu obligarea subsemnaților la plata sultei corespunzătoare către S. R. și întabularea dreptului nostru de proprietate în Cartea funciară aferentă asupra cotelor de 3/8 din imobilele constând în apartamentul nr. 5 și SAD 8 cu titlu de ieșire din indiviziune.
In motivare, au aratat că, au solicitat instanței de judecată prin cererea de intervenție principală formulată și precizată în contradictoriu cu pârâții lichidarea stării de indiviziune asupra imobilelor constând în imobilul înscris în C.F. nr._-Cl-Ul Timișoara(provenit din conversia de pe hârtie a C.F. nr._ Timișoara), cu nr. top:_/VIII, constând în apartamentul nr. 5 situat în curte la parter, compus din 1 cameră, bucătărie, cămară alimente, cu cota de 1,34% din părțile comune și cota de 11/856 din teren aferent apartamentului; și imobilul înscris în C.F. nr._-C1-U4 Timișoara (provenit din conversia de pe hârtie a C.F. nr._ Timișoara), cu nr. top.:_/XI, constând în SAD 8 situat la parter, compus din 16 încăperi și 2 wc-uri, cu cota de 23,40% din părțile comune și cota de 200/856 mp din teren aferent SAD 8.
Au solicitat astfel să se dispună atribuirea către ei în natură a cotelor părți de 3/8 proprietatea Statului român din imobilele constând în apartamentul nr. 5 și SAD 8, obligarea noastră la plata unei sulte către S. R. corespunzătoare cotelor de 3/8 din dreptul de proprietate asuora imobilelor și întabularea dreptului nostru de proprietate în cărțile funciare aferente.
Au arătat că prin Contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3075/07.09.2010 la Biroul Notarilor Publici Asociați „R." au dobândit cota indiviză de 5/8 părți din întreg dreptul de proprietate asupra imobilelor identificate mai sus și că delimitarea cotelor indivize aparținând subsemnaților și cele aparținând pârâtului S. R., configurația imobilelor care nu sunt comod partajabile în natură fără a afecta destinația și utilitatea economică a acestora impun în opinia noastră lichidarea stării de indiviziune prin atribuirea către în natură a cotelor părți de 3/8 proprietatea Statului R. cu obligarea la plata unei sulte corespunzătoare.
Instanța a admis cererea lor doar în sensul atribuirii în natură către apelanti a imobilului constând în SAD 8, apartamentul nr. 5 fiind atribuit pârâtului-reclamant reconvențional S. R. prin CLMT Timișoara în mod netemeinic și nelegal.
Astfel, din considerentele hotărârii, rezultă că instanța a reținut aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 673 indice 9 Cod procedură civilă care dispun că la formarea și atribuirea loturilor se va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăreia.
Cu toate că la termenul de judecată din data de 25.01.2011 la care au avut loc dezbaterile pârâtul S. R. și-a exprimat opțiunea prin concluziile orale depuse prin reprezentantul său, de a le fi atribuit apelanților ambele imobile în natură și de a fi obligați la plata sultelor corespunzătoare, fapt ce echivalează cu acordul părților în sensul art. 673 indice 9 Cod procedură civilă, instanța nu a ținut cont de aceasta la lichidarea stării de indiviziune asupra imobilului apartament nr. 5.
Dacă părțile ajung la înțelegere cu privire la împărțirea bunurilor, instanța va hotărî potrivit învoielii lor, or, prin atribuirea imobilului în natură pârâtului S. R., instanța a încălcat voința părților, care, în materia partajului judiciar trebuie să primeze față de celelalte criterii de împărțire, așa încât hotărârea apelată este netemeinică și nelegală cu privire la soluționarea acestui petit.
Mai mult, din Extrasul de carte funciară nr._-C1-U1 Timișoara(provenit din conversia de pe hârtie a C.F. nr._ Timișoara), cu nr. top:_/VIII rezultă că apartamentul nr. 5 este cuprins în Ansamblul U. IV, poziția 70, Cod TM-II-a-B-_ în lista Monumentelor Istorice-2004, astfel că, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice republicată, actele de a înstrăinare a acestui imobil vor putea fi încheiate cu respectarea dreptului de preemțiune al Statului R..
La nivel județean, Ministerul Culturii și cultelor este reprezentat de Direcția pentru cultură, culte și patrimoniul cultural național a județului T. care, în virtutea atribuțiilor conferite de lege, este instituția care își exprimă opțiunea cu privire la exercitarea dreptului de preemțiune al Statului în cazul înstrăinării imobilelor ce constituie monumente istorice .
Anterior momentului înstrăinării cotei de 5/8 din dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 5 de către reclamanta H. M. prin Contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3075/07.09.2010 la Biroul Notarilor Publici Asociați „R.", pârâtul S. R. și-a exprimat opțiunea de a nu exercita dreptul de preemțiune la cumpărarea cotei de 5/8 din dreptul de proprietate asupra imobilului, mai mult, prin HCL nr.294/29.07.2010 Consiliul Local al Municipiului Timișoara nu si-a exercitat dreptul de preemțiune privind cumpărarea cotei părți de 5/8 din apartamentul nr.5.
Această opțiune de a nu cumpăra cota de 5/8 din dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 5 echivalează cu renunțarea la solicitarea de atribuire în natură a bunului din procedura împărțelii judiciare aflate în curs pe rolul Judecătoriei Timișoara la data exprimării opțiunii.
De asemenea, au criticat sentința apelată pentru nesoluționarea petitului privind înscrierea dreptului de proprietate asupra cotei de 3/8 din dreptul de proprietate asupra imobilelor în cărțile funciare aferente.
Instanța a arătat în considerentele hotărârii apelate că respinge restul pretențiilor formulate ca neîntemeiate (privitoare la atribuirea apatamentului nr. 5 către apelanti, privitoare la respingerea cererii principale) nefăcând nicio referire la petitul privind înscrierea dreptului de proprietate asupra cotei de 3/8 din dreptul de proprietate asupra imobilelor în cărțile funciare aferente, fapt ce echivalează cu nepronunțarea asupra unui lucru cerut.
In drept, art. 282 și urm. Cod procedură civilă.
Pârâtul intimat DGFP Timis a formulat întâmpinare la apelul formulat de intervenientii P. A.-R. si P. L.-S., aratand că nu se opun ieșirii din indiviziune, in situația in care apelații sunt de acord cu plata unei sulte către S. R. prin MFP, cu condiția ca sulta cuvenita Statului R. sa fie calculata in funcție de valoarea de circulație a imobilului, motiv pentru care considera ca se impune efectuarea unei expertize tehnice judiciare imobiliare, cu privire la imobilul in speța.
Prin apelul declarat de reclamanta H. M. s-a solicitat admiterea apelului, modificarea in parte a sentinței atacate si pe fond respingerea cererii reconventionale.
In motivare, a aratat că sentința apelată este netemeinică și nelegală deoarece instanța a admis cu foarte multă ușurință pretențiile intervenientei, interpretând în mod greșit natura juridică a îmbunătățirilor efectuate de aceasta.
Așa cum a arătat și în fața instanței de fond, pretențiile intrevenientei sunt neîntemeiate deoarece nu suntem în situația îmbogățirii fără justă cauză, având în vedere faptul că nu a beneficiat de investițiile realizate de F. C. care au fost efectuate atât fără știrea, cât și fără acordul sau.
Cea mai mare parte a lucrărilor de amenajare au fost efectuate în scopul măririi profitului comercial al intervenientei, nefiind necesare și nici utile imobilului.
Astfel, intervenienta a realizat un planșeu interior accesibil printr-o scară interioară, planșeu pe care s-au amenajat încăperi pentru birouri destinate conducerii și personalului administrativ al farmaciei. Această lucrare nu era nici necesară și nici utilă, fiind menită să ducă doar la sporirea confortului societății și să asigure mărirea profitului comercial, fiind destinată activității de comerț și optimizării spațiului comercial.
In acest context, singura care s-a îmbogățit a fost intervenienta, care si-a procurat pe această cale un spațiu comercial mai mare, ceea ce a dus implicit la mărirea profitului acesteia, profit de care reclamanta nu a beneficiat în niciun mod.
Aceeași situație se circumscrie și investiției denumite „extindere spațiu de vânzare la parter și reconsiderare spațiului existent", investiții care în egală măsură cu cele menționare anterior, au asigurat „îmbogățirea" intervenientei, ducând tot la creșterea profitului comercial.
În ceea ce privește lucrările de refacere a trotuarului exterior din fața unității, lucrarea respectivă trebuia efectuată de societatea care a realizat efectiv lucrările de reparații, nefiind justificată suportarea lor de către reclamanta, indiferent de faptul că intervenienta le-a suportat, trotuarul constituind domeniu public al statului.
Așa cum a arătat și pe parcursul judecății în primă instanță, toate lucrările efectuate de către intervenienta, nu numai cele menționate mai sus, au avut destinația îmbunătățirii activității comerciale, a măririi profitului, servind activității de comerț desfășurate de către aceasta; în aceste condiții, intervenienta fiind singura care a beneficiat și beneficiază de ele, prin dobândirea unui profit mai mare, nu poate fi obligată la plata contravalorii lor, fiind imoral și injust să suporte contravaloarea unor cheltuieli destinate unor îmbunătățiri care nu i-au profitat.
Instanța de fond a apreciat greșit că toate lucrările efectuate au natura juridică a unor îmbunătățiri necesare și utile și în mod neîntemeiat a valorificat concluzia expertului cu privire la acestea, atributul calificării acestora fiind de fapt o prerogativă a instanței, care pe baza probatoriului și dispozițiilor legale în vigoare trebuie să asigure o aplicare corectă a legii.
Spațiul din discuție a funcționat ca si spațiu comercial și anterior efectuării lucrărilor realizate de către intervenienta, iar acestea au devenit utile și necesare doar din perspectiva activității comerciale desfășurate de către intervenienta, care și-a optimizat pe această cale activitatea.
Este evident că activitatea FARMACIEI C. se putea desfășura și fără construirea planșeului destinat amenajării de birouri, însă în această situație, societatea ar fi fost nevoită să-și asigure un alt spațiu administrativ, în altă locație, cu cheltuieli suplimentare, pe care evident nu i le-ar fi putut imputa.
Aceeași este și situația spatiului de vânzare, care a fost extins pentru optimizarea și sporirea confortului comerciantului, căruia modificările intervenit i-au adus sporirea clientelei și îmbunătățirea imaginii sale profesionale, ducând efectiv la sporirea confortului „personal", acest atribut trebuind a fi interpretat cu sensul de exclusivitate, respectiv că a generat doar o mărire a profitului său, direct în patrimoniul persoanei juridice și indirect în patrimoniul asociaților.
In aceste condiții, cheltuielile efectuate de F. C. au natura unor cheltuieli voluptuorii și nicidecum necesare și utile, iar pe cale de consecință ele trebuie să fie suportate de cel care le-a generat și nicidecum, de reclamanta, care nu s-a îmbogățit fără justă cauză prin realizarea lor.
Este evident că la baza pretențiilor formulate de către intervenienta stau alte rațiuni de ordin economic, mai mult sau mai puțin transparente, iar acest lucru se poate observa din compararea prețurilor de vânzare dintre contractul încheiat între reclamanta și cumpărătorii cotelor de 5/8 a SAD- urilor 7 și 8 și prețul din contractul încheiat între aceiași cumpărători și intervenienta.
Astfel, dacă primul contract, care a avut ca obiect vânzarea cotelor pentru 2 spații a avut ca preț suma de 200.000 Euro, cel de-al doilea, care a avut ca obiect doar cota de 5/8 din SAD 7, a avut ca preț suma de 320. 000 Euro.
Diferența mare dintre prețul plătit de intervenientă și cel plătit de foștii proprietari subsemnatei, nu justifică însă păgubirea subsemnatei, în condițiile în care singura care s-a îmbogățit au fost intervenienta, ca urmare a îmbunătățirilor efectuate și intervenienții P., care după cumpărare au revândut imobilul cu un preț de 3 ori mai mare.
Dacă încercarea intervenientei de a mai recupera „ceva" din prețul plătit ar avea o explicație mercantilă, ea nu poate fi susținută însă prin considerente de ordin juridic, deoarece singura păgubită din această „afacere" ar fi aceasta, care ar rămâne cu mult mai puțin din prețul de 200.000 Euro, încasat inițial pentru vânzarea cotelor de 5/8 din Sad 7 ȘI 8, iar aceasta nu reprezintă în niciun caz o îmbogățire fără justă cauză.
Intervenienta S.C. F. C. S.R.L. a formulat întâmpinare la apelul declarat in cauza de reclamanta H. M., solicitand respingerea acestuia ca nefondat, cu cheltuieli de judecata.
Prima critica adusa hotărârii primei instanțe vizează pretinsa neintrunire a condițiilor imbogatirii fara justa cauza, motivata de considerentul ca reclamanta apelanta nu ar fi beneficiat de investițiile realizate de societate, iar acestea ar fi fost efectuate fara știrea si acordul acesteia.
Aceste afirmații nu sunt in măsura sa conducă la schimbarea hotărârii.
In primul rand, realizarea investițiilor si amenajărilor in SAD 7 in care societatea își desfășoară activitatea de farmacie cu începere din anul 1992 nu putea fi supusa aprobării si acordului reclamantei H. M., intrucat, întregul imobil s-a aflat in proprietatea exclusiva a Statului roman pana in anul 2009, anul retrocedării către reclamanta a cotei de 5/8. In acest context, nu a fost posibila consultarea reclamantei fata de execuția lucrărilor de amenajare, întrucât aceasta nu deținea nicio calitate la acea data, raportat la imobilul in discuție.
Aceste investiții au fost efectuate in calitatea sa inițiala de chiriaș al Statului roman, timp de 17 ani de folosința neîntrerupta, având acordul proprietarului imobilului, S. roman, exercitat prin Primăria municipiului Timișoara si respectiv RA Urbis.
Astfel, principala investiție efectuata, privitoare la extinderea suprafeței spațiului comercial de la 257,78 mp (existenți in 1996 ) la 319,69 mp( rezultați in 1999), a fost recunoscuta si acceptata de proprietarul imobilului prin cele doua contracte de inchiriere incheiate in mod succesiv, respectiv nr.1854/01.11.1996 si nr. 791/09.09.1999.
Contractul de inchiriere nr. 1854/01.11.1996 incheiat cu RA Urbis retine obiectul contractului ca fiind format din 8 încăperi, cu o suprafața totala de 257, 78 mp, raportat la care, in cuprinsul fisei de calcul a fost achitata si chiria.
Următorul contract de inchiriere nr. 791/1999 incheiat cu Primăria Municipiului Timișoara retine obiectul contractului adaptat la noua forma pe care o avea imobilului in urma extinderii spațiului, astfel incat numărul încăperilor se majorează de la 8 la 12, iar suprafața totala se majorează de la 257,78 mp la 319,69 mp, in urma realizării planseului interior care a acordat o alta funcționalitate spațiului prin crearea de spatii suplimentare.
Aceasta imbunatatire a funcționalității spațiului prin lucrările de construcție a fost acceptata de Primăria Timișoara cu ocazia încheierii contractului de inchiriere nr. 791/1999, care retine o chirie majorata raportat la noua suprafața comerciala.
Efectul juridic al evidențierii in contract a noii structuri a spațiului comercial este acela ca proprietarul a acceptat si a recunoscut investiția efectuata de societatea noastră in calitate de chiriaș, fapt care s-a reflectat in perceperea unei chirii majorate de la 496.145 lei (la nivelul anului 1996 ) la 615.035 lei (la nivelul anului 1999).
Critica privitoare la pretinsul caracter voluptoriu al cheltuielilor efectuate de societatea noastre este nefondata.
Prin executarea proiectului nr. 88/1996 întocmit in condiții legale de ., SAD 7 din imobil, deținut de societate a fost supus următoarelor lucrări de investiție: executarea planseului interior accesibil prin scara interioara, pe care s-au amenajat 51,20 mp birouri cu consecința extinderii spațiului de vânzare de la parter, inlocuirea tamplariei interioare si exterioare, inlocuirea încălzirii cu sobe, cu sistemul de incalzire centrala prin montarea de calorifere si racordarea la rețeaua de termoficare, refacerea instalațiilor electrice, refacerea instalațiilor sanitare cu montare de obiecte si armaturi noi, reconditionare si inlocuire pardoseli, refacere finisaje interioare, reamenajarea subsolului, refacerea trotuarului exterior din fata farmaciei, racordul la gaze naturale si instalații interioare.
Toate aceste amenajări au fost constatate de dl expert Eugeniu Banut si individualizate si evaluate in suplimentul la raportul de expertiza la dosar la 04.01.2010.
Toate aceste amenajări au fost absolut necesare si utile, in condițiile in care, conform consemnărilor expertului, anterior efectuării lor, condițiile de finisaje, dotări si confort erau reduse (incalzirea se realiza cu sobe de teracota cu combustibil solid, iar instalațiile sanitare si electrice erau depășite fizic si moral).-pag 3 din suplimentul la raportul de expertiza.
Niciuna din aceste cheltuieli nu a depășit nivelul unui confort decent si civilizat, menit sa asigure desfășurarea in condiții corespunzătoare a activității de farmacie, astfel incat sa intre in sfera cheluielilor voluptorii.
Mai mult, aceste condiții pe care le apreciază ca fiind chiar minimale ca insemnatate si valoare pentru un spațiu comercial, trebuiau asigurate pentru a face posibila autorizarea unității farmaceutice in conformitate cu Normele de aplicare a legii nr. 266/2008 privind farmaciile, insa el ar fi fost una din condițiile autorizării oricărei alte activități comerciale care s-ar fi putut desfășura.
In privința investiției constând in crearea spațiului suplimentar de 61,91 mp prin realizarea planșeului interior la cota+2,275 m accesibil printr-o scara interioara, acesta a adus un spor de valoare considerabil spațiului, indiferent de natura activității pe care acest spațiu urma sa o deservească. Acesta a permis mutarea spatiilor de birouri care inițial se aflau la parter si extinderea spațiului de vânzare aflat la parter, precum si câștigarea unui spațiu suplimentar la etaj care este apt sa dobândească orice destinație in acest moment.
Reconsiderarea in acest mod a funcționalității spațiului a atras dupa sine in mod indubitabil creșterea valorii de circulație a SAD 7, aspect care a determinat implicit si perceperea unei chirii majorate de către Primăria Timișoara începând cu anul 1999, astfel cum rezulta din fisa de calcul a chiriei.
In ceea ce privește lucrarea de refacere a trotuarului exterior din fata farmaciei, aceasta lucrare a fost una absolut necesara, ea incadrandu-se in cheltuielile de conservare a imobilului, a căror necesitate a fost impusa in scopul prevenirii unor pagube viitoare. In zona Pieței Iosefin ( unde se afla imobilul in discuție) s-au desfășurat timp de 7 ani lucrări de modernizare si reabilitare ,inclusiv lucrări stradale capitale. In toata aceasta perioada, a existat riscul infiltrării apei la fundația imobilului, fapt care ar fi condus la degradarea acestuia si necesitatea efectuării de reparații suplimentare. Pentru a împiedica aceasta infiltrare a apei s-a impus executarea lucrării de refacere a trotuarului pe cheltuiala societății ,tocmai in scopul conservării fundației construcției. Mai mult, aceasta era o obligație contractuala, asumata prin art8 lit e din contractul de închiriere nr. 791/1999.
Îmbogățirea fara justa cauza a reclamantei s-a produs in mod indubitabil prin aceea ca la momentul instrainarii cotei de 5/8 din SAD 7 către intervenientii P. A. R. si P. L. S., reclamanta a vândut un bun a cărui valoare a fost sporita prin investițiile si îmbunătățirile aduse de societate, prețul de vanzare-cumparare fiind raportat la noua valoare de circulație rezultata in urma acestor imbunatatiri.
Corespunzător măririi patrimoniului reclamantei, in calitatea sa de vânzătoare, prin incasarea prețului astfel majorat, a existat micșorarea patrimoniului societatii, afectat de contravaloarea acestor investiții, stabilite la valoarea de 136.196,25 Iei.
Nu prezintă nicio relevanta faptul ca numai societatea a exercitat folosința faptica a spațiului si a beneficiat in mod fizic de aceste imbunatatiri, intrucat in discuție este beneficiul patrimonial adus proprietarului imobilului, beneficiu care a fost chiar unul real si concret in contextul vânzării pe care reclamanta a consimtit-o in timpul judecării cauzei.
De asemenea, nu prezintă nicio relevanta in apărarea reclamantei, nici faptul ca aceeași cota de 5/8 a fost ulterior cumpărata de societate de la intervenientii cumpărători P., insa la un alt pret, mai mare decât acela incasat de reclamanta, intrucat prețul este un element al contractului, negociat de parti in funcție de criteriile si interesele fiecăruia pe o piața libera.
In realitate, daca a existat o parte păgubita, aceasta a fost cu siguranța societatea care, dupa ce: o data a suportat costul efectuării investiției in anii 1998-1999, apoi a achitat Statului roman o chirie majorata, corespunzător spatiilor nou create, nebeneficiind insa de nicio deducere corespunzătoare; in final, a suportat pentru a doua oara contravaloarea integrala a acestor investiții, cuprinse de aceasta data in prețul de vanzare-cumparare pe care ea insasi l-a achitat, atunci cand a cumpărat cota de 3/8 de la S. roman si respectiv cota de 5/8 de la intervenientii P..
Intampinarea nu a fost motivata in drept.
In apel nu au fost administrate probe noi.
Apelurile sunt fondate.
Procedand la analiza motivelor de apel, a dispozitiilor legale incidente, a sustinerilor partilor si a sentintei civile ce face obiectul controlului judiciar pendinte, instanta urmeaza a admite apelurile formulate in cauza, pentru considerentele ce succed:
In raport de cota majoritara din dreptul de proprietate asupra apartamentului 5 si de achiesarea Statului roman, prin intampinarile formulate, la cererea intervenientilor apelanti de atribuire catre domniile lor in urma partajului a acestui apartament prin raportare la valoarea stabilita prin lucrarea de specialitate efectuata in prima instanta, in temeiul art.674 ind.4 alin.2 si art.674 ind.9 C.proc.civ., tribunalul apreciaza ca intemeiata cererea acestor parti litigante in ce priveste modalitatea de partajare, urmand a o admite ca atare, cu obligarea domniilor lor, in temeiul art.673 ind.10 C.proc.civ., la plata unei sulte in suma de 3037,50 Euro in valoarea in lei de la data platii, echivalentul cotei de 3/8 a Statului R. din valoarea totala de 8100 Euro.
Corespunde adevarului ca prima instanta a omis a se pronunta asupra petitului accesoriu cu obiect intabulare drept de proprietate in urma partajului, insa tribunalul apreciaza ca acesta situatie nu echivaleaza cu necercetarea fondului in sensul art.297 C.proc.civ. si ca nu se impune desfiintarea cu trimitere pentru solutionarea acestui petit, in conditiile in care atribuirea apartamentului nr.5 catre intervenienti s-a facut doar in prezenta cale de atac, iar pronuntarea in apel asupra acestei cereri nu este de natura a prejudicia pe niciuna dintre partile litigante, tinand cont ca singura parte interesata, statul roman, si-a dat acordul cu privire la modalitatea de partajare.
Si apelul reclamantei se priveste ca intemeiat, intrucat acordarea contravalorii imbunatatirilor realizate de societatea comerciala intervenienta, in calitatea sa anterioara de chiriasa a SAD 7, in temeiul imbogatirii fara justa cauza, nu se justifica.
In primul rand ca, prin raportare la situatia fapt a imobilului – imobil preluat de statul roman, inchiriat intervenientei, apoi restituit in temeiul legilor de reparatie reclamantei – dreptul la despagubiri pentru sporul de valoare adus imobilelor restituite este recunoscut exclusiv chiriasilor persoanelor fizice, prin raportare la dispozitiile art.48 din Legea nr.10/2001, republicata, cu modificarile ulterioare coroborate cu ale art.9 din Legea nr.112/1995.
Societatile comerciale, beneficiare ale unui astfel de contract de inchiriere si care au efectuat imbunatatirile exclusiv cu acordul statului roman si in vederea desfasurarii activitatii comerciale orientata spre obtinerea unui profit nu sunt indreptatiti la despagubiri nici in temeiul imbogatirii fara justa cauza, asumandu-si, in calitatea lor de comercianti, riscul unei pierderi, ca un corolar al sansei unui castig pecuniar urmare a investitiilor efectuate.
Este de observat ca societatea comerciala a beneficiat neintrerupt de imbunatatirile aduse in calitate de detentor precar si, in cele din urma, prin efectul vanzarilor succesive, le-a si dobandit in patrimoniu, insa sustine ca a fost prejudiciata tocmai prin plata unui pret mare pentru achizitionarea imobilului, in timp ce reclamanta a realizat un profit in urma vanzarii la un pret, de asemeneamare, gratie tocmai imbunatatirilor, in conceptia societatii.
Este susceptibil de reparat exclusiv prejudiciul cert, iar in speta este imposibil de determinat cu certitudine daca si in ce masura investitiile in cauza au determinat o crestere a pretului de vanzare a imobilului de la reclamanta la intervenientii P. si, subsecvent, de la acestia din urma la societatea comerciala, in conditiile in care acesta din urma este determinat prin raportul cerere/oferta de pe piata imobiliara, ca si de negocierile concrete purtate intre parti pentru perfectarea vanzarii.
Pentru toate considerentele evocate, potrivit art.296 C.proc.civ. si in temeiul dispozitiilor legale iterate, tribunalul va admite apelurile formulate si va proceda la schimbarea in parte a sentintei apelate, in sensul atribuirii catre intervenientii P. a apartamentului 5 cu obligarea lor, la plata unei sulte in suma de 1938,75 Euro in valoarea in lei de la data platii, echivalentul cotei de 3/8 a Statului R. din valoarea totala de 5170 Euro si al dispunerii, in temeiul art.20 din Legea nr.7/1996, intabularea dreptului de proprietate asupra imobilelor atribuite cu titlu sistare stare de indiviziune si, respectiv, in sensul respingerii cererii reconventionale formulata de .; va mentine in rest dispozitiile sentintei apelate.
In temeiul art.274 C.proc.civ., in raport de culpa procesuala a intervenientei S.C. F. C. S.R.L., tribunalul va respinge cererea acestei parti cu obiect cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile formulate de către apelanta-reclamanta H. M., cu domiciliul procedural ales la SCPA A. R. D. și A. L. din Timișoara P-ța Unirii nr. 3, județul T. și apelanții intervenienți P. A.-R. și P. L. - S., ambii cu domiciliul în Timișoara .. 4, . și domiciliul procedural ales la SCPA P. și Asociații din Timișoara .. 3A, ., împotriva sentinței civile nr. 3555/2011 pronuntată de Judecătoria Timsoara în contradictoriu cu intimatii S. R. PRIN CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI TIMIȘOARA cu sediul în Timișoara . nr. 1, județul T. și S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București . sector 5 și intervenientii ., ., cu sediul în Dumbrăvița .. 87 A județul T. și sediul procedural ales la SCPA P. și Asociații din Timișoara .. 3A, . .
Schimba in parte sentinta apelata, in sensul ca:
Atribuie catre intervenientii P. A.-R. și P. L. - S. apartamentul 5 situat în Timisoara,. nr.30, parter, înscris în CF nr._-C1-U1 nr.top._/VIII,cu obligarea lor la plata unei sulte in suma de 1938,75 Euro in valoarea in lei de la data platii catre S. R..
Dispune intabularea dreptului de proprietate, in cota de 3/8 parte, in favoarea intervenientilor asupra imobilelor atribuite, cu titlu sistare stare de indiviziune.
Respinge cererea reconventionala formulata de . impotriva reclamantei, ca nefondata.
Mentine in rest dispozitiile sentintei apelate.
Respinge cererea acestei intervenientei . cu obiect cheltuieli de judecata.
Definitiva.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 ianuarie 2012.
Președinte, Judecător,
L. D. D. H.
Grefier,
C. C. P.
Red LD
Tehnored CP
Prima instanța jud A. L. D.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 792/2012.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 269/2012. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
