Revendicare imobiliară. Decizia nr. 56/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 56/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 24-09-2015 în dosarul nr. 56/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.56
Ședința publică din data de 24 Septembrie 2015
Completul compus din:
Președinte: E. N.
Judecător: D. N.
Judecător: M. L. ȘURCULESCU
Grefier: G. V. V.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta-reclamantă Z. M., domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr.3555 din data de 19 decembrie 2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect revendicare imobiliară, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. M., cu domiciliul în . și intimații-reclamanți P. T. si B. L., ambii cu domiciliul în .
Dezbaterile în recurs au avut loc în ședința publică din data de 17 septembrie 2015, susțineirle părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A U L,
Asupra recursului civil de față.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 10.12.2012 sub nr._ reclamanții Z. M., P. T. și B. L. au formulat cerere de revendicare imobiliară în contradictoriu cu pârâta C. M., solicitând instanței obligarea acesteia de a le lăsa în deplină proprietate și posesie suprafața de 2500 mp, teren arabil situat în extravilanul comunei Somova. Au mai solicitat reclamanții obligarea pârâtei la plata sumei de 3.000 lei pe ultimii trei ani de când posedă terenul.
Prin sentința civilă nr. 3555 din data de 19 decembrie 2014, Judecătoria Tulcea a respins acțiunea reclamanților, ca nefondată și a dispus obligarea acestora la plata către pârâtă a sumei de 2.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că în cauză, s-a efectuat expertiza topografică pentru care instanța de control judiciar a trimis cauza spre rejudecare.
A reținut instanța că expertul a făcut măsurători și a reprezentat în plan întreaga zonă în care sunt situate imobilele părților, concluzionând că pe proprietatea reclamanților se suprapune cultura de lucernă a vecinilor din partea opusă graniței cu pârâta, și anume a moștenitorilor lui P. V..
A considerat judecătorul fondului că, prin expertiză s-a dovedit că suprafața care lipsește din terenul reclamanților, și pe care aceștia îl pretind de la pârâtă, nu se regăsește pe terenul acesteia ci în partea opusă, pe terenul moștenitorilor lui P. V.. Aceștia și-au extins cultura de lucernă peste terenul reclamanților, „împingându-i” astfel spre terenul pârâtei, instanța reținând că nu pârâta a ocupat terenul reclamanților, ci vecinii din partea opusă. .
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a formulat recurs reclamanta Z. M., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
Arată recurenta-reclamantă că la momentul efectuării expertizei nu a avut documentele necesare pentru a formula obiecțiuni în termen și că a constatat, după termenul de formulare a obiecțiunilor, că moștenitorii au vândut terenul unei alte persoane, iar noul proprietar l-a intabulat.
Susține recurenta-reclamantă că, în schița Staraș, numitul P. are la nord 17 mp, iar în cealaltă parte 22 m. Depune la dosar înscrisuri despre care susține că au fost obținute după depunerea expertizei, întrucât la acel moment era plecat din țară.
Precizează recurenta-reclamantă că deține un titlu, depus la dosar, din anul 1993, iar partea adversă deține un titlu din anul 1996.
Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se efectua o noua expertiză.
În apărare, intimata pârâtă C. M. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului, ca nefondat.
Examinând recursul, în raport de criticile formulate, tribunalul constată că acesta este nefondat.
Prin decizia civilă nr. 797/30.10.2013 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, a fost admis recursul civil declarat de recurenta-pârâtă C. M. în contradictoriu cu intimații-reclamanți Z. M., P. T. și B. L., a fost casată hotărârea atacată, cauza fiind trimisă spre rejudecare instanței fond – Judecătoria Tulcea, reținându-se că este imperios necesar ca în speță să se dispună efectuarea unei expertize topografice care să identifice cele două suprafețe de teren din punct de vedere al întinderii și al vecinătăților, într-o manieră neechivocă, cu precizarea expresă dacă acestea se suprapun sau nu.
Toate acestea și în condițiile în care, în cauza nr._ conform completărilor la raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză de expert G. P., rezultă că terenul deținut de pârâtă, conform titlului de proprietate este situat în cu totul altă locație decât aceea pe care o invocă și nici măcar nu se învecinează cu terenul deținut de reclamanți.
În cauză, s-a efectuat expertiza topografică pentru care instanța de control judiciar a trimis cauza spre rejudecare.
Expertul a făcut măsurători și a reprezentat în plan întreaga zonă în care sunt situate imobilele părților, concluzionând că pe proprietatea reclamanților se suprapune cultura de lucernă a vecinilor din partea opusă graniței cu pârâta, și anume a moștenitorilor lui P. V..
În mod temeinic prima instanță a reținut că, prin expertiză s-a dovedit că suprafața care lipsește din terenul reclamanților, și pe care aceștia îl pretind de la intimata-pârâtă, nu se regăsește pe terenul acesteia ci în partea opusă, pe terenul moștenitorilor lui P. V.. Aceștia și-au extins cultura de lucernă peste terenul reclamanților, „împingându-i” astfel spre terenul intimatei-pârâte.
Întrucât intimata-pârâtă nu a ocupat terenul reclamanților, ci vecinii din partea opusă, acțiunea este neîntemeiată.
Pentru aceste considerente, hotărârea instanței de fond fiind temeinică și legală, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, va fi respins recursul, ca nefondat.
Ca urmare a respingerii recursului, în temeiul art. 274 Cod pr. civilă, va fi obligată recurenta la plata sumei de 1.500 lei cheltuieli de judecată către intimata C. M..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Z. M., domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr.3555 din data de 19 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect revendicare imobiliară, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. M., cu domiciliul în . și intimații-reclamanți P. T. și B. L., ambii cu domiciliul în ..
Obligă recurenta la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată către intimata C. M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 septembrie 2015.
Președinte, Judecător, Judecător
E. N. D. N., M. L. Șurculescu
Grefier,
G. V. V.
Jud. fond. I.H.
Redactat jud. D.N./28.09.2015
Tehnoredactat gref. G.V.V./G.R./07.10.2015/6 ex.
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 762/2015.... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 162/2015. Tribunalul... → |
|---|
