Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 17/2016. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 17/2016 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 13-01-2016 în dosarul nr. 17/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ, DE C. A. ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ nr. 17
Ședința publică din data de 13 ianuarie 2016
Completul compus din:
Președinte: E. B.
Judecător: D. N. G.
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de către apelanta-reclamantă U. A. T. - DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI ADMINISTRARE PATRIMONIU, PRIN PRIMAR, cu sediul ales în T., .. 54, jud. T., impotriva sentintei civile nr.780/18.03.2015 pronuntata de Judecatoria T. in dosarul nr._/327/2014, avand ca obiect acțiune în răspundere contractuală, in contradictoriu cu intimatul-pârât B. I. domiciliat în T., ., jud. T..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care invedereaza instantei ca apelul este declarat in termen, motivat si scutit de taxe, după care,
Potrivit art.394 C.pr.civ. instanta, constatand ca nu sunt motive de amanare, apreciaza dosarul in stare de judecata si ramane in pronuntare, luand act ca s-a solicitat judecarea cauzei si in lipsa, conform art.223 pct.3 C.pr.civ.
TRIBUNALUL:
Asupra apelului civil de față
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei T. la data de 06.06.2014 sub nr._, reclamanta U. A. T. T. – Direcția de Întreținere și Administrare Patrimoniu, prin Primar a chemat în judecată pe pârâtul B. I., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata sumei totale de 5.357 lei reprezentând prejudiciu prin neexecutarea contractului de închiriere nr. 92/08.08.1996, încetarea acestuia și evacuarea pârâtului, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 780 din 18 martie 2015, Judecătoria T. a admis excepția lipsei de interes pentru suma de 3.105 lei reprezentând debit restant la data de 30.09.2011 și cererea pentru suma de 3.105 lei reprezentând debit restant până la data de 30.09.2011, ca lipsită de interes.
Instanța a admis cererea formulată de reclamantă pentru suma de 3.198 lei reprezentând debit și majorări de întârziere începând cu data de 01.10.2011 până la data de 03.12.2014 și a dispus obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 3.198 lei.
Totodată instanța de fond a admis capătul de cerere privind rezilierea contractului de închiriere nr. 92 din 08.08.1996 și evacuarea pârâtului din imobilul care face obiectul acestui contract și a dispus rezilierea contractului de închiriere nr. 92 din 08.08.1996 încheiat între reclamantă și pârât, precum și evacuarea pârâtului din imobilul situat în mun. T., ., județul T..
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele:
În ceea ce privește legea aplicabilă contractului de închiriere dintre părți, instanța a reținut ca acesta a fost încheiat în anul 1996, iar în materie contractuală art. 102 alin. 1 din legea de punere în aplicare a Codului civil dispune că „contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa.”
Instanța de fond a apreciat că întrucât contractul de închiriere este anterior intrării în vigoare a noului cod civil, Codul civil de la 1864 este legea aplicabilă inclusiv în materia executării si încetării contractului.
Instanța de fond a reținut că prin contractul de închiriere nr. 92/08.08.1996 pârâtul a închiriat locuința situată în mun. T., ., jud. T..
În ceea ce privește excepția lipsei de interes pentru suma de 3.105 lei reprezentând debit restant la data de 30.09.2011, instanța de fond a reținut că aceasta are natura unei excepții de fond, peremptorii, deoarece privește exercițiul dreptului la acțiune, iar admiterea ei atrage respingerea cererii. Deci, instanța are obligația de a se pronunța mai întâi asupra acestei excepții.
A arătat judecătorul fondului că interesul reprezintă folosul practic urmărit prin promovarea unei acțiuni în justiție și este o condiție de exercițiu a acesteia.
Instanța de fond a reținut că reclamanta a apreciat că până la data de 30.09.2011 sumele datorate de către pârâtă sunt creanțe fiscale, motiv pentru care a constituit dosarul de executare silită nr. 2007-_, emițând titluri executorii și somații conform OG nr. 92/ 2003.
A mai reținut prima instanță că, în cauză, reclamanta deține deja titluri executorii împotriva pârâtei pentru sumele anterioare datei de 01.10.2011, iar formularea prezentei acțiuni în justiție pentru obținerea unui alt titlu executoriu (hotărâre judecătorească), cu privire la aceeași sumă de bani, nu îi poate aduce nici un folos practic, deoarece executarea silită se poate face în temeiul titlului executoriu existent deja în posesia reclamantei. Prin urmare, prezenta acțiune este lipsită de interes pentru suma de 3105 lei reprezentând debit restant până la data de 30.09.2011.
A arătat judecătorul fondului că o acțiune în pretenții având același obiect este inadmisibilă întrucât s-ar crea posibilitatea ca împotriva aceluiași debitor, pentru aceeași sumă, creditorul să dețină două titluri executorii diferite.
Instanța a considerat că nu se poate trece peste interpretarea dată de către reclamantă creanțelor sale anterior datei de 01.10.2011, deoarece pârâtul are deschisă calea contestației la executare în care poate critica inclusiv dacă pretențiile au sau nu natură fiscală, critici care ar putea duce la anularea actelor de executare, iar atât timp cât titlurile executorii pe care le are creditoarea nu au fost anulate, acestea își produc efectele, inclusiv în ceea ce privește posibilitatea reclamantei de a le realiza prin executare.
Instanța de fond a reținut că, la acest moment, reclamanta deține mai multe titluri executorii în cadrul dosarului de executare silită, titluri pe care le poate pune în executare conform dispozițiilor O.G. nr. 92/2003.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a formulat apel reclamanta U. A. T. T. – Direcția de Întreținere și Administrare Patrimoniu, prin Primar, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală
Astfel, susține apelanta-reclamantă că în mod nelegal instanța de fond a admis excepția lipsei de interes pentru suma de 3.105 lei reprezentând debit restant până la data de 30.09.2011 și a constatat faptul că existând somații și titluri executorii pentru debitele calculate până în anul 2011, reclamantul nu mai are interes a solicita aceste sume.
Consideră nelegală soluția instanței deoarece conform art. 33 Cod pr. civilă: „Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut și actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.”
Învederează apelanta-reclamantă nu mai poate pune în executare sub nicio formă în anul 2015 titlurile executorii emise până în anul 2011, iar prin modificările aduse Codului de procedură fiscală, începând cu data de 01.09.2011 organele de executare silită nu mai pot face nici un act de executare pentru aceste creanțe, astfel încât ele să fie recuperate.
În acest context consideră apelanta-reclamantă că sumele individualizate până la data de 01.09.2011 prin emiterea actelor de executare silită fiscale în anul 2015 ar rămâne imposibil de recuperat din lipsa mijloacelor concrete deoarece executorii fiscali ai Serviciului de Impozite și Taxe Locale nu mai au temei legal să le execute
În acest condiții, solicită admiterea acestui motiv de apel și să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 3.105 lei reprezentând debit restant până la data de 30.09.2011.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele de critică invocate, Tribunalul constată apelul nefondat.
Din probele administrate în cauză rezultă că între apelantă și intimat a fost încheiat la data de 08.08.1996 contractul de închiriere nr.92 privind locuința situată în municipiul T., ., județul T., contra unei chirii lunare, astfel cum a fost stabilită prin contract. Ulterior contractul de închiriere a fost prelungit prin act aditional până la data de 01.05.2009.
Reclamanta apelantă a solicitat plata unei sume de 5357 lei prin acțiunea formulată, reprezentând prejudiciu prin neexecutarea contractului de închiriere.
Pentru chiria datorată până în 2011, rezultă că reclamanta a întocmit acte de executare silită în baza Codului de procedură fiscală, în temeiul art. 136 alin. 3 Cod proc. fiscală, potrivit cu care „creanțele bugetare care se încasează, se administrează, se contabilizează și se utilizează de instituțiile publice, provenite din venituri proprii, precum și cele rezultate din raporturi contractuale se execută prin organe proprii, acestea fiind abilitate să ducă la îndeplinire măsurile asigurătorii și să efectueze procedura de executare silită, potrivit prevederilor Codului fiscal”.
In acest sens s-a format și dosarul de executare silită nr. 2007/_/27.07.2007 în care s-au emis titluri executorii și somații.
Mai rezultă că, inițial debitul a fost de 5357 lei, dar pentru debitul datorat de pârâtul intimat până în 2011, există titluri executorii, somații conform Codului de procedură fiscală care trebuiau puse în executare prin întreprinderea măsurilor de executare silită.
Cum reclamanta apelantă deține împotriva pârâtului intimat titluri executorii pentru datoria anterioară datei de 01.10.2011, pe care ar fi trebuit să le urmărească, prin măsuri de executare silită în mod corect prima instanță a reținut ca întemeiată lipsa de interes în promovarea și a unei acțiuni în pretenții, pentru același debit, făcând evident, această cerere inadmisibilă în condițiile în care creditorul ar avea două titluri executorii pentru aceeași sumă și provenită din aceeași perioadă pentru care s-a urmat procedura fiscală.
Critica adusă de apelantă cu privire la acest aspect, va fi respinsă ca nefondată, în condițiile în care titlurile executorii emise anterior nu au fost anulate, au făcut obiectul unui dosar de executare silită conform O.G. nr. 92/2003 și faptul că nu s-au pus în executare titlurile executorii, ori nu s-a recuperat debitul dintr-un motiv sau altul, nu îndreptățește pe apelantă să formuleze și o acțiune în pretenții de genul celei ce face obiectul cauzei de față.
Pentru acest motiv, în mod corect prima instanță a respins cererea pentru perioada în care există titluri executorii emise conform O.G. nr. 92/2003, respectiv până la 01.10.2011.
In consecință, cum motivele de critică invocate nu se dovedesc a fi întemeiate, se va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul civil declarat de către apelanta-reclamantă U. A. T. - DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI ADMINISTRARE PATRIMONIU, PRIN PRIMAR, cu sediul ales în T., .. 54, jud. T., impotriva sentintei civile nr.780/18.03.2015 pronuntata de Judecatoria T. in dosarul nr._/327/2014, avand ca obiect acțiune în răspundere contractuală, in contradictoriu cu intimatul-pârât B. I. domiciliat în T., ., jud. T., ca nefondat.
Definitiva.
Pronunțată în ședința publică din data de 13 ianuarie 2016.
Președinte, Judecător,
E. B. D. N. G.
Grefier,
P. L.
Jud. fond I.H
Redactat jud. E.B./20.01.2016.
Tehnoredactat gref. P.L./G.R./20.01.2016/4 ex.
.>
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 1224/2015. Tribunalul TULCEA | Plângere contravenţională. Decizia nr. 195/2014. Tribunalul... → |
|---|
