Plângere contravenţională. Decizia nr. 600/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 600/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 17-06-2015 în dosarul nr. 600/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ nr.600
Ședința publică din data de 17 iunie 2015
Completul compus din:
Președinte: E. B.
Judecător: D. N. G. Grefier: P. L.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de către apelantul petent P. A. - domiciliat în București ., sector 2 - cu sediul procesual ales la sediul social al CN POȘTA ROMÂNA SA București, ., sector 2, impotriva sentintei civile nr.16/27.01.2015 pronuntata de Judecatoria Babadag in dosarul nr._, avand ca obiect plângere contravențională, in contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T. cu sediul în mun. T., ., jud. T..
Dezbaterile in apel au avut loc in sedinta publica din 10.06.2015, incheierea de sedinta din acea dată făcând parte integranta din prezenta hotarare.
TRIBUNALUL:
Prin plângerea contravențională adresată Judecătoriei Babadag la data de 09.10.2014 și înregistrată sub nr._, petentul A. P. a solicitat în principal admiterea plângerii astfel cum a fost formulată și constatarea nulității absolute a procesului verbal contestat motivat de inexistența caracterului contravențional al faptei imputată acestuia și exonerarea de la plata amenzii aplicate, iar în subsidiar, în ipoteza reținerii elementelor constitutive ale unei contravenții, dispunerea în temeiul dispozițiilor art. 1, art. 5 alin. 2 lit. a și alin. 5, art. 7 și art. 34 din O.G. 2/2001 cu modificările ulterioare publicării înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
Prin sentința civilă nr. 16 din 27.01.2015, Judecătoria Babadag a respins plângerea, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la 18.09.2014 de I. T. – Poliția Orașului Babadag, petentul P. A., a fost sancționat cu amendă contravențională în valoare de 2000 lei. S-a reținut, în fapt, că petentul nu a luat măsuri de conectare a sistemului de alarmare împotriva efracției la un dispecerat de monitorizare a alarmelor și intervenție, Oficiul Poștal Babadag, la controlul efectuat, nu deținea pază fizică permanentă, faptă prevăzută de art. 3 pct. 1 din H.G. 301/2012 și sancționată potrivit art. 4 alin. 1 lit. b din H.G. 301/2012.
Cercetând procesul-verbal de constatare a contravenției sub aspectul legalității întocmirii și observând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța de fond a constatat că procesul-verbal . nr._ încheiat la 18.09.2014 de I. T. – Poliția Orașului Babadag cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute.
A mai reținut instanța că actul sancționator a fost încheiat în lipsa contravenientului la locul întocmirii procesului-verbal, acesta fiindu-i comunicat la data de 22.09.2014 potrivit confirmării de primire aflată la fila 17 dosar, motiv pentru care instanța a reținut că atât comunicarea, cât și plângerea contravențională înregistrată pe rolul instanței la data de 09.10.2014, au fost realizate în termenul de o lună de la data întocmirii procesului verbal, respectiv 15 zile de la data comunicării procesului verbal.
Cu privire la critica de nelegalitate adusă actului sancționator privind neacordarea posibilității de a formula obiecțiuni cu privire la conținutul procesului-verbal, instanța a reținut că, la data încheierii procesului verbal, petentul nu se afla de față la locul și momentul încheierii procesului verbal, astfel încât agentul constatator nu a avut cui să dea posibilitatea să formuleze obiecțiuni. Prin urmare, agentul constatator a dat eficiență prevederilor art. 19 din O.G. nr. 2/2001, împrejurarea lipsei contravenientului de la locul întocmirii procesului-verbal fiind atestată de martorul P. E..
În ceea ce privește critica potrivit căreia din cuprinsul procesului verbal lipsesc datele de identificare ale Companiei Naționale Poșta Română S.A., aceasta având calitatea de contravenient, iar nu petentul, instanța de fond a reținut că sancțiunea a fost în mod legal aplicată persoanei fizice întrucât, potrivit art. 3 din H.G. nr. 301/2012 „(1) Pentru unitățile care își desfășoară activitatea printr-o rețea formată din subunități sau puncte de lucru distribuite teritorial, responsabilitatea asigurării măsurilor de securitate în întreaga rețea revine conducerii unității centrale”.
Instanța a apreciat că sancțiunea a fost aplicată în mod corect persoanei fizice, respectiv conducătorului C.N. Poșta Română SA, contrar celor susținute de către petent prin plângerea sa.
În ceea ce privește prematuritatea sancționării contravenientului, cu nerespectarea termenului de 24 luni, acordat de art. 7 al. 1 din H.G. nr. 301/2012, instanța a reținut că în cauză acest termen nu este incident față de prevederile normelor metodologice cuprinse în art. 13 din HG 301/2012. Astfel, potrivit acestui text de lege, „(1) Măsurile de securitate destinate unităților poștale trebuie să fie conforme cu prezentele cerințe minimale de securitate”.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța de fond a reținut că nu au fost propuse probe de natură a răsturna prezumția relativă de adevăr de care se bucură actul sancționator, instanța solicitând petentului depunerea anumitor înscrisuri menționate de către petent în plângerea sa.
Prin precizări, deși petentul a susținut că depune copii conform cu originalul, de pe nota de fundamentare nr. 124/1298/07.02.2011, împreuna cu cerințele generale de securizare a subunităților poștale, acesta nu le-a atașat precizărilor sale, instanța analizând temeinicia plângerii pe baza înscrisurilor existente în dosar.
De asemenea, instanța a reținut că înscrisurile depuse de către organul constatator în susținerea temeiniciei procesului verbal sunt apte și suficiente pentru a proba contravenția reținută în sarcina petentului, motiv pentru care instanța constată că procesul verbal este temeinic.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicată contravenientului, instanța a considerat că, pentru realizarea justă a acesteia, agentul constatator trebuie să facă o apreciere cât mai corectă a pericolului social al faptei.
Instanța a reținut că în aprecierea gradului de pericol social, agentul constatator a avut în vedere limitele sancțiunii prevăzute de lege, făcându-se o individualizare corectă a sancțiunii în raport de pericolul social al fapte, sancțiunea impunându-se a se menține și în considerarea îndeplinirii actului educativ și preventiv al legii.
A considerat prima instanță că, în cauză, individualizarea sancțiunii reflectă dimensiunea gradului concret de pericol social al faptei, acest raport reflectând rațiunea proprie a sancțiunii, agentul constatator orientându-se de altfel în aplicarea sancțiunii spre limita minimă ce sancționează contravenția reținută, aplicând petentul o amendă contravențională în cuantum de 2.000 lei.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a formulat apel petentul A. P., criticând hotărârea atacată ca fiind netemeinică și nelegală.
Arată apelantul-petent că prin sentința civilă atacată Judecătoria Babadag a respins plângerea contravențională formulată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 18.09.2014 fără a lua în considerare nici unul dintre înscrisurile depuse față de normele metodologice cuprinse în art. 13 din H.G. nr. 301/2012, termenul de 24 de luni prevăzut de art. 7 al 1 din H.G. nr. 301/2012 fiind un termen în care unitățile vizate să ia măsurile necesare pentru a respecta obligațiile impuse, termen necesar în raport cu multitudinea operațiunilor necesare și impuse de legiuitor, operațiuni care necesită timp, personal și fonduri.
Apreciază apelantul-petent că termenul acordat de legiuitor fiind un termen suspensiv, în perioada de până la împlinirea lui, faptele prevăzute de H.G. nr. 301/212 nu constituie contravenție, iar fapta constată de agentul constatator prin procesul-verbal contestat se situează înăuntrul acestui termen, motiv pentru care ea nu trebuie sancționată.
Pe cale de consecință, având în vedere motivele mai sus prezentate și ținând cont de toate înscrisurile pe care le-a depus în susținerea apărării în dosarul de fond, solicită admiterea apelului și schimbarea în totalitate a sentinței civile nr. 16/27._ pronunțată de Judecătoria Babadag în sensul admiterii plângerii contravenționale.
În apărare, intimatul-pârât Inspectoratul de Poliție Județean T. a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile nr. 16 pronunțată de Judecătoria Babadag la data de 27.01.2015, ca temeinică și legală.
Examinând criticile aduse de apelant împotriva sentinței civile mai sus nominalizate, prin prisma dispozițiilor art. 476 și următoarele Cod procedură civilă, tribunalul reține că acestea au caracter fondat, pentru următoarele considerente:
În esență, problema juridică pusă în discuție, de care depinde soluționarea cauzei, constă în a se stabili dacă prevederile art. 7 alin. 1 din HG 301/2012 au instituit sau nu un termen suspensiv de 24 luni, în vederea conformării la noile condiții de asigurare a pazei și securității bunurilor.
Răspunsul nu poate fi decât afirmativ, legiuitorul folosind formularea “în termen de 24 luni”, care nu lasă loc de interpretări, fiind evident că termenul legal a fost instituit în favoarea debitorilor obligațiilor reglementate, iar nu în beneficiului organului sancționator. În alte cuvinte, termenul se adresează unităților prevăzute de lege, în sensul că acestea își pot îndeplini obligațiile instituite prin norme juridice cu privire la modul de funcționare oricând în intervalul de 24 luni, dar nu mai târziu.
Ca atare, este cunoscut că obligația juridică afectată de modalitatea termenului suspensiv există, însă nu are caracter exigibil (nu poate fi sancționată juridic), decât după împlinirea termenului.
În acest context, sintagma “modul de funcționare” nu presupune în mod necesar existența anterioară a unor măsuri care ar funcționa deja sub o anumită formă, ci are ca premisă juridică doar existența anterioară a unităților ce constituite subiectul de drept al normelor juridice.
În concluzie, dispozițiile legale cu privire la modul de funcționare al unităților la care se referă HG 301/2012 există și au caracter imperativ, dar nu imediat, această distincție fiind de esența chestiunii puse în discuție.
În alte cuvinte, metodologia este obligatorie, însă doar de la o anumită dată, precis fixată de legiuitor, deci numai termenul în care metodologia trebuie pusă în aplicare are caracter suspensiv, iar nu întreaga reglementare.
De altfel, nu se poate susține că asigurarea pazei și securității bunurilor unității nu ar reprezenta o activitate care se circumscrie modului de funcționare al acesteia, deci intră în sfera de aplicabilitate a termenului suspensiv.
Argumentul adus de prima instanță în ceea ce privește pretinsa inaplicabilitate a termenului suspensiv ca urmare a dispozițiilor art. 13 din HG 301/2012 (“Măsurile de securitate destinate unităților poștale trebuie să fie conforme cu prezentele cerințe minimale de securitate”) este lipsit de fundament juridic: este evident că măsurile de securitate destinate unităților poștale, la care se referă art. 13, se circumscriu modului de funcționare al acestor unități, deci sunt afectate de modalitatea termenului suspensiv instituit de art. 7 din același act normativ.
Este cunoscut că normele juridice trebuie interpretate în sensul producerii, iar nu lipsirii de efecte juridice, astfel încât interpretarea corectă a dispozițiilor art. 13 este aceea că deși măsurile de securitate prezintă caracter obligatoriu (așa cum rezultă din sintagma “trebuie să fie conforme”), acestea nu trebuie puse în aplicare imediat, ci până la împlinirea termenului instituit de art. 7 din HG 301/2012.
Așadar, există și se impunea realizarea cu prioritate a interpretării legale conforme a celor două texte (de art. 7 și respectiv art. 13 din actul normativ mai sus citat), în sensul ca ambele norme juridice să producă efecte juridice, fără a fi necesară excluderea vreuneia dintre acestea.
Întrucât apelantul a fost amendat contravențional pentru neexecutarea unei obligații legale care nu era exigibilă la data constatării faptei, pe fondul cauzei se justifică soluția de admitere a plângerii și anulare a procesului verbal, ca nelegal.
Pentru considerentele expuse, se va admite apelul și se va schimba în totalitate sentința atacată, în sensul admiterii plângerii și anulării procesului verbal contestat, cu exonerarea apelantului de sancțiunile aplicate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil declarat de către apelantul petent P. A. - domiciliat în București ., sector 2 - cu sediul procesual ales la sediul social al CN POȘTA ROMÂNA SA București, ., sector 2, impotriva sentintei civile nr.16/27.01.2015 pronuntata de Judecatoria Babadag in dosarul nr._, avand ca obiect plângere contravențională, in contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T. cu sediul în mun. T., ., jud. T..
Schimba în totalitate sentința atacată în sensul că admite plângerea și dispune anularea procesului-verbal de contravenție . nr._, ca nelegal și exonerarea apelantului de sancțiunile aplicate.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 iunie 2015.
Președinte, Judecător,
E. B. D. N. G.
Grefier,
P. L.
Jud. fond E.I.Ș.L..
Redactat jud. D.N.G./26.06.2015
Tehnoredactat gref. P.L./G.R./26.06.2015/4 ex.
.>
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 602/2015. Tribunalul TULCEA | Plângere contravenţională. Decizia nr. 596/2015. Tribunalul... → |
|---|
