Pretenţii. Decizia nr. 868/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 868/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 16-10-2015 în dosarul nr. 868/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 868/2015
Ședința publică de la 16 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: S. G.
JUDECĂTOR: C. D. A.
Grefier: L. R.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelanții reclamanți E. A. și CABINET DE AVOCAT " P. E. A.", ambii cu domiciliul/sediul în T., ., împotriva sentinței civile nr.739/17.03.2015 pronunțată de Judecătoria T., în contradictoriu cu intimatul pârât S. DE AMBULANȚĂ T. cu sediul în T., ., jud.T., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință s-a prezentat av.Vizauer L. pentru intimatul pârât, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelul este declarat în termen, motivat și timbrat, precum și că, în cauză s-a depus întâmpinare, după care:
Av.Vizauer L., având cuvântul pentru intimatul pârât, arată că nu are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat și explicații de dat sau probe de administrat pentru completarea cercetării judecătorești, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri asupra apelului.
Av.Vizauer L., având cuvântul în apel pentru intimatul pârât, solicită respingerea apelului pentru motivele detaliate în întâmpinarea depusă la dosar, fără cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza pentru deliberare și pronunțare.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei T. la data de 09.09.2014, sub nr._, reclamanta E. A. a solicitat obligarea pârâtului S. DE AMBULANȚĂ T. la plata sumei totale de 1750 lei reprezentând contravaloare factură fiscală pentru servicii prestate în baza contractului de asistență juridică, precum și la plata dobânzii legale și la actualizarea sumei solicitate cu indicele prețurilor de consum, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Urmare a adresei instanței emise pentru completarea lipsurilor cererii, reclamanta a depus precizarea din data de 06.10.2014 (fila 5) prin care a învederat că, în cauză, au calitate procesuală activă Cabinetul De Avocat „E. A.” și E. A., și a modificat cererea introductivă arătând că solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 1.726,12 lei, actualizată cu indicele prețurilor de consum și dobânda legală, potrivit facturii nr.141/10.01.2014, arătând că solicită actualizarea debitului de la data de 13.01.2014.
La data de 10.11.2014, pârâtul a depus întâmpinare.
La termenul de judecată din 10.03.2015, pârâtul a depus la dosar dovada achitării debitului de 1726,12 lei cu ordinul de plată nr.148 din 26.02.2015.
Soluționând cauza, prin sentința civilă nr.739 din 17 martie 2015 instanța a respins ca fiind rămas fără obiect primul capăt al cererii formulate de reclamanții CABINETUL DE AVOCAT „E. A.” și E. A., în contradictoriu cu pârâtul S. DE AMBULANȚĂ T..
A admis în parte capătul al doilea al cererii de chemare în judecată având ca obiect pretenții și, în consecință, a obligat pârâtul la plata către reclamanți a dobânzii legale aferente debitului principal de 1.726,12 lei, de la data de 13.01.2014 până la data plății efective – 26.02.2015.
Totodată, a obligat pârâtul la plata către reclamanți a cheltuielilor de judecată în sumă de 127,50 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că în baza contractului de asistență juridică încheiat în anul 2013 între reclamantă și pârât, reclamanta a prestat servicii de asistență juridică pentru care a emis factura fiscală nr.141/10.01.2014 pentru suma de 1.726,12 lei pentru activitatea juridică desfășurată în luna ianuarie 2014 constând în: acordare a vizei de legalitate, pe decizii (acte administrative, emise de pârâte), pe contracte de achiziții publice, acte adiționale, consultanță juridică tuturor compartimentelor și serviciilor din cadrul instituției, prezența zilnică în cadrul instituției.
În prezenta cauză reclamanții au solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 1.726,12 lei, actualizată cu indicele prețurilor de consum și dobânda legală, potrivit facturii nr.141/10.01.2014, arătând că solicită actualizarea debitului de la data de 13.01.2014.
S-a constatat că, la termenul de judecată din 10.03.2015, pârâtul, prin apărător, a depus la dosar dovada achitării debitului principal de 1.726,12 lei cu ordinul de plată nr.148 din 26.02.2015 (fila 47).
În consecință, întrucât pârâtul a achitat debitul restant către reclamantă, respectiv suma de 1.726,12 lei, potrivit facturii fiscale nr.141/10.01.2014, s-a constatat că a rămas fără obiect capătul principal de cerere.
Cu privire la capătul accesoriu, având în vedere că pârâtul a achitat cu întârziere debitul principal în cuantum de 1.726,12 lei, instanța de fond a admis în parte capătul al doilea al cererii de chemare în judecată și, în consecință, a obligat pârâtul la plata către reclamantă a dobânzii legale aferente debitului principal de 1.726,12 lei, de la data de 13.01.2014 până la data plății efective – 26.02.2015, apreciind ca nefiind întemeiată solicitarea de obligare a pârâtului la actualizarea sumei cu indicele prețurilor de consum.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că pârâtul a achitat debitul după primul termen de judecată, s-a constatat că este întemeiată solicitarea de obligarea a acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
Prin urmare, în temeiul art.453 alin.1 N.C.proc.civ., a fost obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 127,50 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
Însă, referitor la cererea de obligare a pârâtului la plata onorariului de avocat, având în vedere că dovada existenței și întinderii acestuia, respectiv a achitării, nu s-a depus la dosar cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei în conformitate cu prevederile art. 452 N.C.proc.civ, s-a constatat că această cerere nu este întemeiată.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 452 N.C.proc.civ., „Partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.”
S-a constatat că Noul Cod de procedură civilă reglementează în mod imperativ momentul limită până la care partea este în drept să administreze probele referitoare la cheltuielile de judecată pretinse în proces, și anume până la închiderea dezbaterilor asupra fondului cauzei, în cazul în care nu se optează pentru solicitarea lor pe cale separată.
În consecință, partea interesată în recuperarea cheltuielilor în fața primei instanțe, în speță reclamanta, nu va putea administra aceste dovezi în cadrul termenului de amânare a pronunțării.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au formulat apel reclamanții E. A. și Cabinetul de avocat „P. E. A..
Se susține în motivarea apelului că în mod greșit instanța a respins capătul de cerere privind actualizarea sumei cu indicele prețurilor de consum, fiind îndreptățiți la actualizarea sumei care urmărește păstrarea valorii reale a obligației bănești, avându-și rațiunea în respectarea principiului reparării integrale a pagubei.
Solicită apelanții a se avea în vedere natura juridică diferită a dobânzii legale, pe de o parte și actualizarea sumei cu indicele prețurilor de consum, pe de altă parte, sens în care invocă Decizia nr. 195/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția Comercială, pronunțată în Dosarul nr._ care arată natura juridică diferită a dobânzii legale și a actualizării sumei cu rata inflației, precum și Decizia ICCJ nr.2/2014 privind acordarea daunelor – interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii.
Astfel, consideră apelanții că prin neexecutarea obligației de plată creditorul a suferit un prejudiciu care trebuie actualizat cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S., arătând că prin instituirea unei astfel de obligații legiuitorul recunoaște implicit existența prejudiciului cauzat prin neexecutare și, în consecință, instituie o reparație parțială prin acordarea de daune – interese compensatorii.
În aceste condiții, precizează apelanții că sunt incidente dispozițiile invocate ale art.1531 alin.1, alin.2 teza I și art.1535 alin.1 din Codul civil din 2009 care consacră principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării de către debitor a obligației, conform caruia prejudiciul cuprinde atat pierderea efectiv suferita de creditor (damnum emergens), cat si beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans).
Potrivit acelorași dispoziții, arată în continuare apelanții că in cazul in care o suma de bani nu este plătită la scadenta, creditorul are dreptul la daune moratorii fara a trebui sa dovedeasca vreun prejudiciu.
Astfel, pentru motivele arătate, solicită apelanții admiterea acestui prim motiv de apel și obligarea pârâtei la actualizarea sumei cu indicele prețurilor de consum.
Subliniază apelanții că al doilea motiv de apel vizează acordarea cheltuielilor de judecată respectiv onorariu avocat la fondul cauzei, în temeiul art.453 N.C.P.C.
Astfel, apreciază apelanții că deși dovada onorariului de avocat a fost depusă odată cu concluziile scrise formulate în termenul acordat de instanță, având în vedere admiterea acțiunii, se impune acordarea acestuia, fiind dreptul reclamanților de a-și recupera cheltuielile efectuate datorate culpei pârâtei.
În situația în care totuși se va aprecia că aceste cheltuieli au fost depuse tardiv la dosarul de fond, solicită apelanții obligarea pârâtei în prezenta cale de atac atât la plata cheltuielilor de la fond, cât și din apel.
Intimatul pârât S. de Ambulanță T. a formulat întâmpinare în termenul prevăzut de art. 471 alin. 5 Noul Cod procedură civilă, solicitând respingerea apelului formulat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile nr.739/17.03.2015 a Judecătoriei T..
Examinând hotărârea atacată, sub aspectul motivelor de apel invocate, se reține că apelul este întemeiat, urmând a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
În cursul anului 2013, părțile au încheiat două contracte, unul având ca obiect acordare asistență juridică, iar cel de-al doilea acordare de consultanță juridică pentru activități de achiziții publice.
Ambele contracte au fost încheiate pentru o perioadă determinată, respectiv până la data de 31.12.2013, cu posibilitatea de prelungire prin act adițional.
Pentru serviciile prestate în baza convențiilor anterior menționate, reclamanta a emis factura 141/10.01.2014 în valoare de 1.726,12 lei, pe care pârâta a refuzat-o la plată, motivat de împrejurarea că la data emiterii facturii termenul contractual expirase.
Se constată că, în cursul procesului, pârâta a efectuat plata, situație în raport de care instanța de fond a respins ca rămas fără obiect capătul de cerere referitor la debitul principal, iar în ce privește accesoriile, a obligat pârâtul doar la plata dobânzii legale, apreciind ca nefiind întemeiată solicitarea de actualizare a pretenției principale cu indicele prețurilor de consum.
Tribunalul observă că sentința apelată în cauza de față încalcă dispozițiile imperative ale art. 425 Cod procedură civilă, care instituie obligația menționării motivelor de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și pe cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Se constată că judecătorul fondului a respins cererea reclamantei privind actualizarea debitului principal cu indicele de inflație fără a face nicio referire în concret la motivele care au stat la baza soluției adoptate.
Pe fond, Tribunalul reține că potrivit aret. 1530 din Noul Cod Civil, creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației
Art. 1531 din același cod arată că, creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării. Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor și beneficiul de care acesta este lipsit.
Potrivit art. 1532 din Noul Cod civil: (1) În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic; (2) Dacă, înainte de scadență, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență; (3) Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit.
Rezultă din textele de lege mai sus arătate că acordarea dobânzilor legale nu exclude posibilitatea actualizării creanței cu indicele prețurilor de consum, întrucât cele două măsuri au natură juridică diferită și asigură repararea integrală a prejudiciului suferit de către creditor în cazul în care debitorul nu-i plătește la scadență suma de bani datorată.
În speța dedusă judecății, s-a probat dincolo de orice dubiu că pârâta a efectuat cu întârziere plata sumei de 1.726,12 lei, datorată reclamantei, astfel că aceasta este îndreptățită atât la actualizarea creanței cu indicele prețurilor de consum, cât și la acordarea dobânzii legale.
Față de cele mai sus arătate, Tribunalul va admite apelul și va schimba în parte sentința civilă nr. 739/17.03.2015 a Judecătoriei T. în sensul că va obliga pârâtul și la plata sumei reprezentând actualizarea debitului principal, cu indicele de inflație la momentul efectuării plății.
Se va dispune obligarea pârâtului la plata sumei de 500 lei reprezentând onorariu avocat către reclamantă, cuantum stabilit potrivit dispozițiilor art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă, cu luarea în considerare a criteriilor stabilite de acest text de lege, respectiv valoarea pricinii și activitatea desfășurată de către avocat.
Vor fi păstrate celelalte dispoziții ale hotărârii atacate, intimatul urmând a fi obligat la plata către apelantă a sumei de 63 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanții reclamanți E. A. și CABINET DE AVOCAT „P. E. A.", ambii cu domiciliul/sediul în municipiul T., ., împotriva sentinței civile nr.739/17.03.2015 pronunțată de Judecătoria T., în contradictoriu cu intimatul pârât S. DE AMBULANȚĂ T., cu sediul în municipiul T., ., județul T., având ca obiect pretenții.
Schimbă în parte sentința civilă nr. 739/17.03.2015 a Judecătoriei T. în sensul că obligă pârâtul și la plata sumei reprezentând actualizarea debitului principal, cu indicele de inflație la momentul efectuării plății.
Obligă pârâtul și la plata sumei de 500 lei reprezentând onorariu avocat către reclamantă.
Păstrează celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
În temeiul art.451 și următoarele N.C.P.C.
Obligă intimatul la plata către apelantă a sumei de 63 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 octombrie 2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,Grefier,
S. G. C. D. A. L. R.
Jud. fond L.M.G.
Redactat jud. SG/16.11.2015
Tehnored. gref. L.R./G.R./16.11.2015/5 ex.
4 ex./.>
| ← Pretenţii. Decizia nr. 732/2015. Tribunalul TULCEA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 988/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
