Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 60/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 60/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 30-09-2015 în dosarul nr. 60/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 60/2015
Ședința publică de la 30 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. N.
Judecător: L. D. P.
Judecător: Ș. R.
Grefier: B. F. V.
Pe rol judecarea recursului civil privind pe recurenta – reclamantă D. A. A. N., cu domiciliul în oraș Babadag, ., jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 24/27.01.2015, pronunțată de Judecătoria Babadag în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul - pârât I. G., cu domiciliul în Tulcea, .. 2, .. C, ap. 6, . și cu reședința în Spania, Madris, E. Camino Viejo de Leganes, nr. 141, având ca obiect exercitarea autorității părintești.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Văzând că nu mai sunt motive de amânare, instanța constată dosarul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea adresată Judecătoriei Babadag la data de 12.08.2014 și înregistrată sub nr._, reclamanta D. A. A. N. a chemat în judecată pe pârâtul I. G. solicitând ca exercitarea autorității părintești asupra minorei I. A. D. – E. să se facă doar de reclamantă.
În fapt, s-a susținut de către reclamantă că a conviețuit cu pârâtul și din relația lor de concubinaj a rezultat minora I. A. D.-E. în vârsta de 6 ani.
In drept au fost invocate dispozițiile art.398 alin. 1 și art. 402 alin.1 cod pr.civilă.
Deși legal citat pârâtul nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus întâmpinare.
Soluționând cauza, Judecătoria Babadag prin sentința civilă nr. 24 din data de 27 ianuarie 2015 a admis excepția necompetenței internaționale a Judecătoriei Babadag și a respins cererea având ca obiect exercitarea autorității părintești, formulată de reclamanta D. A. A. - N., în contradictoriu cu pârâtul I. G., ca nefiind de competența internațională a Judecătoriei Babadag.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin art. 1 din Legea nr. 157/2005 a fost ratificat Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană. În art. 2 s-a prevăzut că Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează ducerea la îndeplinire a obligațiilor României rezultate din actul aderării și din prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și din celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu.
Potrivit art. 288 alin. 2 din Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană, regulamentele adoptate de instituțiile U.E. au aplicabilitate generală, fiind obligatorii în toate elementele lor și aplicându-se direct în fiecare stat membru.
Regulamentul C.E. nr. 2201/ 2003 reglementează competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești.
Prin art. 2 pct. 7 se definește răspunderea părintească drept ansamblul drepturilor și obligațiilor conferite unei persoane fizice sau juridice în temeiul unei hotărâri judecătorești, al unui act cu putere de lege sau al unui acord în vigoare privind persoana sau bunurile unui copil, cuprinzând, în special, încredințarea și dreptul la vizită. La pct. 9 încredințarea este definită ca reprezentând drepturile și obligațiile privind îngrijirea persoanei unui copil, în special dreptul de a decide asupra locului său de reședință.
Potrivit art. 8 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000 instanțele judecătorești dintr-un stat membru sunt competente în materia răspunderii părintești privind un copil care are reședința obișnuită în acest stat membru la momentul la care instanța este sesizată.
Totodată, potrivit art. 17, instanța judecătorească dintr-un stat membru, sesizată cu o cauză pentru care nu este competentă în temeiul regulamentului și pentru care, în temeiul acestuia, este competentă o instanță dintr-un alt stat membru, se declară, din oficiu, necompetentă.
În cauza de față, potrivit certificatului de naștere . nr._, minora I.-A. D.-E. s-a născut la data de 23.05.2008 în localitatea Madrid, Spania.
Potrivit susținerilor reclamantei, confirmate de către declarațiile depuse de către aceasta la dosar, minora se găsește în prezent în localitatea Madrid, Spania, această localitate fiind reședința obișnuită a minorei. Totodată, și părinții acesteia, respectiv reclamanta și pârâtul, au reședința obișnuită în această localitate, aspecte ce rezultă din înscrisul aflat la fila 28 dosar.
Pe baza acestor probe, instanța a constatat că, de vreme ce prezenta cauză are ca obiect exercitare autoritate părintească minor, făcând parte din materia răspunderii părintești, competența de soluționare a acesteia aparține instanțelor spaniole, unde copilul are reședința obișnuită, iar nu instanțelor din România, unde acesta a fost adusă în vacanță în cursul anului 2009 (fila 8), în rest minora locuind în Madrid, Spania, unde frecventează grădinița.
Cum normele de competență în această materie, potrivit Regulamentului C.E. nr. 2201/ 2003, au caracter exclusiv, instanța apreciază că nu poate deroga de la acestea, impunându-se să-și declare necompetența, din oficiu.
În ceea ce privește susținerile reclamantei, prin apărător, referitoare la competența instanțelor române ce este atrasă prin prisma interesului superior al copilului, instanța a constatat că acestea sunt neîntemeiate întrucât competența de soluționare a cererii de exercitare autoritate părintească asupra minorei se impune a fi a instanțelor spaniole de la reședința minorei și în scopul protejării intereselor superioare ale acesteia.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal a formulat recurs reclamanta D. A. A. - N., criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
A arătat recurenta că, Instanta din oficiu a pus in discuție competenta soluționării prezentei cauze in raport cu prevederile-Regulament(CE) Nr.2201/2003 al consiliului din data de 27.11.2003 privind Competenta, Recunoasterea si Executarea Hotararilor Judecătorești in materie matrimoniala si in materia Răspunderii Părintești de abrogare a Regulamentului(CE) Nr.1347/2000, în condițiile în care, pentru judecarea cauzei compententă era Judecatoria Babadag.
S-a mai susținut că, minora are 7 ani si nu poate fi adusa in tara deoarece nu-i permite tatal său, părțile stabilind domiciliul copilului in loc.Fagarasu Nou,..
Mai arată recurenta că, martorul S. G. M. a declarat ca pana in luna iulie 2011 - minora a fost in grija ambilor părinți, după care tatăl a luat fetița și-a schimbat adresa (reședința) la alta adresa, nepermițându-i mamei să poată lua contact cu fiica sa, tatăl minorei în nenumărate rânduri lasă copilul la diverse persoane pe perioada nedeterminata, cât este plecat în vacanță. In prezent tatăl minorei trăiește în concubinaj cu o femeie din Spania, ambii nepermițându-i mamei să aibă contact cu minora, e care o bruschează și o alungă de la reședința lor. De asemenea minora are mari probleme de sănătate, dar tatăl acesteia nu se implica în nici un fel in îngrijirea ei, nu o duce la medic, dar nici mamei minorei nu îi dă voie să se ocupe de acest aspect.
S-a mai arătat că prin procesul verbal nr._/13 circumscripția Madrid - Carabanctiel - Birou Reclamații din data de 16.09.2013,ora 15:56 - se prezintă Reclamant A.-N. D. A. - care reclamă că de aproximativ o luna pârâtul I. G. nu îi permite să o vadă sau să comunice cu minora, în ciuda faptului că acesta ia solicitat acest fapt în repetate ocazii, neîncheind nici o convenție de reglementare.
Totodată, a mai arătat recurenta că la data și ora indicată s-a prezentat la locul indicat pentru a lua minora de la centrul său școlar și astfel să poată avea grija de ea, timp în care pârâtul sa, prezent în același loc și fără vorbă i-a smuls minora din brațe, moment în care a apucat-o puternic de mână, pentru ca apoi să o împingă .-o, ajungând sa o lovească și în burtă in ciuda faptului că se află într-o stare avansata de sarcină.
Având in vedere interesul superior al minorului, solicită ca instanța să admită acțiunea și să stabilească locuința acestuia la domiciliul mamei.
Intimatul, I. G., nu a formulat întâmpinare în termen procedural.
Analizând cauza prin prisma excepției de necompetență de ordine publică invocată de prima instanță din oficiu, și a criticii invocate în recurs tribunalul constată următoarele:
Așa cum în mod corect a stabilit instanța de fond, în speță sunt aplicabile prevederile Regulamentului ( C.E. ) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competența, precum și recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și procedurile privind răspunderea părintească, de abrogare a Regulamentului ( CE ) nr. 1347/2000, conform art. 1 alin. 1 lit. b din Regulament.
Potrivit art. 8 alin. 1 din Regulamentul ( CE ) nr. 2201/2003 rezultă că “ instituțiile judecătorești dintr-un stat membru sunt competente în materia răspunderii părintești privind un copil care are reședința obișnuită în acest stat membru la momentul la care instanța este sesizată ”.
Totodată, conform art. 17 din același act normativ “instanța judecătorească dintr-un stat membru sesizată cu o cauză pentru care nu este competentă în temeiul prezentului regulament și pentru care, în temeiul prezentului regulament, este competentă o instanță dintr-un alt stat membru, se declară, din oficiu, necompetentă”.
În speță, minora I. – A. D. – E. s-a născut la data de 23.05.2008 în orașul Madrid, Spania, iar probatoriul administrat a demonstrat că minora se află în prezent în localitatea Madrid, pe teritoriul Spaniei, loc în care minora își are reședința obișnuită, fiind împreună cu tatăl său.
Ca urmare, în raport de reședința obișnuită a minorei aflată pe teritoriul Spaniei, rezultă că acest stat membru este competent să soluționeze prezenta cauză, de exercitare exclusivă a autorității părintești.
Relativ la prorogarea de competență stipulată la art. 12 alin. 1 lit. b și art. 12 alin. 3 lit. b din Regulamentul menționat, instanța constată că, aceste dispoziții nu sunt incidente deoarece, judecarea cauzei pe teritoriul statului spaniol este și în concordanță cu interesul superior al copilului întrucât este important ca pe parcursul derulării procedurii judiciare copilul să se afle în proximitatea locului unde se desfășoară judecata, rămânând în același timp în cadrul mediului său obișnuit de viață.
Pe de altă parte conform art. 13 alin. 1 din Regulamentul ( CE ) nr. 2201/2003 rezultă că atunci când reședința obișnuită a copilului nu poate fi stabilită și competența nu poate fi constatată pe baza articolului 12, instanțele judecătorești din statul membru în care este prezent copilul sunt competente.
Astfel, și din punct de vedere al competenței subsidiare întemeiată pe simpla prezență a copilului într-un stat membru, reiese că în cauză este incidentă competența statului spaniol.
Concluzionând, instanța de recurs reține că, în acest context este fără relevanță faptul că reclamanta are domiciliul în România precum și faptul că minora urmează să se stabilească pe teritoriul României în viitor, câtă vreme interesul superior și actual al minorei este în sensul ca procedura judiciară să se desfășoare pe teritoriul Spaniei.
Cum normele de competență în această materie au caracter exclusiv, se constată că în mod corect prima instanță a constatat din oficiu că pricina nu este de competența instanțelor române.
Față de toate aceste considerente, se constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, iar în temeiul art. 496 NCPC, urmează a fi respins recursul ca nefondat și a fi menținută sentința civilă atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil privind pe recurenta – reclamantă D.- A. A.- N., cu domiciliul în oraș Babadag, ., jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 24/27.01.2015, pronunțată de Judecătoria Babadag în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul - pârât I. G., cu domiciliul în Tulcea, .. 2, .. C, ap. 6, . și cu reședința în Spania, Madrid, E. Camino Viejo de Leganes, nr. 141, având ca obiect exercitarea autorității părintești, ca nefondat.
Păstrează sentința atacată ca legală și temeinică.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 septembrie 2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
L. N. L. D. P. Ș. R.
Grefier,
B. F. V.
Red.sent.civ.jud.C.A.
Red/Tehnored.dec.civ.jud. PLD/:19.10.2015
Tehnored.gref.B.F.V./20.10.2015/5 ex.
.. apelant/2 ex. intimat
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 811/2015. Tribunalul TULCEA | Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 541/2015.... → |
|---|
