Pensie întreţinere. Hotărâre din 17-06-2015, Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 17-06-2015 în dosarul nr. 5/327/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 609/2015
Ședința publică de la 17 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: S. G.
JUDECĂTOR: C. D. A.
Grefier: L. R.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul pârât T. M. cu domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr.2917/29.10.2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimata reclamantă T. M. cu domiciliul procesual ales în Tulcea, ..54, jud.Tulcea, având ca obiect pensie întreținere.
La apelul nominal făcut în ședință s-a prezentat apelantul pârât, personal, lipsă fiind intimata reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru, precum și că, în cauză nu s-a depus întâmpinare, iar av.F. C. A. pentru intimată a depus cerere prin care solicită acordarea unui termen fiind la Tribunalul București, după care:
În temeiul art.219 Cod proc.civ. instanța verifică identitatea apelantului pârât care se legitimează cu C.I., ., nr._.
Apelantul pârât având cuvântul precizează că are avocat pe T. N. care l-a apărat și la prima instanță, însă nu răspunde pe telefon.
Instanța face cunoscut apelantului că av.T. N. nu are delegație în acest dosar și pune în discuție cererea formulată de apărătorul părții adverse.
Apelantul pârât având cuvântul precizează că poate să se reprezinte și singur.
Instanța respinge cererea de amânare formulată de av.F. C. A. întrucât nu a fost depusă împuternicirea avocațială pentru acest dosar.
De asemenea, pune în dezbatere cererea în probatoriu formulată de apelantul pârât prin cererea de apel.
Apelantul pârât având cuvântul insistă în probele solicitate întrucât nu are alte venituri de nicăieri, precizând că nu are alte înscrisuri în afara celor depuse la dosarul de fond, iar cu martorii înțelege să dovedească că nu are alte venituri, așa cum s-a reținut prin hotărârea atacată, veniturile sale realizate la societatea T. Mar SRL fiind de 700 lei.
Instanța respinge cererea apelantului cu privire la probe întrucât acesta nu are alte înscrisuri de depus în afara celor depuse la dosarul de fond, iar cu celelalte probe vrând să dovedească că nu are alte venituri decât cel de 700 lei realizat la societatea T. Mar SRL.
Nemaifiind cereri de formulat și explicații de dat sau probe de administrat pentru completarea cercetării judecătorești, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri asupra apelului.
Apelantul pârât având cuvântul în apel arată că a formulat prezentul apel pentru că i s-a stabilit pensia alimentară mai mare decât venitul sau, instanța de fond reținându-i un salariu mediu pe economie și că are în realitate un salariu mai mare.
În acest sens, precizează că nu este adevărat că are un salariu mai mare, iar firma se află în insolvență de peste un an de zile.
Instanța reține cauza pentru deliberare și pronunțare.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea adresata Judecătoriei Tulcea la data de 06.01.2014 înregistrata sub nr._ reclamanta T. M. a solicitat ca in contradictoriu cu pârâtul T. M. să se stabilească pensia de intretinere datorata minorei T. E. de către pârât sub forma unei sume in cuantum de 500 lei pe luna.
Pârâtul a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii ca nefondată.
Soluționând cauza, prin sentința civilă nr.2917 din 29 octombrie 2014 instanța a admis în parte cererea formulata de reclamanta T. M., în contradictoriu cu pârâtul T. M..
Pe cale de consecință, a obligat pârâtul la plata unei pensii de întreținere lunare în cuantum de 400 lei în favoarea minorei T. E., de la data introducerii cererii, 06.01.2014, până la majorat, precum și la plata către reclamantă a sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că părțile sunt părinții minorei T. E., născută la data de 19.04.2005.
Conform art. 516 C.civ., există obligația de întreținere între rudele în linie dreaptă, iar conform art. 529 alin. 1 C. civ. întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti.
Legiuitorul prevede în art. 525 C.civ. că minorul care cere întreținere de la părinții săi se află în nevoie dacă nu se poate întreține din munca sa, în cauză fiind incidente aceste dispoziții, având în vedere vârsta minorului.
Din înscrisurile depuse la dosar a rezultat că pârâtul obține de la ., unde este asociat cu o cotă de 50 %, venituri nete de natură salarială de aproximativ 600 lei pe lună.
Având însă în vedere că, potrivit raportării contabile de la fila 8 din dosar, societatea are capitaluri de aproximativ 265.000 lei, situație recunoscută de pârât, precum și faptul că pe anul 2013 a avut o cifră de afaceri mai mare de 220.000 lei, instanța de fond a reținut că în fapt posibilitățile pârâtului, ca administrator al acestei societăți comerciale, de a asigura întreținerea minorei sunt mai mari decât cele pretinse de pârât, corespunzătoare unui venit lunar de 600 lei.
Această sumă ar corespunde unui venit net lunar de 1.600 lei, sau 19.200 lei anual, prin raportare la cota legală prevăzută de art. 529 alin. 2 C.civ. conform căruia atunci când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul lunar net pentru un copil, instanța de fond reținând că pârâtul are mijloacele necesare pentru obținerea acestor venituri, art. 529 alin. (1) C.civ. având în vedere pentru calcularea pensiei de întreținere mijloacele celui care plătește pensie.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel pârâtul T. M..
Se susține în motivarea apelului că instanța de fond în mod greșit a reținut că prin depunerea bilanțului contabil din 31.06.2013 prin care se arată că firma are un capital de 265.061 lei, creează posibilitatea de a avea un venit mult mai mare, în speță de 1600 lei/lună sau 19.200 lei/an.
În acest sens, precizează apelantul că de la finalul anului 2013 firma este pe pierdere, situație cunoscută foarte bine de către reclamanta T. M., în momentul de față AJFP Tulcea procedând la blocarea tuturor conturilor pentru recuperarea sumei de 20.000 reprezentând plata TVA.
De asemenea, arată apelantul că instanța de fond nu a reținut adeverința de venit depusă de la ANAF cum că nu are nici un venit impozabil și nici că minora urmează cursuri la Palatul Copiilor, cheltuielile fiind suportate prin ., toate acestea regăsindu-se în contabilitatea societății ca și cheltuieli efectuate de reclamantă, situație cunoscută de intimată deoarece ea este cea care ține contabilitatea primară.
Având în vedere argumentele invocate, coroborat cu situația de fapt și practica juridică de specialitate, solicită apelantul admiterea apelului formulat și pronunțarea unei hotărâri de respingere a cererii ca nefondată.
Intimata reclamantă T. M. nu a formulat întâmpinare în termenul prevăzut de art. 471 alin. 5 Noul Cod procedură civilă, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
Examinând hotărârea atacată, sub aspectul motivelor de apel invocate, se reține că apelul este neîntemeiat, urmând a fi respins ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Obligația legală de întreținere a părintelui către copilul său minor reprezintă acea obligație impusă de lege în care părintele acordă copilului mijloacele necesare traiului, inclusiv satisfacerea nevoilor spirituale, respectiv mijloacele pentru educare, învățătură și pregătire profesională.
Fundamentul obligației de înteținere rezidă în sentimentele de afecțiune ce caracterizează relațiile de familie, dar și în regulile de conviețuire socială ce impun ca persoanele între care există relații de familie să nu rămână indiferente față de starea de nevoie în care s-ar afla alți membrii ai familiei.
Cu atât mai mult se impune prin însăși esența rațiunii de a fi părinte, asigurarea de către părinți a tuturor mijloacelor necesare creșterii și educării copilului în cele mai bune condiții.
Această obligație nu suferă nicio modificare în cazul divorțului părinților, căci despărțirea acestora nu trebuie să îi afecteze pe copii, părinții având în acest caz obligația morală dar și legală de a-i sprijini, de a-i ajuta pe copii să treacă peste șocul divorțului cu repercursiuni limitate pe cât posibil.
Potrivit art.499 din Codul civil, obiectul obligației de întreținere ce incumbă părintelui față de copilul său minor îl formează mijloacele necesare traiului, adică alimente, locuință, îmbrăcăminte, medicamente, nevoi spirituale, dar și mijloacele necesare educării și pregătirii profesionale.
În același sens sunt și dispozițiile art.36 din Legea 272/2004 care stabilesc obligația părinților de a asigura bunăstarea materială și spirituală a copilului.
În stabilirea întinderii pensiei de întreținere, potrivit art.529 alin.1 din Codul civil, se ține seama de nevoile minorului și de mijloacele debitorului obligației de întreținere.
Plafonarea prevăzută de art.529 alin.2 din același Cod nu se referă doar la câștigul din muncă al părintelui, ci la toate posibilitățile materiale de care dispune acesta.
Este de necontestat că suma de 150 lei lunar, cu cât susține apelantul pârât că are obligația de a o întreține pe fiica sa E., născută la data de 19.04.2005, nu poate acoperi nici pe departe cheltuielile aferente drepturilor minimale stabilite de normele legale mai sus arătate, respective dreptul la alimente, îmbrăcăminte, încălțăminte, materiale igienico-sanitare, rechizite, materiale cultural-spirituale, etc.
În aceste condiții, în mod corect judecătorul fondului nu s-a raportat exclusiv la salariul realizat de către apelantul pârât. A stabilii cuantumul întreținerii la care este îndreptățită minora E. doar luând în considerare salariul încasat de către pârât, angajat administrator la propria firmă, firmă care în prima jumătate a anului 2013 a înregistrat o cifră de afaceri de 610.510 lei, ar fi o măsură contrară principiului superior al copilului, lucru care nu poate fi acceptat.
Concluzionând că hotărârea apelată este legală și temeinică, tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelantul pârât T. M. cu domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr.2917/29.10.2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimata reclamantă T. M. cu domiciliul procesual ales în Tulcea, ..54, jud.Tulcea, având ca obiect pensie întreținere, ca nefondat.
Păstrează sent.civ.nr.2917/29-10-2014 a Judecătoriei Tulcea ca legală și temeinică.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Iunie 2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,Grefier,
S. G. C. D. A. L. R.
Conform art.426 pct.4 Cod proc.civ.,
pentru judecător în CO semnează
Președintele completului
Jud.fond IH
Red.jud.SG/17.08.2015
Tehnored.gref.LR/20.08.2015
4 ex./.>
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 384/2015. Tribunalul TULCEA | Pensie întreţinere. Decizia nr. 50/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
