Plângere contravenţională. Decizia nr. 523/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 523/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 05-06-2015 în dosarul nr. 1201/179/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 523/2015
Ședința publică de la 05 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. N.
Judecător D. N.
Grefier N. M.
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelanta petentă . SRL, cu sediul în Tulcea, ., ., cam.14, jud.Tulcea, împotriva sentinței civile nr.66/12.02.2015, pronunțată de Judecătoria Babadag în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat INSPECTORATUL DE STAT PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER, cu sediul procesual ales în C., ., nr.2, ., jud.C., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelul este declarat în termen, motivat, timbrat cu taxă de timbru în sumă de 20 lei, s-a depus și s-a comunicat întâmpinarea, după care:
Văzând că nu sunt motive de amânare instanța constată dosarul în stare de judecată, iar apelanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă instanța lasă cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față.
Prin cererea adresată Judecătoriei Babadag la data de 02.12.2014 și înregistrată sub nr._ petenta S.C. „T. A. Shipping” S.R.L. a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr ._ / 18.11.2014 emis de Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier - I.S.C.T.R. solicitând anularea procesului-verbal de contravenție ca fiind nelegal și netemeinic.
Prin sentința civilă nr. 66/12.02.2015, Judecătoria Tulcea a respins plângerea ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin procesul-verbal de constatare si sancționare a contravențiilor . nr._ întocmit la data de 16.11.2014 de intimata Inspectoratul de Stat pentru Control în Transportul Rutier-I.S.C.T.R., petenta S.C. „T. A. Shipping” S.R.L a fost sancționată cu amendă contravențională în sumă de 8.000 lei reținându-se în sarcina acesteia săvârșirea contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 pct. 31 din O.G. nr. 37/2007, constând în aceea că în data de 16.11.2014, ora 14,42 pe DN 22 Km 226+730 pe raza localității Baia, județ Tulcea a fost oprit și verificat autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ utilizat de către S.C. „T. A. Shipping” S.R.L în baza copiei conforme nr._/05.11.2015 a certificatului în cont propriu, condus de conducătorul auto G. P., în timp ce efectua transport rutier de persoane, contra cost, prin servicii ocazionale în trafic național .
La momentul controlului, în urma verificărilor efectuate s-au constatat neprezentarea în trafic a numărului necesar de diagrame tahografice, a cartelei tahografice sau a listărilor efectuate cu imprimanta tahografului digital astfel, lipsă certificat privind atestarea activității conf. Regulamentului CE561/2006 pentru perioada 12.11.2014 ora 17, 16.11.2014 la 15.11.2014, ora 05,08 .
Cu această ocazie a fost întocmit și Formularul de Control în Trafic . nr._ ce a fost semnat de conducătorul auto.
Petenta a susținut că procesul-verbal de contravenție a fost întocmit cu încălcarea dispozițiilor legale prevăzute de art. 19 din OG nr. 2/2001, care se sancționează, potrivit dispozițiilor art. 17 din același act normativ, privind regimul juridic al contravențiilor, cu nulitatea absolută.
S-a mai susținut că, procesul-verbal a fost încheiat cu mențiunea că motivul lipsei martorului îl reprezintă faptul că "persoanele aflate de față în momentul încheierii procesului verbal de constatare a contravenției, nu doresc să-și asume calitatea de martori" și a apreciat că motivul indicat de către intimat nu este pertinent și nu denotă imposibilitatea obiectivă a confirmării de către un martor imparțial a situației reținute, având în vedere că procesul verbal a fost încheiat la sediul intimatului, probabil, în nici un caz la locul săvârșirii contravenției, astfel cum se arată în cuprinsul procesului verbal, aceasta fiind o practică a intimatului, ce ii permite să eludeze dispozițiile legale, precizările făcute fiind lipsite de credibilitate.
Instanța de fond a apreciat că susținerile petentei nu sunt fondate, întrucât mențiunea căpersoanele aflate de față în momentul încheierii procesului verbal de constatare a contravenției nu doresc să-și asume calitatea de martori, îndeplinește cerințele art. 19 al. 3 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care stipulează că în lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.
A mai reținut instanța că neîndeplinirea cerințelor art. 19 din O.G. nr. 2/2001 nu atrage nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție, ci eventual doar o nulitate relativă, petenta trebuind să facă dovada prejudiciului adus prin încheierea actului sancționator în lipsa unui martor, dovadă pe care aceasta nu a făcut-o.
Articolul 17 din O.G. nr. 2/2001 prevede cazurile de nulitate absolută ale unui proces verbal de contravenție, prevăzute expres și limitativ și care sunt de strictă interpretare, or încălcarea dispozițiilor art. 19 din același act normativ nu se numără printre aceste cazuri.
Pentru lămurirea tuturor aspectelor de fapt și de drept necesare aflării adevărului și justei soluționări a cauzei, respectând dreptul la un proces echitabil consacrat prin art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale, instanța a administrat toate probele admise de lege și ale căror pertinență, concludență și utilitate le-a verificat cu respectarea principiilor egalității părților, al oralității și al contradictorialității, instituite ca garanții implicite ale desfășurării procesului în condiții de echitate.
A reținut prima instanță că potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție beneficiază de prezumția relativă de legalitate și temeinicie.
Sub aspectul condițiilor de forma, instanța a constatat ca procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea cerințelor de legalitate prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, sub sancțiunea nulității absolute reținând că procesul-verbal contestat cuprinde toate mențiunile la care dispozițiile legale menționate fac referire.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt si a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanta cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța a constatat că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, se reține în mod clar și constant că indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie să beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale.
Aceasta deoarece, potrivit jurisprudenței Curșii Europene a Drepturilor Omului, acest gen de contravenție, intră în sfera "acuzațiilor în materie penală" la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană.
În jurisprudența sa, cauza Maszini vs. României din 2006, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a considerat că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are caracter penal, în sensul art. 6 din Convenție.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar si respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga taxi Aktiebolag si Vulic v. Suedia).
Forța probanta a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franta, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Instanța a mai reținut că potrivit aceleiași jurisprudențe a Curții E.D.O. (cauza I. P. c. României, hotărârea din 28 iunie 2011), Curtea a analizat modalitatea concretă în care instanțele naționale au respectat garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție, aplecându-se îndeosebi asupra echilibrului ce trebuie să existe între prezumția de nevinovăție specifică materiei penale și prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție, existentă în dreptul național. Astfel, Curtea a apreciat că invocarea de către instanțe a acestei din urmă prezumții, cu consecința obligării reclamantului la răsturnarea sa, nu putea avea un caracter neașteptat pentru acesta, având în vedere dispozițiile naționale incidente în materia contravenționala (A., par. 58 si 59). Curtea a mai reținut ca petentului i s-a oferit cadrul necesar pentru a-si expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă și că petentul nu a fost pus . față de autorități pentru simplu fapt că regimul contravențional este diferit de regimul aplicabil în penal.
Interpretând dispozițiile art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, reiese faptul că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Având în vedere aceste principii, instanța de fonf a retinut că procesul verbal de contravenție, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului cât timp petentei i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.
A arătat judecătorul fondului că potrivit art. 8 alin.1 pct. 31 din O.G. nr. 37/2007, fapta de neprezentare în trafic a numărului necesar de diagrame tahografice, a cartelei tahografice sau a listărilor efectuate cu imprimanta tahografului digital reprezintă o încălcare foarte gravă a dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și a Consiliului (CE) nr. 561/2006, a Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și Acordului AETR și constituie contravenție, care se sancționează, conform art.9 alin.1 lit. c, cu amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei, aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier,
Având în vedere că această contravenție reținută în sarcina petentei este considerată de legiuitor ca fiind o încălcare foarte gravă a reglementărilor în vigoare privind transportul rutier și are ca scop întărirea siguranței rutiere pe drumurile publice și preîntâmpinarea evenimentelor datorate lipsei de odihnă a conducătorilor auto, iar în speță petenta nu a făcut dovada unei situații de fapt contrară celei reținute în procesul-verbal, instanța a constatat că procesul-verbal este temeinic și legal întocmit .
Instanța a constatat totodată că a fost întocmit odată cu procesul verbal de contravenție și Formularul de Control în Trafic . nr._ ce a fost semnat de conducătorul auto, per a contrario, acesta a recunoscut contravenția reținută în actul sancționator .
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a formulat apel petenta S.C. T. A. Shipping S.R.L., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
Se invocă de către apelantă excepția nulității procesului-verbal pentru lipsa martorului asistent, aceasta fiind o condiție impusă în mod expres de dispozițiile art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Susține apelanta-petentă că în mod greșit instanța a reținut că procesul-verbal fiind încheiat ulterior săvârșirii faptei este evident că nu a fost prezentă prin reprezentant legal și nimeni nu a dorit să își asume calitatea de martor, ba mai mult nu a dovedit nicio vătămare.
În mod greșit instanța a apreciat că rolul martorului este tocmai acela de a confirma motivul pentru care se refuză de către contravenient semnarea procesului verbal sau nu poate fi semnat de către acesta. În speță nu exista nici un martor care să ateste maniera în care a fost întocmit procesul-verbal, martor care eventual ar fi putut fi chemat înainta instanței pentru a relata cu privire la motivele refuzului sau imposibilități de a semna procesul-verbal.
Consideră apelanta-petentă că agentul constatator nu a respectat dispozițiile prevăzute de art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, și fiind vorba despre o dispoziție imperativă și care privește dreptul său la apărare actul întocmit în aceste condiții este nul absolut.
Consideră apelanta-petentă că motivarea instanței conform căreia nu i s-a produs nici vătămare lipsește de conținut norma juridică, ce nu ar mai trebui edictată, scopul legii fiind acela de asigura o protecție efectivă a drepturilor contravenientului sancționat în lipsă sau atunci când refuză să semneze, în vederea evitării arbitrariului.
Apreciază apelanta-petentă că în această situație instanța trebuia să constate că procesul-verbal de contravenție este nelegal, și i-a produs o vătămare sancționată cu nulitate.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal de contravenție consideră apelanta-petentă că în mod greșit instanța de fond a apreciat că prin semnarea formularului de control în trafic șoferul recunoaște contravenția reținută în actul sancționator câtă vreme acest formular este un document intern I. și nu un act sancționator, acesta nefăcând parte integrantă din procesul-verbal de constatare a contravenției întocmindu-se pentru a atesta activitatea de control în trafic a agentului constatator, necuprinzând mențiunea formulării obiecțiunilor de natură a da posibilitatea conducătorului auto de a face obiecțiuni în momentul întocmirii acestuia.
Formularul de control atestă efectuarea controlului și nu săvârșirea contravenției, neconstituind o probă atunci când este semnat de către conducătorul auto, proba făcându-se cu înscrisurile deținute la bordul vehiculului, care în cauza de față dovedesc contrariul celor reținute prin procesul-verbal de contravenție.
Arată apelanta-petentă că ea este subiectul activ al săvârșirii contravenției și nu conducătorul auto, a cărui recunoaștere sau lipsă de recunoaștere nu prezintă relevanță în cauză, iar instanța de judecată în virtutea rolului activ, era obligată să analizeze probele concrete ce conduc la săvârșirea sau nu a contravenției reținute.
În concluzie, susține apelanta-petentă că întrucât intimatul i-a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale fără a avea probe împotriva sa cu privire la săvârșirea faptei sancționate, fapt ce nu poate să răstoarne prezumția de nevinovăție de care se bucură, se impunea admiterea plângerii și nu respingerea acesteia, cum în mod greșit a procedat instanța de fond.
Arată în continuare apelanta că instanța de fond a omis să se pronunțe cu privire la greșita individualizare a sancțiunii ce a fost aplicată în cuantumul maxim prevăzut de legiuitor respectiv 8.000 lei
Consideră apelanta că prin prisma gradului de pericol social concret al faptei săvârșite în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 sancțiunea amenzii aplicată este prea aspră, nefiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, motiv pentru care solicită înlocuirea amenzii cu avertisment, fie reducerea acesteia până la pragul minim, având în vedre că nu există circumstanțe care să justifice amenda maximă, cu atât mai mult cu cât a făcut dovada că șoferul se afla în concediul de odihnă în perioada reținută de intimat
În apărare intimatul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier - I.S.C.T.R. a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului, ca nefondat
Examinând apelul, în raport de criticile formulate, tribunalul constată că acesta este nefondat.
Sub aspectul legalității procesului-verbal de contravenție se reține că acesta a fost încheiat cu respectarea prevederilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001.
Deși apelanta-petentă a susținut că procesul-verbal de contravenție a fost întocmit cu încălcarea dispozițiilor legale prevăzute de art. 19 din OG nr. 2/2001, care se sancționează, potrivit dispozițiilor art. 17 din același act normativ, cu nulitatea absolută, în mod corect a reținut prima instanță faptul că mențiunea căpersoanele aflate de față în momentul încheierii procesului verbal de constatare a contravenției nu doresc să-și asume calitatea de martori, îndeplinește cerințele art. 19 al. 3 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care stipulează că, în lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.
Neîndeplinirea cerințelor art. 19 din O.G. nr. 2/2001 nu atrage nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție, ci eventual doar o nulitate relativă, apelanta-petentă trebuind să facă dovada prejudiciului adus prin încheierea actului sancționator în lipsa unui martor, dovadă pe care aceasta nu a făcut-o.
Relativ la temeinicia procesului-verbal de contravenție, se reține că apelanta-petentă a săvârșit fapta pentru care a fost sancționată contravențional și anume că în data de 16.11.2014, ora 14,42 pe DN 22 Km 226+ 730 pe raza localității Baia, județ Tulcea a fost oprit și verificat autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ utilizat de către S.C. „T. A. Shipping” S.R.L. în baza copiei conforme nr._/05.11.2015 a certificatului în cont propriu, condus de conducătorul auto G. P., în timp ce efectua transport rutier de persoane contra cost prin servicii ocazionale în trafic național.
Cu această ocazie a fost întocmit și Formularul de Control în Trafic . nr._, un exemplar de pe acesta fiind înmânat conducătorului auto sub semnătură conform legii
Contravenția săvârșită este una faptică și s-a constatat în trafic, în momentul controlului. Totodată agentul constatator, în cuprinsul descrierii faptei din procesul-verbal de contravenție a menționat expres faptul că șoferul nu deținea la bord și nu a prezentat la control nici numărul necesar de diagrame și nici Certificatul de desfășurare a activității conducătorului auto conform Regulamentului (CE) nr. 561/2006 sau AETR, conform legii.
Prin urmare, în momentul controlului, apelata trebuia să dețină la bordul autovehiculului cele 28 de diagrame sau Certificatul de desfășurare a activității care ar explica lipsa diagramelor pentru perioada 12.11.2014 ora 17, 14- 15.11.2014, ora 05,08, neavând relevantă susținerea apelantei că, conducătorul auto s-a aflat in concediul de odihno si in concediul medical
Conform prevederilor art. 8 alin. 1 pct. 31 din O.G. nr. 37/2007, fapta de neprezentare în trafic a numărului necesar de diagrame tahografice, a cartelei tahografice sau a listărilor efectuate cu imprimanta tahografului digital reprezintă o încălcare gravă a dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și a Consiliului (CE) nr. 561/2006, a Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și Acordului AETR și constituie contravenție, care se sancționează, conform art.9 alin. 1 lit. c, cu amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei, aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier,
Contravenție reținută în sarcina apelantei-petentei este considerată de legiuitor ca fiind o încălcare foarte gravă a reglementărilor în vigoare privind transportul rutier și are ca scop întărirea siguranței rutiere pe drumurile publice și preîntâmpinarea evenimentelor datorate lipsei de odihnă a conducătorilor auto, iar în speță apelanta-petenta nu a făcut dovada unei situații de fapt contrară celei reținute în procesul-verbal, astfel încât în mod temeinic a reținut instanța de fond că procesul-verbal este temeinic și legal întocmit .
În ce privește reindividualizarea sancțiunii aplicate solicitată de către apelantă, se reține că în raport de prevederile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 și de gradul de pericol social ridicat al contravenției, precum și în vederea întăririi siguranței rutiere pe drumurile publice, nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertismentul, amenda contravențională aplicată fiind în limitele prevăzute de lege.
Pentru aceste considerente, hotărârea instanței de fond fiind temeinică și legală, văzând și dispozițiile art. 480 alin. 1 din N.C.P.C., va fi respins apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil formulat de apelanta petentă . SRL, cu sediul în municipiul Tulcea, ., ., cam.14, județul Tulcea, împotriva sentinței civile nr.66/12.02.2015, pronunțată de Judecătoria Babadag în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat INSPECTORATUL DE STAT PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER, cu sediul procesual ales în municipiul C., . nr. 2, ., județul C., având ca obiect plângere contravențională, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 05 iunie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
E. N. D. N. N. M.
Pt. jud. în C.O., conf. art.
426 alin. 4 N.C.P.C..
semnează președintele instanței
Jud. fond. E.I.Ș.L.
Redactat jud. D.N./18.06.2015
Tehnoredactat gref. N.M./G.R./30.06.2013/4 ex.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 4/2015. Tribunalul TULCEA | Pretenţii. Decizia nr. 650/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
