Plângere contravenţională. Decizia nr. 785/2014. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 785/2014 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 10-12-2014 în dosarul nr. 785/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE C. A. ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ nr.785
Ședința publică din data de 10 decembrie 2014
Completul compus din:
Președinte: M. L. Șurculescu
Judecător: V. A.
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de către apelanta-petentă U. A. T. ORAȘ S. cu sediul în loc S., ., nr. 180, J. Tulcea, impotriva sentintei civile nr.2048/11.07.2014 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr._, avand ca obiect plângere contravențională, in contradictoriu cu intimata G. NAȚIONALĂ DE M. – S. C. Rezervației Biosferei Delta Dunării cu sediul în Tulcea, .. 10, J. Tulcea.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat cons.jur. C. Meltiade M. in calitate de reprezentant al intimatei, in baza imputernicirii de reprezentare juridică existente la dosar, lipsă fiind reprezentantul apelantei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care invedereaza instantei ca apelul este declarat in termen, motivat si scutit de taxe, după care,
Față de sustinerea reprezentantului intimatei ca nu mai are alte cereri de formulat sau explicatii de dat in completarea cercetarii judecatoresti, instanta constata dosarul in stare de judecata si acorda cuvantul in apel.
Reprezentantul intimatei, având cuvântul în apel, solicită respingerea apelului ca nefondat pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.
TRIBUNALUL:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 14.03.2014 sub nr._, petenta U. A. T. Oraș S. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/06.03.2014, întocmit de intimata G. Națională de M. – S. C. Rezervației Biosferei „Delta Dunării”, prin care a fost amendată cu 1.000 lei, precum și împotriva notei de constatare nr. 71/06.03.2014.
Prin sentința civilă nr. 2048 din 11.07.2014, Judecătoria Tulcea a respins plângerea contravențională ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin procesul-verbal de contravenție . nr._/06.03.2014, întocmit de intimata G. Națională de M. – S. C. Rezervației Biosferei „Delta Dunării”, contestatoarea a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 1.000 lei, reținându-se în fapt că, la momentul efectuării controlului la data de 06.03.2014, petenta U.A.T. S. nu a prezentat hotărârea Consiliului Local și actele de reglementare pentru activitatea de tăieri și toaletare a arborilor și arbuștilor, desfășurată în perioada 20-28.02.2014 pe fâșia adiacentă zonei dig-mal, din dreptul estacadelor maritime. Fapta a fost constatată și descrisă în nota de constatare nr.71/06.03.2014, înregistrată la S.C.R.B.D.D. care întregește și susține procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, fapta fiind prevăzută de art. 5 lit. c) din Legea nr. 24/2007 privind reglementarea și administrarea spațiilor verzi din intravilanul localităților, și sancționată de art. 23 lit. b) din același act normativ.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, iar cu privire la temeinicia acestuia, instanța a reținut că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
S-a reținut că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeana a Drepturilor Omului cât timp petentei i s-au asigurat condițiile specifice pentru exercitarea efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.
A mai reținut prima instanță că petenta nu a prezentat dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal de contravenție și constatate personal de către agentul constatator și, prin urmare, aceasta nu a răsturnat prezumția de veridicitate a procesului-verbal, care apare ca temeinic și corespunzător cu adevărul judiciar dovedit în fața instanței de judecată.
Instanța a constatat că obligațiile de administrare a spațiilor verzi proprietate publică revin autorității administrației publice locale, conform art. 8 alin. 1 din Legea nr. 24/2007, iar entitatea care a realizat operațiunea, respectiv A.S.P.L. S., este o societate aflată în subordinea Primăriei S., căreia primarul D. A. i-a dat aprobare verbală pentru tăierea și toaletarea arborilor de pe terenul proprietate publică, fapt confirmat prin semnarea notei de constatare nr. 71/06.03.2014 de către primar.
Totodată, instanța a mai reținut că potrivit art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, aplicarea sancțiunii se poate face în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar în speță tăierile s-au efectuat, conform declarației primarului, în perioada 20.02- 28.02.2014, iar constatarea și sancționarea faptei a fost efectuată în data de 06.03.2014, fiind astfel respectat termenul legal.
A arătat judecătorul primei instanțe că nota de constatare nr. 71/06.03.2014, atașată la fila 6 din dosarul cauzei, a fost semnată de către primarul U.A.T. Oraș S., iar în aceasta se menționează faptul că s-au executat tăieri în perioada 20.02-28.02.2014, prin A.S.P.L. S., cu aprobarea verbală a Primăriei S. și, prin urmare, petenta nu-și poate invoca propria culpă în executarea activității de tăiere și toaletare a arborilor și arbuștilor, desfășurată în perioada 20-28.02.2014, din moment ce reprezentantul acesteia și-a asumat conținutul notei de constatare nr. 71 prin semnarea acesteia.
Prima instanță a reținut că potrivit art. 8 alin. 1 din Legea nr. 24/2007, administrarea spațiilor verzi proprietate publică este exercitată de autoritatea administrației publice locale, iar în orașul S. s-au efectuat tăieri și toaletări ale arborilor în spații verzi proprietate publică aflate în administrarea U.A.T. S., fapt constatat și în nota de constatare semnată de primar. Conform textului de lege menționat mai sus, o altă entitate nu poate efectua operațiuni de taiere arbori fără acordul administratorului terenului sau al spațiilor verzi, fapt recunoscut prin nota de constatare de primarul U.A.T. S., în sensul că a încuviințat operațiunea de tăiere a arborilor. Prin urmare, primarul U.A.T S. a recunoscut ca a dat aprobare verbala pentru desfășurarea operațiunii prin semnarea notei de constatare.
Referitor la susținerea petentei potrivit căreia procesul-verbal de contravenție nu conține data și ora la care s-a efectuat constatarea, instanța de fond a constatat că în procesul-verbal contestat s-a menționat în mod expres că, în cauză, controlul a fost efectuat în data de 06.03.2014, ora 11:00.
Față de cele de mai sus, instanța și-a format convingerea că petenta a comis fapta care i-a fost reținută în sarcină, urmând a răspunde contravențional, potrivit dispozițiilor legale care au fost încălcate.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, instanța a constatat că potrivit art. 5 lit. c) din Legea nr. 24/2007 privind reglementarea și administrarea spațiilor verzi din intravilanul localităților, fapta de a produce tăieri neautorizate sau vătămări ale arborilor și arbuștilor, deteriorări ale aranjamentelor florale și ale gazonului, distrugeri ale mușuroaielor naturale, cuiburilor de păsări și adăposturilor de animale, ale construcțiilor și instalațiilor utilitare și ornamentale existente pe spațiile verzi, se sancționează cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei potrivit art. 23 lit. b) din același act normativ.
Având în vedere aceste dispoziții legale, judecătorul primei instanțe a apreciat că amenda aplicată petentei este în cuantumul minim prevăzut de lege (1.000 lei), fiind proporțională cu gradul de pericol al faptei și nu există niciun motiv pentru se coborî amenda aplicată de intimată sub cuantumul minim prevăzut de lege, prin înlocuirea acesteia cu avertisment, cu atât mai mult cu cât atingerea adusă valorii sociale protejate este substanțială.
Instanța a considerat că sancțiunea este bine individualizată, fiind singura măsură care se impune pentru a determina contestatoarea să reintre în legalitate, întrucât nu există nicio garanție că aplicarea unui avertisment ar fi suficientă.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel petenta U. A. T. Orașul S., criticând hotărârea atacată ca fiind netemeinică și nelegală.
Arată apelanta-petentă că în mod greșit instanța de fond a respins plângerea contravențională și a considerat ca fiind legale și corecte cele invocate de intimată, fără a lua act de apărările invocate și susține aceasta că S.C. A.S.P.L. S. funcționează sub forma întreprinderilor publice conform prevederilor O.U.G. nr. 109/2011 și al cărei acționar unic este orașul S., prin Consiliul Local S., însă această societate nu are nici un grad de subordonare față de Primăria S. și/sau față de primarul orașului S., situație care demonstrează fără echivoc că acesta nu putea să dispună, mai ales verbal, să procedeze la realizarea operațiunilor de tăiere a arborilor în cauză.
Precizează apelanta-petentă că Nota de constatare a fost semnată de primarul U.A.T. S. întrucât acesta este reprezentantul legal al instituției și al orașului S., iar semnătura sa nu face altceva decât să confirme prezența agenților constatatori ai G.N.M.-R.B.D.D. și efectuarea controlului și nu poate constitui dovada certă a asumării faptei presupus constatată, mai ales în condițiile în care acesta, prin natura statutului și funcției pe care o deține, nu poate încuviința/dispune verbal realizarea unor astfel de operațiuni.
Susține apelanta-petentă că o aprobare verbală, așa cum este precizată și în nota de constatare nu poate fi reținută ca dovadă, iar primarul nu declară și semnează expres că ar fi aprobat operațiunile verbal sau altfel, iar Nota de constatare care a fost întocmită în data de 06.03.2014 în urma controlului efectuat ar trebui să precizeze abaterile sesizate în ziua în care a fost efectuat controlul, ori nu se poate constata ceva care a fost efectuat anterior acestei date, respectiv din perioada 20-28.02.2014, astfel încât față de cele precizate consideră că, atât nota de constatare cât și procesul-verbal sunt nelegale și netemeinice.
Arată în continuare apelanta-petentă că în Nota de constatare nr. 71 din data de 06.03.2014 este precizat faptul că nu există nici o solicitare sau aviz din partea autorității teritoriale de protecție a mediului A.R.B.D.D. pe anul 2014, motiv pentru care învederează instanței că Legea nr. 24/2014 nu prevede obligativitatea emiterii unei hotărâri de consiliu pentru a efectua toaletarea spațiilor verzi, ci din contra, conform prevederilor art. 12 alin. (3) proprietarii și administratorii de spații verzi sunt obligați să asigure măsurile privind siguranța persoanelor care pot fi afectate de ruperile și desprinderile arborilor și elementelor acestora, ca urmare a gradului de îmbătrânire avansat sau a stării fitosanitare precare, rezultând că nu a fost încălcată nici o prevedere legală, așa cum lasă se înțeleagă reprezentanții Gărzii Naționale de M., autoritatea locală dacă ar fi dispus aceste lucrări/toaletări nu ar fi făcut altceva decât să respecte o prevedere imperativă stabilită prin actul normativ sus-amintit.
Cu privire la obținerea unui aviz din partea A.R.B.D.D. pentru a putea efectua astfel de operațiuni, apelanta-petentă precizează că la art. 12 alin. (6) din Legea nr. 24/2007 este stipulat faptul că deciziile luate la nivelul administrațiilor publice locale de tăiere a arborilor sănătoși din spațiile verzi, astfel cum sunt definite la art. 3, aflate pe terenurile din zonele urbane se pun în aplicare numai după obținerea avizului emis de agențiile județene pentru protecția mediului, respectiv a municipiului București, însă această modificare a fost făcută prin Legea nr. 88 din 1 iulie 2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 24/2007 privind reglementarea și administrarea spațiilor publicată în Monitorul Oficial nr. 496 din 3 iulie 2014, deci, la data când au fost efectuate presupusele toaletări, respectiv perioada 20-28 februarie 2014 această prevedere nu era intrată în vigoare, astfel încât obligația de a solicita acest aviz nu era valabilă.
Precizează apelanta-petentă că potrivit art. 78 din Constituție, legea se publică în Monitorul Oficial și intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei, iar conform art. 6 alin. (2) din Legea nr. 289/2009 privind Codul civil rezultă că actele și faptele juridice încheiate ori, după caz săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau după caz a săvârșii ori producerii lor.
În apărare, intimata-pârâtă G. Națională de M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca netemeinică și legală.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate se constată că apelul declarat este nefondat urmând a se respinge.
Instanța reține că apelanta a invocat faptul că S.C.A.S.P.L.S.R.L.-S. functioneaza sub forma intreprinderilor publice publice si al carei actionar unic este orasul S. prin Consiliul Local S., societate care nu se afla in niciun raport de subordonare fata de Primaria S., astfel ca primarul nu putea sa dispuna acesteia sa procedeze la realizarea operatiunilor de taiere a arborilor.
Tribunalul retine ca apelanta este proprietar si administrator al spatiilor verzi, avand obligatia de a realiza masurile de intretinere a acestora (art.12 alin.2 din Legea 24/2007).
Totodata, potrivit art.8 alin.1 din acelasi act normativ, „administrarea spațiilor verzi proprietate publică este exercitată de autoritățile administrației publice locale și de alte organe împuternicite în acest scop.”
Potrivit art.70 lit.f din OUG 195/2005, autoritatea administratiei publice locale are obligatia „să adopte elemente arhitecturale adecvate, să optimizeze densitatea de locuire, concomitent cu menținerea, întreținerea și dezvoltarea spațiilor verzi, a parcurilor, a aliniamentelor de arbori și a perdelelor de protecție stradală, a amenajamentelor peisagistice cu funcție ecologică, estetică și recreativă, în conformitate cu planurile de urbanism și amenajarea teritoriului”.
Totodata, autoritatea administratiei publice locale asigură, „prin serviciile publice și operatorii economici responsabili, luarea măsurilor de salubrizare a localităților, de întreținere și gospodărire a spațiilor verzi, a piețelor și a parcurilor publice”.(art.90 lit.f din OUG.195/2005).
In raport de dispozitiile legale anterior mentionate rezulta ca autorul juridic al contraventiei este titularul obligatiei prevazute de art.11 alin.1 din Legea nr.24/2007, petenta fiind proprietarul, administratorul, dar si persoana juridica care asigura toate masurile de intretinere a spatiilor verzi.Faptul ca actiunea de taiere a arborilor a fost executata prin intermediul unui operator economic nu este de natura a inlatura raspunderea contraventionala a unitatii administrativ teritoriale, in calitatea sa de administrator legal.
In referire la sustinerea potrivit careia nu era necesar avizul de mediu pentru aceasta operatiune, instanta are in vedere dispozitiile art.73 din OG 195/2005, potrivit caruia „Planurile de urbanism și amenajarea teritoriului se supun procedurii de evaluare de mediu, în vederea obținerii avizului de mediu pentru planuri și programe, conform legislației în vigoare.”
Astfel, chiar daca dispozitia din Legea 24/2007, respectiv pct.6 al art.12 a fost introdus dupa savarsirea contraventiei, obligatia de a obtine avizul de mediu exista la acea data, fiind prevazuta de OG 195/2005.
Instanța reține că apelantul nu mai invoca si alte motive de nelegalitate si netemeinicie astfel încât, constatând că sentința civilă nr. 2048 din 11.07.2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._ este legală și temeinică, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil declarat de către apelanta-petentă U. A. T. ORAȘ S. cu sediul în loc S., ., nr. 180, J. Tulcea, impotriva sentintei civile nr.2048/11.07.2014 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr._, avand ca obiect plângere contravențională, in contradictoriu cu intimata G. NAȚIONALĂ DE M. – S. C. Rezervației Biosferei Delta Dunării cu sediul în Tulcea, .. 10, J. Tulcea, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 10 decembrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. L. Șurculescu V. A.
GREFIER,
P. L.
Jud. fond. L.M.G.
Redactat jud. M.L.Ș./09.01.2015.
Tehnoredactat gref. P.L./G.R./14.01.2014/4 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 988/2015. Tribunalul TULCEA | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 49/2013.... → |
|---|
