Acţiune în constatare. Decizia nr. 1224/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1224/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 23-12-2015 în dosarul nr. 1224/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1224/2015
Ședința publică de la 23 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. N.
Judecător: L. D. P.
Grefier: B. F. V.
Pe rol judecarea apelului civil privind pe apelanta - reclamantă V. M., cu domiciliul ales la Cabinet Individual de Avocatură G. M. din Tulcea, ., .. A, ., împotriva sentinței civile nr. 1308/29.04.2014, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți ORAȘUL S. P. P. C. L. S., ambele cu sediul în S., .. 180, județul Tulcea și S. R., P. M. FINANȚELOR P. - DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR P. G. - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. TULCEA, cu sediul în Tulcea, . bis, jud. Tulcea, având ca obiect acțiune în constatare.
Încheierea de ședință din data de 25 noiembrie 2015 face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a mânat pronunțarea la data de 09 decembrie 2015 și la această dată.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 7.10.2013 sub nr._ reclamanta V. M. a formulat acțiune în contradictoriu cu pârâtele C. L. S. și Orașul S. prin P., solicitând instanței să constate că a dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 10.058 mp situat în extravilanul orașului S., zona „Grindul Ș.”.
Soluționând cauza, Judecătoria Tulcea prin sentința civilă nr. 1308 din data de 29 aprilie 2014 a admis excepția lipsei calității procesule pasive a pârâtelor C. L. S. și Orașul S. prin P. și a respins acțiunea formulată de reclamanta V. M., în contradictoriu cu pârâta C. L. S. și Orașul S. prin P. ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
De asemenea, a respins acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P. – Direcția Generală Regională a Finanțelor P. G., reprezentată de Administrația Județeană a Finanțelor P. Tulcea, având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin acțiunea formulată reclamanta V. M. a susținut că folosește un teren în suprafață de 10.058 mp situat în extravilanul orașului S., zona „Grindul Ș.”, iar prin joncțiunea posesiei sale cu cea a autorilor săi, folosința depășește o perioadă de 30 de ani, ceea ce o îndreptățește recunoașterea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Reclamanta a făcut dovada prin actele de stare civilă depuse la dosar că este moștenitoarea legală a defunctului V. I., care la rândul său a fost moștenitorul lui V. I..
În privința suprafeței de teren pentru care s-a cerut constatarea dobândirii dreptului de proprietate, reclamanta a precizat că se află în zona „Grindul Ș.” din extravilanul localității S., fiind depus la dosar raportul de expertiză topografică extrajudiciară întocmit de către expert A. V., în care terenul este identificat și notat cu „L. II – V. I.”.
Pentru a obține date cu privire la regimul juridic al terenului, instanța a solicitat relații de la Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Tulcea și Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării, iar în adresele înaintate acestor instituții au fost anexate și înscrisurile relevante depuse de reclamantă în vederea identificării cu exactitate a imobilului.
P. adresa nr. 1372/14.03.2014 Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Tulcea a înaintat instanței certificatul nr._/12.03.2014 din care rezultă că referitor la terenul de face obiectul cauzei nu au fost identificate înregistrări, dar terenul este inclus în imobilul cu număr cadastral 650 înscris în cartea funciară electronică nr._ UAT S., proprietatea Statului R., având o suprafață de 66.702,124 mp (filele nr. 107 - 108).
Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării a comunicat instanței prin adresa nr. 6998/13.03.2104 faptul că zona „Grindul Ș.” în care este situat terenul de 10.058 mp, este amplasată în extravilanul orașului S. și face parte din zona economică de nord a Rezervației, intabulată în numele Statului R. cu număr cadastral 650 și aflată în administrarea A.R.B.D.D. A fost depus și extrasul de carte funciară nr._, din care rezultă că întreaga suprafață de 66.702,124 mp este proprietatea Statului R., ca „domeniu public” dobândită în baza legii și se află în administrarea A.R.B.D.D.
Aspectele menționate de cele două instituții au fost precizate și prin întâmpinarea depusă de pârâta C. L. S., în care s-a arătat, în susținerea excepției lipsei calității procesule pasive, că terenul aparține statului, fiind depuse și înscrisuri în acest sens, respectiv planul cadastral al orașului, registrul cadastral al parcelelor și inventarul bunurilor din domeniul public al Unității Administrativ Teritoriale S..
Instanța a reținut că o condiție esențială și care este analizată cu prioritate față de îndeplinirea celorlalte condiții de admisibilitate a acțiunii în uzucapiune privind exercitarea posesiei, este ca imobilul în cauză să nu aparțină domeniului public al statului.
Bunurile proprietate publică sunt inalienabile, acest fapt fiind consacrat cu valoare de principiu prin art. 136 alin. 4 din Constituția României și reluat în art. 5 alin. 2 din Legea fondului funciar nr. 18/1991.
Reținând art. 10 alin. 1 din Legea nr. 82/1993 privind constituirea Rezervației Biosferei „Delta Dunării” și faptul că din probatoriul administrat a rezultat că terenul în suprafață de 10.058 mp situat în extravilanul orașului S., zona „Grindul Ș.” pentru care reclamanta V. M. solicită constatarea dobândirii dreptul de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani, face parte din domeniul public al Statului R., nefiind aplicabile niciuna din prevederile legale ce constituie exceptări de la regula impusă prin art. 10 alin. 1 din Legea nr. 82/1993 s-a concluzionat că nu există nici un dubiu cu privire la situarea și localizarea exactă a terenului, în condițiile în care s-au înaintat Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Tulcea și Administrației Rezervației Biosferei Delta Dunării înscrisuri depuse de reclamantă alăturat cererii de chemare în judecată, prin care erau indicate date în acest sens.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal a formulat apel reclamanta V. M., criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
A arătat apelanta că, instanța de fond a reținut un înscris obținut de la OCPI Tulcea care furniza date generale privind întinderea domeniului Rezervației Biosferei Delta Dunării, nepreocupându-se a cerceta fondul judecății care ar fi putut stabili dacă nu cumva terenul litigios se află în situațiile de excepție prevăzute de art. 5 alin. 2 din Regulamentul Rezervației Biosferei Delta Dunării, conform O.U.G. nr. 57/2007. Conform textului de lege invocat, nu se află în perimetrul rezervației terenurile care, potrivit legii, sunt proprietate publică sau privată a unității administrativ teritoriale.
În opinia sa, consideră apelanta că instanța de fond a făcut o cercetare prea sumară a cauzei și nu a administrat toate probele necesare, respingând proba cu expertiza topografică, precum și proba cu martori și nu a stabilit în concret, regimul juridic al imobilului în litigiu și nici îndeplinirea de către acesta a condițiilor uzucapiunii de 30 de ani.
În concluzie, apelanta a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate și pe fondul cauzei admiterea cererii ca întemeiată, solicitând în probatoriu, administrarea probei cu martori, înscrisuri și cu expertiza topografică.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 476 și următoarele din Noul Cod de Procedură Civilă și dispozițiile privind uzucapiunea și legislația privind domeniul Rezervației Biosferei Deltei Dunării.
Intimatele Direcția Generală Regională a Finanțelor P. G. - Administrația Județeană a Finanțelor P. Tulcea și Unitatea Administrativ Teritorială orașul S. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului, ca nefondat, arătând în esență că, hotărârea atacată este temeinică și legală.
Instanța de apel a încuviințat probele solicitate de apelantă, respectiv proba cu expertiza topografică și proba testimonială, la dosarul cauzei fiind anexat procesul verbal de consemnare a depoziției martorului P. F..
Analizând cauza în raport de criticile susținute în apel, precum și sentința civilă atacată, tribunalul constată următoarele:
Conform art. 1890 cod civil anterior, posesorul unui bun poate „prescrie prin treizeci de ani, (…) fără să fie obligat a produce vreun titlu, și fără să i se poată opune reaua-credință”.
Rezultă că, spre a putea dobândi proprietatea unui bun prin uzucapiune prelungită, posesorul trebuie să îndeplinească două condiții: să posede bunul în tot timpul prevăzut de lege și posesia sa să fie utilă, adică neafectată de vreun viciu.
Referindu-se la calitățile pe care trebuie să le aibă posesia pentru a produce efectul său principal, adică uzucapiunea, art. 1847 Cod civil anterior dispunea „ca să se poată prescrie, se cere o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar”.
În afara acestor calități prevăzute de lege, pentru a conduce la dobândirea proprietății, posesia mai trebuie să îndeplinească o condiție, respectiv să fie lipsită de echivoc, calitate impusă de doctrina și jurisprudența în materie specifică stării de coproprietate, în cazul viciului echivocului neputându-se cunoaște elementul intențional al posesorului, respectiv dacă acesta exercită o posesie exclusivă, pentru sine sau în numele tuturor coproprietarilor.
În speță, așa cum rezultă din raportul de expertiză topografică întocmit de expert T. O., imobilul în litigiu este în suprafață de_ m.p., fiind situat în extravilanul orașului S., tarlaua 2, . . ca vecinătăți: la N și S – ape cu stuf aparținând A.R.B.D.D., la Est – Canal și la Vest – V. Sicleta, având construită pe acesta o locuință spre granița de Est. Imobilul arătat face parte dintr-o suprafață de teren mai mare, de_ m.p. situat în zona „Grindul Șchiopului” din extravilanul orașului S. ce a aparținut inițial bunicului apelantei reclamante-V. I., fiind dobândit prin împroprietărire în anul 1934.
Conform certificatului de moștenitor nr. 184/1969 emis de notariatul de Stat al jud. Tulcea și nr. 293/28.10.1996 emis de B.N.P. M.-U., rezultă că după decesul lui V. I. (dec. 06.12.1945) și al lui V. Ustina (dec. 18.06.1990), au rămas ca moștenitori legali șase fii, respectiv: V. Sicleta, P. M., V. G., V. S., V. A. și V. I. (tatăl reclamantei).
Ulterior decesului părinților, acești moștenitori și-au împărțit terenul în suprafață de_ m.p. situat în extravilanul orașului S., în modul arătat în schița întocmită de expert topograf S. C. de la fila 19 dosar fond, respectiv: lotul I – V. Sicleta – suprafața de_ m.p. teren, lotul II – V. I. – suprafața de_ m.p., lotul III – V. S. –_ m.p., lotul IV – V. A. –_ m.p., lotul V – P. M. –_ m.p.; lotul VI – V. G. – 8387 m.p.
Dintre acestea, lotul nr. IV aparținând lui V. A. a fost înstrăinat numiților T. D. și T. S. (decedat ulterior), iar prin sentința civilă nr. 3112/19.11.2008 a Judecătoriei Tulcea, irevocabilă, s-a constatat că reclamanta T. D. a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de_ m.p. situat în S., Grindul Ș. și a construcțiilor existente pe acesta ca efect al îndeplinirii condițiilor uzucapiunii de 30 ani.
Din considerentele sentinței civile mai sus menționată, intrate în puterea lucrului judecat, rezultă că V. A. deținea lotul vândut încă din anul 1969, constatându-se astfel că aceasta este data la care moștenitorii au efectuat lotizarea propriu-zisă a terenului intrând fiecare în stăpânirea materială a câte unei porțiuni determinate din acesta.
Rezultă încă din aceleași considerente că pârâții P. M., V. M., V. P., V. G. și V. F. au confirmat prin note de ședință situația de fapt expusă de reclamantă prin acțiune, poziție pe care au adoptat-o și intervenienții V. P., V. V. și V. J. prin formularea unei cereri de intervenție în interesul reclamantei.
Așadar, stăpânirea propriu-zisă, separată, a celor șase loturi de teren de fiecare dintre moștenitorii lui V. I. a fost confirmată de aceștia prin sentința civilă nr. 3112/2008 a Judecătoriei Tulcea, ea începând din anul 1969, acesta fiind momentul la care s-a realizat intervenția precarității posesiei în posesie utilă, respectiv dintr-o posesie echivocă, exercitată de coproprietari într-o posesie exclusivă pentru sine, lipsită de echivoc.
În această situație, se constată că și apelanta-reclamanta V. M. a început posesia în aceeași perioadă, fiind percepută de martorul P. F. audiat în cauză ca posedând terenul de_ m.p. și locuința împreună cu familia sa (copii și nepoți) încă din anul 1981.
Posesia apelantei-reclamante a fost una continuă, în cauză probându-se că în acea casă situată pe terenul în litigiu au locuit efectiv V. I., ulterior V. I.-fiul său, pentru ca în final aceasta să fie locuită cu caracter de continuitate și permanență de V. M..
Posesia nu a fost conservată prin acte de violență și nici nu a fost exercitată pe ascuns, dovedindu-se că nimeni nu i-a deranjat pe posesori de-a lungul timpului, care au fost cunoscuți de toți locuitorii din zonă ca singuri proprietari ai terenului, nefiind dovedit că au posedat pentru alții, astfel că posesia este și netulburată și sub nume de proprietar.
De asemenea, posesia a fost și publică, așa cum rezultă din certificatul fiscal nr. 1590/10.09.2013 emis de C. Taxe și Impozite din Primăria S..
Rezultă astfel că, posesia apelantei-reclamante are toate calitățile unei posesii utile, fiind întrunite cerințele impuse prin art. 1847-1854 Cod civil, o atare posesie având ca efect dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
În ceea ce privește amplasamentul terenului în litigiu, expertiza topografică întocmită în cauză a constatat că acesta se învecinează cu terenul aflat în proprietatea statului cu nr. cadastral 650, nr. de carte funciară_, iar în documentația cadastrală a terenului proprietate de stat și administrat de A.R.B.D.D. nu este trecută suprafața de teren pentru care s-a solicitat efectuarea expertizei.
În această situație, instanța de apel constată că s-a făcut dovada contrară adresei nr. 1372/14.03.2014 a O.C.P.I. Tulcea prin care s-a înaintat Judecătoriei Tulcea certificatul nr._/12.03.2014 ce a atestat că, terenul în litigiu este inclus în imobilul cu nr. cadastral 650, proprietatea statului român având o suprafață de_ m.p.
Totodată, constatările expertizei topografice fac dovada că imobilul în litigiu nu este în administrarea A.R.B.D.D. așa cum s-a comunicat prin adresa nr. 6998/13.03.2014 emisă de această instituție, precum și dovada contrară a susținerilor din întâmpinarea depusă la dosar (prima instanță) de pârâtul C. L. S..
De altfel, Primăria orașului S. a comunicat instanței de apel adresa nr. 4703/29.09.2015 prin care a învederat că imobilul identificat prin raportul de expertiză topografică și anexele acestuia întocmit de exp. T. O. nu aparține domeniului public sau privat al orașului S., ci este amplasat pe teritoriul unității administrativ-teritoriale, în extravilan.
Rezultă astfel, fără putință de tăgadă, că imobilul în suprafață de_ m.p. situat în extravilanul orașului S. nu aparține domeniului public al statului sau unității administrativ teritoriale, așa cum eronat a apreciat prima instanță.
Eroarea instanței s-a produs încă de la momentul respingerii probatoriului, respectiv a expertizei tehnice topografice care să invidualizeze în concret imobilul și să-l delimiteze eventual de terenul statului – domeniu public cu care se învecina. Neprocedând de această manieră, răspunsurile celorlalte autorități trebuiau puse sub semnul îndoielii și apreciate ca neconcludente pentru soluționarea cauzei.
Pe cale de consecință, cum imobilul în litigiu nu aparține domeniului public, instanța de apel urmează să constate că S. R. prin M.F.P. – D.G.R.F.P. G. nu are calitate procesuală pasivă în cauză, calitate care aparține orașului S. prin P., întrucât imobilul uzucapat este situat pe teritoriul unității administrativ-teritoriale, în extravilan, fiind deci în administrarea acestuia conform art. 10 din Lg. 215/2001 a administrației publice locale.
Față de toate aceste considerente, în temeiul art. 480 alin. (2) N.C.P.C., se va admite apelul și se va schimba în parte sentința apelată în sensul că se va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Orașul S. prin P., se va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului R. prin MFP-DGRFP G. și se va respinge acțiunea împotriva acestui pârât pentru lipsa calității procesuale pasive.
Totodată, urmează a se admite acțiunea în contradictoriu cu pârâtul Orașul S. prin P. și a se constata că reclamanta este proprietară a terenului în suprafață de_ mp situat în extravilanul orașului S. în tarlaua 2, parcelele 16/1 și 16/2 având coordonatele și vecinătățile indicate în anexa nr.1 a raportului de expertiză topografică efectuat în cauză de expert T. O.( filele 111-113 din dosarul instanței de apel), păstrându-se celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil formulat de apelanta - reclamantă V. M., cu domiciliul ales la Cabinet Individual de Avocatură G. M. din Tulcea, ., .. A, ., împotriva sentinței civile nr. 1308/29.04.2014, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți ORAȘUL S. P. P. C. L. S., ambele cu sediul în S., .. 180, județul Tulcea și S. R., P. M. FINANȚELOR P. - DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR P. G. - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. TULCEA, cu sediul în Tulcea, . bis, jud. Tulcea, având ca obiect acțiune în constatare.
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Orașul S. prin P..
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului R. prin MFP-DGRFP G. și respinge acțiunea împotriva acestui pârât pentru lipsa calității procesuale pasive.
Admite acțiunea în contradictoriu cu pârâtul Orașul S. prin P..
Constată că reclamanta este proprietară a terenului în suprafață de_ mp situat în extravilanul orașului S. în tarlaua 2, parcelele 16/1 și 16/2 având coordonatele și vecinătățile indicate în anexa nr.1 a raportului de expertiză topografică efectuat în cauză de expert T. O.( filele 111-113 din dosarul instanței de apel) ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Păstrează celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 23 decembrie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
L. N. L. D. P. B. F. V.
Red.sent.civ.jud.G.N.
Red/Tehnored.dec.civ.jud. PLD/22.01.2016
Tehnored.gref.B.F.V./LAI/22.01.2016/5 ex.
../1 ex. apelant/2 ex. intimat
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 807/2015. Tribunalul... | Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 17/2016.... → |
|---|
