Contestaţie la executare. Sentința nr. 35/2016. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 35/2016 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 26-05-2016 în dosarul nr. 35/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBTUL:2016:003._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚEI CIVILE NR.35
Ședința publică din data de 26 Mai 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. L. Șurculescu
Judecător: D. N.
Judecător: E. N.
Grefier: G. V. V.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenții contestatori S. D. și S. N., ambii cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat F. C.-A. din municipiul T., .. 54, județul T., împotriva sentinței civile nr.3887/21.12.2015 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._ având ca obiect contestație la executare, în contradictoriu cu intimata S.C. B. T. S.A. – S. T., prin mandatar S.C. IMPROVEMENT CREDIT COLLECTION S.R.L. cu sediul în municipiul București, Șoseaua București-Ploiești nr. 43, etajul 2, camera 207, sector 1.
Dezbaterile în recurs au avut loc în ședința publică din data de 19 mai 2016, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședința din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea la data de 26 mai 2016, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
P. cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr._, la data de 11.08.2015, contestatorii S. D. și S. N. au formulat, în contradictoriu cu intimata S.C. B. T. S.A. - S. T., prin mandatar S.C. IMPROVEMENT CREDIT COLLECTION S.R.L., contestație la executare prin care au solicitat anularea adresei de infiintare poprire asupra veniturilor, act de executare emis de Biroul Executorului Judecătoresc “B. A. R.” în dosarului de executare nr.50/2013. Totodată, au arătat că formulează contestatie si pentru lamurirea intelesului si intinderii titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. 431 din 31.08.2007, și solicită anularea executării silite înseși si repunerea părtilor in situatia anterioara, respectiv in graficul de rambursare al creditului, cu obligația compensării sumelor achitate pana in prezent, precum și suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a contestației.
În fapt, contestatorii au învederat, în esență, că pentru a se proceda la executarea silită, trebuie neapărat să existe o declarație de scadență anticipată a creditului, notificare care nu le-a fost comunicata.
Arată contestatori că, privitor la actul de executare a cărui anulare o solicită, consideră ca acesta nu putea fi emis deoarece, conform 696 cod proc.civ. considera ca executarea silita este perimata întrucât, timp de mai mult de 6 luni, creditorul nu a îndeplinit un act sau un demers necesar executării silite, ultimul act de executare silita in acest dosar fiind întocmit la data de 26.08.2014.
Arată petenții că înțeleg sa solicite constatarea nulității absolute a clauzelor abuzive reprezentate de clauza contractuala nr. 2.7 lit. a), b) f) si art.4 referitoare la comisionul de acordare, de 2,5%, comisionul de gestiune lunar de 0,30% din valoarea creditului in sold, comisionul de rambursare anticipata si dobanda penalizatoare de 30% pe an, pentru sumele neplătite la scadenta.
Mai arată că, potrivit contractului de credit, suma pe care au contractat-o a fost de 48.800 lei platibila in 120 de luni, iar conform adresei de infiintare a popririi, debitul comunicat de creditoare este de 65.895 lei, restul pana la 72.972,76 lei reprezentând cheltuieli de executare silita. Menționează că au achitat din credit o suma de 32.980,64 lei, iar diferența pana la suma de 65.895, respective suma de 32.904,16 lei reprezintă credit si dobânzi penalizatoare.
Susțin contestatorii faptul că exclusiv din cauza comisioanelor bancare si a dobânzii penalizatoare extrem de mare care se calcula lunar si îi impovara, au fost nevoiți sa întrerupă plata ratelor. Evident ca s-a demarat procedura de executare silita prin proprirea veniturilor noastre. Arată că nu au posibilitatea clara de a identifica suma retinuta prin poprire, aceasta fiind doar in evidenta executorului judecătoresc.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 711 și urm., art.718 și urm. Cod procedură civilă.
Intimata a depus întâmpinare la data de 20.07.2015 prin care a invocat excepțiile tardivității formulării contestației la executare și inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a unor clauze considerate abuzive, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii ca nefondată
La data de 27.07.2015, B. „D. D.” a înaintat la dosar actele dosarului de executare silită nr.50/2013 (filele 375 și urm.).
P. încheierea de ședință din data de 22.10.2015, s-a respins excepția tardivității formulării contestației la executare și, pronunțându-se asupra cererii de suspendare a executării silite, instanța a admis cererea și a dispus suspendarea executării silite desfășurate de B.E.J. „B. A. R.” împotriva debitorilor S. D. și S. N. în dosarul de executare nr. 50/2013, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. 431/31.08.2007, pana la soluționarea contestației la executare.
În probatoriu, s-a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
P. sentința civilă nr.3887 din data de 21.12.2015, Judecătoria T. a respins excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a unor clauze considerate abuzive, invocată de intimată prin întâmpinare și a respins contestația la executare ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut prin cererea formulata, contestatorii S. D. și S. N. au formulat, în contradictoriu cu intimata S.C. B. T. S.A. - S. T., prin mandatar S.C. Improvement Credit Collection S.R.L., contestație la executare prin care au solicitat anularea adresei de infiintare poprire din 27.05.2015, act de executare emis de Biroul Executorului Judecătoresc “B. A. R.” în dosarului de executare nr.50/2013. Totodată, au arătat că formulează contestatie si pentru lamurirea intelesului si intinderii titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. 431 din 31.08.2007, și solicită anularea executării silite înseși si repunerea părtilor in situatia anterioara, respectiv in graficul de rambursare al creditului, cu obligația compensării sumelor achitate pana in prezent, precum și suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a contestației.
În temeiul prevederilor art. 137 alin. 1 din Vechiul Cod de procedură civilă, deliberând cu prioritate asupra excepției inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a unor clauze considerate abuzive, invocată de intimată prin întâmpinare, instanța a respins această excepție ca neîntemeiată având în vedere că petenții contestatori au înțeles să invoce caracterul abuziv al unei clauze contractuale, cerere admisibilă în speță.
Astfel, în conformitate cu prevederile art.399 alin. 3 V.C.proc.civ., „(3) În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.”
Pe fondul cauzei, s-a reținut faptul că împotriva contestatorilor a început executarea silită în baza titlului executoriu reprezentat de contractului de credit nr.431/31.08.2007, în baza cererii de executare silită, formulată de intimata B. T. SA – S. T. la data de 17.09.2009, executarea silită fiind încuviințată prin încheierea de ședință pronunțată la data de 12.10._ în dosarul nr._ al Judecătoriei T..
S-a reținut că, prin contractul de credit nr.431 incheiat la data de 31.08.2007 numita S. N. a beneficiat de un credit in valoare de 48.800 lei, pe durata de 120 luni, cu destinația „refinantare credit nevoi curent nenominalizate", iar pentru garantarea obligațiilor asumate prin contractul de credit au fost constituite următoarele garanții: garanție reala mobiliara asupra creanțelor existente sau viitoare si soldului contului curent, și o garanție personala, fideiusiune constituita de numitul S. D..
În raport de motivul invocat de contestatori în susținerea cererii de anulare a adresei de înființare poprire și a executării silite înseși, respectiv faptul că ar fi intervenit perimarea executării silite, susținând că ultimul act de executare silită ar fi cel întocmit la data de 26.08.2014, s-a constatat că acesta este vădit neîntemeiat.
Astfel, analizând succesiunea actelor dosarului de executare, respectiv cele emise după data de 26.08.2014, dată la care a fost emis procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare suplimentare, se constată că la data de 23.09.2014 Biroul Executorului Judecătoresc “B. A. R.” a emis o adresă către S.C. Improvement Credit Collection S.R.L., în calitate de mandatar al S.C. B. T. S.A.
Mai mult, chiar intimata S.C. B. T. S.A. - S. T., prin mandatar S.C. Improvement Credit Collection S.R.L. a depus la data de 28.11.2014 o cerere de stăruire în executarea silită, după care la data de 09.02.2015 executorul judecătoresc a emis o adresă către Casa Națională de Pensii Publice la care a primit răspuns la data de 12.03.2015, după care la o perioadă de aproximativ două luni, executorul a emis adresele de înființare a popririi din data de 27.05.2015 (filele 532-536).
În drept, potrivit art.389 alin.1 V.C.proc.civ., „Dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei.”
În speță, în raport de cele constatate mai sus, s-a reținut faptul că nu a intervenit perimarea executării silite, având în vedere că nu au trecut 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare.
În speță, contestatorii au mai solicitat, în cadrul contestației la executare, a se constata nulitatea absolută a clauzelor abuzive reprezentate de clauza contractuala nr. 2.7 lit. a), b) f) si art.4 referitoare la comisionul de acordare, de 2,5%, comisionul de gestiune lunar de 0,30% din valoarea creditului in sold, comisionul de rambursare anticipata si dobanda penalizatoare de 30% pe an, pentru sumele neplătite la scadenta.
S-a constatat, însă, că această solicitare a fost efectuată în mod declarativ, fără a se motiva acest capăt de cerere, nefiind aduse motive în susținerea acestuia.
Mai mult, s-a constatat faptul că în mod eronat, se invocă prevederile art.711 alin.2 N.C.proc.civ., „Dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 443, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.” Întrucât acest articol este aplicabil în cazul în care titlul executoriu este o hotărâre judecătorească, iar pentru lămurirea acesteia nu s-a utilizat procedura prevăzuta la art.443 ce reglementează lămurirea hotărârii și înlăturarea dispozițiilor contradictorii.
Însă, potrivit prevederilor contractuale, la art.10.4 din condițiile generale de acordare a creditului – anexă la contractul de credit nr.431/31.08.2007, se constată faptul că, pentru scopurile Legii nr.193/2000 privind clauzele abuzive, petenții contestatori au declarat și semnat în sensul că toate clauzele cuprinse în contract și în documentele accesorii acestuia au făcut obiectul negocierii directe, fiind înțelese ca atare, și că acest contract și documentele accesorii acestuia, în forma și conținutul în care se semnează, reprezintă rezultatul unei astfel de negocieri.
Astfel, clauzele contractuale fiind negociate în mod direct de către părți, astfel cum acestea recunosc în cadrul contractului, s-a constatat că cererea contestatorilor prin care solicită a se constata nulitatea absolută a clauzelor abuzive reprezentate de clauza contractuala nr. 2.7 lit. a), b) f) si art.4 din contract, este neîntemeiată.
Pentru considerentele expuse, instanța a respins în totalitate contestația la executare, inclusiv capătul de cerere prin care se solicită lămurirea înțelesului și întinderii titlului executoriu reprezentat de contractul de credit, pentru susținerea căruia a invocat caracterul abuziv al anumitor clauze contractuale, motivele invocate în susținerea contestației fiind neîntemeiate, actele de executare fiind emise în mod temeinic și legal.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs contestatori S. D. și S. N., criticând hotărârea atacată ca netemeinică.
În motivarea cererii de recurs, recurenții conteatori au arătat că, primul motiv de recurs îl reprezintă art. 488 alin.1 pct.8 cod proc.civ., încălcarea normelor de drept material constând în aceea că instanța de fond, își justifică respingerea cererii noastre privind clauzele abuzive pentru motivul că solicitarea a fost efectuată în mod declarativ, nefiind aduse motive în susținerea acestuia.
Recurenții contestatori consideră că judecătorul fondului nu a analizat suficient paginile 3 și 4 din cererea introductivă.
De altfel, însăși instanța nu le-a permis să aducă suficiente dovezi, prin respingerea probei cu expertiza contabilă, deși au susținut și arătat că există clause abuzive și de ce.
De asemenea, judecătorul fondului, în motivarea sa străină de actele dosarului, vorbește despre acte de executare ale Biroului Executorului judecătoresc D. D., în c ndițiile în care acte de executare sunt emise de B. "B. R. A.".
Tot in susținerea ideii privind motivarea lapidară și lipsită de fundament este și faptul că în considerente, în prima pagină se arată că ar fi formulat cererea în data de 11.08.2015, în timp ce contestațiaa fost înregistrată în data de 15.06.2015.
Al doilea motiv de recurs este reprezentat de art. 488 alin.1 pct. 6, recurenții contesatori considerând că hotărârea conține motive contradictorii, în sensul că o dată se susține că nu au dezvoltat suficient motivul privind clauzele abuzive pentru ca, ulterior, să se considere că se impune respingerea susținerii privind clauzele abuzive, pe motiv că exista în contract prevederea potrivit căreia clauzele au fost negociate direct, fiind înțelese ca atare .
Această din urmă susținere, cu privire la negocierea clauzelor contractuale, este total străină de practica aproape constant a ultimilor ani cu privire la contractile de credit și condițiile generlae de acordare a creditului care este clar șl evident că sunt contracte impuse, nenegociate, în care clientul nu a intervenit, acceptând orice fel de clauză impusă de bancă.
În același sens, susțin recurenții contestatori, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție (decizia 3913/2013) care a stabilit faptul că, " Contractele de credit nu sunt negociate, sunt impuse de bancă."
Precizează recurenții că, judecătorii ICCJ consideră că nu pot susține că aceste contracte de credit au fost negociate și reprezintă voința părților, fiind vorba de contracte preformulate, asupra cărora clientul nu are nicio pârghie de intervenție”, arătând în motivare că, „Alegerea tipului de contract financiar nu echivalează cu negocierea care se poartă asupra clauzelor contractuale, contractele de credit fiind contracte preformulate impuse de bancă clienților în baza unui model validat în prealabil de B.N.R., „libertatea de voință" a clientului rezumându-se la a semna sau nu contractul pe care l-a ales în prealabil, alegere care este și ea controlată de bancă, aceasta fiind cea care stabilește scoringul/ratingul clientului, elemente în funcție de care banca indică clientului tipul de credit în care se încadrează conform ratingului”.
Mai arată recurenții contestatori că, instanța de fond nu a explicat care este motivul pentru care a respins cererea privind efectuarea unei expertize contabile.
Simpla mențiune că această probă nu este utilă soluționării cauzei, consideră că este insuficientă.
Faptul că suntem în fața unei contestații la executare nu justifică respingerea acestei probe, în condițiile în care titlul care se contestă nu este unul emis de instanța judecătorească iar instanța fusese investită și cu analiza unor clauze abuzive.
În discuție este comisionul de acordare de 2,5%, de gestiune lunar de 0,30%, de rambursare anticipată și dobânda penalizatoare de 30% care însă nu prejudicial banca să aplice alte drepturi și remedii conferite în temeiul documentelor de finanțare, condițiilor generale și legsilației aplicabile.
Cu alte cuvinte, banca deși nu i-a notificat declararea scadenței anticipate a creditului, a aplicat dobânda penalizatoare, alături de dobânda curentă și celelalte comisioane.
Tocmai redactarea art.4 din contractul de credit consfințește caracterul său abuziv, de vreme ce, la dobânda stabilită discreționar de către bancă și nu laindici de referință obiectivi, verificabili și care să ofere părții posibilitatea de a înțelege mecanismul de formare al acesteia, este adăugată o dobândă penalizatoare de 30%.
În speță, banca a exclus din mecanismul de formare al debitului total al sumei care trebuia achitată băncii, ulterior unei rate neachitate la scadență, criteriul obiectiv al pieței financiare, stabilind un element subiectiv, favorabil propriei sale politici financiare dând posibilitatea băncii ca, indiferent de creșterea sau diminuarea indicelui EURIBOR, dobânda să nu scadă niciodată, aceasta urmând a se adăuga dobânzii penalizatoare, operând astfel o ajustare automată care să mențină dobânda la nivelul dorit.
Prevederile extrem de neclare ale modului de stabilire al costului total al unui credit atunci când se aplică și dobânda penalizatoare și toate celelalte costuri ale unui credit duc la concluzia că, așa cum este formulată clauza art. 4 din contractul de credit, poate include aproape orice, având în vedere ca piața financiară evoluează diferit în funcție de indicele la care se raportează.
Aplicarea acestei clauze, astfel cum a fost inserată în contract, transferă practic toate riscurile modificării pieței financiare în patrimoniul consumatorului, fără ca banca să suporte o parte din acest risc, deși riscurile trebuie să se distribuie nediscriminatoriu între părți. Astfel se creează un dezechilibru major între drepturile si obligațiile părților, contrar bunei-credințe.
Susțin recurenții că, în calitate de client și garant suportăm imputația plății de două ori, fiind obligați a plăti dobânda variabilă, dobânda penalizatoare și costurile comisioanelor.
În consecință, având în vedere susținerile noastre, se impune casarea cauzei cu trimitere spre rejudecare pentru completarea probatoriului.
Consideră recurenții că este absolut necesară efectuarea unei expertize care să identifice costul comisionului de acordare, de risc de 0,30 lunar.
De asemenea, este necesar a se evidenția data de la care a fost calculată dobânda penalizatoare de 30% și la ce alte costuri din contract și din legislația aplicabilă a fost aplicată această dobândă penalizatoare, având în vedere faptul că există costuri ascunse ale acestui credit care nu pot fi identificate de contestatori.
Solicitarea este justificată, în condițiile în care, dintr-un credit inițial de 48.800 lei, au achitat suma de 32.980 lei și au în continuare de restituit suma de 32.904 lei la data formulării contestației la executare, respectiv 15 iunie 2015.
În consecință, în temeiul art.488 alin. 1 pct. 8 cod proc.civ. recurenții solicită casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare instanței de fond, pentru completarea probatoriului.
În condițiile în care se va aprecia că nu se impune casarea cu trimitere spre rejudecare, recurenții solicită casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pe fond să admiterea contestația la executare, constatând că există clauze abuzive în contractul de credit, urmând a scădea sumele reprezentând contravaloarea comisioanelor și a dobânzii penalizatoare calculate ilegal, cu compensarea sumelor achitate până în prezent, fiind repuși în graficul de rambursare.
Examinând sentința civilă atacată, sub aspectul motivelor de netemeinicie și nelegalitate invocate, tribunalul reține următoarele:
Prima instanță a arătat că contestatorii au solicitat nulitatea absolută a clauzelor abuzive, însă a reținut că această solicitare a fost efectuata în mod declarativ, fără a se motiva acest capăt de cerere.
Instanța de recurs reține că, potrivit jurisprudenței CJCE, judecătorul național poate să aprecieze din oficiu caracterul abuziv al unei clauze dintr-un contract atunci când decide asupra admisibilității unei cereri (Hot. C.J.C.E., cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare cauzele conexate Oceono Grupo Editorial SA v. Rocio Murciano Quintero (C-240/98) și Solvot Editores SA v. Jose M.Sonchez Alcon Prodes (C-241/98), Jose L. Copono Bodillo (C-242/98), Mohommed Berroane (C-243/98) și Emilio Vihos F. (C-244/98), 27 iunie 2000).
Curtea de Justiție de la Luxembourg a considerat că judecătorul național este ținut, în aplicarea dreptului intern anterior și ulterior emiterii Directivei, să interpreteze norma internă în măsura în care este posibil, în lumina și sensul acestui text al Directivei, iar necesitatea unei interpretări conforme cu Directiva implică pentru judecătorul național să dea eficiență acelei interpretări care îi permite să refuze din oficiu să-și asume jurisdicția conferită în temeiul unei clauze abuzive.
Competența instanțelor de judecată de a examina, chiar din oficiu, caracterul abuziv al unei clauze, constituie un mijloc corespunzător, pe de o parte, atingerii rezultatului urmărit de art. 6 al Directivei, anume prevenția față de situațiile în care consumatorii individuali ar fi obligați să respecte o clauză abuzivă, iar pe de altă parte, atingerii obiectivului vizat de art. 7, din moment ce însăși analiza instanței poate avea efect disuasiv și poate contribui la prevenirea utilizării de clauze abuzive în contractele încheiate de profesioniști cu consumatorii.
Astfel, cum instanța avea obligația, chiar din oficiu de a analiza daca subzistă sau nu motivele de nulitate absolută în ceea ce privește clauzele contractului, cu atât mai mult cu cât recurenții au indicat cu precizie clauzele pe care le consideră abuzive, instanța de recurs constata că motivarea primei instante nu întruneste cerintele procedurale prevazute de art. art. 261 alin.1 pct. 5) Cod procedura civila, pentru că nu arată, în concret, motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei si care au condus la respingerea cererii si argumentele pentru care a înlaturat sustinerile reclamantei.
Or, în aceste conditii, a fost încalcat dreptul recurenților contestatori la un proces echitabil și s-a cauzat o vatamare procesuală, care nu poate fi înlaturată decât prin aplicarea prevederilor art. 312 alin. 1 teza I final Cod procedura civila, respectiv casarea în totalitate a sentintei atacate si trimiterea spre rejudecare la aceeași instanță de fond a cererii formulate pentru a se asigura partilor accesul la dublul grad de jurisdicție, ca garanție a legalității și temeiniciei hotarârii judecătorești ce va fi dată în cauza.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de recurenții contestatori S. D. și S. N., ambii cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat F. C.-A. din municipiul T., .. 54, județul T., împotriva sentinței civile nr.3887/21.12.2015 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._ având ca obiect contestație la executare, în contradictoriu cu intimata S.C. B. T. S.A. – S. T., prin mandatar S.C. IMPROVEMENT CREDIT COLLECTION S.R.L. cu sediul în municipiul București, Șoseaua București-Ploiești nr. 43, etajul 2, camera 207, sector 1.
Casează hotărârea instanței de fond și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria T..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi 26 mai 2016.
Președinte,Judecător,Judecător,
M. L. ȘurculescuDoina NichiforElena N.
Grefier,
G. V. V.
Jud.fond L.M.G
Red.jud.SML/13.06.2016
Tehnored.gref.GVV/13.06.2016
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1055/2015. Tribunalul TULCEA | Rezoluţiune contract. Decizia nr. 477/2016. Tribunalul TULCEA → |
|---|
