Obligaţie de a face. Decizia nr. 185/2012. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 185/2012 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 09-02-2012 în dosarul nr. 185/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 185/R
Ședința publică din 9 februarie 2012
Completul compus din:
Președinte: A. A.
Judecător: A.-M. N.
Judecător: Z. H.
Grefier: A. T.
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurentul M. S. împotriva sentinței civile nr. 930/11.05.2011 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații P. S., P. G., P. N. S., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care cauza a fost lăsată la a doua strigare, la reapelare, prezentându-se avocat Ilcău C., în substituirea avocatului Calapiș N., pentru recurentul, lipsă, lipsă fiind celelalte părți.
Reprezentantul recurentului depune delegația de substituire și tranzacția autentificată sub nr. 485/27.01.2012. Totodată, solicită instanței a lua act de tranzacția încheiată între părți.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare in judecată inregistrată pe rolul Judecătoriei Sânnicolau M. sub nr. 37/295 din data de 28.12.2009, reclamantul M. S. a chemat în judecată pe parații: P. N.-S., P. G. și P. S., solicitând să se constate că, între defunctul Petrovid P. autorul paraților a intervenit la data de 09.05.2006 inscrisul sub semnătură privată intitulat “contract de vanzare-cumpărare” privitor la imobilul situat in localitatea Gottlob, nr. 89, înscris in CF_ Gottlob, nr. Top_/2; să se pronunțe o sentință care să tină loc de contract autentic de vanzare-cumpărare; să se dispună intabularea in CF_ Gottlob, a dreptului de proprietate asupra imobilului cu titlu de drept dobândit prin cumpărare prin sentință, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii, s-a arătat că la data de 09.05.2006, intre defunctul P. P. și rec1amant a intervenit inscrisul sub semnătură privată intitulat “contract de vanzare-cumpărare”, avand ca obiect imobilul in litigiu. Potrivit clauzelor, numitul P. P. se oblige să-I vândă acest mobil, pentru prețul de 5000 Euro din care, la acea dată a achitat suma de 3000 Euro, urmând ca a doua zi să achite diferența de preț de 2000 E. A doua zi a achitat această diferență de preț, însă nu s-a reușit incheierea contractului autentic de vânzare-cumpărare, întrucât la scurt timp P. P. a decedat. De la acea dată, a intrat în posesia de fapt asupra imobilului, a achitat taxele si impozitele aferente și a făcut la acesta multe imbunătățiri. Cei trei parați sunt moștenitorii acestuia, în calitate de descendenți direcți.
In drept, s-au invocat disp. art. 1073-1077 C.civ., L.7/ 1996.
Parații au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii promovată ca nefondată, cu obligarea rec1amantului la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea intâmpinării, s-a contestat semnătura autorului lor din inscrisul sub semnătură privată. Potrivit art. 1177 al. 2 C.civ. și art.177 al. 2 C.p.c., dacă inscrisul este opus moștenitorilor sau succesorilor in drepturi aceluia de la care pretinde că provine inscrisul, aceștia pot declara că nu cunosc scrisul sau semnătura autorului lor. Ei nu pot fi siliți să recunoască scrisul sau semnătura autorului lor.
Puterea doveditoare a inscrisului sub semnătură privată care este o problemă esențială, legată de acest înscris, putere consfințită de art. 1174 art. 1176 C.civ. Din aceste dispoziții rezultă că actul sub semnătură rivată care îndeplinește toate formalități1e cerute de lege, are aceeasi forță probantă ca si cel autentic, dacă este corect întocmit.
Analizând înscrisul sub semnătură privată depus de rec1amant, solicită a se constata că acesta nu îndeplinește formalități1e cerute de lege. Astfel, reclamantul nu a achitat prețul integral, espectiv suma de 5000 euro, fiind consemnată doar plata a 3000 euro, iar pentru diferența de 2000 euro, nu există nici un înscris; în acest înscris s-a consemnat că paratul “vinde domiciliul din Gott1ob nr. 59”, că tot el este cel care “dă 3000 euro și pană la data de 10.05.2006 va achita încă 2000 euro”, cumpărătorul neavând nici o obligație de plată; nu a fost indeplinită formalitatea “multiplului exemplar” și mențiunea “bun și aprobat” (art. 1179 și art. 1180 C.civ.).
Prin sentința civilă nr. 249/19.02.2009 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria Sânnicolau M. a respins exceptia lipsei calității procesuale pasive a paratului P. N. S., exceptie invocată de paratul P. N. S. și a admis în parte cererea avand ca obiect obligatie de a face - prestatie tabulara formulată de rec1amantul M. S., împotriva parațiilor P. N.-S., P. G. și P. S.. S-a constatat că antecesorul paratilor numitul P. P. decedat la data de 26.07.2006 a vandut rec1amantului M. S. prin inscrisul ub semnătură privată intitulat contract de vanzare-cumpărare încheiat la data de 9.05.2006 imobilul situat in localitatea Gottlob nr. 89, inscris in CF,_ Gottlob nr. Top 295 - 298/2 și a respins in rest actiunea.
Impotriva acestei sentinte, s-a declarat recurs, Tribunalul Timis prin Decizia civila nr. 1121/R/28.10.2010 a admis recursul, a casat sentinta si a trimis cauza spre rejudecare.
La termenul din data de 12.01.2011, reclamantul a depus precizare de actiune prin care solicita instantei să constate că, intre defunctul P. P., autorul pârâților si reclamant a intervenit înscrisul sub semnătură privată intitulat “contract de vânzare-cumpărare”, privitor la imobilul situat în ., inscris in CF_ Gottlob, nr. Top. 295-298/2; să se pronunțe o sentință care să țină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare, pentru cota de 5/8 din acest imobil; să se dispună rezoluțiunea parțială, pentru cota de 3/8, a înscrisului sub semnătură privată si obligarea pârâtilor la daune-interese în sumă de 1875 Euro sau echivalentul în lei la data plății; să se dispunâ sistarea stării de indiviziune create astfel intre reclamant și pârâți, prin atribuirea intregului imobil către reclamant, cu obligarea sa la plata echivalentului cotei lor părți de 3/8 din dreptul de proprietate, pe care o estimează la suma de 1875 Euro, să se constate că, intre reclamant si pârâți, a intervenit compensarea pentru suma de 1875 euro si să se dispună intabularea în cartea funciară, a dreptului de proprietate al reclamantului asupra intregului imobil.
Prin intampinarea depusa la dosar, paratul P. N. S. a solicitat instantei sa admita exceptia prescriptiei, deoarece inscriul pe care reclamantul îl invocă că a intervenit intre reclamant și autorul P. P. a fost incheiat in data de 09 mai 2006, iar actiunea a fost prmovată in data de 28.12.2009, adică au trecut mai mult de trei ani; mai arată că este moștenitorul rezervatar și sezinar al autorilor P. P. și P. V.. De pe urma defuncților, a dobândit prin certificatul de mostenitor nr. 216/2009 emis de Biroul Notarilor Publici Asociati Sannicolau M., succesiune legală cota de 1/3 din masa succesorală ramasa după defunct; compusă din bunuri imobile, respectiv imobilul inscris in C.F. nr._ Gottlob, provenit din conversia de pe hârtie a C.F. nr. 761, nr. Top 295- I 8/2, reprezentând teren intravilan in suprafață de 719 mp, și construcții, reprezentând casa in Gottlob, nr. 89, dobândit ca bun comun prin cumpărare de antecesorii acestuia.
A fost încheiată o promisiune de vânzare-cumpărare a acestui imobil, care face obiectul pricinii in cauza, intre reclamant și P. P., imobil dobândit in urma căsătoriei acestuia din urmă cu P. V., decedată in 17.03.2003, astfel că starea de devălmășie dintre cei doi soți a incetat la data decesului acesteia din urmă, transformându-se într-o stare de coproprietate, între descendenții acesteia și P. P..
Prin sentința civilă nr. 930/11.05.2011 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M. în dosarul nr._, a fost respinsă exceptia pescriptiei dreptului material la actiune
invocată de pârâtul P. N. S., a fost respinsă, ca neintemeiată, cererea de chemare in judeacată precizată si formulată de reclamantul M. S., in contradictoriu cu pârâtii P. N. S., P. G. si P. S., a fost obligat reclamantul la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, catre pârâtul P. N. S..
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut următoarele:
Prima instanta s-a pronuntat mai intai asupra exceptiilor care fac de prisos cercetarea pe fond a pricinii, conform art. 137 cod pr. Civ., respectiv asupra exceptiei prescriptiei invocată de pârât si unită de instanta cu fondul cauzei, exceptie pe care a respins-o pentru următoarele considerente.
Promisiunea de vanzare-cumparare dă nastere, pe de o parte unei obligatii de a face, iar pe de alta parte si a unui drept de creantă.
Deoarece, asa cum rezultă din probele de la dosar (interogatoriile părtilor si proba testimonială), reclamantul a intrat in posesia de fapt a imobilului respectiv de la momentul incheierii promisiunii intervenite intre autorul pârâtilor si reclamant, astfel că avut loc o intrerupere a cursului prescriptiei.
Pe fondul cauzei, prima instanta a retinut că intre P. P., pe de o parte, in calitate de promitent vanzator, si reclamantul S. M., pe de altă parte, a intervenit inscrisul intitulat Contract de vanzare-cumpărare (fila 4), la data de 09.05.2006, avand ca obiect vânzarea “domiciliului din Gottlob nr. 89”, inscris in CF nr._ Gottlob nr. Top 295-2908/2.
La data de 26.07.2006 promitentul vanzător a decedat.
Asa cum a stabilit si tribunalul in decizia de casare, conventia incheiată intre părti se privea a fi perfectată sub conditia rezolutorie ca respectivul imobil să fi fost atribuit in lotul lui P. P., in urma dezbaterii succesorale, dar cum acesta din urmă a decedat, obligatia privind transmiterea in mod valabil a dreptului de proprietate către reclamant, prin incheierea contractului de vanzare-cumpărare in formă autentică, s-a transmis mostenitorilor promitentului vanzător decedat, respectiv pârâtilor din prezenta cauză, in limita cotei de proprietate detinute la momentul incheierii conventiei (cota de 5/8).
Prin precizarea de actiune depusă de reclamant la dosar, acesta a solicitat instantei să constate că intre defunctul P. P., autorul pârâților si reclamant a intervenit, la datade 09.05.2006, înscrisul sub semnătură privată intitulat “contract de vânzare-cumpărare”, privitor la imobilul situat în ., înscris în CF_ Gottlob, nr. Top. 295-298/2, să se pronune o sentință care să țină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare, pentru cota de 5/8 din acest imobil, să se dispună rezoluțiunea parțială, pentru cota de 3/8, a înscrisului sub semnătură privată respectiv, cu obligare paratilor la daune-interese în sumă de 1875 Euro sau echivalentul în lei la data plății, să se dispună sistarea stării de indiviziune create astfel intre reclamant și pârâți, prin atribuirea intregului imobil către reclamant, cu obligarea sa la plata echivalentului cotei lor părți de 3/8 din dreptul de proprietate, pe care o estimează la suma de 1875 Euro, să se constatae că, intre reclamant si pârâți, a intervenit compensarea pentru suma de 1875 euro si să se dispună intabularea în cartea funciară, a dreptului de proprietate al reclamantului asupra intregului imobil.
Reclamantul . de a solicita rezolutiunea promisiunii, pentru neindeplinirea obligatiilor, deoarece obiectul privea intregul imobil, nu doar cota de 5/8, saumentinerea acesteia cu obligarea paratilor la plata de daune interese pentru cota de 3/8.
Asadar, cele două posibilităti se exclud reciproc, deoarece reclamantul are alegerea fie să solicite executarea obligatiilor ce decurg din conventie, fie rezolutiunea acestei pentru neindeplinirea culpabilă a obligatiilor; in contractele sinalagmatice conditia rezolutorie fiind totdeauna subinteleasă (art. 1021 cod civil).
Mai mult, prima instanta a retinut că pentru admiterea actiunii in rezolutiune, trebuie indeplinite mai multe conditii, printre care si acelea ca paratii sa nu isi fi executat obligatiile asumate, neexecutarea să le fie imputabilă, or in prezenta spetă, deoarece nu s-a transmis dreptul de proprietate asupra bunului la momentul incheierii promisiunii, ci acest lucru urmand a avea loc prin incheierea contractului in formă autentică, instanta retine că promitentul vanzător nu a avut calitatea de proprietar exclusiv la momentul incheierii conventiei si nici ulterior nu s-a indeplinit conditia rezolutorie ca acel bun să fi fost atribuit in lotul numitului P. P., astfel că pârâtii, in prezent sunt tinuti de indeplinirea obligatiei autorului lor doar pentru cota de 5/8, nu si pentru cota ce o detin in virtutea dreptului la mostenire de 3/8, astfel incât nu există o culpă in neindeplinirea obligatiei de instrăinare a intregului imobil.
Prima instanta a mai retinut că principala obligatie a cumpărătorului este de a plăti pretul, or nu reiese din nici un mijloc de probă că reclamantul a achitat si diferenta de pret in sumă de 2.000 euro, in sedinta de judecată din data de 09.02.2011, reprezentantul reclamantului arătând expres că nu are alte probe cu privire la indeplinirea acestei obligatii; or, in aceste imprejurări nu este indeplinită o conditie esentială privind vanzarea cumpărarea, respectiv plata pretului in mod integral.
Pentru aceste considerente, prima instanta a respins cererea de chemare in judecată asa cum a fost precizată.
In temeiul art. 274 cod pr. Civ., a obligat reclamantul la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, catre pârâtul P. N. S..
Contra acestei sentințe, în termen legal, uzând de dreptul conferit de legea procesuală civilă, a declanșat calea de atac a recursului reclamantul M. S., solicitând admiterea acesteia, modificarea în tot a hotărârii atacate și admiterea acțiunii sale astfel cum a fost precizată.
În susținerea căii de atac, recurentul a reproșat judecătoriei că a pronunțat o soluție netemeinică și nelegală, bazată pe o greșită apreciere a stării de fapt, a probatoriului administrat și normelor și instituțiilor cu incidență în speță. Deși s-a reținut, atât de către instanța de recurs din primul ciclu procesual, cât și de instanța de rejudecare, că pârâții sunt ținuți de îndeplinirea obligației asumate de defunctul lor autor, doar pentru cota de 5/8 din imobil, prima instanță a respins cererea de pronunțare a unei hotărâri care să țină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare, chiar și doar pentru această cotă, deși erau îndeplinite toate condițiile pentru a pronunța o astfel de soluție.
A învederat că, contrar celor reținute de primă instanță, a făcut dovada cu martori că prețul a fost integral achitat, fiind achitată și diferența de 2000 euro. O astfel de concluzie se poate trage și din întreaga atitudine procesuală a pârâților, care nu au contestat plata în întregime a prețului, decât după ce au intrat în posesia deciziei date în recurs în primul ciclu procesual. Până la acel moment în niciuna din apărările formulate nu au invocat acest aspect de fond, ci și-au construit apărarea, mai degrabă, pe neîndeplinirea condițiilor de formă ale înscrisului sub semnătură privată și pe excepții procesuale. Este limpede că niciunul dintre pârâți nu știe dacă s-a achitat sau nu întregul preț pentru imobil, fapt recunoscut de aceștia prin răspunsurile date la interogatoriu. Toate susținerile ulterioare, privitor la plata prețului, au fost făcute după motivarea deciziei date în recurs.
Într-un asemenea context, se impunea pronunțarea unei sentințe care să țină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare pentru cota de 5/8 din imobil, cu rezoluțiunea parțială a convenției, în limita cotei de 3/8, creându-se, în acest fel, o stare de indiviziune între recurent și pârâți asupra imobilului în litigiu, stare pe care instanța era chemată să o soluționeze și nu a făcut-o.
În drept, s-au invocat disp. art. 304 pct. 9, 3041 C.proc.civ.
La termenul de judecată din data de 9 februarie_, reprezentantul reclamantului-recurent a depus un înscris autentificat de BNP E. L. cu nr. 485/27 ianuarie 2010 intitulat „Tranzacție”, solicitând instanței de control judiciar să pronunțe o hotărâre de expedient prin care să ia act de tranzacția intervenită între părți.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, cu observarea particularităților pricinii, precum și a înscrisului autentificat de BNP E. L. cu nr. 485/27 ianuarie 2010 intitulat „Tranzacție”, tribunalul reține următoarele:
Lecturând cu atenție „tranzacția” intervenită între subiecții procesuali, din perspectiva particularităților acestei convenții, se observă că, în realitate, aceasta nu se privește a avea fizionomia juridică a contractului pretins, de vreme ce nu există concesii ori renunțări reciproce la drepturi (ci, dimpotrivă, se vinde un bun, ceea ce ar putea conduce la concluzia că, de fapt se are in vedere perfectarea unui contract de vânzare-cumpărare iar nu a unei tranzacții).
Or, așa cum constant a statuat doctrina reputată în materie (a se vedea Fr D., Contracte speciale, ed. 1999, pag. 605) în lipsa acestui element (a renunțărilor ori a concesiilor reciproce), nu se poate identifica un asemenea contract, ci, eventual, o achiesare (o recunoaștere a pretenției adverse) sau, după caz, o desistare (renunțare la o pretenție proprie).
Prin pretinsa tranzacție intervenită între părți, în realitate, se urmărește transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului litigios, contra unui preț. De vreme ce, în chiar corpul acesteia, se spune că intimații-pârâți recunosc că defunctul lor autor a pretins vinderea imobilului litigios reclamantului, precum și că sunt de acord cu intabularea dreptului de proprietate al reclamantului, în timp ce cel din urmă se obligă să achite o diferență de preț până la data de 3.02.2012. Ceea ce conduce îndeajuns de credibil la concluzia că prin înscrisul autentic prezentat, intitulat impropriu „Tranzacție”, se tinde, în realitate la achiesarea intimaților la pretențiile reclamantului, respectiv la pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru nemișcătorul în discuție.
De aceea, reluând recapitulativ cele expuse, tribunalul, în temeiul art. 312 alin. 1 c. proc. Civ., va admite recursul declarat de recurentul-reclamant M. S. împotriva sentinței civile nr. 930/11.05.2011 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți P. N. S., P. G. și P. S., va modifica în tot sentința atacată în sensul că va admite acțiunea formulată de reclamant și-n consecință:
În temeiul art. 5 alin. 2 apartenent titlului X al Legii nr. 247/2005 (în vigoare la data declanșării prezentului demers judiciar), va valida promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare încheiată la data de 9.05.2006 între reclamant, în calitate de promitent-cumpărător și autorul intimaților - defunctul P. P. în calitate de promitent-vânzător, prin care cel din urmă și-a asumat obligația de a vinde celui dintâi imobilul identificat topo cu nr. 295-298/2 în CF_ Gottlob constând în casa cu nr. 89 și teren în suprafață de 719 m.p. pentru prețul de 4500 de euro achitat integral, prezenta hotărâre urmând a ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Totodată, instanța de recurs va face aplicarea prevederilor art. 20 alin. 1 apartenent Legii cu nr. 7/1996 republicată, (și care spune că „Dreptul de proprietate si celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie in cartea funciara pe baza actului prin care s-a constituit ori s-au transmis in mod valabil”), și va dispune intabularea în CF_ Gottlob a dreptului de proprietate asupra imobilului supus operațiunii de vânzare-cumpărare, în favoarea reclamantului M. S. cu titlu de cumpărare.
Va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul-reclamant M. S. contra sentinței civile nr. 930/11.05.2011 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți P. N. S., P. G. și P. S..
Modifică în tot sentința atacată în sensul că admite acțiunea formulată de reclamant și-n consecință:
Validează promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare încheiată la data de 9.05.2006 între reclamant, în calitate de promitent-cumpărător și autorul intimaților - defunctul P. P. în calitate de promitent-vânzător, prin care cel din urmă și-a asumat obligația de a vinde celui dintâi imobilul identificat topo cu nr. 295-298/2 în CF_ Gottlob constând în casa cu nr. 89 și teren în suprafață de 719 m.p. pentru prețul de 4500 de euro achitat integral.
Prezenta hotărâre ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Dispune intabularea în CF_ Gottlob a dreptului de proprietate asupra imobilului supus operațiunii de vânzare-cumpărare, în favoarea reclamantului M. S. cu titlu de cumpărare.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 9 februarie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. A. A.-M. N. Z. H.
Grefier,
A. T.
Red. A.A.
Tehnored. A.T.
Ex. 2/06.04.2012
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 791/2012.... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 792/2012.... → |
|---|
