Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 541/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 541/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 09-06-2015 în dosarul nr. 541/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ nr.541
Ședința publică din data de 09 iunie 2015
Completul compus din:
Președinte: D. N. G.
Judecător: E. B. Grefier: P. L.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de către apelanta-reclamanta M. N. I., domiciliată în satul Sălcioara, ., ., cu domiciliul procesual ales la Cabinet av. N. A. situat în municipiul Tulcea, ., ., județul Tulcea, impotriva sentintei civile nr.618/18.12.2014 pronuntata de Judecatoria Babadag in dosarul nr._, avand ca obiect exercitare autoritate părintească, in contradictoriu cu intimatul-pârât V. D., cu domiciliul procesual ales în localitatea Sălcioara, ., . și în localitatea Babadag, ..63, jud. Tulcea și autoritatea tutelară C. L. AL COMUNEI JURILOVCA, JUD. TULCEA.
Dezbaterile in apel au avut loc in sedinta publica din 28.05.2015, sustinerile in apel ale partii prezente fiind consemnate in incheierea de sedinta din acea dată, care face parte integranta din prezenta hotarare.
TRIBUNALUL:
P. cererea adresată Judecătoriei Babadag la 04.02.2014 și înregistrată sub nr._ reclamanta M. (fostă T.) N. I., în contradictoriu cu pârâtul V. D. a solicitat ca pe cale de hotărâre judecătorească să se dispună exercitarea autorității părintești exclusiv de către ea asupra minorului V. Darius născut la data de 11.01.2011, în temeiul dispozițiilor art.505 alin.2 cod civil raportat la art.398 cod civil, stabilirea domiciliului la domiciliul ei, în temeiul art.496 cod civil, obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului raportat la veniturile realizate în temeiul dispozițiilor art.499 cod civil, raportat la art.529 cod civil, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
P. sentința civilă nr.618/18.12.2014 Judecătoria Babadag a admis în parte acțiunea principală și acțiunea conexă; a dispus ca autoritatea părintească asupra minorului V. Darius ,născut la data de 11.01.2011, să se exercite de ambii părinți; a stabilit domiciliul minorului V. Darius la domiciliul reclamantei; a obligat pârâtul la plata sumei de 225 lei lunar, cu titlu de pensie de întreținere în favoarea minorului V. Darius, de la data introducerii acțiunii principale și până la încetarea stării de nevoie.
Totodată a stabilit ca V. D. să aibă legături personale cu minorul V. Darius în prima și a treia săptămână din lună, de vineri ora 14,00, până duminică ora 16,00, o săptămână în vacanța de primăvară, o săptămână în vacanța de iarnă și o lună în vacanța de vară, prin preluarea minorului la domiciliul tatălui V. D., a obligat pârâtul la plata sumei de 60 lei (taxă timbru )cu titlu de cheltuieli de judecată, către reclamantă și a luat act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut situația de fapt ;
Din relația de conviețuire a părților a rezultat minorul V. Darius născut la data de 11.01.2011, dar în prezent părțile sunt despărțite, iar minorul a rămas în grija reclamantei.
Raportul psihosocial efectuat la domiciliul reclamantei, de colectivul de sprijin al autorității tutelare și asistență socială din cadrul Primăriei Jurilovca a expus faptul că reclamanta a avut o relație de concubinaj cu numitul V. D. din anul 2008 și au lucrat împreună în Franța, în urma acestei relații a rezultat copilul V. Darius, născut la data de 11.01.2011.
Din cauza neînțelegerilor apărute pe parcursul relației cu numitul V. D., numita T. N. –I. împreună cu fiul V. Darius a plecat în Italia în luna aprilie 2011 .În luna august 2012 aceasta s-a întors în țară împreună cu fiul, unde au locuit în localitatea Sălcioara la bunicii paterni ai minorului, respectiv V. R. și M..
Din luna octombrie a anului 2012, T. N.-I., împreună cu fiul V. Darius locuiesc în localitatea Sălcioara la adresa din . o relație de concubinaj cu numitul M. F. de peste un an și jumătate.În prezent, minorul Darius se află în grija mamei și a concubinului acesteia, M. F..
Din discuțiile purtate cu aceasta a reieșit faptul că nu ține legătura cu tatăl copilului și acesta nu prezintă interes pentru propriul fiu, relația fiind întreruptă din aprilie 2011.
Față de cele constatate la domiciliul numitei T. N.-I., de faptul că aceasta se ocupă de creșterea și educarea copilului V. Darius, colectivul de sprijin al autorității tutelare și asistență socială din cadrul Primăriei Jurilovca a propus instanței ca, administrând și alte probe să hotărască luarea măsurilor ce se impun.
S-a mai arătat de către prima instanță că raportul psihosocial efectuat la domiciliul pârâtului, de colectivul de sprijin al autorității tutelare și asistență socială din cadrul Primăriei Jurilovca, a relatat faptul că V. D., fiul numiților V. R. și M. lucrează în Franța din anul 2004, acolo unde a întâlnit-o pe numita T. N. I., din relația acestora rezultând minorul V. Darius născut la data de 11.01.2011, în localitatea Saint D., țara Franța. De la data când s-a născut minorul, cei doi au mai conviețuit împreună 3 săptămâni, după care T. N. –I. împreună cu minorul Darius au plecat în Italia la mama acesteia.
De când a revenit în țară T. N.-I. împreună cu minorul Darius au locuit la bunicii paterni ai minorului și anume V. R. și M. care le-au asigurat atât nepotului cât și mamei acestuia condiții de trai civilizate, contribuind la buna creștere și îngrijire a minorului .
În susținerea acțiunii părțile au administrat proba testimonială cu martorii M. A. și L. M., propuși de reclamantă și C. D. propus de pârât .
În cauză s-a apreciat de către prima instanță că nu există motive grave de impunitate în sarcina oricărui părinte care să ducă instanța la concluzia că interesul superior al copilului reclamă exercitarea autorității părintești doar de unul din părinți.
Din probatoriul administrat în cauză, instanța de fond a reținut că nu există nici un impediment ca autoritatea părintească asupra minorului să nu fie exercitată de ambii părinți și nu a reținut ca probă hotărârea din Franța privind condamnarea pârâtului, pentru ca instanța să fie îndrituită a hotărî ca exercitarea autorității părintești să se facă doar de reclamantă, atâta timp cât reclamanta nu a făcut dovada existenței unei hotărâri de decădere a pârâtului din drepturile părintești.
Referitor la stabilirea domiciliului minorului V. Darius instanța de fond a apreciat că este în interesul superior al copilului ca domiciliul acestuia să fie stabilit la domiciliul mamei, având în vedere vârsta fragedă a acestuia când are nevoie de dragostea maternă, de nevoia de stabilitate, mama oferind sprijin moral, afecțiune maternă de care un copil are mare nevoie pentru o dezvoltare armonioasă. Totodată s-a reținut că în prezent, minorul locuiește împreună cu mama sa, în aceleași condiții și împrejurări cu care s-a obișnuit în decursul timpului, astfel încât stabilitatea domiciliului la mamă oferă copilului o stabilitate și nu ar expune copilul la noi experiențe și la o nouă adaptare.
Instanța de fond a apreciat că este în interesul superior al minorului V. Darius, ca acestuia să i se stabilească domiciliul la domiciliului mamei sale.
În ceea ce privește contribuția părinților la cheltuielile de creștere, educare și învățare, instanța de fond a reținut că tatăl și mama sunt obligați în solidar să dea întreținere copilului minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația și pregătirea sa profesională în condițiile art.499 cod civil .
Instanța de fond a constatat că nu s-a făcut dovada veniturilor realizate de pârât, împrejurare care nu este de natură să limiteze obligația legală de întreținere astfel că s-a raportat la nivelul salariului minim pe economie, reclamanta având obligația de a asigura în favoarea minorului un minimum de condiții pentru întreținerea si creșterea lui.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel reclamanta M. N. I., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
A arătat apelanta-reclamantă că instanța de fond în mod greșit a interpretat dispozițiile art.398 alin.1 C.civ. întrucât tocmai condamnarea pârâtului la pedeapsa cu închisoarea pentru violențele exercitate asupra minorului, constituie un motiv destul de întemeiat raportat la interesul minorului.
Mai mult, din probele administrate în cauză, respectiv martori și ancheta socială, reiese că pârâtul nu este interesat să păstreze legătura cu minorul, pe care nu l-a mai văzut din 21.02.2011, iar minorul nu își cunoaște tatăl, astfel că această obligație nu a existat și nu există, pârâtul fiind total dezinteresat de problemele esențiale legate de persoana și patrimoniul minorului, precum și de îndeplinirea cu bună credință a acestor îndatoriri.
Consideră apelanta că instanța de fond în mod greșit a încuviințat legăturile personale cu minorul în modalitatea solicitată de pârât raportat la probele administrate în cauză, întrucât martorii propuși de reclamantă au declarat că acesta nu s-a interesat de minor, nu a contribuit cu bani sau bunuri la creșterea minorului, precum nici sub o altă formă și nici nu a fost în țară să-și vadă copilul.
Examinând criticile aduse de apelantă împotriva sentinței civile mai sus nominalizate, prin prisma dispozițiilor art. 476 și următoarele Cod procedură civilă, tribunalul reține că acestea au caracter fondat, pentru următoarele considerente:
Problema dedusă judecății constă în identificarea corectă a modalității de exercitare a autorității părintești asupra minorului V. Darius, născut la 11.01.2011 (CNP_) și fixarea unui program adecvat de legături personale cu părintele care nu domiciliază cu copilul.
În fapt, din probele administrate a rezultat, dincolo de orice dubiu rezonabil, că intimatul pârât V. D. este capabil să manifeste o conduită prin care să pună în grav pericol creșterea și dezvoltarea copilului, în acest sens operând puterea de lucru judecat a hotărârii pronunțate la 23 februarie 2011 de Tribunal de Grand Instance de Bobigny, Franța, prin care intimatul pârât a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, fiind dispusă arestarea imediată a acestuia, cu fixarea unui termen de încercare de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de violențe asupra minorului în vârstă de câteva săptămâni, comisă la 1-2 februarie 2011, prin expunerea termică a minorului, pe o durată de mai multe minute, la temperaturi foarte reduse, cauzându-i-se acestuia leziuni ce au necesitat nu mai puțin de 10 zile de îngrijiri medicale (fila 95-98 dosar prima instanță).
În acest context, este lipsit de relevanță juridică argumentul adus de judecătorul de primă instanță, în sensul că nu s-a făcut dovada existenței unei hotărâri de decădere din drepturile părintești ale pârâtului, pentru a se dispune exercitarea autorității părintești exclusiv de către mamă. Chiar dacă nu exista o hotărâre judecătorească asupra decăderii din drepturile părintești ale pârâtului, însăși prima instanță era chemată să se pronunțe asupra oportunității acestei decăderi, în raport de obiectul cererii cu care a fost sesizată, constând în modalitatea de exercitare a autorității părintești, față de ansamblul probelor administrate în cauză.
În drept, este evident că existența condamnării judecătorești definitive a intimatului la o pedeapsă privativă de libertate, cu executare efectivă, pentru supunerea la rele tratamente a minorului, coroborată cu lipsa interesului personal constant al pârâtului în ceea ce privește creșterea și educarea copilului (conform martorei L. M., fila 71 dosar prima instanță și celorlalte depoziții testimoniale administrate în fond), precum și cu faptul că cei doi părinți nici măcar nu mai locuiesc, de la nașterea copilului, în aceeași țară, constituie motive întemeiate, de natură a justifica aplicabilitatea în speță a prevederilor art. 398 Cod civil, cu privire la exercitarea autorității părintești numai de către unul dintre părinți, respectiv mama minorului, apelanta reclamantă M. N.-I. (CNP_).
Raportat la dimensionarea programului de legături personale între minor și intimatul pârât, tribunalul reține că soluția adoptată de prima instanță nu reprezintă în mod adecvat interesul superior al copilului (instituit de art. 14 și 15 din Legea 272/2004), atât prin raportare atât la vârsta de 4 ani a acestuia, ce impune cerințe specifice de supraveghere, hrană și odihnă, cât și ținând cont de lipsa oricărui contact anterior firesc între minor și tată, precum și antecedentele violente ale acestuia față de copil.
Ca atare, se impune adoptarea unei scheme gradate de interacțiune între copil și părintele nerezident, obiectivată printr-un un weekend la două săptămâni, în primul și al treilea sfârșit de săptămână al fiecărei luni, la intervalul situat între orele 11:00-15:00, în zilele de sâmbătă, dar și de duminică, însă fără luarea copilului de la domiciliu și numai în prezența mamei, ținând cont de necesitatea asigurării unui cadru în care copilul să se afle și să se simtă în siguranță, pentru a putea începe să dezvolte relații personale și directe cu tatăl, ținând cont că un bun echilibru emoțional și o stare psihologică normală a minorului contribuie la îmbunătățirea sănătății și la dezvoltarea armonioasă a acestuia.
După mai mulți ani, pe măsură ce minorul va crește și se va obișnui, treptat, cu prezența tatălui, care va dovedi că nu a mai pus copilul în situații de pericol, părinții vor putea cădea de acord asupra unui program de vizită mai permisiv, putând apela la concursul instanței, în caz de neînțelegeri.
Date fiind considerentele expuse, apelul va fi admis, fiind schimbată în parte hotărârea atacată, potrivit distincțiilor de mai sus.
În baza art. 451 Codul de procedură civilă, va fi obligat intimatul la plata sumei de 340 lei către apelantă, reprezentând cheltuieli de judecată (taxe de timbru și onorariu avocațial N. A., conform chitanței nr. 0322/27.02.2015).
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil declarat de către apelanta-reclamanta M. N. I., domiciliată în satul Sălcioara, ., ., cu domiciliul procesual ales la Cabinet av. N. A. situat în municipiul Tulcea, ., ., apt.19, județul Tulcea, impotriva sentintei civile nr.618/18.12.2014 pronuntata de Judecatoria Babadag in dosarul nr._, avand ca obiect exercitare autoritate părintească, in contradictoriu cu intimatul-pârât V. D., cu domiciliul procesual ales în localitatea Sălcioara, ., . și în localitatea Babadag, ..63, jud. Tulcea și autoritatea tutelară C. L. AL COMUNEI JURILOVCA, JUD. TULCEA.
Schimba in parte hotararea atacata doar in ceea ce priveste legaturile personale ale intimatului V. D. cu minorul V. Darius, care vor fi stabilite lunar, la domiciliul apelantei M. N. I., in primul si al treilea sfarsit de saptamana, in zilele de sambata si duminica, de la ora 11 la ora 15, in prezența mamei minorului, apelanta M. N. I..
Obliga intimatul la plata sumei de 340 lei catre apelanta, reprezentand cheltuieli de judecata.
Definitivă.
Pronuntata in sedinta publica din 09.06.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
D. N. G. E. B. P. L.
Jud.fond.E.I.Ș.L.
Red.jud.D.N.G./06.07.2015.
Tehnored.gref.P.L./06.07.2015.
.>
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 60/2015.... | Tutelă. Decizia nr. 43/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
