Contestaţie la executare. Decizia nr. 988/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 988/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 04-11-2015 în dosarul nr. 988/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 988
Ședința publică de la data de 4 Noiembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE S. R.
Judecător R. A. V.
Grefier D. B.
Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de către apelanta-contestatoare .. prin CABINET I. DE INSOLVENȚĂ P. N., cu sediul în mun. Tulcea, ., ., jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr.2331 din 22 iulie 2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect „contestație la executare”, în contradictoriu cu intimatu A. V., cu domiciliul în mun. Tulcea, ., jud. Tulcea.
Dezbaterile asupra apelului civil au avut loc în ședința publică din data de 28 octombrie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre când, având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului, instanța a amânat pronunțarea la data de 4 noiembrie 2015, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
P. cererea adresată Judecătoriei Tulcea la data de 15.11.2013 sub nr._, contestatoarea .. a formulat contestație la executare împotriva actelor de executare efectuate în dosarul de executare silită nr. 125/2013/08.11.2013 întocmit de executorul judecătoresc C. C. O. la cererea creditorului A. V..
În motivarea contestației la executare, contestatoarea a arătat că prin sentința civilă nr. 2729/01.10.2012 a Judecătoriei Tulcea a fost admisă cererea reclamantului A. V., s-a dispus rezilierea contractului de închiriere nr. 401/21.01.2005 și obligarea .. la eliberarea suprafeței de teren de 258,4 mp situat în mun. Tulcea, . prin ridicarea construcției edificată de societate.
Contestatoarea a solicitat anularea actelor de executare motivat de faptul că se află în imposibilitatea de executare a obligației sus-menționată întrucât, deși a fost constructorul clădirii, a transferat dreptul de proprietate asupra acesteia către o terță persoană, respectiv P. C..
În concluzie, s-a arătat că atât timp cât nu există un drept de proprietate al contestatoarei asupra construcției ce se urmărește a fi ridicată, creditoarea obligației din titlul executoriu se află în imposibilitatea de a o executa.
Contestatoarea a solicitat și suspendarea executării silite, apreciind că prin continuarea executării i s-ar crea grave prejudicii care nu ar mai putea fi remediate prin întoarcerea executării.
În drept, cererea se întemeiază pe dispozițiile art. 711-714 Cod procedură civilă.
Intimatul A. V. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondată a contestației la executare, arătând că urmare acțiunii promovată pe rolul Judecătoriei Tulcea s-a dispus anularea contractului de închiriere și a fost obligată contestatoarea la predarea respectivului teren în starea în care a fost pus la dispoziție.
Contrar celor dispuse de către instanță contestatoarea refuză să îi restituie suprafața de teren invocând faptul că nu poate demola clădirea edificată pe acesta întrucât a înstrăinat-o; intimatul precizează că nu a avut cunoștință despre vânzarea-cumpărarea construcției, aflând despre acest lucru cu ocazia procesului derulat între părți.
Anterior termenului de judecată din data de 11.02.2014 a fost depusă la dosarul cauzei cererea de intervenție în nume propriu de către P. G. C., în calitate de proprietar al construcției față de care s-a început executarea silită.
P. încheierea din data de 12.02.2014 s-a admis cererea formulată de contestatoare și s-a dispus suspendarea executării silite.
Mai mult, prin încheierea din data de 06.05.2014 a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de intervenție în nume propriu formulată de către P. G. C., iar la data de 08.05.2014 cauza a fost suspendată până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ înregistrat pe rolul Judecătoriei Tulcea.
P. încheierea din data de 07.07.2015 instanța a dispus repunerea cauzei pe rol urmare rămânerii definitive și irevocabile a sentinței civile nr. 3111/14.11.2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea în cauza sus-menționată.
Soluționând cauza, Judecătoria Tulcea prin sentința civilă nr.2331 din 22 iulie 2015 a respins contestația la executare, formulată de contestatoarea ., în contradictoriu cu intimatul A. V., ca nefondată.
În temeiul art. 720 alin. (3) respectiv art. 453 alin. 1 din Cod procedură civilă a obligat contestatoarea la plata către intimat a sumei de 30.000 lei cu titlu de despăgubiri și a sumei de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Examinând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
P. sentința civilă nr. 2729/01.10.2012 pronunțată de Judecătoria Tulcea, menținută prin decizia civilă nr. 52/30.04.2013 a Tribunalului Tulcea și irevocabilă prin decizia civilă nr. 905/23.09.2013 a Curții de Apel C., s-a admis acțiunea formulată de reclamantul A. V. (intimat în prezenta cauză) în contradictoriu cu pârâta . Tulcea (contestatoarea din prezenta cauză) și s-a dispus rezilierea contractului de închiriere legalizat sub nr. 401/21.01.2005 încheiat între părți, precum și obligarea pârâtei la eliberarea suprafeței de teren de 258,4 mp situată în mun. Tulcea, ., individualizată potrivit schiței întocmită de expertul ONCGC D. P. la 17.01.2005, prin ridicarea construcției edificată de către pârâtă.
P. încheierea din data de 15.10.2013 a fost admisă cererea având ca obiect încuviințarea executării silite formulată de Biroul Executorului Judecătoresc C. C. O., privind pe creditorul A. V. și pe debitoarea ..
P. aceeași încheiere s-a încuviințat executarea silită a titlurilor executorii: sentința civilă nr. 2729 pronunțată de Judecătoria Tulcea la data de 01.10.2012 în dosarul nr._, și decizia civilă nr. 52 pronunțată la data de 30.04.2013 de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, pentru suma de 6267 lei.
Contestatoarea, în motivarea prezentei, arată că se află în imposibilitatea de a executa obligația de ridicare a construcției întrucât nu mai este proprietara acesteia.
Astfel, prin contractul de vânzare-cumpărare datat 05.09.2005 .., reprezentată de administratorul P. G. I. a vândut numitului P. G. I. construcția edificată pe terenul intimatului A. V. reprezentată de „spațiu comercial, spălătorie auto”.
Ulterior, conform Contractului de donație autentificat cu nr. 519/27.04.2012 de BNP N. M., P.-G. I. și P. G. M. au donat dreptul de proprietate asupra imobilului situat în mun. Tulcea, . format dintr-o construcție „spațiu comercial, spălătorie auto” P+1 în suprafață construită de 249,56 mp. către fiul lor, pârâtul P. G. C..
În ceea ce privește opozabilitatea celor două contracte față de intimat, acest aspect a făcut obiectul dosarului nr._ înregistrat pe rolul Judecătoriei Tulcea, judecată ce a condus la suspendarea prezentei cauze până la rămânerea definitivă a hotărârii instanței de fond.
Astfel, prin sentința civilă nr. 3111/14.11.2014 pronunțată în dosarul de referință, definitivă prin decizia civilă nr. 231/20.03.2015 a Tribunalului Tulcea și irevocabilă prin decizia civilă nr. 141/17.06.2015 a Curții de Apel C., a fost admisă cererea formulată de reclamantul A. V. (intimat în prezenta cauză), în contradictoriu cu pârâții P. G. C., P. G. I., P. G. M. și .. (contestatoare în prezenta cauză) și s-au declarat inopozabile față de reclamant Contractul de vânzare-cumpărare încheiat între .. și P. G. I., datat 05.09.2005, având ca obiect „spațiu comercial, spălătorie auto” P+1 cu suprafața de 198,47 mp. situat în mun. Tulcea, . și Contractul de donație autentificat cu nr. 519/27.04.2012 de BNP N. M., încheiat între P. G. I., P. G. M. și P. G. C..
S-a mai reținut că, raportat la soluția pronunțată în dosarul nr._ – inopozabilitatea față de intimat a contractelor invocate de către contestatoare – motivele invocate în susținerea prezentei contestații la executare sunt nejustificate.
La termenul de judecată din data de 07.07.2015 intimatul, prin apărător, a solicitat obligarea contestatoarei la plata sumei de 30.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru pagubele cauzate prin întârzierea executării.
S-a arătat că de la data rămânerii definitive a hotărârii – de la care incumbă obligația contestatoarei de ridicare a construcției - .. a continuat să folosească terenul fără plata chiriei aferente, intimatul fiind lipsit de atributele dreptului de proprietate.
S-a mai reținut ca justificată cererea intimatului de obligare a contestatoarei la plata de despăgubiri, în condițiile în care de la data de 23.09.2013 – data rămânerii irevocabile a hotărârii instanței de fond – proprietarul terenului nu s-a putut folosi de acesta urmare neîndeplinirii de către contestatoare a obligației de ridicare a construcției edificate pe respectivul teren.
Mai mult, s-a arătat că, relevantă este și motivarea din considerentele sentinței civile nr. 3111/14.11.2014 a Judecătoriei Tulcea, potrivit căreia „contractul de vânzare-cumpărare dintre .. și P. G. I. a produs reclamantului-creditor un prejudiciu, în sensul creării unei stări de insolvabilitate a debitorului, acesta din urmă având deplină cunoștință despre rezultatul păgubitor al actului față de creditor (frauda debitorului). Astfel prin înstrăinarea construcției, fără ca locatarul să aducă la cunoștința locatorul acest fapt, deși avea aceasta obligație s-au creat premisele insolvabilității pârâtului ..”, respectiv „contractul de vânzare-cumpărare al construcției a fost încheiat de către pârâtul P. G. I., atât în calitate de reprezentant al .. cât și în nume personal, printr-un înscris sub semnătură privată, este evident faptul că pârâții au avut cunoștință de rezultatul păgubitor pentru reclamant.”
La calculul cuantumului despăgubirilor (30.000 lei) prima instanță a ținut seama de nivelul chiriei convenit potrivit contractului de închiriere anterior menționat.
În ceea ce privește cererea de aplicarea a unei amenzi judiciare contestatoarei, s-a reținut ca neîntemeiată solicitarea de referință; astfel, exercitarea dreptului constituțional de acces la justiție nu poate fi catalogat drept o încercare de tergiversare a procedurii de executare silită în lipsa unor elemente care să dovedească fără echivoc reaua-credință a contestatoarei.
Astfel, s-a reținut faptul că soluționarea prezentei cauze a depins întru totul de soluția pronunțată în dosarul nr._ înregistrat pe rolul Judecătoriei Tulcea, context în care aprecierea potrivit căreia prezenta contestație a fost exercitată cu rea-credință nu a putut fi primită.
Cum în prezenta cauză contestatoarea a solicitata suspendarea executării silite, fiind depusă în acest sens recipisa de consemnare nr._/1 . nr._ la CEC Bank pentru cauțiunea de 1000 lei, prima instanță a dat eficiență dispozițiilor art. 720 alin. (6) Cod procedură civilă.
Astfel, potrivit textului normativ menționat, atunci când contestația a fost respinsă, suma reprezentând cauțiunea depusă rămâne indisponibilizată, urmând a servi la acoperirea creanțelor arătate la alin. (3) sau a celor stabilite prin titlul executoriu, după caz, situație în care se va comunica executorului și recipisa de consemnare a acestei sume.
Totodată, având în vedere dispozițiile art. 453 alin. (1) Cod procedură civilă și chitanța depusă de către intimat la dosarul cauzei, a fost obligată contestatoarea la plata către intimat a sumei de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal a formulat apel contestatoarea S.C. P. S.R.L. prin administrator judiciar Cabinet I. de Insolvență P. N., criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
Astfel, a arătat apelanta că, societatea a formulat contestația la executare la data de 15.11.2013 împotriva actelor de executare efectuate în dosarul de executare silită nr.125/2013 întocmit de B. C. C. O.. La termenul din data de 08.05.2014 a fost admisa cererea de suspendare a cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului nr._, care a fost soluționat irevocabil prin decizia civila nr.141/17.06.2015 a Curții de Apel Constanta.
Tribunalul București prin hotărârea nr.6789/03.09.2014 pronunțată în dosarul nr._/3/2014 a deschis procedura insolvenței față de ..
În continuare apelanta a invocat articolul 75 alin.l din Legea nr.85/2014 și a arătat că prevederea din teza finală este clară, nu cuprinde nicio excepție de la aplicare și se referă la toate executările silite existente împotriva debitoarei, fără a deosebi dacă acestea se referă la creanțe, bunuri sau obligații de a face.
Potrivit dispozițiilor legale de mai sus, față de faptul că dosarul de executare silită nr.125/2013 a fost suspendat la data de 08.05.2014, iar procedura de insolvență a fost deschisă la data de 03.09.2014, în mod nelegal Judecătoria Tulcea nu a luat în considerare împrejurările de fapt și de drept ale cauzei și a admis cererea de repunere pe rol, procedând la judecata pe fond a cauzei.
Mai mult decât atât, a susținut apelanta, încălcând dispozițiile legii speciale, judecătorul fondului admite o cerere de obligare a contestatoarei la plata sumei de 30.000 lei despăgubiri pentru pagubele cauzate prin întârzierea executării, deși orice noua cerere față de debitoarea în insolvență este suspendată de drept. Această cerere a fost făcută la data de 07.07.2015 și nu a fost comunicată administratorului judiciar, nici măcar pentru a se respecta principiul contradictorialității.
A. V. a formulat o cerere de înregistrare la masa credală a debitoarei .., iar deschiderea procedurii de insolvență face să înceteze dosarele de executare silită suspendate, astfel că în mod nelegal au fost acordate despăgubiri pentru pagube cauzate prin întârzierea executării.
Dosarul de executare silita nr.125/2013 are ca obiect o obligație de a face, respectiv eliberarea suprafeței de teren de 258,4 mp situat in Tulcea, ., în sensul ridicării construcției edificate de către societate. Față de împrejurarea ca s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței, administratorul judiciar trebuie să evalueze construcția din patrimoniul societății P. SRL.
Referitor la această construcție există pe rolul Judecătoriei Tulcea o cerere prin care se solicitată obligarea proprietarului terenului, A. V., la plata contravalorii construcției, deoarece exista acordul acestuia cu privire la construcția edificată. Aceasta cerere face obiectul dosarului nr._, dosar care a fost suspendat la data de 29.11.2013 până la soluționarea irevocabila a dosarului nr._ . In dosarul nr._ a fost solicitată repunerea pe rol, astfel încât nu se poate proceda la demolarea construcției până nu se face evaluarea acesteia.
În concluzie, apelanta a solicitat admiterea apelului și schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul să se constate încetată executarea silită în dosarul nr.125/2013.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 466 și urm. din N.C.P.C.
În termen procedural intimatul A. V. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând în esență că hotărârea atacată este legală și temeinică.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței civile apelate prin prisma motivelor invocate, Tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică potrivit următoarelor considerente.
In esență, apelantul critică sentința judecătoriei Tulcea în principal deoarece prima instanță nu a făcut aplicarea art. 75 alin. 1 din Legea nr. 85/2014 potrivit cu care de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenței prin depunerea cererilor de admitere a creanței.
P. aceste dispoziții legale, legiuitorul a avut în vedre ca toate acțiunile prin care creditorii debitoarei urmăresc realizarea creanțelor împotriva acesteia, să fie suspendate de drept, urmând să-și realizeze creanța în cadrul procedurii insolvenței.
Acțiunea ce face obiectul prezentei cauze nu este o acțiune in realizarea unei creanțe, împotriva averii debitorului, de natura celor prevăzute de art. 75 alin. 1 din Legea nr. 85/2014, ci este o contestație la executare, privind sentința civilă nr. 2729 din 1 octombrie 2012 a Judecătoriei Tulcea, sentință prin care s-a dispus rezilierea contractului și eliberarea suprafeței de teren prin ridicarea construcției. Deci, in prezenta cauză, nu se urmărește realizarea vreunei creanțe asupra pârâtei contestatoare, care se află în procedura insolvenței.
Cea de-a doua critică se referă la despăgubirea la care contestatoarea a fost obligată de către instanța de fond aceasta considerând că au fost încălcate dispozițiile Legii speciale, în sensul că această cerere nu a fost comunicată și lichidatorului debitoarei.
Executarea silită este procedura prin intermediul căreia titularul unui drept, recunoscut printr-o hotărâre judecătorească sau prin alt titlu executoriu, constrânge, cu ajutorul organelor competente ale statului, pe debitorul său care nu își execută de bună voie obligația corelativă de a o aduce la îndeplinire în mod silit.
Executarea obligațiilor decurgând dintr-o hotărâre judecătorească sau dintr-un alt titlu executoriu ar trebui să se facă, în principiu, în mod voluntar de către debitor și numai in caz contrar să se recurgă la procedura de executare silită.
In prezenta cauză, apelantul contestator nu a executat hotărârea de bună voie, in mod voluntar, ba mai mult a și formulat prezenta contestație la executare.
Potrivit art. 622 Cod proc. civilă, obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe se aduce la indeplinire de bună voie, iar in cazul in care debitorul nu execută de bună voie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită.
Potrivit art. 720 alin. 3, în cazul respingerii contestației, contestatorul poate fi obligat, la cerere, la despăgubiri pentru pagubele cauzate, prin întârzierea executării, iar când contestația a fost exercitată cu rea-credință, el va fi obligat și la plata unei amenzi judiciare.
Articolul de mai sus reglementează două instituții care concură la realizarea cu celeritate a executării silite,și la asigurarea premiselor exercitării cu bună credință a drepturilor procesuale.
Obligarea contestatorului la plata de despăgubiri este fundamentată pe culpa procesuală a contestatorului care a întârziat executarea.
In mod corect prima instanță a reținut ca justificată cererea intimatului de obligare a contestatoarei la plata de despăgubiri deoarece din data de 23 septembrie 2013, când a rămas irevocabilă hotărârea instanței de fond, proprietarul terenului, în speță intimatul din prezenta cauză, nu s-a putut folosi de teren, urmarea neîndeplinirii de către contestatorul apelant a obligației de ridicare a construcției edificate pe respectivul teren.
In considerentele sentinței civile nr. 3111 din 14.11.2014 a Judecătoriei Tulcea, se arată că vânzarea-cumpărarea dintre .. și numitul P. G. I. a produs reclamantului creditor (intimatul din prezenta cauză) un prejudiciu în sensul creării unei stări de insolvabilitate a debitorului, acesta din urmă fiind conștient despre rezultatul păgubitor al actului față de creditor (frauda debitorului). Astfel, prin înstrăinarea construcției, fără ca locatarul să aducă la cunoștința locatorului acest fapt, deși avea această obligație, s-au creat premisele insolvabilității .., respectiv contractul de vânzare-cumpărare al construcției a fost încheiat de către pârâtul P. G. I., atât în calitate de reprezentant al .., cât și în nume personal, printr-un înscris sub semnătură privată este evident faptul că pârâții au avut cunoștință de rezultatul păgubitor pentru reclamant.
Față de toate aceste considerente și în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța urmează a respinge apelul, ca nefondat.
În temeiul dispozițiilor art. 453 alin.1 din N.C.P.C. și având în vedere chitanța depusă la dosarul cauzei (fila103), urmează a obliga apelanta la plata sumei de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul civil formulat de către apelanta-contestatoare
.. prin CABINET I. DE INSOLVENȚĂ P. N., cu sediul în mun. Tulcea, ., ..A, ., jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr.2331 din 22 iulie 2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul A. V., cu domiciliul în mun. Tulcea, ., jud. Tulcea.
Obligă apelanta la plata sumei de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la data de 04 Noiembrie 2015.
Președinte, S. R. | Judecător, R. A. V. | |
Grefier, D. B. |
Red.sent.civ.jud. N.N.
Red./dec.civ.jud.R.S./24.11.2015
Tehnored.gref.D.B./25.11.2015/4ex.
..apelantă/1 ex. intimat.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 868/2015. Tribunalul TULCEA | Plângere contravenţională. Decizia nr. 785/2014. Tribunalul... → |
|---|
