Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii. Decizia nr. 791/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 791/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 30-09-2015 în dosarul nr. 791/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. A. ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 791/2015
Ședința publică de la 30 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. N.
Judecător:L. D. P.
Grefier: B. F. V.
Pe rol judecarea apelului civil privind pe apelanta - intimată U. A. T. M., cu sediul în M., ., jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 345/13.05.2015, pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul - petent C. V., cu domiciliul în oraș M., ., jud. Tulcea, având ca obiect înlocuire amendă cu muncă în folosul comunității.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, apelul este declarat în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru, motivat, precum și că intimatul nu a formulat întâmpinare, după care;
Văzând că nu mai sunt motive de amânare, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, instanța constată dosarul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei M. sub nr._ din 03.03.2015, petentul C. V. a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în sumă de 200 lei aplicată prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/18.07.2005 întocmit de I.P.J. Tulcea - Poliția oraș M., cu muncă în folosul comunității.
În cerere, petentul arată că prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/18.07.2005 întocmit de I.P.J. Tulcea - Poliția oraș M. a fost amendat cu suma de 200 lei întrucât a provocat scandal pe . numitul C. G..
Întrucât nu are posibilități financiare să achite amenda, a solicitat înlocuirea acesteia cu muncă în folosul comunității în condițiile în care Primăria oraș M. și-ar da acordul să efectueze orele de muncă în folosul comunității.
În dovedire s-a depus la dosar cererea petentului, copie de pe procesul verbal de contravenție . nr._/18.07.2005 și copie de pe confirmarea de primire.
Prin întâmpinarea depusă la data de 13.03.2015, intimata Primăria or. M., solicită respingerea cererii formulate de petent întrucât acesta figurează conform certificatului de atestare fiscală nr. 3325/12.03.2015 cu bunuri imobile impozabile supuse executării silite conform art. 137 și 149 din Codul de procedură fiscală.
Soluționând cauza, Judecătoria M. prin sentința civilă nr. 345 din data de 13 mai 2015 a respins cererea având ca obiect înlocuire amendă contravențională cu muncă în folosul comunității formulată de petentul C. V., în contradictoriu cu intimata U.A.T. ORAȘ M.- PRIMĂRIA ORAȘULUI M., ca rămasă fără obiect și a constatat prescris dreptul de stabilire a obligației fiscale în sumă de 200 lei, reprezentând amendă contravențională aplicată prin procesul verbal . nr._/18.07.2005.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/18.07.2005 întocmit de I.P.J. Tulcea - Poliția oraș M. petentul a fost amendat cu suma de 200 lei. După rămânerea definitivă a sancțiunii, întrucât nu a achitat amenda contravențională în termen de 30 zile, Poliția oraș M. a înaintat adresă către Primăria orașului M., jud. Tulcea, prin care a solicitat luarea în debit a sumei de 200 lei, reprezentând amenda aplicată petentului prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/18.07.2005.
Amenda contravențională este o sursă de venit la bugetele locale, deci o obligație fiscală și este supusă prevederilor Codului de procedură fiscală.
Potrivit dispozițiilor art. 93 alin.1 și 2 din OG 92/2003 (Codul de procedură fiscală), executarea obligației fiscale se prescrie în termen de 5 ani, termen care începe să curgă de la 01 ianuarie al anului următor celui care s-a născut creanța.
Prima instanță a mai reținut că, amenda a fost aplicată la data de 18.07.2005, iar termenul de prescripție a început că curgă la 01 ianuarie 2006 și s-a împlinit la 31 decembrie 2011.
În aceste condiții este evident că amenda contravențională de 200 lei aplicată petentului C. V. prin procesul verbal . nr._/18.07.2005 întocmit de I.P.J. Tulcea - Poliția oraș M., este prescrisă.
Or, atâta timp cât amenda contravențională în sumă de 200 lei este prescrisă, cererea de transformare a amenzii în muncă în folosul comunității a rămas fără obiect.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal a formulat apel intimata U.A.T. ORAȘ M. - PRIMĂRIA ORAȘULUI M., criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
În motivarea apelului, s-a arătat că, art. 9 alin.l și alin.2 din OG nr.2/2001, cu modificările și completările ulterioare impun două condiții prealabile de aplicare a celorlalte aliniate, respectiv sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității să fie stabilită prin legea care sancționeaza fapta contravențională și această sancțiune să fie prevăzută alternativ cu amenda.
În speță, fapta sancționată contravențional prevede ca sancțiune alternativă închisoarea contravențională de la 15 zile la 3 luni sau cu amendă de la 150.000 lei la 800 000 lei și nu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității.
Mai precizează apelanta că, instanța de fond a invocat în mod greșit art.93 alin.l si 2 din OG 92/2003-Codul de procedura fiscala, aratand ca termenul de prescripție pentru executarea amenzii aplicate la data de 18.07.2005, a inceput sa curgă la data de 01.01.2006 si s-a implinit la data de 31.12.2011.
Sub aceste aspect, consideră apelanta că hotararea instantei de fond se intemeiaza pe motive străine de natura cauzei.
S-a mai arătat că, acțiunea de fata a avut ca obiect înlocuirea amenzii cu sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunitătii si nicidecum o contestatie la executare in cadrul careia se putea pune problema prescripției dreptului de executare, astfel incat suntem in situatia in care instanta de fond a acordat mai mult decât s-a cerut.
Cu privire la întemeierea soluției instanței de fond pe prescripția dreptului de stabilire a obligației fiscale, mai arată apelanta că, aceasta se afla in eroare întrucât amenda nu este stabilita de organul fiscal, ci de un agent constatator conform Art. 15 din OG nr.2/2001.
Astfel, OG. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor instituie prin prevederile art. 14 un termen de prescripție special, în timp ce art. 131 alin. 1 și 2 din OG. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală instituie un termen de prescripție general.
Potrivit art. 37 din Ordonanța 2 din 12 iulie 2001, procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31 constituie titlu executoriu, fară vreo altă formalitate. Prescripția executării sancțiunilor contravenționale poate fi constatată chiar și de instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale.
În concluzie, apelanta a solicitat admiterea apelului asa cum a fost formulat, schimbarea in tot a sentintei civile nr.345/13.05.2015 pronuntata de către Judecatoria M. in dosarul nr._, intrucat este netemeinica si nelegala, si rejudecarea pe fondul cauzei, cu consecința respingerii acțiunii formulată de petentul C. V. ca neîntemeiată.
În dovedire, s-au depus la dosar copii certitifcate de pe titlul executoriu și somația_/05.11.2008, titlul și somația 4376/06.04.2012 și titlul și somația nr. 1198/27.01.2015.
În drept, s-au invocat dispozițiile C.proc.civ., Codul Fiscal aprobat prin Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, Codul de procedură fiscală și OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Intimatul C. V., deși legal citat, nu a formulat întâmpinare în termen procedural.
Analizând cauza în raport de criticile susținute în apel, precum și sentința civilă atacată, tribunalul constată că apelul este nefondat potrivit celor ce succed:
Procesul verbal de contravenție . nr._/18.07.2005 întocmit de I.P.J. Tulcea - Poliția oraș M., în baza căruia intimatul petent a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 200 lei cu muncă în folosul comunității este într-adevăr un titlu executoriu așa cum a susținut apelanta, dat fiind faptul că acesta nu a fost contestat în termen legal, devenind incidente dispozițiile art.31 și 37 din OG nr.2/2001.
Pe de altă parte, în cauză sunt incidente și prevederile art. 131 alin.1 și 2 Cod proc. Fiscală în temeiul cărora „(1) Dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept. (2) Termenul de prescripție prevăzut la alin. (1) se aplică și creanțelor provenind din amenzi contravenționale.”
Rezultă astfel că, amenda contravențională dedusă judecății constituie o creanță căreia i se aplică termenul de prescripție de 5 ani specific creanțelor fiscale, termen care în cauză a început să curgă de la data de 1.01.2006, așa cum corect a stabilit și prima instanță.
Deși prima instanță a invocat prevederile art. 93 alin.1 și 2 Cod proc. Fiscală, temeiuri aplicabile în cazul stabilirii unor obligații fiscale de către organul fiscal, acest aspect nu este de natură să afecteze legalitatea hotărârii câtă vreme termenul de prescripție de 5 ani se aplică și creanțelor provenind din amenzi contravenționale, instanța de fond concluzionând în sensul că executarea obligației fiscale se prescrie în termen de 5 ani.
În ceea ce privește acordarea unui plus petita, adică a ceva mai mult decât s-a cerut prin cererea de chemare în judecată, susținerea apelantei este neîntemeiată, în condițiile în care petentul a sesizat instanța cu o cerere de schimbare a modalității de executare a sancțiunii amenzii pe care o avea de plată, situație în care instanța era obligată să verifice caracterul executoriu al amenzii. Ori, constatând că executarea amenzii contravenționale s-a prescris, în mod corect nu a mai dat eficiență dispozițiilor legale cuprinse în art. 391 alin.1 din OG nr. 2/2001, fiind incidente dispozițiile referitoare la prescripția executării silite a creanțelor fiscale, pe care le-a putut invoca din oficiu, în condițiile în care termenul de prescripție a început să curgă sub imperiul Codului de procedură civilă anterior (1865).
În ceea ce privește actele de executare silită emise în 2008, 2012 și 2015, respectiv somația și titlul executoriu nr._/5.11.2008, somația și titlul executoriu nr. 4376/6.04.2012 și somația și titlul executoriu nr. 1198/2015, instanța constată următoarele:
Potrivit art. 145 din OG nr. 92/2003 ” Executarea silită începe prin comunicarea somației. Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somației nu se stinge debitul, se continuă măsurile de executare silită. Somația este însoțită de un exemplar al titlului executoriu”.
Cu privire la modalitatea de comunicare concretă a actelor de executare silită, sunt aplicabile prevederile art 44 din același act normativ, astfel (1) Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat. (2) Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal, sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire. (4) În cazul în care comunicarea potrivit alin. (2) sau (3), după caz, nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate. (5) Comunicarea prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face, concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii a autorității publice locale, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului județean sau a Agenției Naționale de Administrare Fiscală. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului.
În speță, apelanta nu a făcut dovada comunicării actelor de executare silită emise în cursul anului 2008, iar confirmarea de primire a actelor de executare emise în anul 2012 s-a returnat cu mențiunea „destinatar mutat”, astfel că nu putem vorbi de un act începător de executare silită valabil din partea creditoarei, apt să conducă la întreruperea cursului termenului de prescripție conform art.16 din Decretul 167/1958 aplicabil în cauză.
Conform art. 16 alin.2 din Decretul 167/1958 ”Prescripția nu este întreruptă, dacă s-a pronunțat încetarea procesului, dacă cererea de chemare în judecată sau executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea”, situația în speță fiind echivalentă cu aceea în care s-a renunțat la executare prin necomunicarea legală a actelor de executare silită.
Întrucât cursul prescripției executării silite nu a fost întrerupt, rezultă că acesta s-a împlinit la data de 1.01.2011, astfel că în anii 2012 și 2015 actele de executare silită nici nu mai pot fi luate în considerare, fiind emise după împlinirea termenului de prescripție.
Rezultă astfel că în mod corect prima instanță a constatat intervenită prescripția extinctivă și a respins cererea de înlocuire a amenzii cu sancțiunea prestării de muncă în folosul comunității ca fiind rămasă fără obiect, pronunțând o hotărâre legală și temeinică.
Față de toate aceste considerente, instanța urmează să aplice dispozițiile art. 480 alin.1 NCPC în baza cărora va respinge apelul ca neîntemeiat și va păstra sentința atacată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil formulat de apelanta - intimată U. A. T. M., cu sediul în M., ., jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 345/13.05.2015, pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul - petent C. V., cu domiciliul în oraș M., ., jud. Tulcea, având ca obiect înlocuire amendă cu muncă în folosul comunității ca nefondat.
Păstrează sentința atacată ca legală și temeinică.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 septembrie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
L. N. L. D. P. B. F. V.
Red.sent.civ.jud.D.A.
Red/Tehnored.dec.civ.jud. PLD/22.10.2015
Tehnored.gref.B.F.V./22.10.2015..4 ex.
.. apelant/1 ex. intimat
| ← Pretenţii. Decizia nr. 850/2015. Tribunalul TULCEA | Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 834/2015.... → |
|---|
