Pretenţii. Decizia nr. 650/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 650/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 07-07-2015 în dosarul nr. 5945/327/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 650/2015
Ședința publică de la 07 Iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. D. P.
Judecător: L. N.
Grefier: B. F. V.
Pe rol judecarea apelului civil privind pe apelantul - reclamant S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 644/10.03.2015, în contradictoriu cu intimați – pârâți M. I., cu domiciliul în . și C. A.-T., cu domiciliul în ., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura nu este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, este lipsă de procedură cu intimatul – pârât M. I., citația emisă către acesta fiind returnată cu mențiunea “ destinatar decedat ” apelul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă după care;
Având în vedere că la fila nr. 21 din dosarul instanței de fond există o cerere modificatoare formulată de reclamantul S. Județean Tulcea, prin care a solicitat scoaterea din cauză a pârâtului M. I. și introducerea pârâtului C. A. T., instanța apreciază că se impune ca pârâtul M. I. să fie scos din cauză, nemaifiind necesar a fi citat, așa cum în mod eronat s-a procedat.
Apreciază ca fiind îndeplinită procedura de citare cu pârâtul C. A., față de care s-a păstrat acțiunea formulată inițial.
Văzând că nu mai sunt motive de amânare, instanța constată dosarul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 19.08.2014 sub nr._ reclamantul S. Județean de Urgență Tulcea a formulat acțiune în contradictoriu cu pârâtul M. I., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 2601,17 lei, reprezentând contravaloarea cheltuieli de spitalizare, actualizată de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la data plății efective.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, că pârâtul a fost internat în secția Chirurgie a spitalului în perioada 29.08.2011 – 9.09.2011 ca urmare a unei agresiuni și a beneficiat de servicii medicale, decontate ulterior de Casa de Asigurări de Sănătate Tulcea, însă din neglijență sau imprudență, nu a solicitat tragerea la răspundere a agresorului, care trebuia să suporte cheltuielile de spitalizare efectuate, iar datorită acestui fapt nu mai este posibilă recuperarea prejudiciului cauzat Casei de Asigurări decât de la pârât. S-a precizat că statul suportă cheltuielile pentru îngrijirea și tratarea afecțiunilor medicale, cronice sau acute, nu și cele cauzate ca urmare a unor agresiuni sau accidente.
Pârâtul a formulat în termen întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că a la data de 29.08.2011 a fost bătut și jefuit de indivizi necunoscuți împotriva cărora a formulat plângere penală, a căror identitate nu a fost încă stabilită.
La data de 18.09.2014, prin Serviciul Registratură, reclamantul a depus la dosar o cerere modificatoare prin care a solicitat scoaterea din cauză a pârâtului M. I. și introducerea în cauză în calitate de pârât a numitului C. A. – T., persoana care l-a vătămat pe M. I.. Atașat, reclamantul a depus adresa nr. 1912/II/2/2014 din 22.08.2014 emisă de P. de pe lângă Judecătoria Tulcea și referatul cu propunere de clasare nr. 4145/P/2011 întocmit de Poliția N..
Ca urmare a demersurilor instanței în acest scop la dosar a fost atașat dosarul nr. 4145/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea.
Soluționând cauza, Judecătoria Tulcea prin sentința civilă nr. 664 din data de 10 martie 2015 a respins cererea formulată de către reclamantul S. Județean de Urgență Tulcea, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că, în perioada 29.08.2011 – 9.09.2011 numitul M. I. a fost internat în S. Județean de Urgență Tulcea, secția Chirurgie, unde a primit îngrijiri medicale pentru vătămările suferite în urma unei agresiuni.
Efectuarea serviciilor medicale rezultă din foia de observație clinică generală depusă la dosar, iar cheltuielile de spitalizare au fost în cuantum de 2601,17 lei, fiind detaliate în decontul de cheltuieli întocmit de S. Județean de Urgență Tulcea.
Pârâtul a menționat că internarea în spital s-a făcut ca urmare a faptului că a fost agresat de indivizi necunoscuți împotriva cărora a formulat plângere penală.
Prin ordonanța de clasare din 12.08.2014 din dosarul nr. 4145/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea a fost clasată cauza privind pe suspectul C. A. – T. având ca obiect infracțiunea de loviri și alte violențe întrucât persoana vătămată, M. I., și-a retras plângerea.
A mai reținut prima instanță că, în condițiile în care organele judiciare nu au stabilit calitatea de agresor a pârâtului, chestiune care nu poate face obiectul cercetării judecătorești în cadrul unui proces civil, instanța nu ar putea dispune obligarea acestuia la acoperirea prejudiciului produs reclamantei prin acordarea îngrijirilor medicale către numitul M. I. și pe cale de consecință va respinge cererea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel reclamantul S. Județean de Urgență Tulcea, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
S-a susținut în motivarea apelului că, pârâtul a declarat la internarea în spital că a fost victima unei agresiuni fiind internat de la 08.09.2011 până la 12.09.2011 la Secția Oftalmologie a spitalului, contravaloarea cheltuielilor de spitalizare fiind de 945,88 lei.
După acordarea primului ajutor la Unitatea de Primire Urgențe, pârâta a fost internată într-o secție a spitalului pentru vindecare. Cheltuielile efectuate de Unitatea de primire Urgențe sunt suportate de către stat și nu de către Casa de Asigurări de Sănătate, și se acordă pacienților indiferent dacă sunt asigurați sau nu, dacă sunt cetățeni români sau nu, deci necondiționat, ceea ce s-a întâmplat și în cazul pârâtului.
S-a mai arătat că, potrivit art. 313 alin. 1 și 2 din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, Casa de Asigurări de Sănătate nu decontează decât cheltuieli de spitalizare cauzate de îmbolnăvire sau o afecțiune cronică sau acută, nu și cele efectuate pentru recuperarea unui pacient care a fost victima unui accident sau agresiune.
Se menționează că, în toate secțiile spitalului, inclusiv la cea de primire urgente, sunt afișate prevederile art. 313 din Legea nr. 95/2006-pacienților aducându-se la cunoștință și verbal faptul că, chiar dacă au asigurare valabilă, CAS nu decontează cheltuielile victimelor agresiunilor sau accidentelor rutiere, urmând ca aceștia să se îndrepte împotriva persoanei vinovate pentru a le recupera.
În speța, pârâtul s-a prezentat la S. Județean Tulcea declarând ca a fost victima unei agresiuni iar ulterior, nu a mai întreprins nici un demers pentru a recupera de la făptuitor suma datorată pentru spitalizare și a o depune la spital și nici nu a mai formulat o plângere împotriva acestuia.
Ori, S. Județean de Urgenta Tulcea nu este abilitat sa efectueze nici un fel de cercetare in ceea ce privește agresorul sau persoana care a provocat accidentul și nu poate decât să se constituie parte civilă in dosarul penal, în cazul în care pacientul reclamă . și se dispune cercetarea sau începerea urmăririi penale, ori judecarea cauzei penale respective.
In caz contrar, pentru ca textul de lege invocat nu îi scutește de plata cheltuielilor de spitalizare pe agresorii/autorii accidentelor care nu au fost denunțați, cum este și cazul în speță, cel agresat sau accidentat are mai multe variante pentru a se putea asigura aplicarea art. 313 din Legea nr.95/2009 și anume: fie să plătească el de bună voie, din veniturile sale, cheltuielile de spitalizare; fie să le recupereze pe cale amiabila de la agresor și să le depună la spital ; fie să-1 acționeze ulterior pe acesta in instanța, pentru a recupera sumele respective pe cale civilă-având drept dovada documentele emise de spital sau de către instanță .
Se susține că, nu există nici o excepție în acest sens în
cuprinsul legii, textul de lege fiind clar, în sensul ca plata spitalizării pentru
persoanele a căror sănătate a suferit din cauza unor agresiuni sau accidente
nu se suporta de către Casa de Asigurări de Sănătate, chiar dacă acestea au
fost „victime” și nu se fac vinovate ca au ajuns in situația de a fi pacienții
spitalului.
În consecință, s-a solicitat admiterea apelului așa cum s-a formulat, casarea sentinței civile nr. 664 din 10.03.2015, pronunțată în dosarul nr._ și rejudecând cauza pe fond, admiterea cererii și obligarea pârâtului C. A. T. la plata cheltuielilor de spitalizare în cuantum de 945,88 lei, sumă ce va fi actualizată până la data plății efective.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 466 Cod proc. civ.
Legal citat, intimatul C. A. T., nu a formulat în termen procedural întâmpinare.
Analizând legalitatea sentinței apelate în raport de criticile invocate, cât și din oficiu, tribunalul constată următoarele:
Potrivit art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății „Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.”
Din economia acestui text de lege rezultă cu evidență faptul că instanța de fond avea de stabilit dacă pârâtul C. A. T. îndeplinea condițiile prevăzute de lege pentru a putea fi considerat o persoană care prin fapta sa a adus daune sănătății unei alte persoane, așa cum stipulează textul mai sus evocat, având sarcina de a stabili existența și a celorlalte elemente ale răspunderii civile delictuale ( vinovăția, prejudiciul și legătura cauzală între faptă și prejudiciu), prevăzute de lege la data săvârșirii faptei, respectiv 29.08.2011.
Astfel, trebuia observat că, potrivit referatului cu propunere de clasare nr. 4145/P/2011 emis de Postul de Poliție N., jud. Tulcea, rezultă că, la data de 8.09.2011, în timp ce se afla în fața barului „Jazz” din localitatea N., pârâtul C. A. T. l-a lovit pe numitul M. I. cu pumnul în zona capului, în conflictul iscat intervenind în scopul aplanării, frații pârâtului, respectiv C. G. și C. M..
Ulterior, M. I. s-a prezentat la un examen medico-legal, fiind emis certificatul medico-legal nr. 661/13.09.2011 prin care s-a concluzionat că persoana vătămată prezintă leziuni traumatice ce au necesitat îngrijiri medicale timp de 12-14 zile de la data producerii dacă nu survin complicații.
De asemenea, M. I. s-a prezentat la organele de Poliție sesizând cele întâmplate și formulând plângere penală atât împotriva pârâtului, cât și împotriva fraților acestuia, constituindu-se parte vătămată și civilă cu suma de 6000 lei față de C. A.-T.. Ulterior, din cercetările efectuate a rezultat că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de loviri și alte violențe, la data de 27.11 2013 începându-se chiar urmărirea penală față de pârâtul C. A.-T. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 180 alin.2 Cod penal confirmată la acea dată de P. de pe lângă Judecătoria Tulcea. Cercetările însă nu au continuat deoarece, la data de 22.07.2014, M. I. a declarat că își retragere plângerea penală, fiind emis referatul cu propunere de clasare nr. 4145/P/2011 al Postului de Poliție N., jud. Tulcea.
În raport de toate aceste elemente și de celelalte acte de cercetare efectuate în dosarul de cercetare menționat, se apreciază că pârâtul este o persoană care a produs prin fapta sa daune sănătății unei alte persoane, respectiv numitului M. I., fiind îndeplinită cerința legii în această privință.
În cauză însă sunt întrunite și celelalte elemente ale răspunderii delictuale, aspect care rezultă din conținutul referatului penal de clasare care a concluzionat anterior clasării că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de lovire și alte violențe. În ceea ce privește vinovăția pe latură civilă aceasta este conturată pe deplin din modul în care s-au desfășurat faptele, pe latură civilă răspunderea fiind antrenată chiar și pentru cea mai ușoară culpă.
În consecință, fiind întrunite atât condițiile art. 313 alin.1 din Lg. nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cât și condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art.998-999 cod civil pe care reclamantul și-a întemeiat acțiunea, răspunderea pârâtului C. A. T. trebuia antrenată.
Față de toate aceste considerente, în temeiul art. 480 alin2 NCPC, apelul formulat va fi admis, și se va schimba în tot sentința apelată, în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtului C. A. T. de a plăti reclamantului suma de 945,88 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare, sumă ce se va actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil formulat de apelantul - reclamant S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 644/10.03.2015, în contradictoriu cu intimați – pârâți M. I., cu domiciliul în . și C. A.-T., cu domiciliul în ., având ca obiect pretenții.
Schimbă în tot sentința apelată, în sensul că admite acțiunea și obligă pe pârâtul C. A. T. să plătească reclamantului suma de 945,88 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare, sumă ce se va actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 07 iulie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
L. D. P. L. N. B. F. V.
Red.sent. civ. jud. fond D.N.P.
Red. dec.civ. jud. P.L.D/ 22.07.2015
Tehnoredactat gref. B.F.V../ 22.07.2015/4 ex.
..apelant/ 1 ex. intimat
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 523/2015. Tribunalul... | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 658/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
