Contestaţie la executare. Decizia nr. 716/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 716/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 17-09-2015 în dosarul nr. 8172/327/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 716/2015
Ședința publică din data de 17 Septembrie 2015
Completul compus din:
P. E. N.
JUDECĂTOR: D. N.
GREFIER: G. V. V.
S-a luat în examinare apelul declarat de către apelantul-contestator G. P., cu domiciliul în Tulcea, ., județul Tulcea, împotriva sentinței civile nr.1601 din data de 25.05.2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare/suspendare executare silită, în contradictoriu cu intimații C. E. și B. P., ambii cu domiciliul procesual ales în București, Splaiul Independenței, nr. 17, ., ., sector 5 – la Cabinet de Avocat F. V., P. MUNICIPIULUI TULCEA și C. L. TULCEA, ambii cu sediul în Tulcea, ., județul Tulcea.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul-contestator, personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelul este declarat în termen, motivat, netimbrat și că, în procedura de regularizare, s-a formulat întâmpinare, comunicată, după care:
Apelantul-contestator depune la dosar chitanța nr.368441PJ din 25.08.2015 reprezentând taxă judiciară de timbru în sumă de 38 lei așa cum s-a stabilit prin încheierea nr. 642/01.07.2015 prin care s-a soluționat cererea acestuia de reexaminare a taxei judiciare de timbru.
Față de declarația părții prezente că nu mai are cereri de formulat și nici explicații de dat pentru completarea cercetării judecătorești, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în apel.
Apelantul-contestator, având cuvântul în apel, arată că, în acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr._ * calitate de pârâți au avut P. Municipiului Tulcea și C. L. Tulcea. P. este emitentul dispoziției de retrocedare anulată de Curtea de Apel C. și, pe cale de consecință, această entitate este răspunzătoare de plata cheltuielilor de judecată a căror executare se solicită.
În subsidiar, înțelege să solicite reducerea onorariului de avocat întrucât este inadmisibil ca pentru un debit de 1000 lei să se aprobe un onorariu de 550 lei, adică 55% din valoarea debitului. Instanța de fond în mod greșit a respins cererea privind limitarea onorariului de avocat la suma de 100 lei deoarece suma solicitată în cuantum de 550 lei este extrem de mare și nejustificată raportat la munca depusă și valoarea cauzei.
Mai arată că, a solicitat și reducerea cheltuielilor de executare la suma de 50 lei, cerere respinsă de instanța de fond în mod nelegal și netemeinic, deoarece suma solicitată de executor este extrem de mare și nejustificată raportată la valoarea cauzei. Legea prevede că partea care solicită cheltuieli de judecată trebuie să facă dovada existentei și întinderii lor, or, în cauză, executorul judecătoresc nu a depus nici măcar o chitanță din care să rezulte cheltuielile de executare efectuate. Această solicitare a făcut-o vizavi și de faptul că statutul a solicitat cheltuieli în sumă de 75 lei.
Mai arată că, a depus la dosar cauzei practică judiciară pentru un debit în sumă de 2100 lei, cheltuieli duble față de cele în discuție, și în care onorariul de avocat a fost redus la 200 lei, onorariul de executor la 150 lei și cheltuielile la 100 lei.
Față de cele arătate și având în vedere și motivele de apel, solicită admiterea apelului, anularea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată. În subsidiar, solicită reducerea cheltuielilor, astfel cum au fost precizate.
Instanța reține apelul în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Prin contestația la executare înregistrată la data de 23.10.2014 pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr._, contestatorul G. P. a solicitat în contradictoriu cu intimații C. E. și B. P., P. MUNICIPIULUI TULCEA și C. L. TULCEA, anularea executării silite, a somației nr. 181/2014/16.10.2014 și a încheierii din data de 18.09.2014 emise în dosarul de executare nr. 181/2014 al B.E.J. D. D.. Totodată, contestatorul a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea contestației în anulare formulată împotriva Deciziei civile nr. 338/C/05.07.2013 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ prin care a criticat modul în care au fost stabilite cheltuielile de judecată, limitarea onorariului de avocat pentru faza de executare silită la suma de 100 lei, limitarea onorariului executorului judecătoresc la suma de 100 lei, suma stabilită fiind foarte mare și nejustificată, limitarea cheltuielilor de executare la suma de 50 lei, precum și suspendarea judecății cauzei în baza art. 413 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă întrucât dezlegarea sa depinde în tot de existența unui drept ce face obiectul unei alte judecăți.
În motivarea în fapt a contestației s-a arătat, în esență, că pe rolul Curții de Apel C. se află în curs de judecată dosarul
nr._ având ca obiect contestație în anulare promovată împotriva Deciziei civile nr. 338/C din 05.07.2013 a Curții de Apel C., contestație în anulare în care s-a criticat, printre altele, modul în care s-au stabilit cheltuielile de judecată. A susținut contestatorul că a fost obligat să plătească cheltuieli de judecată, în condițiile în care în cauză erau părți și P. Municipiului Tulcea, precum și C. L. Tulcea. Cheltuielile de judecată nu se pot stabili separat în timpul judecății unui dosar, ci la finalul judecății, fiind nelegală obligarea sa la cheltuieli de judecată înainte de finalizarea dosarului nr._ al Curții de Apel C.. Executorul nu poate dovedi cheltuieli de executare într-un cuantum așa de mare și nici nu poate solicita cheltuieli de executare nejustificate numai pe prezumția că va cheltui. De asemenea, în referire la onorariul de avocat, contestatorul a arătat că pentru o simplă cerere pe o pagină solicitarea sumei de 550 lei nu este justificată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 711 și următoarele Cod procedură civilă.
Intimații P. MUNICIPIULUI TULCEA și C. L. TULCEA au formulat în termen procedural întâmpinare (fila 46-49), prin care au invocat pe cale de excepție lipsa calității procesuale pasive în raport de dispozitivul deciziei civile nr. 1560/22.05.2014 pronunțată de Î.C.C.J. în dosarul nr._ . Au arătat intimații că prin titlul executoriu se stabilește în mod irevocabil obligația de plată a cheltuielilor judiciare doar în sarcina contestatorului. Contestatorul încearcă să modifice conținutul obligațiilor stabilite prin titlul executoriu pe calea contestației la executare, transformând-o într-o cale de atac a unei hotărâri irevocabile, ceea ce este inadmisibil.
Intimații C. E. și B. P. au depus la dosar note scrise (fila 57-59) prin care au solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației la executare. Intimații au mai solicitat respingerea ca nefondat a capătului de cerere privind suspendarea executării silite în dosarul de executare nr. 181/2014 al B.E.J. D. D., cu cheltuieli de judecată constând în eventualele cheltuieli de transport ale apărătorului ales. Au susținut intimații că în motivele contestației la executare, contestatorul G. P. realizează un amalgam de critici personale, în principal, împotriva deciziei civile nr. 338/C din data de 05.07.2013 a Curții de Apel C., a întregii proceduri finalizate prin anularea dispoziției nr. 5663/24.11.2004 ca urmare a pronunțării hotărârii judecătorești definitive și irevocabile ce constituie titlu executoriu într-un alt dosar de executare. Au arătat intimații că din studiul cererii depuse de contestator rezultă că se solicită pe fond doar admiterea contestației la executare formulată împotriva executării silite, a somației și a încheierii din data de 18.09.2014 din dosarul de executare silită nr. 181/2014 înregistrat la B.E.J. D. D., fără a se menționa expres ce anume se dorește a se întâmpla cu aceste acte de executare și care sunt motivele de fapt și de drept în baza cărora această cerere a fost formulată. Potrivit Deciziei civile nr. 1560 din data de 22.05.2014 a Î.C.C.J., hotărâre irevocabilă, contestatorul a fost obligat în mod inechivoc la plata sumei de 1.000 lei în temeiul art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă, privind dreptul părții care a câștigat procesul de a solicita obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată. În ceea ce privește diminuarea onorariului de avocat, intimații au arătat că acesta include și asistența juridică pe tot parcursul executării silite, inclusiv în prezenta cauză, acesta fiind considerentul pentru care s-au solicitat doar cheltuielile de transport. Suma solicitată ca și onorariu reprezintă în plus un venit brut pentru care se achită taxe profesionale și impozite bugetare de 33% situație în care suma ce reprezintă venitul net al avocatului este simțitor diminuată. Dacă s-ar avea în vedere și durata anticipată a fazei procesuale a executării silite din care au trecut deja 6 luni se poate constata că acest onorariu este derizoriu față de calitatea, volumul și durata activității avocatului în faza procesuală vizată. Raportat la onorariul executorului judecătoresc s-a învederat faptul că acesta are un cuantum reglementat prin lege iar suma solicitată cu acest titlu se încadrează în limitele legale.
Au fost solicitate copii certificate de pe actele dosarului de executare nr. 181/2014 al B.E.J D. D. (fila 69-100).
La termenul de judecată din data de 30.04.2015 instanța a pus în discuția părților prezente cererea de suspendare a judecății contestației la executare până la soluționarea dosarului nr._ al Curții de Apel C., termen la care contestatorul a arătat că nu mai insistă în această cerere.
Soluționând cauza Judecătoria Tulcea prin sentința civila nr.1601/25.05.2015 a respins excepția de nulitate invocată de intimații C. E. și B. P., ca nefondată.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimaților P. MUNICIPIULUI TULCEA și C. L. TULCEA, invocată prin întâmpinare.
A respins contestația la executare formulată de contestatorul G. P., în contradictoriu cu intimații P. MUNICIPIULUI TULCEA și C. L. TULCEA, ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
A respins contestația la executare formulată de contestatorul G. P., în contradictoriu cu intimații C. E. și B. P., ca nefondată.
A respins cererea de suspendare a executării silite formulată de contestator, ca fiind rămasă fără obiect.
A respins cererea intimaților C. E. și B. P. de obligare a contestatorului la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel prima instanța a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția de nulitate, invocată de către intimații C. E. și B. P. prin întâmpinare, asupra căreia în baza art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța s-a pronunțat cu prioritate, s-a reținut următoarele:
Art. 194 Cod procedură civilă reprezintă dreptul comun în ceea ce privește conținutul unei cereri de chemare în judecată, astfel încât se va aplica ori de câte ori acest aspect nu este reglementat în termeni diferiți prin dispoziții speciale.
Obiectul desemnează pretenția concretă dedusă spre soluționare instanțelor judecătorești prin cererea de chemare în judecată, prin care se urmărește respectarea unui drept subiectiv civil sau a unui interes legitim. Obiectul cererii de chemare în judecată trebuie să existe, să fie licit și moral, determinat sau determinabil și posibil.
Intimații au apreciat că din studiul cererii de chemare în judecată nu rezultă expres ce anume se dorește a se întâmpla cu actele de executare contestate, care sunt motivele de fapt și de drept în baza cărora a fost formulată cererea. În opinia lor, instanța de judecată nu poate presupune voința contestatorului.
Contrar acestei susțineri, instanța apreciază că excepția invocată de către intimați nu este fondată, având în vedere că obiectul cererii de chemare în judecată a fost precizat în fapt și în drept de către contestator. Pe de altă parte, efectele spre care se tinde în promovarea unei contestații la executare sunt reglementate expres de art. 719 Cod procedură civilă.
Prin cererea sa de chemare în judecată, contestatorul a arătat că înțelege să conteste executarea silită însăși, somația și încheierea din data de 18.09.2014 emise în dosarul execuțional nr. 181/2014 al B.E.J. D. D.. A mai solicitat contestatorul suspendarea executării silite precum și suspendarea judecării prezente cauze până la soluționarea contestației în anulare formulate împotriva Deciziei civile nr. 338/C/05.07.2013 a Curții de Apel C. ce formează obiectul dosarului nr._ .
În conținutul cererii de chemare în judecată contestatorul a dezvoltat punctual argumentele ce ar veni în opinia sa să susțină contestația pe care a promovat-o, iar la finalul pct. 1 solicită expres "admiterea contestației la executare împotriva executării silite, a somației (fără dată) și a încheierii din 18.09.2014, (…) toate formând obiectul dosarului execuțional nr. 181/2014 al B.E.J. D. D. și (…) anularea acestora".
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de intimații P. MUNICIPIULUI TULCEA și C. L. TULCEA, instanța a reținut că subiectele contestației la executare pot fi cei interesați sau vătămați prin executare și anume, părțile executării silite – creditorul și debitorul, terții popriți, terții garanți, terții vătămați prin efectuarea executării silite.
Potrivit art. 644 alin. 1 Cod procedură civilă sunt părți în procedura de executare silită creditorul și debitorul.
În cauză, prin decizia civilă nr. 1560/22.05.2014 pronunțată de Î.C.C.J. în dosarul nr._ irevocabilă, a fost obligat recurentul G. P. la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată reduse conform art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă către intimații B. P., B. V., N. P., N. A., B. E., B. C., B. E., B. G. și C. E.. Întrucât contestatorul nu și-a îndeplinit obligația de plată a acestei sume, intimații C. E. și B. P. au solicitat B.E.J. D. D. punerea în executare a hotărârii judecătorești, titlu executoriu.
Raportat la cele mai sus arătate, s-a concluzionat că intimaților P. MUNICIPIULUI TULCEA și C. L. TULCEA nu le este justificată calitatea procesuală, întrucât nu sunt părți în procedura execuțională și nici nu se află într-un raport de interese sau, din contra vătămați prin executare pentru a li se legitima poziția de intimați în cadrul prezentei cauze.
În aceste condiții instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimaților susmenționați și, pe cale de consecință, a respins contestația la executare formulată de contestator în contradictoriu cu aceștia, ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Analizând în continuare actele și lucrările dosarului, prima instanța a constatat următoarele:
Prin cererea de executare silită înregistrată la data de 18.09.2014, intimații C. E. și B. P. au solicitat deschiderea dosarului de executare silită privind pe debitorul contestator G. P. în vederea recuperării creanței în cuantum de 1.000 lei datorată cu titlu de cheltuieli de judecată în baza deciziei civile nr. 1560/22.05.2014 pronunțate de Î.C.C.J. în dosarul nr._ (fila 70-72), constituindu-se dosarul execuțional nr. 181/2014 al B.E.J. D. D. (fila 64-65).
Prin încheierea din data de 23.09.2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, în baza titlului executoriu reprezentat de decizia mai sus menționată, s-a încuviințat executarea silită cu privire la contestator (fila 88), fiind emise înștiințarea și somația nr. 181/2014/16.10.2014 precum și încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare nr. 181/2014/18.09.2014, comunicate la data de 21.10.2014 (fila 91).
Prin intermediul contestației la executare se asigură legalitatea executării silite, fiind mijlocul procedural specific acestei etape, prin care părțile direct interesate în raportul juridic de executare precum și terții vătămați prin modul în care s-a realizat executarea silită pot obține anularea sau îndreptarea actelor de executare nelegale și, uneori, chiar lipsirea de efecte a titlului executoriu.
Astfel, potrivit art. 711 Cod procedură civilă împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii. Dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 443, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu. De asemenea, după începerea executării silite, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale. Împărțirea bunurilor proprietate comună pe cote-părți sau în devălmășie poate fi hotărâtă, la cererea părții interesate, și în cadrul judecării contestației la executare.
Pe calea contestației la executare însă, nu se poate modifica sau anula hotărârea judecătorească pusă în executare, deoarece nu ne aflăm în prezența unei căi de atac de reformare sau retractare a hotărârii ce constituie titlul executoriu.
Instanța de executare care soluționează o contestație propriu-zisă sau la titlu este ținută a respecta, la fel ca și părțile din executarea silită, autoritatea de lucru judecat de care se bucură titlul executoriu, atât în privința celor stabilite prin dispozitiv, cât și în privința celor explicate în considerente.
Prin urmare orice critici privind cuantumul cheltuielilor de judecată s-au modul în care au fost imputate urmează a se înlătura, în condițiile în care au fost tranșate irevocabil prin pronunțarea hotărârii judecătorești ce constituie titlul executoriu, aceasta neputându-se anula pe calea contestației la executare silită.
Conform art. 669 alin. 4 Cod procedură civilă sumele datorate cu titlu de cheltuieli de executare ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta. Dispozițiile art. 451 alin. 2 și 3 Cod procedură civilă se aplică în mod corespunzător, iar suspendarea executării în privința acestor cheltuieli de executare nu este condiționată de plata unei cauțiuni.
Potrivit art. 669 alin. 3 Cod procedură civilă sunt cheltuieli de executare taxele de timbru necesare declanșării executării silite, onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii, onorariul avocatului în faza de executare silită, onorariul expertului, al traducătorului, al interpretului, cheltuielile efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silită și cu efectuarea altor acte de executare silită, cheltuielile de transport, alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite.
Conform art. 39 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 republicată, executorii judecătorești au dreptul pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești.
Potrivit art. 60 alin. 1 din același act normativ, actele executorilor judecătorești sunt supuse, în condițiile legii, controlului instanțelor judecătorești competente.
Prin confruntarea onorariului de executare silită stabilit prin încheierea din data de 18.09.2015 pronunțată în dosarul nr. 181/2014 de B.E.J. D. D. cu Anexa 1 – Onorariile minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești din Ordinul nr. 2550/C din 14 noiembrie 2006, instanța a constatat că, acesta se încadrează în limitele prevăzute de actul normativ menționat respectiv, un onorariu minimal de 50 lei plus un procent de 5% din suma care depășește 500 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite (pentru creanțele în valoare de peste 500 lei, dar până la 1.000 lei inclusiv) și un onorariu maximal de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite (pentru creanțele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv) – 100 lei.
Executorii judecătorești sunt ținuți a respecta Ordinul nr. 2550/C din 14 noiembrie 2006 și a stabili onorariile în limitele acolo prevăzute iar la onorariile astfel calculate, unii executori judecătorești au obligația calculării și reținerii TVA-ului, taxă ce este suportată potrivit codului fiscal de destinatarul final, în cazul de față debitorul obligat la rambursarea cheltuielilor de executare.
Astfel, din verificarea onorariului calculat în dosarul de executare analizat, se observă că executorul a stabilit un onorariu maxim de 10% din valoarea urmărită – 100 lei la care a calculat TVA (100 lei + 24% TVA – fila 85).
În ceea ce privește cheltuielile de executare, contrar celor arătate de contestator, ele au fost stabilite în conformitate cu Hotărârea nr. 2/2007 privind completarea Statutului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești. Potrivit art. 2 din această hotărâre, sumele încasate cu titlu de cheltuieli de executare silită se evidențiază alături de cele ce reprezintă onorarii de executare, onorarii de avocați, onorarii de experți, precum și alte categorii de executare.
Conform art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuieli reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său.
Se constată că în cadrul dosarului de executare nr. 181/2014 al B.E.J. D. D., intimații au depus factura și chitanța . nr. 60/10.09.2014 în dovedirea suportării unui onorariu de avocat în faza de executare silită de 550 lei (fila 80). Potrivit împuternicirii avocațiale suma a fost achitată inclusiv pentru asistență juridică și reprezentare în fața instanței de executare (fila 81).
Prevederile susmenționate sunt menite să împiedice abuzul de drept, prin deturnarea onorariului de avocat de la finalitatea sa firească, aceea de a permite justițiabilului să beneficieze de o asistență juridică calificată.
Pe de altă parte, fiecare reducere a unui onorariu avocațial trebuie temeinic motivată. O soluție contrară ar putea fi apreciată ca fiind împotriva principiilor care guvernează dreptul la apărare.
Prin reducerea onorariului plătit avocatului, intimații ar fi în imposibilitatea de a-și recupera integral cheltuielile de judecată, deși nu se află în culpă procesuală și nici în culpa de a fi convenit cu avocatul său un onorariu exagerat.
Proporționalitatea onorariului avocațial cu valoarea ori complexitatea cauzei și cu munca prestată de acesta reprezintă o chestiune de temeinicie, lăsată la aprecierea instanțelor de judecată or, prin raportare la criteriile prevăzute de art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța constată că în speță, cheltuiala cu apărătorul ales a fost în mod real făcută și în limita unui cuantum rezonabil.
Potrivit art. 669 alin. 2 Cod procedură civilă, cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunțat la executare, situație în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar.
Din analiza actelor efectuate în dosarul de executare nr. 181/2014 al B.E.J. D. D. rezultă că apărătorul ales este cel care a făcut demersurile pentru obținerea unui certificat de grefă, a notificat debitorul contestator pentru a-i pune în vedere să se conformeze titlului executoriu, a redactat cererea de punere în executare a hotărârii judecătorești titlu executoriu, a depus în prezenta cauză note scrise și concluzii scrise.
În lumina celor mai sus menționate, instanța a apreciat că raportat la munca efectivă, dovedită ca fiind desfășurată personal de apărătorul intimaților, suma de 550 lei poate fi considerată ca fiind o cheltuială rezonabilă.
Față de aceste considerente, instanța a respins contestația la executare formulată de contestator în contradictoriu cu intimații B. P. și C. E., ca nefondată iar cererea de suspendare a executării silite formulată de contestator, ca fiind rămasă fără obiect.
În ceea ce privește cererea intimaților C. E. și B. P. de obligare a contestatorului la plata cheltuielilor de judecată efectuate, constând în cheltuielile de deplasare ale apărătorului ales, aceasta a fost respinsă ca nefondată, întrucât nu s-a făcut nicio dovadă a suportării unor astfel de cheltuieli.
Împotriva acestei sentinte civile a formulat apel contestatorul G. P. care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie pentru următoarele motive:
1. Instanța de fond a admis nelegal excepția lipsei calității procesuale pasive a intimaților P. Municipiului Tulcea și C. L. Tulcea.
Litigiul a fost generat de chiriașii existenți în imobilul (teren și construcție ) care îmi fusese retrocedat legal de P. Municipiului Tulcea printr-o dispoziție de retrocedare.
La sfârșitul procesului care a avut opt faze procesuale ( fond, trei apeluri - câștigate de apelant la Judecătoria Tulcea și Tribunalul Tulcea și trei recursuri și o contestație în anulare la Curtea de Apel C. câștigate de chiriași în mod nelegal) dispoziția de retrocedare a fost anulată nelegal de judecătorii de la Curtea de Apel C..
In această situație, vinovată de producerea cheltuielilor de judecată este P. Municipiului Tulcea ca emitentă a dispoziției de retrocedare.
Dacă timp de zece ani în cadrul procesului au fost trei pârâți (P. Municipiului Tulcea, C. L. Tulcea și apelantul) nu este legal ca numai apelantul să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată.
De aceea, considera apelantul că legal este ca la plata cheltuielilor de judecată trebuie să participe toți pârâții, adică și P. Municipiului Tulcea și C. L. Tulcea.
De asemenea în cadrul judecării contestației în anulare apelantul a formulat recurs împotriva încheierilor din 12 martie 2014 și 24 martie 2014 pronunțate de Curtea de Apel C..
Recursul a fost judecat la înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr._ care prin Decizia nr.1560 din 22.05.2014 l-a respins ca inadmisibil. Totodată l-a obligat pe apelant, în mod nelegal, la plata unor cheltuieli de judecată în cuantum de 1 000 lei.
Cheltuielile de judecată nu se pot stabili separat în timpul judecării unui dosar, ci se stabilesc la finalul judecării dosarului.
Ca urmare, sustine apelantul este nelegala obligarea sa la plata de cheltuieli de judecată înainte de finalizarea judecării Dosarului nr._ al Curții de Apel C..
2. Instanța de fond a respins in mod greșit cererea apelantului de reducere a onorariului avocatului la 100 lei deoarece suma de 550 lei este mare și nejustificată in raport de valoarea cauzei (1 000 lei).
Instanța de fond menționează în motivarea hotărârii textul de lege care permite instanțelor să diminueze, chiar și din oficiu, să reducă onorariul avocaților, dar nu ține cont de prevederea legislativă atunci când pronunță hotărârea.
La art. 451, la alin. (2) din NCPC se prevede: „ Instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei.
Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său.
Este inacceptabil ca pentru un debit de 1 000 lei să se aprobe un onorariu de 550 lei, adică 55 % din valoarea debitului.
Deși în lege se arată că măsura de reducere a onorariului avocatului luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său, totuși, în mod nelegal, instanța de fond retine ca intimații nu și - ar putea recupera integral cheltuielile de judecată.
3. Instanța de fond a respins în mod in mod greșit cererea de reducere a onorariului executorului la 100 lei (o sută lei ) deoarece suma de 100 + 24% TVA = 124 lei pe care o pretinde acesta este nejustificată și este mai mare decât 10% din valoarea debitului.
4. Instanța de fond a respins în mod greșit cererea apelantului de reducere a cheltuielilor de executare la 50 lei ( cincizeci lei ) deoarece suma de 150 + 24% TVA = 186 lei pe cere o pretinde executorul este mare și nejustificată având în vedere valoarea cauzei (1 000 lei).
Executorul nu poate dovedi cheltuieli de executare întrun cuantum așa de mare și nici nu poate solicita cheltuieli de executare nejustificate numai pe prezumția că va cheltui. Trimiterea unui plic costă 5,75 lei, ori până la suma de 186 lei executorul nu a prezentat justificări.
Ori, în această cauză, executorul judecătoresc nu a depus nici măcar o chitanță din care să rezulte cheltuielile de executare efectuate.
Examinând hotărârea atacata in raport de motivele invocate tribunalul constata apelul ca nefondat.
Prima instanța a soluționat in mod corect excepția lipsei calității procesuale pasive a paraților P. Municipiului Tulcea si C. local Tulcea.
S-a reținut astfel, in mod corect, că subiectele contestației la executare pot fi cei interesați sau vătămați prin executare și anume, părțile executării silite – creditorul și debitorul, terții popriți, terții garanți, terții vătămați prin efectuarea executării silite.
Potrivit art. 644 alin. 1 Cod procedură civilă sunt părți în procedura de executare silită creditorul și debitorul.
In speța contestatorul apelant este urmărit silit in baza titlului executoriu decizia civilă nr. 1560/22.05.2014 pronunțată de Î.C.C.J. în dosarul nr._ prin care acesta a fost obligat la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată reduse conform art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă către intimații B. P., B. V., N. P., N. A., B. E., B. C., B. E., B. G. și C. E. întrucât apelantul contestatorul nu și-a îndeplinit obligația de plată a acestei sume,
Ori, parații P. MUNICIPIULUI TULCEA și C. L. TULCEA nu sunt părți în procedura execuțională și nici nu se află într-un raport de interese sau, din contra vătămați prin executare pentru a li se legitima poziția de intimați în cadrul prezentei cauze.
Instanța retine ca este neîntemeiat si motivul de apel prin care se critica modul de soluționare a cererii apelantului de reducere a cheltuielilor de executare ce reprezintă onorariului avocatului la 100 lei.
Astfel, se constata ca onorariul in suma de 550 lei plătit de intimați avocatului acestora in faza executării silite este unul rezonabil, in raport de munca efectiva desfășurata de acesta, acest onorariu fiind plătit si pentru asistenta juridica si reprezentare in fata instanței de executare.
Din actele dosarului rezulta așa cum a reținut si prima instanța ca aparatorul intimaților este cel care a făcut demersurile pentru obținerea unui certificat de grefă, a notificat debitorul contestator pentru a-i pune în vedere să se conformeze titlului executoriu, a redactat cererea de punere în executare a hotărârii judecătorești titlu executoriu, a depus în prezenta cauză note scrise și concluzii scrise.
Este, de asemenea, neîntemeiat si motivul de apel referitor la modul de soluționare a cererii contestatorului de reducere a cheltuielilor de executare ce reprezintă onorariul executorului judecătoresc.
Prin Anexa 1 – Onorariile minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești din Ordinul nr. 2550/C din 14 noiembrie 2006, s-a stabilit ca executorii judecătorești au dreptul, la un onorariu minimal de 50 lei plus un procent de 5% din suma care depășește 500 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite (pentru creanțele în valoare de peste 500 lei, dar până la 1.000 lei inclusiv) și un onorariu maximal de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite (pentru creanțele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv) – 100 lei.
Executorul judecătoresc a stabilit un onorariu maxim de 10% din valoarea urmărită respectiv 100 lei la care a calculat TVA (100 lei + 24% TVA ce respecta limitele stabilite prin actul normativ menționat.
Este neîntemeiata si critica prin care se sustine ca executorul judecătoresc a stabilit si alte cheltuieli de executare dar care sunt si ele intrun cuantum nejustificat de mare.
Se constata referitor la acest aspect ca executorul judecătoresc a stabilit in afara cheltuielilor de executarea constând in onorariu avocat in faza executării silite si onorariu executor judecătoresc, cheltuieli in suma de 150 lei +24% TVA ce reprezintă cheltuieli de executare pentru emitere somate, solicitare relații, înregistrare dosar, cheltuieli poștale, deplasare, adresa înființare poprire, intabulare somație imobiliara, certificat fiscal, comunicare acte procedura, cheltuieli cu ocazia publicitatii de executare silita.
Aceste cheltuieli sunt stabilite in conformitate cu Hotărârea nr. 2/2007 privind completarea Statutului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești. Potrivit art. 2 din această hotărâre, sumele încasate cu titlu de cheltuieli de executare silită se evidențiază alături de cele ce reprezintă onorarii de executare, onorarii de avocați, onorarii de experți, precum și alte categorii de executare.
F. de aceste considerente, in temeiul art. 480 c.proc.civila, apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de către apelantul-contestator G. P., cu domiciliul în Tulcea, ., județul Tulcea, împotriva sentinței civile nr.1601 din data de 25.05.2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare/suspendare executare silită, în contradictoriu cu intimații C. E. și B. P., ambii cu domiciliul procesual ales în București, Splaiul Independenței, nr. 17, ., ., sector 5 – la Cabinet de Avocat F. V., P. MUNICIPIULUI TULCEA și C. L. TULCEA, ambii cu sediul în Tulcea, ., județul Tulcea, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 17 septembrie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
E. N. D. N. G. V. V.
Tehnored.jud.N.E./30.09.2015.
..G.
| ← Cereri privind executarea silită. Decizia nr. 55/2015.... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 690/2015. Tribunalul... → |
|---|
