Plângere contravenţională. Decizia nr. 406/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 406/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 20-05-2015 în dosarul nr. 904/179/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 406/2015
Ședința publică de la 20 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. N.
Judecător E. N.
Grefier N. M.
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelanta DGRFP G. - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TULCEA, cu sediul în Tulcea, . bis, jud.Tulcea, împotriva sentinței civile nr.20/27.01.2015, pronunțată de Judecătoria Babadag în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul M. A., cu domiciliul în orașul Babadag, ..2, ., ., jud.Tulcea, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat personal intimatul, lipsă fiind apelanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei de timbru, nu s-a depus întâmpinare, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau explicații de dat în completarea cercetării judecătorești, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente.
Intimatul având cuvântul solicită respingerea apelului și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond.
Instanța în temeiul art.394 NCPC declară închise dezbaterile și lasă cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Prin plângerea contravențională adresată Judecatoriei Tulcea la data de 25.09.2014 și înregistrată sub nr._, petentul M. A., a solicitat anularea procesului verbal de contravenție ./2009 nr._ din 08.09.2014 întocmit de DirecțiaGenerală Regională a Finanțelor Publice G. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Tulcea - Administrația Fiscală Babadag și anularea amenzii contravenționale în sumă de 2000 lei
În fapt, s-a susținut că Serviciul Fiscal Babadag a încheiat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, ./2009, nr._, la data de 08.09.2014 prin care i-a aplicat acestuia, în calitate de reprezentant legal al S.C. ALCOM DOBROGEA S.R.L. Babadag, amenda contravențională în sumă de 2000 lei, pentru nedepunerea bilanțului la 31.12.2013, cu termen de depunere la 30.05.2014.
S-a mai susținut că potrivit dispozițiilor art.16 alin.(1) din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, modificată și completată ulterior, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat.
Astfel, s-a susținut că procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, ./2009, nr._, încheiat de Serviciul Fiscal Babadag, nu cuprinde și locul încheierii, agentul constatator, rezumându-se doar la precizarea datei, încălcând, prevederile art.16 alin.(1) din O.G. nr.2/2001.
Conform prevederilor art. 16 alin.(6) din O.G. nr.2/2001, în situația în care contravenientul este persoană juridică, în procesul-verbal se vor face mențiuni cu privire la denumirea, sediul, numărul de înmatriculare în registrul comerțului și codul fiscal ale acesteia, precum și datele de identificare a persoanei care o reprezintă.
Astfel, s-a susținut că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, ./2009, nr._, încheiat de Serviciul Fiscal Babadag, nu cuprinde și mențiunile sediului S.C. ALCOM DOBROGEA S.R.L. și nici mențiunile privind numărul de înmatriculare la registrul comerțului.
Potrivit dispozițiilor art.17 din O.G. nr.2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator, atrage nulitatea procesului - verbal.
De asemenea, conform prevederilor art. 19 alin.(1) din O.G. nr.2/2001, procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient, în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia.
Potrivit dispozițiilor art.19 alin.(3) din O.G. nr.2/2001, în lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.
Astfel s-a susținut că procesul-verbal contestat, nu este semnat de contravenient, în speță S.C. ALCOM DOBROGEA S.R.L. prin reprezentantul legal, această împrejurare nu este confirmată de nici un martor, iar agentul constatator nu a precizat nici motivele care au condus la încheierea procesul-verbal fără martori.
În consecință, față de aspectele anterior menționate, s-a solicitat a se constata nulitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, ./2009, nr._, încheiat în data de 08.09.2014, de Serviciul Fiscal Babadag, și anularea amenzii contravenționale în suma de 2000 lei.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea plângerii ca nefondată și menținerea procesului verbal de contravenție contestat ca temeinic și legal.
Prin răspunsul la întâmpinare, petentul a susținut că deși intimata contestă faptul că, agentul constatator ar fi încălcat prevederile art.16, art.17 și art.19 alin.(1) și (3) din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, modificată și completată ulterior, aceasta nu poate face dovada că agentul constatator a respectat prevederile O.G. nr.2/2001. Argumentele susținute în plângerea contravențională, apreciază că sunt relevante și demonstrează că, agentul constatator a încălcat dispozițiile O.G. nr.2/2001, ceea ce atrage nulitatea procesului-verbal de constatare si sancționare a contravențiilor, ./2009, nr._, încheiat în data de 08.09.2014, de Serviciul Fiscal Babadag.
Conform prevederilor art.7 alin.(1) din Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, s-a susținut că organul fiscal - Serviciul fiscal Babadag, avea obligația, înainte de a aplica sancțiunea contravențională, conform procesului-verbal de constatare si sancționare a contravențiilor, ./2009, nr._, încheiat în data de 08.09.2014, de a înștiința contribuabilul, în speță S.C. ALCOM DOBROGEA S.R.L. Babadag, asupra drepturilor și obligațiilor ce îi revin în desfășurarea procedurii potrivit legii fiscale, printr-o notificare prealabilă.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art.7 alin.(3) din Codul de procedură fiscală, organul fiscal avea obligația să îndrume contribuabilii pentru depunerea declarațiilor și a altor documente, pentru corectarea declarațiilor sau a documentelor, ori de câte ori este cazul.
Astfel, apreciază petentul că, Serviciul Fiscal Babadag, nu a respectat obligația prevăzută de art.7 alin.(1) și (3) din Codul de procedură fiscală și nu a notificat în prealabil, contribuabilul S.C. ALCOM DOBROGEA S.R.L. Babadag, asupra obligației de a depune bilanțul la 31.12.2013, cu termen de depunere prevăzut de lege. Aplicarea sancțiunii contravenționale, ar fi putut fi făcută, numai după îndeplinirea acestei obligații prealabile, în condițiile prevăzute de Codul de procedură fiscală și numai în situația în care, contribuabilul nu a depus acest bilanț, deși a fost notificat în prealabil de intimată în acest sens.
Luând în considerare prevederile art.7. alin.(1) din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, modificată și completată ulterior, organul fiscal - Serviciul Fiscal Babadag, avea posibilitatea să aplice avertisment, luând în considerare că, S.C. ALCOM DOBROGEA S.R.L. Babadag, se află la prima abatere în sensul că, nu a depus bilanțului la 31.12.2013, cu termen de depunere la 30.05.2014.
Conform prevederilor art.7 alin.(3) din O.G. nr.2/2001, avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune. Astfel, chiar și în cazul în care, Legea contabilității, nr.82/1991, cu modificările și completările ulterioare, nu prevede că se poate aplica avertisment în cazul nedepunerii situațiilor financiare, conform prevederilor art.7 alin.(3) din O.G. nr.2/2001, intimata putea să aplice avertisment S.C. ALCOM DOBROGEA S.R.L. Babadag, luând în considerare și faptul că, fapta sancționată prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, ./2009, nr._, încheiat în data de 08.09.2014, de Serviciul Fiscal Babadag, nu prezintă un grad de pericol social ridicat.
În consecință, având în vedere toate aceste aspecte, petentul a solicitat sa se constate nulitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, ./2009, nr._, încheiat în data de 08.09.2014, de Serviciul Fiscal Babadag, și anularea amenzii contravenționale, în sumă de 2000 lei.
Soluționând cauza Judecătoria Tulcea prin sentința civila nr. 20/27.01.2015 a admis în parte plângerea contravențională si a modificat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ./2009 nr._ din 08.09.2014, în sensul că a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale în sumă de 2.000 de lei, cu sancțiunea avertismentului.
Au fost menționate celelalte dispoziții ale procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ./2009 nr._ din 08.09.2014.
Pentru a se pronunța astfel prima instanța a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție ./2009, nr._, încheiat în data de 08.09.2014 de D.G.R.G.P. G. – SERVICIUL FISCAL BABADAG, administratorul societății petente a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 2000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.41 alin.2 lit.e din Legea nr.82/1991, reținându-se că reprezentantul legal al societății . Babadag nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de art.41 alin.2 lit.e din Legea nr.82/1991 privind depunerea bilanțului la 31.12.2013 cu termen de depunere 30 mai 2014, constatările efectuându-se la sediul Serviciului Fiscal Orășenesc Babadag.
De asemenea, instanța reține că la rubrica „alte mențiuni” în actul sancționator s-a consemnat mențiunea că reprezentantul societății nu se află de față la întocmirea prezentului proces-verbal, nefiind semnat de vreun martor.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art.34 al.1 din O.G. nr.2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut că el cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității de art.17 din OG nr.2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor și nu conține și nici alte vicii de formă care să atragă constatarea din oficiu a nulității actului sancționator.
Cu privire la pretinsa nerespectare a art. 17 din O.G. nr. 2/2001, motivată de către petent prin lipsa din cuprinsul procesului verbal a mențiunilor privind sediul ., instanța reține că motivul invocat este neîntemeiat, întrucât sancțiunea s-a aplicat petentului persoană fizică, iar nu societății comerciale al cărei reprezentant legal este petentul, astfel încât lipsa datelor de identificare ale societății nu poate atrage sancțiunea nulității absolute impusă de textul art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
În ceea ce privește critica petentului privind încălcarea de către agentul constatator a prevederilor art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, în sensul lipsei din cuprinsul procesului verbal a locului încheierii actului sancționator, instanța reține că, în acord cu prevederile Deciziei ICCJ complet RIL nr. XXII/19.03.2007, publicata in M.Of. nr. 833/05.12.2007, încălcarea prevederilor art. 16 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, se sancționează cu nulitatea relativă a procesului verbal de constatare a contravenției, astfel că pentru a se dispune anularea procesului-verbal de constatare a contravențiilor este necesar ca reclamantul-contravenient să dovedească nu numai că agentul constatator și-a încălcat obligația ce-i revenea potrivit legii, ci și că această încălcare i-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal de constatare a contravențiilor. În cauză, instanța reține că petentul nu a probat că ar fi suferit vreo vătămare prin dresarea actului sancționator în această manieră, motiv pentru care instanța consideră neîntemeiată solicitarea de a se constata nulitatea procesului verbal.
Tot pentru considerentele mai sus expuse, instanța va respinge criticile petentului ce vizează încălcarea art. 16 alin. 6 din O. G. nr. 2/2001, privind lipsa sediului, numărului de înmatriculare în registrul comerțului, a art. 19 alin. 1 și 3 din O.G. nr. 2/2001, privind neindicarea motivelor care au condus la încheierea procesului verbal în lipsa martorului.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție instanța reține că procesul verbal de constatare a contravenției se bucură de prezumția relativă de adevăr până la proba contrară.
Astfel, prin decizia pronunțată în cauza A. c. România, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a înlăturat prezumția deplină, absolută, irefragrabilă de legalitate a unui proces verbal de constatare și sancționare a contravenției pentru a acorda în mod real, efectiv dreptul la un proces echitabil, instanța a apreciat că se pot administra probe în înțelesul dispozițiile codului de procedură civilă, pentru a exista posibilitatea părților litigante de a dovedi pe de o parte că starea de fapt este alta decât cea reținută în procesul verbal atacat.
În soluționarea plângerii contravenționale trebuie observate prevederile art.34 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit cărora instanța sesizată cu soluționarea unei plângeri contravenționale verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal, scop în care ascultă pe cel care a făcut plângerea contravențională și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat și administrează orice alte probe prevăzute de lege.
Contravenția reținută în sarcina petentului întrunește elementele unei acuzații în materie penală în sensul art.6 paragraf 1 din CEDO întrucât câmpul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002 privește toți cetățenii, iar sancțiunea instituită are caracter represiv și preventiv.
Pe cale de consecință, în speță, petentului îi sunt recunoscute garanțiile procesuale specifice în materie penală în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, printre care și prezumția de nevinovăție, prevăzută de paragraful nr.2 al art.6 din CEDO.
Cum petentul a susținut că se află la prima abatere în sensul că nu a depus bilanțul la 31.12.2013, cu termen de depunere la 30.05.2014, instanța a solicitat organului constatator a comunica dacă anterior, petentul a mai fost sancționat contravențional.
Cu adresa nr._/10.12.2014, intimata a comunicat că petentul nu a mai fost sancționat contravențional.
Statuând asupra individualizării sancțiunii s-a apreciat că, raportat la pericolul social concret al faptei, la împrejurările în care a fost săvârșită fapta și atitudinea contravenientului, la faptul că, potrivit înscrisurilor aflate la dosar, petentul nu a mai fost sancționat contravențional pentru fapte similare, se impune, pentru o justă individualizare a sancțiunii, reindividualizarea acesteia.
Pentru a se realiza justa individualizare a sancțiunii ce urmează a fi aplicată, agentul constatator trebuie să facă o apreciere cât mai corectă a pericolului social al faptei.
Criteriul principal de care se ține cont când se individualizează sancțiunea este împrejurarea în care s-a săvârșit contravenția. Pe lângă acest criteriu, în aprecierea gradului de pericol social, mai trebuie avută în vedere, mai ales, atitudinea contravenientului față de fapta comisă.
În consecință, apreciind asupra individualizării sancțiunii, în contextul împrejurărilor cauzei și dând semnificația cuvenită gradului de pericol social concret al faptei săvârșite unit cu atitudinea contravenientei, prima instanța a apreciat că se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment și a se atrage atenția contravenientei asupra pericolului social al faptei săvârșite cu recomandarea respectării pe viitor a dispozițiilor legale.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat apel in termen legal intimata Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice G. prin Administrația Județeana a Finanțelor Publice Tulcea criticând-o ca fiind nelegala si netemeinica.
Arata apelantul ca instanța de fond, fara a minimaliza pericolul social al faptei savarsite de intimatul-petent, a apreciat ca sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 7 din O.G nr. 2/2001, dispunând reindividualizarea acesteia si înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
Prin procesul-verbal ./2009 nr._ din data de 08.09.2014, încheiat de către D.G.R.F.P. G. -A.J.F.P. Tulcea - S.F.O. Babadag a fost sancționat intimatul-petent M. A. in baza art. 42 pot, 2 lit. e din Legea nr. 82/1991, privind nedepunerea in termenul legal a situației financiare anuale la 31.12.2013.
Prima instanța a constatat, in mod corect, in ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, in urma analizării probelor administrate in cauza, ca faptele reținute corespund realității, situația de fapt fiind reținuta in mod obiectiv in procesul-verbal si de asemenea vinovăția intimatului-petent in savarsirea faptei contravenționale.
Apelanta critica soluția instanței de fond cu privire la măsura înlocuirii sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
Ori, in raport de motivarea instanței de fond si de susținerile intimatului-petent transformarea amenzii contravenționale in suma de 2.000 lei in avertisment nu reprezintă soluția pentru ca intimatul-petent sa conștientizeze fapta savarsita si sa considere ca fapta sa nu reprezintă un pericol grav, iar la un eventual control ulterior, va putea recurge la aceeași cale de atac, invocând hotărârea primei instanțe si lipsa pericolului social.
Mai arata apelanta ca fapta intimatului-petent este un act de indisciplina in respectarea legislației si aduce atingere autoritatii instituțiilor statului.
Astfel, apreciază apelanta ca nu se impune reindividualizarea sancțiunii aplicate intimatului-petent, întrucât fapta savarsita prezintă un grad de pericol social ridicat, prin aceea ca desfășurarea activităților comerciale ilicite produc consecințe negative directe si pe termen lung asupra economiei naționale.
Pericolul social pe care astfel de fapte pot sa îl genereze este evident si prin modul in care legiuitorul a inteles sa sancționeze acest gen de fapte contravenționale.
Normele imperative incalcate au fost edictate de legiuitor tocmai in scopul disciplinarii agenților economici, in sensul conștientizării gradului de pericol social pe care faptele de acest gen îl au fata de întreaga societate, iar nu numai fata de un grup izolat de persoane, aspect care nu le conferă posibilitatea de a le respecta sau nu, fiind obligați la conformare, iar in caz contrar, fiind nevoiți sa suporte sancțiunile care li se aplica.
Daca unul sau mai multe acte normative care impun o anumita conduita sunt ignorate de cei care ar trebui sa le respecte si sa le aplice iar in momentul in care se aplica sancțiuni pecuniare pentru incalcarea lor se susține ca pericolul social este minim sau inexistent, este evident ca in acest mod se creează un precedent periculos din toate punctele de vedere in sensul ca agenții economici la adăpostul unor astfel de posibile soluții vor continua sa ignore si sa încalce dispozițiile legale, beneficiind de clementa instanțelor de judecata.
Trebuie avut in vedere ca in cauza, respectarea disciplinei impusa de Legea nr. 82/1991. se poate realiza doar prin menținerea sancțiunilor pecuniare aplicate, implicit a sancțiunii amenzii contravenționale.
Astfel, sancțiunea avertismentului nu ar avea rolul de a corecta atitudinea intimatului - petent, ci dimpotrivă ar fi un impuls in continuarea savarsirii de fapte ilicite in baza aceleiași rezoluție contravenționale.
În concluzie s-a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței pronunțată de instanța de fond, în sensul respingerii plângerii contravenționale.
Examinând hotărârea atacata in raport de motivele invocate precum si din oficiu in raport de dispozițiile art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001 Tribunalul retine ca apelul ca fiind nefondat.
Se constata ca prima instanța a făcut o corecta aplicare a dispozitiilor art. 21 alin. 3 si art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 referitoare la individualizarea sancțiunii.
Astfel, in raport de împrejurările in care a fost savarsita fapta, de atitudinea contravenientului si de faptul ca petentul nu a mai fost sancționat contravențional pentru fapte similare in mod corect a apreciat prima instanța ca se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
Mai mult se constata ca organul constatator a aplicat petentului intimat minimul amenzii prevăzut de lege pentru contravenția savarsita.
Având în vedere ca pentru fapta reținuta în sarcina petentului dispozițiile art. 42 alin. 2 din Legea nr. 82/1991 prevăd un minim al amenzii în cuantum de 2000 de lei, rezulta ca legiuitorul a considerat ca, aceste contravenții prezintă un grad de pericol social generic mediu, împrejurare care este de natura sa duca in plus la concluzia ca sancțiunea avertismentului corespunde gradului de pericol social concret al contravenției.
In consecința, in temeiul art. 480 c.proc.civ. apelul a fost respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge apelul civil formulat de apelanta DGRFP G. - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TULCEA, cu sediul în Tulcea, . bis, jud.Tulcea, împotriva sentinței civile nr.20/27.01.2015, pronunțată de Judecătoria Babadag în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul M. A., cu domiciliul în orașul Babadag, ..2, ., ., jud.Tulcea, având ca obiect plângere contravențională, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Mai 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
D. N. E. N. N. M.
Jud. fond AC
Tehnored.jud.EN/08.06.2015.
Gref.NM./4ex./.>
| ← Pretenţii. Decizia nr. 403/2015. Tribunalul TULCEA | Pretenţii. Decizia nr. 457/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
