Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 543/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 543/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 09-06-2015 în dosarul nr. 64/327/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ nr.543
Ședința publică din data de 09 iunie 2015
Completul compus din:
Președinte: D. N. G.
Judecător: E. B. Grefier: P. L.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de către apelantul reclamant M. S. C. domiciliat în ., ., jud. C., impotriva sentintei civile nr.3005/04.11.2014 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr._, avand ca obiect pronuțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, in contradictoriu cu intimații-pârâți M. G., cu domiciliul în ., județul Tulcea, D. N., cu domiciliul în ., județul Tulcea, A. I. L., cu domiciliul în ., CALEAȘCĂ TUDORIȚA cu domiciliul în . și A. G., cu domiciliul în Isaccea, .. 21, județul Tulcea.
Dezbaterile in apel au avut loc in sedinta publica din 28.05.2015, sustinerile in apel ale partii prezente fiind consemnate in incheierea de sedinta din acea dată, care face parte integranta din prezenta hotarare.
TRIBUNALUL:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 9.01.2014 sub nr._ reclamantul M. C. a formulat acțiune în contradictoriu cu pârâții M. G. și D. N., solicitând instanței să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul situat în extravilanul satului I., ., format din teren în suprafață de 1,2500 ha.
Prin sentința civilă nr.3005/04.11.2014 Judecătoria Tulcea a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâți și a respins acțiunea ca fiind prescrisă.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, prin antecontractul autentificat sub nr. 229/30.01.2004 la Biroul notarului public „E. Frosina”, numitul D. I. s-a obligat să-i vândă reclamantului M. C. imobilul situat în extravilanul satului I., ., în suprafață totală de 1,2500 ha, stabilindu-se încheierea actului în formă autentică cel mai târziu până la data de 30.03.2004.
Prin încheierile de certificare nr. 1532/30.03.2004 și nr. 4669/27.07.2004 emise de Biroul notarului public „E. Frosina” s-a constat că vânzătorul promitent nu s-a prezentat la sediul biroului notarial în vederea încheierii contractului în formă autentică.
Numitul D. I. a decedat la data de 4.03.2005, conform copiei certificatului de deces depusă la dosar (fila nr. 29), fără a se mai realiza încheierea actului de vânzare-cumpărare în formă autentică.
Analizând cu prioritate excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâți, instanța de fond a constatat că argumentele aduse în susținerea acesteia sunt întemeiate.
Instanța de fond a reținut că promisiunea de vânzare - cumpărare, chiar dacă relativă la un bun imobil, nu are drept consecință transmiterea unui drept real asupra bunului, ci constituie o obligație de a face care conferă un drept de creanță celui în favoarea căruia există.
Din această perspectivă, acțiunea în instanță pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare - cumpărare reprezintă o modalitate de executare în natură a unei obligații de a face, fiind o acțiune personală, prescriptibilă în termenul general de prescripție de 3 ani.
În condițiile în care prin antecontractul autentificat sub nr. 229/30.01.2004 părțile au convenit încheierea actului în formă autentică cel mai târziu până la data de 30.03.2004, dreptul la acțiune al reclamantului pentru a cere în justiție pronunțarea unei hotărâri care să suplinească refuzul promitentului de a încheia actul s-a născut la momentul respectiv, iar de la acea dată a început să curgă termenul de prescripție potrivit art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958.
Faptul că reclamantul a rămas în continuare în posesia terenului nu poate constitui o cauză de întrerupere sau o amânare a cursului prescripției, în sensul recunoașterii dreptului său de a încheia contractul, așa cum se susține acesta.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel reclamantul M. S. C., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
A apreciat apelantul că instanța de fond în mod greșit a soluționat excepția prescripției raportat la situația de fapt și recunoașterile pârâților făcute chiar în fața instanței. A arătat că la termenul de judecată din data de 29.10.2014 pârâții au declarat că reclamantul a folosit în mod continuu terenul în cauză, de la data încheierii promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare, fiindu-i predat de promitentul vânzător de la data autentificării actului.
Consideră apelantul că de la data predării terenului a fost întrerupt cursul prescripției și fiind cert că terenul promis prin antecontract i-a fost predat în posesie efectivă de la data încheierii actului, ceea ce echivalează cu o recunoaștere a dreptului său de a cere încheierea contractului de vânzare-cumpărare, a fost întreruptă prescripția.
Examinând criticile aduse de apelant împotriva sentinței civile mai sus nominalizate, prin prisma dispozițiilor art. 476 și următoarele Cod procedură civilă, tribunalul reține că acestea au caracter fondat, pentru următoarele considerente:
Principala problema juridică pusă în discuție în calea de atac a constat în a se stabili dacă exercitarea efectivă a posesiei de către promitentul cumpărător asupra terenului ce a constituit obiectul antecontractului echivalează cu o cauză de întrerupere a prescripției, datorată recunoașterii dreptului de încheiere a contractului, în contextul admiterii excepției de către prima instanță, cu consecința respingerii acțiunii ca prescrisă.
Răspunsul nu poate fi decât pozitiv, în sensul că posesia exercitată ca urmare a predării bunului imobil de către promitentul vânzător în beneficiul promitentului cumpărător este asimilată unei recunoașteri a dreptului acestuia din urmă de a cere încheierea contractului de vânzare-cumpărare, recunoaștere care întrerupe prescripția, iar o nouă prescripție extinctivă nu va începe să curgă atât timp cât bunul se află în posesia celui ce urmează să-l cumpere (Tribunalul Suprem, s. civ., dec. nr. 188/1981, în C.D. 1981, p. 65).
Această soluție s-a impus în linia practicii instanței supreme, care, fără a constitui izvor distinct de drept, a exercitat rolul de a trasa coordonatele esențiale ale jurisprudenței instanțelor judecătorești, nefiind de dorit pronunțarea unor soluții diferite asupra acelorași probleme de drept, situație care ar genera inechități sociale, pe fondul practicii judecătorești neunitare.
Întrucât argumentele instanței supreme se mențin în speța dedusă judecății, iar prima instanță nu a expus motive de natură a contura o soluție contrară, tribunalul va admite apelul și va anula sentința atacată, urmând a se trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Tulcea, față de solicitarea expresă a părții apelante, prin cererea de apel depusă în termen, pentru continuarea cercetării judecătorești, în sensul respingerii excepției prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâți și aplicării dispozițiilor subsecvente ale art. 237 alin. 2 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil declarat de către apelantul reclamant M. S. C. domiciliat în ., ., jud. C., impotriva sentintei civile nr.3005/04.11.2014 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr._, avand ca obiect pronuțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, in contradictoriu cu intimații-pârâți M. G., cu domiciliul în ., județul Tulcea, D. N., cu domiciliul în ., județul Tulcea, A. I. L., cu domiciliul în ., CALEAȘCĂ TUDORIȚA cu domiciliul în . și A. G., cu domiciliul în Isaccea, .. 21, județul Tulcea.
Anulează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare.
Definitivă.
Pronuntata in sedinta publica din 09.06.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
D. N. G. E. B. P. L.
Jud.fond.G.N.
Red.jud.D.N.G./25.06.2015.
Tehnored.gref.P.L./26.06.2015/8ex.
.>
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 560/2015.... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 536/2015. Tribunalul... → |
|---|
