Fond funciar. Decizia nr. 168/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 168/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 06-03-2013 în dosarul nr. 676/253/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 168
Ședința publică de la 06 martie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE R. A. V.
Judecător S. R.
Judecător L. D. P.
Grefier D. B.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenta-reclamantă, F. TUDORIȚA, cu domiciliul în loc. Măcin, ., jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr.415 din data de 19 iunie 2012 pronunțată de Judecătoria Măcin, în dosarul nr._, având ca obiect „fond funciar”, în contradictoriu cu intimații-pârâți S. I., cu domiciliul în loc. Măcin, ., jud. Tulcea, C. JUDEȚEANĂ pentru STABILIREA DREPTULUI de PROPRIETATE PRIVATĂ asupra TERENURILOR TULCEA, cu sediul în mun. Tulcea, ., jud. Tulcea și C. L. MĂCIN pentru STABILIREA DREPTULUI de PROPRIETATE PRIVATĂ asupra TERENURILOR, cu sediul în loc. Măcin, ., jud. Tulcea.
Dezbaterile asupra recursului civil au avut loc în ședința publică din data de 27 februarie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, a amâna pronunțarea în cauză la data de 06 martie 2013, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Prin cerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Măcin sub nr._ reclamanții F. S. și F. Tudorița au chemat în judecată pârâții S. I., C. L. Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor Măcin, județul Tulcea și C. Județeană Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor Tulcea pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea parțială a Titlului de proprietate nr._/27.05.2010 precum și a actelor subsecvente acestuia.
Prin încheierea din 09.03.2011 a Judecătoriei Măcin, în baza art. 246 alin.1 Cod pr. civilă s-a luat act de renunțarea la judecată a reclamanților F. S. și F. Tudorița.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs pârâtul S. I., criticând-o pentru faptul că în ședința în care s-a luat act de renunțarea sa la judecată, reclamanta F. Tudorița nu a fost prezentă.
Prin sentința civilă nr. 385/12.05.2011 Tribunalul Tulcea a admis recursul, a casat încheierea atacată și a trimis cauza în rejudecare primei instanțe, Judecătoria Măcin.
Urmare acestei sentințe, cauza a fost înregistrată în rejudecare sub nr._ din 08.06.2011.
În acțiunea inițială, precum și în precizările depuse ulterior, reclamanții și-au motivat cererea de anulare parțială a Titlului de proprietate emis pârâtului pe motiv că din cei 1675 mp pe care îi avea bunica pârâtului (care este și bunica reclamantei F. Tudorița, aceasta și pârâtul fiind frați) aceasta i-a lăsat pârâtului prin Testamentul autentificat la 30.01.1968 suprafața de 1000 mp, rămânând astfel o suprafață de 675 mp.
S-a mai arătat că din cei 1000 mp testați în favoarea sa pârâtul i-a cedat reclamantei F. Tudorița suprafața de 500 mp pentru a construi o casă de locuit, toate autorizațiile fiind eliberate pe numele pârâtului, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 355/30.05.2011 a Judecătoriei Măcin prin care s-a constatat că F. Tudorița și F. S. (soțul său) au dobândit prin prescripție achizitivă de 30 de ani suprafața de 500 mp teren situat în Măcin, ., județul Tulcea, teren identificat în raportul de expertiză efectuat în cauză de expert A. Raina.
Reclamanții au invocat faptul că în mod ilegal pârâtul, ascunzând această cedare de teren a solicitat pe baza aceluiași testament reconstituirea dreptului de proprietate pentru 1000 mp, deși corect ar fi fost să solicite reconstituirea numai pentru suprafața rămasă de 500 mp, iar prin obținerea titlului de proprietate fiindu-i afectat reclamantei dreptul ce urma să-l dobândească prin dezbaterea succesiunii rămasă de pe urma tatălui lor S. S..
Reclamanta și-a motivat interesul în conformitate cu prevederile art. III din Legea nr. 169/1997, ca fiind acela de a readuce prin anularea parțială a titlului suprafața de 500 mp în masa succesorală a defunctului S. S., urmând a beneficia în calitate de moștenitor de cota ce i se cuvine din succesiune. Au mai fost invocate și prevederile art. 28 alin.1 din Legea nr. 18/1991.
În ședința publică din 17.01.2012 prezent personal în instanță și asistat de avocat ales, reclamantul F. S. a învederat că renunță la judecată, instanța luând act de renunțarea acestuia la judecată în temeiul prevederilor art. 246 Cod pr. civilă prin încheierea pronunțată la acea dată, încheiere prin care s-a dispus și scoaterea din cauză a acestuia. Încheierea a fost comunicată părților, la dosar existând dovezile de comunicare.
La dosarul cauzei, au depus întâmpinare C. L. de fond funciar Măcin și pârâtul S. I. prin care s-a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În aceeași întâmpinare pârâtul S. I. a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, dar și excepția lipsei de interes. Ambele excepții au fost analizate de instanță care s-a pronunțat asupra lor, motivat ele fiind respinse ca neîntemeiate în ședința publică din 23.01.2012 pentru motivele arătate în încheierea de la acea dată (filele 37 dosar) și care nu au mai fost reiterate în cuprinsul sentinței.
Probele administrate în cauză constau în înscrisuri: autorizație pentru executare lucrări nr. 1616/19.05.1972 emisă pe numele pârâtului S. I., testamentul autentificat de fostul notariat de Stat Raion Măcin sub nr. 38/30.01.1968, actele care au stat la baza emiterii titlului de proprietate, comunicate instanței de C. Județeană de Fond Funciar Tulcea, sentința civilă nr. 355/30.05.2011 a Judecătoriei Măcin, raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de expert A. Raina în dosarul în care s-a pronunțat respectiva sentință, certificat de calitate de moștenitor nr. 92/07.09.2009, interogatoriul luat reclamantei de către pârâtul S. I. și declarațiile martorilor B. E. și B. Nița.
Prin sentința civilă nr. 415 din 19.06.2012 a Judecătoriei Măcin a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă având ca obiect anulare parțială titlu de proprietate formulată de reclamanta F. Tudorița.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că potrivit evidențelor din registrele agricole și cadastrale, bunica reclamantei și a pârâtului S. I., S. S. a avut în proprietate suprafața de 1680 mp teren intravilan, situat în Măcin, acest fapt nefiind contestat de nici una din părți, iar din expertiza efectuată de expert A. Raina în dosarul nr._ al Judecătoriei Măcin prin care s-a pronunțat sentința civilă nr. 355/2011 rezultă 1675 mp real măsurați.
A mai reținut prima instanță că în conformitate cu testamentul autentificat de fostul Notariat de Stat Raional Măcin sub nr. 38/30.01.1968 S. S. îi lasă pârâtului S. I. cota sa indiviză din imobil constând în teren în suprafață totală de 1000 mp, iar din declarațiile martorilor a rezultat că pe cei 1000 mp testați în favoarea pârâtului, tatăl, S. S. a construit o casă de locuit, iar acesta a locuit cu mama sa, S. S., dar și cu fiul său S. I..
S-a reținut de către instanța de fond că în baza autorizației de construire nr. 1616/19.05.1972 emisă pe numele pârâtului, reclamanta și soțul său și-au construit casa de locuit.
Instanța de fond a considerat că reclamanta este în eroare când afirmă în acțiune faptul că cei 500 mp pe care se află casa de locuit construită de ea și soțul ei și asupra cărora s-a constatat prin sentința civilă nr. 355/2011 că au dobândit dreptul de proprietate prin prescripție achizitivă fac parte din cei 1000 mp testați în favoarea pârâtului, întrucât schița – anexa 3 aferentă raportului de expertiză efectuat de expert A. Raina în dosarul nr._ al Judecătoriei Măcin prin care s-a pronunțat sentința civilă nr. 355/2011 contrazice susținerea reclamantei, între cele două suprafețe (cea testată în favoarea pârâtului și cea uzucapată de reclamantă) existând o suprafață de 175 mp.
Totodată, instanța a reținut că din raportul de expertiză rezultă că cei 1000 mp ce fac obiectul testamentului din 1968 sunt situați pe . – Măcin, iar suprafața uzucapată de reclamantă și soțul ei se află pe . Măcin (fila 4 raport, fila 21 dosar), iar dacă susținerea reclamantei ar fi fost reală ea nici măcar nu ar fi putut uzucapa, una din condițiile prescripției achizitive de 30 de ani fiind aceea ca cel care uzucapează să posede continuu și fără titlu suprafața respectivă, din declarațiile martorilor a rezultând că cei 1000 mp au fost și sunt posedați de pârât.
De asemenea, instanța de fond a avut în vedere că singurul care a făcut cerere de reconstituire a dreptului de proprietate a fost pârâtul, cererea acestuia fiind înregistrată pe 24.08.2009.
A arătat judecătorul fondului că la fila 44 (dosar_ ) există declarația dată în 03.12.1970 de toți copiii pe care i-a avut S. S., printre care și tatăl părților, S. S., prin care aceștia învederează că nu au nici o pretenție la moștenirea rămasă de pe urma mamei lor, instanța reținând că în condițiile în care tatăl părților a renunțat la moștenirea rămasă de pe urma mamei sale, susținerea reclamantei din acțiune în care și-a motivat interesul promovării cererii ca fiind acela de a readuce prin anularea parțială a titlului, suprafața de 500 mp în masa succesorală a defunctului S. S., urmând a beneficia în calitate de moștenitor de cota ce i se cuvine din succesiune, este eronată.
Totodată, instanța a avut în vedere că din actele care au stat la baza emiterii titlului de proprietate în cauză, înaintate instanței de C. Județeană de fond funciar Tulcea, rezultă că soțul reclamantei a semnat declarația de vecinătate alături de alți trei vecini prin care recunoaște pe propria răspundere hotarul ce le desparte proprietățile (fila 47 dosar_ ).
În ceea ce privește invocarea de către reclamantă a prevederilor art. 23 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, ca apărare, în sensul că nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, pentru că nu ar fi trebuit, instanța de fond a considerat că este lipsită de relevanță în ceea ce o privește, această apărare putând fi invocată într-o contestație împotriva unei soluții prin care i s-ar fi respins o eventuală cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, nemaifiind nevoită să promoveze acțiunea de constatare dobândire drept de proprietate prin uzucapiune.
De asemenea, instanța a avut în vedere că invocarea de către reclamantă în concluziile scrise a prevederilor art. III din Legea nr. 169/1997, în mod generic, fără a indica vreunul din cazurile care s-ar aplica în speță, este eronată, în condițiile în care nu se află în nici unul din cazurile de nulitate absolută expres și limitativ prevăzute de respectivul act normativ.
Împotriva acestei sentințe, reclamanta F. Tudorița a formulat recurs.
În motivarea recursului s-a arătat că, așa cum rezultă din Sentința nr. 355 din 30 mai 2011 s-a admis acțiunea civilă formulată, s-a constatat că a dobândit prin prescripție achizitivă de 30 de ani suprafața de 500 mp teren, situat în Măcin, ., județul Tulcea, identificat prin raportul de expertiză efectuat de A. Raina.
Prin aceeași hotărâre s-a constatat că a dobândit prin accesiune imobiliară și dreptul de proprietate asupra construcțiilor edificate pe acest teren din considerentele expertizei rezultând că întreaga proprietate are dimensiunea de 1.675 mp.
Arată în continuare recurenta-reclamantă că prin testamentul încheiat la 30 ianuarie 1968, autentificat de Notariatul de ., S. S., bunica pârâtului S. I., din suprafața de 1675 mp testează în favoarea acestuia o suprafață de 1.000 mp, rămânând o suprafață de 675 mp, suprafață ce a rămas în proprietatea lui S. S., până la decesul acestuia în anul 2003, care în timpul vieții nu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru acest tren.
Precizează recurenta-reclamantă că, așa cum rezultă din sentința civilă arătată, S. I. din cei 1000 mp testați în favoarea sa, i-a cedat suprafața de 500 mp tern pentru a construi o casă de locuit, toate autorizațiile fiind eliberate pe numele S. I., posesorul acelui testament, iar prin prescripție achizitivă a devenit proprietara terenului și prin accesiune a construcțiilor.
Susține recurenta-reclamantă că S. I. a ascuns această cedare de teren și a solicitat pe baza aceluiași testament reconstituirea dreptului de proprietate pentru 1.000 mp teren, deși era logic și legal să solicite reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 500 mp teren rămași ca urmare a cedării celorlalți 500 mp teren, restul suprafeței de 675 mp teren urmând a face obiectul dezbaterii succesorale după defunctul S. S., tatăl lor, demersuri care s-au făcut la notariatul public
Menționează recurenta-reclamantă că alături de ei mai există și alți 2 moștenitori.
Referitor la lipsa calității procesuale active și lipsa de interes, susține recurenta-reclamantă că într-adevăr reclamantul F. S. nu are calitate procesuală activă și nici nu justifică vreun interes, însă în ceea ce o privește pe ea, interesul său legitim în conformitate cu prevederile art. III din Legea nr. 169/1997 este de a anula parțial Titlul de proprietate pentru 500 mp și a readuce în masa succesorală a defunctului S. S., urmând a beneficia în calitate de moștenitor de cota ce i se cuvine din succesiune.
Recurenta-reclamantă consideră că prin obținerea titlului de proprietate i-a fost afectat dreptul de proprietate ce urma să-l dobândească prin succesiune asupra acestui teren.
În ceea ce privește faptul că nu a depus cerere de reconstituire, consideră recurenta-reclamantă că pârâtul este în eroare, deoarece se află în situația unui teren intravilan, reglementarea acestora regăsindu-se în art. 23 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 (modificată și completată) potrivit cu care: „Sunt și rămân în proprietatea privată a cooperativelor, după caz a moștenitorilor terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 442/1990.”
Așa fiind, susține recurenta-reclamantă la data apariției acestor reglementări proprietar al casei de locuit și teren era S. S., decedat în anul 2003, deci nu era necesară nici o cerere, situația fiind reglementată prin lege, iar sub un alt aspect, pe terenul arătat prin titlu de proprietate se află și casa de locuit a părinților, iar ea ca moștenitoare a acestora (în condițiile art. 492 Cod civil) este înlăturată de la succesiune.
Arată recurenta-reclamantă că din schița anexă la raportul de expertiză efectuat în dosarul nr._, vecinătățile sunt cu totul altele decât cele menționate în titlu de proprietate, acesta fiind emis pe baza unor „declarații de bună vecinătate” a unor vecini inexistenți, sau în lipsa acestora de la vecinii reali, și după cum se observă, nu mai apare ca vecină, iar între ea și pârât apare o suprafață de 175 mp teren, o țară a nimănui sau un teren care împreună cu cei 500 mp urmează a întregi masa succesorală a defunctului S. S..
Învederează că Judecătoria Măcin prin sentința civilă nr. 415/19.06.2012 a respins cererea de anulare parțială a titlului de proprietate emis pe numele Sărdreanu I., ca neîntemeiată, instanța reținând câteva aspecte departe de obiectul cauzei și în totală contradicție cu probele administrate în cauză.
Astfel, susține recurenta-reclamantă, total eronat și fără a corobora probele administrate în cauză instanța a extras din probatoriu doar aspecte care să justifice soluția greșită adoptată în cauză.
În acest sens arată că în mod greșit instanța a considerat că reclamanta este în eroare când afirmă în acțiune faptul că suprafața de 500 mp dobândită prin uzucapiune face parte din cei 1.000 mp testați în favoarea pârâtului prin testamentul nr. 38/30.01.1968, justificând această afirmație prin faptul că schița - anexa 3 aferentă raportului de expertiză în dosarul nr._ al Judecătoriei Măcin a constatat între cele două proprietăți (cea testată și cea uzucapată) existența unei suprafețe de 175 mp.
Învederează recurenta-reclamantă că instanța a preluat o probă dintr-un alt dosar, cu un alt obiect și cu alte obiective ale expertizei dispuse de judecătorul respectivei cauze, singurul obiectiv al expertului era să identifice suprafața de 500 mp, ce se susține a fi dobândită prin prescripția achizitivă, iar faptul că acesta a făcut și alte individualizări în lipsa unei cereri exprese în instanță și fără a se fixa obiective bazate pe probatoriu, altele decât cele efectuate în prezenta cauză, constituie o încălcare a legii.
Instanța putea dispune o expertiză pe baza probatoriilor din prezentul dosar, în măsura în care dorea asemenea lămuriri, cu obiectivele ce aveau în vedere obiectul acestei acțiuni, însă la vremea respectivă, nu a făcut obiecțiuni la acea expertiză, deoarece o interesa strict obiectul acelei cauzei, identificarea suprafeței de 500 mp teren, ceea ce expertul a și făcut.
Consideră recurenta-reclamantă că dacă instanța ar fi observat răspunsurile la interogatoriu, unde pârâtul a precizat că din cei 1000 mp teren testați în favoarea sa a dat 500 mp pârâtei, și dacă ar fi studiat Autorizația de construcție nr. 1616/19 mai 1972, planul de situație anexat acesteia, ar fi ajuns la cu totul altă concluzie, și susține aceasta că este cert că din autorizația emisă pe numele pârâtului S. I. și din Planul de situație anexat, care au la bază testamentul arătat, din suprafața de 1000 mp teren situat la nr. 56, . mp) este terenul pe care a construit casa și care a fost uzucapat prin Sentința nr. 355/2011 a Judecătoriei Măcin.
În continuare, recurenta arată că în mod eronat atât testamentul, cât și autorizația de construcție pe baza căreia a edificat casa de locuit și terenul pe care se află aceasta, fac referire la ., fiind evident că la nr. 54 a fost atribuit ulterior, ca urmare a unei noi renumerotări, întreg terenul în suprafață de 1680 mp ce a purtat nr. 56.
În ceea ce privește trimiterea pe care instanța a făcut-o la o declarație dintr-un alt dosar, în care copii lui S. S. ar fi declarat că nu au pretenții la moștenirea acesteia, susține recurenta-reclamantă că este greu de explicat de ce instanța a extras din context acest paragraf, fără a face referire la contextul în care a fost dată declarația, referirea expresă la suprafața de 1.000 mp testați în favoarea lui Sărădeanu I., și mai mult decât atât, nici nu a analizat valoarea juridică a acestei declarații din punct de vedere al formei legale, în acest sens, arătând că renunțarea la succesiune se poate face numai după deschiderea acesteia, iar deschiderea succesiuni are loc la data decesului autorului, însă la data întocmirii declarației S. S. era în viață, deci nu exista nici-o succesiune la care se putea renunța.
Totodată, arată recurenta-reclamantă declarația de renunțare trebuia să fie dată doar în fața unui notar și numai în formă autentică, prevăzând expres și nu ambiguu renunțarea la o masă succesorală existentă, ceea ce nu este cazul în declarația la care se face referire.
Referitor la declarația de bună vecinătate la care face referire instanța, consideră recurenta-reclamantă că nu are nicio valoare juridică, la data întocmirii acesteia F. S. nu avea calitatea de vecin, și nici în prezent nu o are, potrivit cu ceea ce a reținut instanța, astfel încât acesta se contrazice, pe de o parte reținând că potrivit schiței anexă la raportul de expertiză în dosarul nr._ între proprietatea testată și cea uzucapată există o suprafață de 170 mp, iar apoi reține că cele două proprietăți sun vecine.
În ceea ce privește încadrarea generică în art. III din Legea nr. 169/1997, consideră recurenta-reclamantă că instanța nu poate reține că aceasta conduce la respingerea acțiunii, chiar dacă ar fi greșit temeiul de drept, instanța putând da o altă încadrare în drept corespunzătoare obiectului acțiunii, fiind evident că acesta viza nulitatea absolută a titlului de proprietate emis pentru o persoană care nu era îndreptățită.
C. L. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Măcin a depus întâmpinare la dosar.
Prin întâmpinare, intimata a arătat că la data de 27.05.2009, C. Județeană de Fond Funciar Tulcea, în urma solicitării formulată de domnul Sărădeanu I. și conformă prevederilor art. 23 din Legea nr. 18/1991, republicată cu modificările și completările ulterioare, a emis titlul de proprietate cu numărul menționat anterior pentru suprafața de teren de 1000 mp, situat în intravilanul orașului Măcin, ., județul Tulcea individualizat potrivit următoarelor categorii de folosință: Cc.-366 mp, Vh.-428mp și A.-206 mp și având următoarele vecinătăți: N-I. I.; E-E. V. N. și Ș. I.; Sud-F. S. și V-. emiterii titlului de proprietate a stat Hotărârea nr. 229/06.05.2010 a Comisiei Județene de Fond Funciar Tulcea.
Totodată, intimatul-pârât S. I., și-a susținut cererea de reconstituire prin depunerea actelor de stare civilă, dovada proprietății realizându-se cu testamentul autentificat sub nr. 38/30.01.1968 la Notariatul de Stat al raionului Măcin, așa cum rezultă din referatul Comisiei Locale pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor. Dovada posesiei s-a făcut cu date existente în Registrul Agricol din anii 1986-1990 și Registrul cadastral din anul 1979, parcelele 892-893, unde figurează cu o suprafață de 1000 m.p. și respectiv, 829 m.p. tatăl intimatului-pârât, defunctul S. S..
Precizează intimata că potrivit Sentinței civile nr. 355 din 30 mai 2011 pronunțată de Judecătoria Măcin în dosarul nr._ s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții F. S. și F. Tudorița (fiica defunctului S. S.) și s-a constatat că aceștia au dobândit prin prescripție achizitivă terenul în suprafață de 500 m.p. situat în Măcin, ., județul Tulcea, identificat prin raportul de expertiză efectuat de A. Raina, precum și accesiune imobiliară artificială și dreptul de proprietate asupra tuturor construcțiilor aflate pe respectivul teren. În dovedirea acțiunii reclamanții au depus la dosar copia unui certificat de aliniere și regim de construcție eliberat de fostul Consiliul Popular al Județului Tulcea sub nr. 5316 C din 03.05.1972 eliberat pe numele lui S. I., pentru construirea unei locuințe particulare însoțit de schițe și copia unei autorizații pentru executarea de lucrări eliberată de Consiliul Popular Măcin sub nr. 1616 din 19.05.1972 prin care lui Sărădeanu I. i se autorizează dreptul de a construi o locuință proprietate personală pe .. Astfel, în anul 1972, reclamanții F. S. și F. Tudorița s-au hotărât să construiască o casă în zona respectivă, în conformitate cu normele legale în vigoare la acea dată, obținerea documentelor prezentate anterior pe numele lui Sărădeanu I. fiind consecința firească a faptului că nu dețineau nici un act legal de proprietate folosind în acest scop testamentul făcut de Sărădeanu S. (mama defunctului Sărădeanu S.) în favoarea nepotului său, Sărădeanu I..
Susține intimata că așa cum în mod corect a apreciat instanța de fond în Sentința civilă nr. 415/19.06.2012, singura persona care a făcut cerere de reconstituire este intimatul-pârât Sărădeanu I.. Acesta a fost îndreptățit să solicite eliberarea unui titlu de proprietate, demonstrând potrivit art. 9 alin. 4 lit. b din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciare, republicată, cu modificările și completările ulterioare, calitatea de titular al dreptului de proprietate și consideră că apărarea recurentei-reclamante F. Tudorița, bazată pe invocarea prevederilor art. 23 alin. 2) din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar, republicată cu modificările și completările ulterioare prin care încearcă să justifice nedepunerea unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, este netemeinică și nu prezintă nicio relevanță.
Mai mult decât atât, respinge afirmația potrivit căreia F. Tudorița justifică un interes legal, în temeiul art. III din Legea nr. 169/1997, acela de a anula parțial titlul de proprietate nr._/27.05.2010 și de a aduce suprafața rămasă de 500 mp în masa succesorală a defunctului Sărădeanu S., ca nelegală și total eronată motivat de faptul că nu se află în nici unul din cazurile de nulitate absolută, expres și limitativ prevăzute de lege
Învederează intimata că declarația dată în 03.12.1970 de toți copii lui Sărădeanu S. și Sărădeanu S. probează faptul că aceștia nu au nici o pretenție la moștenire iar din cuprinsul testamentului autentificat sub nr. 38/30.01.1968 la Notariatul de ., se reține dorința expresă a testatoarei de a transmite dreptul său de proprietate asupra terenului în suprafață de 1000 mp în patrimoniul nepotului său Sărădeanu I., întrucât ceilalți copii ai săi au fost înzestrați în egal măsură, la data căsătoriei lor.
În ceea ce privește vecinătățile imobilului pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate, precizează faptul că acestea sunt conforme cu cele prezentate în raportul de expertiză efectuat de expert A. Raina și, mai ales, conforme realității din teren.
Menționează intimata că declarațiile de vecinătate necesare eliberării titlului de proprietate, au fost întocmite potrivit normelor legale, având valoare juridică întrucât semnătura soțului echivalează cu recunoașterea hotarului proprietății. Deși la momentul respectiv, recurentul-reclamant F. S., nu putea dovedi calitatea de proprietar, ulterior, ambii soți dobândind dreptul de proprietate pentru suprafața de 500 mp prin efectul prescripției achizitive, în realitate, ei au fost dintotdeauna vecinii lui Sărădeanu I., și nu pot contesta acest lucru, Se observă contrazicerea recurentei-reclamante F. Tudorița care în funcție de obiectul cauzei, apreciază interesul și calitatea soțului ei de a fi sau nu vecin sau de a promova o acțiune.
Intimata apreciază ca nefondată și absurdă critica recurentei-reclamante cu privire la administrarea și coroborarea probelor de către instanța de judecată, în special a expertizei judiciare, pe care într-o speță o consideră favorabilă și o uzitează, respectiv acțiunea civilă inițiată de aceasta pentru a i se constata dreptul de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani ce a făcut obiectul dosarului nr._ soluționat de Judecătoria Măcin, dar în cazul în care concluziile expertizei conduc la respingerea cererii de anulare parțială a titlului de proprietate, contestată acest mijloc de probă
Precizează faptul că expertiza tehnică cadastrală s-a realizat la solicitare reclamanților, în dosarul nr._, unul dintre obiective fiind măsurarea și identificarea terenului ce face obiectul titlului de proprietate. Deși pe rolul Judecătoriei Măcin s-au aflat două dosare, două acțiuni civile cu obiect diferit, totuși între ele a existat o strânsă legătură, folosirea de către instanță a expertizei judiciare pentru dezlegarea ambelor pricini fiind legală.
Examinând recursul formulat prin prisma motivelor invocate se constată că acesta este nefondat pentru cele ce urmează:
Potrivit titlului de proprietate nr._ din 27.05.2010 emis de C. Județeană pentru Stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Tulcea intimatului S. I. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața d 1.000 mp teren intravilan situat în intravilanul orașului Măcin, județul Tulcea.
Se cuvine a fi observat faptul că în dovedirea cererii de reconstituire intimatul a depus acte de stare civilă, testamentul autentificat sub nr. 38/30.01.1968 de către fostul Notariat de stat al Raionului Măcin și documentația cadastrală.
Susținerile recurentei potrivit cărora s-ar impune anularea titlului de proprietate pentru suprafața de 500 mp teren nu pot fi primite de maniera în care au fost făcute în condițiile în care conform evidențelor din registrele agricole și cadastrale bunica recurentei și a intimatului S. I. numita S. S. a fost proprietara suprafeței de 1680 mp teren situat în intravilanul Orașului Măcin, iar prin expertiza topografică efectuată în dosarul nr._ al Judecătoriei Măcin a fost identificată această suprafață, rezultând din măsurători 1675 mp. Mai mult, potrivit testamentului autentificat de fostul Notariat de stat al Raionului Măcin sub nr. 38/30.01.1968, numita S. S. i-a lăsat intimatului S. I. suprafața de 1.000 mp teren.
În aceste coordonate, susținerea recurentei conform căreia din suprafața de 1000 mp teren, 500 mp reprezintă suprafața pe care a construit casa și pe care a uzucapat-o potrivit sentinței civile nr. 355/2011 a Judecătoriei Măcin, nu este întemeiată.
În mod judicios instanța de fond a dat eficiență raportului de expertiză efectuat de expert A. Raina, schița aferentă acesteia arătând în mod clar că este vorba despre două suprafețe de teren și, și mai mult, între ele exisă o altă suprafață de 175 mp teren intravilan.
Cum în speță nu s-a făcut dovada existenței vreunei cauze de nulitate absolută referitoare la titlul de proprietate nr._/27.05.2010, plecându-se de la premise exacte prima instanță a ajuns la o soluție corectă prin valorificarea întregului material administrat în cauză.
În raport de toate aceste considerente, urmează ca instanța, văzând și dispozițiile art. 312 alin 1 Cod pr. civilă să respingă recursul ca nefondat, și să mențină hotărârea atacată, ca legală și temeinică.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod pr. civilă, urmează a obliga recurenta să plătească intimatului S. I. suma de 3.000 lei, cu titlu cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurenta-reclamantă F. TUDORIȚA, cu domiciliul în orașul Măcin, ., județul Tulcea, împotriva sentinței civile nr.415 din data de 19 iunie 2012 pronunțată de Judecătoria Măcin, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți S. I., cu domiciliul în orașul Măcin, ., jud. Tulcea, C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR TULCEA, cu sediul în municipiul Tulcea, ., jud. Tulcea și C. L. MĂCIN pentru STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, cu sediul în localitatea Măcin, ., județul Tulcea, ca nefondat.
Menține hotărârea atacată ca legală și temeinică.
Obligă recurenta să plătească intimatului S. I. suma de 3.000 lei, cu titlu cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 6 martie 2013.
P R E Ș E D I N T E, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R. A. V. Ș. R. L. D. P.
GREFIER,
D. B.
Jud. fond G.M.F.
Redactat jud. R.A.V./19.03.2013
Tehnoredactat gref. G.R./14.04.2013/2 ex.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 568/2013. Tribunalul TULCEA | Partaj judiciar. Decizia nr. 21/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
