Pretenţii. Decizia nr. 752/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 752/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 22-10-2013 în dosarul nr. 1136/253/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 752/2013
Ședința publică de la 22 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: E. B.
JUDECĂTOR: V. A.
JUDECĂTOR: R. A. V.
GREFIER: L. R.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenta reclamantă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE BUCUREȘTI - FILIALA DE ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., jud.Tulcea, împotriva sentinței civile nr.341/25.04.2013 pronunțată de Judecătoria Măcin, în contradictoriu cu intimata pârâtă ORGANIZAȚIA U. DE A. PENTRU IRIGAȚII "CABANA", cu sediul în ., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 15 octombrie 2013, susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Tulcea sub nr._, reclamanta Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare a chemat în judecată pârâta Organizația U. de A. pentru Irigații "Cabana", pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de_,76 lei, reprezentând c/valoare prestații și la_,22 cu titlu de penalități de întârziere.
La termenul din 25 octombrie 2012, instanța, din oficiu, a invocat excepția de necompetență materială a tribunalului în soluționarea cauzei, iar prin sentința civilă nr.6728/2012 a Tribunalului Tulcea s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Măcin.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Măcin la data de 22.11.2012 sub numărul_ .
Pârâta Organizația U. de A. pentru Irigații Cabana a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Soluționând cauza, prin sentința civilă nr.341 din 25 aprilie 2013 instanța a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE - Filiala de Îmbunătățiri Funciare Tulcea și cererea pârâtei privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiate.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că prin actul adițional nr.4/31.03.2009 (filele 13-19 dosar nr._ al Tribunalului Tulcea) la contractul multianual nr. 1101/10.09.2006, încheiat între reclamantă (în calitate de prestator) și pârâtă (în calitate de beneficiar), reclamanta s-a obligat să asigure pentru pârâtă servicii de întreținere și reparații a infrastructurii principale de irigații până la punctul de livrare a apei, pe bază de tarif anual, și servicii de prelevare și de transport al apei de la sursă la punctul de livrare prin intermediul infrastructurii de irigații, pe bază de tarif de livrare al apei de irigații, pentru o perioadă nedeterminată. Conform art. 6 alin. (1) lit.g, pârâta avea obligația să respecte modul și termenele de întocmire a documentelor pentru acordarea subvenției prevăzute în normele metodologice privind alocarea și acordarea subvențiilor, conform prevederilor legii. Potrivit art.7 alin.2, pârâta avea obligația de a achita în avans contribuția proprie anticipată de minim 20% din valoarea tarifului anual până la data de 31 ianuarie 2009 iar potrivit art.8 alin.4, în ceea ce privește tariful de livrare, pârâta avea obligația de a achita contravaloarea prestației efectuate astfel: 10% contribuție proprie din tariful de livrare a apei de irigații, 90% din subvenția acordată de la bugetul de stat.
Cererea reclamantei vizează suma de_,76 lei (facturi fiscale nr._/30.09.2009 și nr.1592/31.10.2009 filele 10-11 dosar nr._ al Tribunalului Tulcea), reprezentând tariful anual, și suma de_,22 lei (facturi fiscale nr._/27.07.2010 și nr._/27.07.2010 fila 12 dosar nr._ al Tribunalului Tulcea) care reprezintă penalități calculate urmare a achitării cu întârziere a c/val prestației reprezentând livrarea apei pentru irigații cuprinse într-un tarif de livrare, apreciind că neacordarea sprijinului financiar în procent de 80% din c/val lucrărilor prevăzute în tariful anual și alocarea cu întârziere a subvenției reprezentând 90% din tariful de livrare care a generat penalități de întârziere, nu au legătură cu instituția reclamantei care și-a executat corespunzător prestațiile asumate prin contract (concluzii scrise filele 64-68).
Potrivit înscrisurilor depuse de către pârâtă și relațiilor comunicate de MADR, aceasta și-a îndeplinit obligația contractuală de întocmire a documentelor pentru acordarea subvențiilor în baza Legii nr.138/2004, achitând contribuția proprie de 20%, respectiv 10%, aspect de altfel necontestat de către reclamantă.
Pentru a putea să se nască dreptul creditorului de a pretinde despăgubiri de la creditor este necesar pe lângă condiția existenței unui prejudiciu să mai fie îndeplinită o condiție, și anume neexecutarea, executarea cu întârziere sau necorespunzătoare a obligației să-i fie imputabilă, deci debitorul să fi avut o vină atunci când nu și-a executat obligația asumată. Condiția vinei debitorului rezultă în mod implicit din dispozițiile art.1082 Cod civil, din care se desprinde concluzia că debitorul va fi obligat la plata despăgubirilor cât timp nu justifică unei cauze străine, neimputabilă. Potrivit art.1083 Cod civil, debitorul nu va fi obligat la plata despăgubirilor atunci când nu a putut executa datorită unui caz fortuit sau unui caz de forță majoră.
Or, în cauză, instanța de fond a reținut că neexecutarea de către pârâtă a obligației de plată sau executarea acesteia cu întârziere se datorează unei cauze fortuite (nealocarea subvențiilor de stat sau alocarea acestora cu întârziere), independent de vreo faptă culpabilă a pârâtei.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 274 C. proc. civ., cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând cheltuieli de deplasare, a fost apreciată ca neîntemeiată, având în vedere faptul că pârâta nu a depus la dosarul cauzei înscrisuri doveditoare în aceste sens.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a arătat că între părți a existat un raport juridic ca urmare a încheierii unui contract multianual pentru prestarea serviciilor de irigații și a unui act adițional la contract, dar pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, respectiv obligația de plată născută dintr-un contract valabil încheiat, ceea ce a generat un prejudiciu patrimonial care trebuie reparat.
S-a mai arătat că obligația de plată procentual, respectiv de 20% din preț, 90% și 80% ce trebuie plătită din subvenție de la stat nu are importanță pentru că aceasta este o facilitate fără însă a o exonera de plată pe beneficiara subvenției.
S-a mai arătat că titularul subvenției trebuie să cheme în garanție M.A.D.R. care nu și-a respectat obligația de a plăti subvenția, această situație răsfrângându-se și asupra penalităților de întârziere.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
Examinând cauza în recurs, față de critica formulată, Tribunalul constată recursul întemeiat sub următoarele aspecte:
Intre părți s-au derulat relații contractuale în baza contractului și actului adițional la contractul multianual pentru prestarea serviciilor de irigații nr. 4/31.03.2009 (contractul nr. 1101/10.09.2006), contract ce are ca obiect prestarea de către reclamantă a serviciilor de irigații către pârâta beneficiară, astfel cum au fost detaliate la art. 1 din actul adițional.
Contractul prevede și obligațiile părților astfel că pârâta beneficiară s-a obligat, printre altele, să achite contravaloarea serviciilor prestate conform facturilor fiscale lunare în termen de 30 zile și să suporte plata penalităților de întârziere (art. 6 lit. o) din actul adițional).
De asemenea, la art. 6 lit. g), pârâta s-a obligat să respecte și modul și termenele de întocmire a documentelor pentru acordarea subvenției prevăzute în normele metodologice privind alocarea și acordarea subvențiilor conform prevederilor legii.
De asemenea, la cap. VI care vizează „plata prestațiilor” s-a prevăzut la art. 8 pct. 4 că beneficiarul va achita prestatorului conform facturii emise în cotă procentuală de 10% contribuție proprie și 90% din subvenția acordată de la bugetul de stat, în limita plafonului maxim aprobat prin Ordin M.A.D.R.
Instanța de fond a reținut că plata parțială a facturilor întocmite pentru prestațiile efectuate de către reclamantă s-a datorat cazului fortuit constând în nealocarea subvențiilor de stat sau alocarea cu întârziere, indiferent de vreo fapta culpabilă a pârâtei, deși părțile nu au prevăzut în contract ori în actul adițional vreo clauză în acest sens, neexistând nicio mențiune că plata cotei procentuale de 90% din subvenție să se facă doar ca urmare a acordării acesteia în mod efectiv.
Chiar dacă în realitate, nealocarea subvenției de plată sau acordarea acesteia cu întârziere afectează raporturile contractuale încheiate cu prestatorul de servicii, în lipsa unei clauze exprese, acceptate de către părți, că decontarea totală urmează să se facă doar în limita subvenției încasate, soluția instanței de fond privind exonerarea de plata prețului serviciilor furnizate și a penalităților de întârziere este neîntemeiată.
Singurele clauze prevăzute expres de către părți în contract se referă la acțiunea forței majore dar situația de fapt din cauza de față nu se regăsește în niciuna din modalitățile de exercitare ale forței majore iar la cap. XII, „clauze speciale”, părțile au convenit doar cu privire la o anume situație când prestatorul este exonerat de răspundere pentru nelivrarea apei din cauza întreruperii furnizării energiei electrice.
Nu are nicio relevanță că beneficiarul serviciilor furnizate a întocmit documentația pentru acordarea subvenției, că aceasta a fost sau nu încasată la timp, ci are importanță din punct de vedere juridic, că pârâta nu și-a îndeplinit obligația contractuală de plată a serviciilor de care a beneficiat la timp iar pentru neacordarea subvenției la timp, pârâta se poate adresa instanței cu cerere pentru recuperarea prejudiciului produs, dar nicidecum în lipsa unei convenții exprese de nerăspundere să fie exonerată atât de plata prețului cât și a penalităților de întârziere.
Față de aceste considerente, se va admite recursul și se va modifica sentința atacată în totalitate în sensul că se va admite acțiunea și va fi obligată pârâta la plata sumei de 10.296,76 lei reprezentând contravaloare prestații contractuale neachitate și 104.890,22 lei penalități de întârziere calculate pentru plata cu întârziere a tarifului de livrare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de recurenta reclamantă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE BUCUREȘTI - FILIALA DE ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., județul Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 341/25.04.2013 pronunțată de Judecătoria Măcin, în contradictoriu cu intimata pârâtă ORGANIZAȚIA U. DE A. PENTRU IRIGAȚII "CABANA", cu sediul în ., având ca obiect pretenții.
Modifică sentința atacată în totalitate în sensul că admite acțiunea și obligă pârâta la plata sumei de 10.296,76 lei reprezentând contravaloare prestații contractuale neachitate și 104.890,22 lei penalități de întârziere calculate pentru plata cu întârziere a tarifului de livrare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 22 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
E. B. V. A. L. R.
R. A. V.
11.11.2013
Red.jud.EB
Tehnored.DS/ex. 2
12.11.2013
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 931/2013. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 37/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
