Pretenţii. Decizia nr. 524/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 524/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 05-06-2015 în dosarul nr. 524/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 524/2015
Ședința publică de la 05 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. N.
Judecător D. N.
Grefier N. M.
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelantul reclamant S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr.19/27.01.2015, pronunțată de Judecătoria Babadag în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât P. D., cu domiciliul în ., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că s-au depus relațiile solicitate, după care:
Văzând că nu sunt motive de amânare, instanța constată dosarul în stare de judecată, iar apelantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față.
Prin cererea adresată acestei instanțe și primită la data de 05.11.2014, reclamantul S. Județean de Urgență Tulcea a chemat în judecată pe pârâtul P. D., solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 1317,21 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare, actualizată de la data depunerii cererii de chemare în judecată până la data plății efective, achitată de CAS Tulcea Spitalului Județean de Urgență Tulcea cu obligația de a fi recuperată și returnată.
În motivarea cererii s-a susținut că în perioada 03.12.2011 – 06.12.2011, pârâtul a fost internat în Secția CHIRURGIE a Spitalului Județean de Urgență Tulcea urmare a unei agresiuni, în Unitatea de Primire Urgențe fiindu-i acordată asistență medicală de urgență ca urmare a leziunilor suferite, însă, întrucât au intervenit complicații medicale ca urmare a agresiunii suferite, a fost internat/ transferat pe secția Chirurgie pentru tratare și vindecare/ameliorare, Casa de Asigurări de Sănătate Tulcea decontând aceste servicii, urmând ca spitalul să recupereze contravaloarea de la persoana vinovată de vătămarea sănătății și să le returneze statului.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 998-999 cod civil coroborat cu art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
Pârâtul a depus concluzii scrise prin care a arătat că nu se poate prezenta în instanță, întrucât este nevăzător, grad accentuat, are cancer la plămân și ficat, susținând că are o pensie de 234 lei.
Soluționând cauza Judecătoria Babadag prin sentința civilă nr.19/27.01.2015, a respins acțiunea formulată de reclamant ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele:
În perioada 03.12._11, în Secția Chirurgie a Spitalului Județean de Urgență Tulcea a fost internat pârâtul urmare a unei agresiuni, pârât căruia i s-a acordat asistență medicală de urgență datorită leziunilor suferite, la unitatea de primire a urgențelor, apoi a fost internat/transferat pe secție pentru tratare și vindecare/ameliorare, iar Casa de Asigurări de Sănătate Tulcea a decontat aceste servicii urmând ca spitalul să recupereze contravaloarea de la persoana vinovată și să o returneze casei de asigurări.
Potrivit art. 313 alin. 1 și 2 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății „persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată, iar furnizorii de servicii, care acordă asistență medicală, realizează o evidență distinctă a acestor cazuri și au obligația să comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se află în relație contractuală, această evidență, în vederea decontării, precum și cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective în vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective.”
În calitate de furnizor de servicii medicale, spitalul are dreptul legal de a se subroga în drepturile Casei de Asigurări de Sănătate, dobândind calitatea procesuală a acesteia pentru recuperarea cheltuielilor efectuate cu îngrijirile medicale, astfel cum prevede art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006.
Se observă că o condiție esențială pentru a putea fi declanșată recuperarea sumelor cheltuite este ca acțiunea să fie îndreptată împotriva persoanei vinovate de vătămarea sănătății, iar o altă condiție este ca persoana împotriva căreia este îndreptată acțiunea să fi vătămat sănătatea altei persoane.
În nici un caz aceste dispoziții nu ar putea fi interpretate în sensul că victimele unor astfel de fapte ar trebui să suporte cheltuielile efectuate de spital în vederea recuperării lor, atâta timp cât aceste fapte sunt imputabile unor terțe persoane. Prevederile art. 313 din Legea nr. 95/2006 sunt clare și neechivoce în sensul că legiuitorul a înțeles să sancționeze persoanele care, cu intenție sau din culpă, au adus atingere integrității corporale și sănătății altor persoane, stabilind în sarcina acestora obligația de a achita contravaloarea serviciilor medicale efectuate în astfel de situații și de a repara în felul acesta prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale.
Nu are relevanță eventuala pasivitate a pârâtului în ceea ce privește atragerea răspunderii autorului agresiunii, câtă vreme obligația acestuia din urmă de a repara prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale este reglementată în mod expres în lege.
Astfel, instanța a reținut că P. D. nu a avut decât calitatea de persoană agresată, singura obligată la plata despăgubirilor neputând fi decât persoana vinovată de agresiune.
În susținerea acțiunii reclamantul a invocat și prevederile art. 998 - 999 Cod civil privind răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie.
Pentru a fi angajată răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții:
- existența unui prejudiciu;
- existența unei fapte ilicite;
- existența unui raport de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu;
- existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.
Instanța a apreciat că aceste prevederi nu sunt aplicabile în cauză, reclamantul considerând în mod nejustificat că atitudinea pârâtului de a nu solicita tragerea la răspundere a persoanei care ar fi provocat . constituie o faptă ilicită.
Noțiunea de faptă ilicită desemnează orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane, iar inacțiunea unei persoane constituie faptă ilicită ori de câte ori norma legală obligă o anumită persoană să acționeze într-un anumit mod, cerință legală care nu a fost respectată. În consecință, neindicarea autorului agresiunii de către persoana vătămată, nu constituie o faptă ilicită, în sensul celor mai sus menționate, întrucât reclamantul nu avea o obligație legală de a acționa pe care nu a respectat-o, formularea unei plângeri penale reprezentând un drept al persoanei vătămate, iar nu o obligație a cărei nerespectare să fie de natură a atrage sancțiuni.
Reclamantul ar fi avut posibilitatea să îi solicite pacientului la internarea în spital să i se comunice numele agresorului, răspunderea civilă delictuală a acestuia nedepinzând de tragerea la răspunderea penală. Nu poate fi primită prin urmare susținerea reclamantului că prin neanunțarea identității persoanei care a produs agresarea, pârâtul ar fi săvârșit o faptă ilicită, atâta timp cât nu avea această obligație și fapta sa nu a adus o pagubă în patrimoniul acestuia.
Totodată, instanța a mai apreciat că nu există un raport de cauzalitate între fapta pârâtului pretins a fi ilicită (aceea de a nu formula plângere penală) și prejudiciul suferit de către reclamant (reprezentat de contravaloarea cheltuielilor de spitalizare), întrucât singura faptă cu caracter ilicit ce poate fi identificată în speță și care ar fi putut cauza prejudiciul solicitat este aceea de vătămare a integrității corporale, al cărei autor nu poate fi, în nici un caz, pârâtul.
Cheltuielile efectuate pentru tratarea pârâtului sunt, potrivit susținerilor reclamantului, urmarea vătămărilor produse de o terță persoană, cauza prejudiciului suferit de reclamant fiind fapta acestei terțe persoane și nu cea a pârâtului agresat.
Rezultă astfel că nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale a pârâtului, acestuia neputându-i fi imputată săvârșirea unei fapte ilicite.
Împotriva sentinței civile nr.19/27.01.2015 a declarat apel reclamantul S. Județean de Urgență Tulcea, care a criticat hotărârea ca fiind nelegală și netemeinică.
S-a susținut în motivarea apelului că pârâtul a fost internat în perioada 03.12._11, în secția chirurgie a Spitalului Județean de Urgență Tulcea, urmare a unei agresiuni, contravaloarea cheltuielilor de spitalizare fiind de 1.317,21 lei.
S-a mai susținut că, potrivit art. 313 alin. 1 și 2 din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, Casa de Asigurări de Sănătate nu decontează decât cheltuieli de spitalizare cauzate de îmbolnăvire sau o afecțiune cronică sau acută, nu și cele efectuate pentru recuperarea victimei unui accident ori agresiune, trebuia să formuleze plângere penală pentru ca acesta să fie identificat și dacă nu a făcut-o, atunci trebuie să plătească cheltuielile de spitalizare.
S-a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii.
Examinând hotărârea în raport de critica formulată, tribunalul constată apelul întemeiat.
Intimatul-pârât P. D. a fost internat la S. Județean Tulcea în perioada 03.12.2011 până la 06.12.2011 fiind victima unei agresiuni.
Cu spitalizarea acestuia, declarat ca fiind „victima unei agresiuni”, s-au efectuat cheltuieli de spitalizare în sumă de 1.317,21 lei, sumă ce a fost decontată de către Casa de Sănătate și care nu poate fi recuperată atâta timp cât nu se cunoaște autorul agresiunii de la care ar fi trebuit să se recupereze cheltuielile de spitalizare efectuate de victimă și în condițiile în care intimatul ca victimă a agresiunii nu a înțeles să formuleze plângere penală pentru identificarea autorului agresiunii.
Este evident că, din prevederile art. 313 alin. 1 și 2 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății rezultă că nu se decontează de către Casa de Sănătate decât cheltuielile de spitalizare cauzate de îmbolnăvire, afecțiune cronică ori acută, dar nu și cele efectuate pentru victima unui accident ori agresiune, acțiuni care presupun culpa unei persoane care a cauzat . și care implicit a determinat efectuarea cheltuielilor de spitalizare.
Este real că textul art. 313 se referă la cel care a provocat . sau accidentul, dar aceasta presupune ca autorul să fie cunoscut, dar cum este cazul în speță, autorul nu este cunoscut și intimatul, în calitate de victimă nu a făcut demersuri și nu a formulat nici plângere pentru identificarea lui.
Potrivit art. 998 – 999 Cod civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu este obligat a-l repara și în cauză, rezultă că prin acordarea îngrijirilor medicale intimatului-pârât s-a cauzat spitalului o pagubă în valoare de 1.317,21 lei pe care Casa de Sănătate nu o decontează spitalului în condițiile în care autorul agresiunii nu este cunoscut și nu se pot recupera cheltuieli de spitalizare de la acesta.
Cu adresa nr._ IPJ Tulcea – Postul de poliție Casimcea a comunicat instanței, că intimatul nu a formulat nicio plângere penală în jurul datei de 03.12.2011.
Mai mult cu adresa nr._ emisă de Casa de Asigurări de Sănătate Tulcea rezultă că intimatul pârât nu figurează ca persoană asigurată.
Față de aceste considerente, acțiunea reclamantului S. Județean Tulcea era întemeiată, dar prin sentința atacată, netemeinic și nelegal a fost respinsă astfel că în conformitate cu art. 480 alin. 2 Cod proc. civ. nou, se va admite apelul, se va schimba hotărârea atacată în sensul că admite acțiunea.
În consecință, va fi obligat pârâtul intimat P. D. la plata sumei de 1.317,21 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare, actualizate la data plății cu inflația, către reclamantul apelant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil formulat de apelantul reclamant S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr.19/27.01.2015, pronunțată de Judecătoria Babadag în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât P. D., cu domiciliul în ., având ca obiect pretenții.
Schimbă hotărârea atacată în sensul că admite acțiunea și obligă pârâtul intimat la plata sumei de 1.317,21 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare, actualizate la data plății cu inflația, către reclamantul apelant.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Iunie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
E. N. D. N. N. M.
Jud.fond AC
Red.jud.DN/17.06.2015
Tehnired.gref.NM/18.06.2015/4 ex./.>
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 31/2015. Tribunalul TULCEA | Plângere contravenţională. Decizia nr. 396/2015. Tribunalul... → |
|---|
