Pretenţii. Decizia nr. 1055/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1055/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 20-11-2015 în dosarul nr. 1055/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1055/2015
Ședința publică de la 20 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. D. A.
JUDECĂTOR: S. G.
Grefier: L. R.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelanta reclamantă ASOCIAȚIA DE proprietari NR 39 T. cu sediul în T., ., ., parter, jud.T., împotriva sentinței civile 2212/07.07.2015 pronunțată de Judecătoria T., în contradictoriu cu intimații pârâți D. A. și D. M., ambii cu domiciliul în T., ., ., ., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință s-au prezentat intimații pârâți, personal, lipsă fiind apelanta reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru, precum și că, în cauză s-a depus întâmpinare, după care:
Instanța pune în dezbatere cererea în probatoriu formulată de intimați prin întâmpinare.
Intimații pârâți, având cuvântul, precizează că în cadrul probei cu înscrisuri solicitată înțeleg să se folosească de înscrisurile deja existente la dosar.
Instanța încuviințează pentru intimați proba cu înscrisuri și nemaifiind cereri de formulat și explicații de dat sau probe de administrat pentru completarea cercetării judecătorești, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri asupra apelului.
Intimatul pârât D. A., având cuvântul în apel, arată că cel mai important i se pare că sumele înscrise în fișa de calcul întocmită de un reprezentant al apelantei nu sunt aceleași cu sumele din lista sa.
De asemenea, arată că în precizările depuse atât la instanța de fond, cât și în instanța de apel, se arată că au achitat sume în luna ianuarie, dar s-au scăzut din datoriile vechi, situație în care nu înțelege de ce soldul e același, rămânând intact.
Cu privire la cele două chitanțe de 748 lei, învederează că aceste sume au fost încasate și nescăzute din debit, ele neapărând nici în fișa depusă de către apelantă, astfel că au fost calculate penalități nejustificate.
Mai mult, precizează că modul de calcul este unul dubios, referindu-se la împrejurarea că cheltuielile lunare sunt reluate în altă coloană la cheltuieli totale și nu se scad decât în luna următoare, reprezentativă fiind fișa lunii aprilie în acest sens.
Totodată, arată că li s-a refuzat achitarea cheltuielilor lunare motivând că trebuie să achite sumele mai vechi, iar președintele de asociație nu a luat nicio măsură, situație în care în această perioadă s-au acumulat penalități de 330 lei pentru că au refuzat să primească plata pentru cheltuielile lunare, solicitând a se scade aceste debite pentru că nu sunt datorate la plată.
Intimata pârâtă D. M., având cuvântul în apel, arată cu privire la datoriile mai vechi că în vol.1, pagina 183 Asociația aduce la cunoștință că aceste debite se datorează și sumelor delapidate de fostul administrator.
De asemenea, precizează că totul a pornit de la o lucrare efectuată la subsol care le-a creat penalități la penalități.
În concluzie, solicită respingerea apelului Asociației de P..
Instanța reține cauza pentru deliberare și pronunțare.
INSTANȚA
Asupra apelului civil analizat:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată în data de 17.02.2015 sub nr._ pe rolul Judecătoriei T., având ca obiect pretenții, reclamanta Asociația de Proprietari nr. 39 în contradictoriu cu pârâții D. A. și D. M., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâților la plata sumei de 2120,08 lei, din care 1350,37 lei reprezentând cota de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari din perioada decembrie 2012 – decembrie 2014 iar 769,71 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitului principal din aceeași perioadă.
Pârâții au depus în termen întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.
Soluționând cauza, prin sentința civilă nr.2212 din 07 iulie 2015 instanța a respins cererea de chemare în judecată având ca obiect pretenții, acțiune formulată de către reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR 39 T., în contradictoriu cu pârâții D. A. și D. M., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că pârâții au calitatea de proprietari ai imobilului situat în municipiul T., ., ., . în cadrul interogatoriului.
Art. 46 din Legea nr. 230/2007 prevede că toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.
De asemenea, art. 49 alin. (1) din același act normativ stipulează că asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.
Pârâții, în calitate de proprietari ai imobilului situat în municipiul T., ., ., . să execute obligațiile de plată care le revin către Asociația de Proprietari nr. 39.
Reclamanta a depus listele de plată aferente decembrie 2012 – decembrie 2014 din care rezultă că până în decembrie 2014 pârâții au înregistrat un debit total de 2120,08 lei, din care 1350,37 lei reprezintă cota de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, iar 769,71 lei reprezintă penalități de întârziere aferente debitului principal.
Prin extrasele de cont și chitanțele depuse la dosar (f.129-156) pârâții au probat faptul că au achitat către reclamantă sumele de bani înscrise pe listele de plată din intervalul decembrie 2012 – decembrie 2014 cu titlu de cheltuieli efective de întreținere.
Deși instanța de fond a formulat o solicitare în acest sens, reclamanta nu a explicat suficient de clar care este originea debitului cu care pârâții figurează pe lista de plată din decembrie 2012, inclus în debitul total pretins prin cererea de chemare în judecată.
Pârâții au recunoscut că nu au achitat sumele de bani înscrise pe listele de plată din intervalul decembrie 2012 – decembrie 2014 cu titlu de penalități de întârziere, arătând că aceste penalități au fost calculate nejustificat în sarcina lor
pentru că au refuzat achitarea diferenței în valoare de 200 lei stabilită pentru o reparație la subsol începută în aprilie 2007 întrucât lucrarea nu a fost finalizată și recepționată.
Având în vedere că pârâții și-au îndeplinit obligațiile de plată care le revin în calitate de proprietari către reclamantă în perioada decembrie 2012 – decembrie 2014, constând în achitarea cheltuielilor efective de întreținere, iar sumele neachitate reprezintă penalități de întârziere aferente unui debit dintr-o perioadă anterioară, care, pe lângă faptul că excede cadrului procesual fixat de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, nu are nici o proveniență clară (pentru a se verifica dacă sunt sau nu datorate de pârâți ori dacă sunt sau nu prescrise, în condițiile în care pârâții fac referire la o creanță din anul 2007), instanța de fond a stabilit că pârâții nu datorează reclamantei cotă de contribuție și nici penalități de întârziere pentru perioada decembrie 2012 – decembrie 2014.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR. 39 T..
Se susține în motivarea apelului că soluția instanței de fond este greșită raportat la situația de fapt și probatoriul administrat.
Astfel, arată apelanta că din situația financiară și din listele de plată se poate observa că la data de 01.12.2012 intimații pârâți aveau un debit de 950 lei din care 792 lei cheltuieli de întreținere și 158 lei penalități de întârziere.
Învederează apelanta că este adevărat că după această dată intimații au făcut plăți către asociație, însă aceste plăți au stins datoriile cele mai vechi, apreciind că în mod corect s-a procedat de această manieră atunci când s-a realizat imputația plății.
De asemenea, arată apelanta că este adevărat că în raporturile la care participă persoane fizice sau persoane juridice, regula de principiu este ca în lipsa convenției debitorul are dreptul de a declara când face plata care este datoria pe care o înțelege să o stingă, ținându-se seama totuși de anumite condiții.
În situațiile în care debitorul nu precizează ce datorie înțelege să stingă prin plată, creditorul are dreptul să arate cum face imputația.
Cel mai important, precizează apelanta că dacă niciuna din părți nu a dat indicații, modul imputării plății este cel stabilit de lege.
Având în vedere specificul asociațiilor de proprietari și dispozițiile art.46 din Legea 230/2007, menționează apelanta că datoria scadentă are prioritate, indiferent de ceea ce au trecut intimații pârâți în ordinul de plată.
Concluzionează apelanta că imputația plății se va face de această manieră mai ales în cazul când datoriile sunt la fel de oneroase, având întâietate cea mai veche.
Pentru toate aceste motive, solicită apelanta admiterea apelului și modificarea în totalitate a sentinței civile nr.2212/07.07.2015 pronunțată de Judecătoria T. și rejudecând, obligarea intimaților pârâți la plata sumei de 2120,08 lei reprezentând cheltuieli de întreținere și penalități pentru perioada decembrie 2012 – decembrie 2014, debit compus din suma de 1350,37 lei reprezentând cotele de întreținere aferente apartamentului neachitate și penalități de întârziere în valoare de 769,71 lei aferente perioadei respective.
Intimații pârâți D. A. și D. M. au formulat întâmpinare în termenul prevăzut de art. 471 alin. 5 Noul Cod procedură civilă, solicitând respingerea apelului formulat și menținerea sentinței civile nr.2212/07.07.2015 ca fiind fondată și legală.
Examinând apelul, prin prisma criticilor aduse, Tribunalul constată că acesta nu este întemeiat.
Astfel, înscrisurile anexate cauzei probează că pârâții-intimați au achitat în intervalul decembrie 2012-decembrie 2014 debitele cu care figurau înscriși în listele de plată întocmite de către asociația reclamantă, dar nu și penalitățile de întârziere, fiind de relevat că începând cu luna decembrie 2013 plata s-a putut efectua doar prin depunerea sumelor în contul respectivei asociații.
De asemenea, în unele din chitanțele depuse la dosar se specifică cheltuielile care se achită, însă imputația plății s-a realizat în alte condiții, aceeași fiind situația și relativ la plățile efectuate prin cont bancar, pârâții contestând că ar datora penalitățile de întârziere calculate din cauza unui debit anterior aferent unei reparații la subsol și la care s-au calculat în timp penalitățile de întârziere.
O atare poziție a pârâților a fost făcută cunoscută asociației prin numeroasele petiții și puncte de vedere comunicate cel puțin anual de către pârâți, însă s-a continuat în aceeași manieră, neputând fi stabilit exact ce se datorează și cu ce titlu deoarece asociația nu a valorificat în nici un fel aspectele pe care le-au învederat aceștia.
În aceste condiții, se impunea efectuarea unei expertize de specialitate pentru a se lămuri izvorul debitului anterior, dacă și cum s-au calculat penalități aferente, precum și modalitatea de realizare a imputației plății raportat și la ceea ce s-a achitat, însă reclamanta nu a solicitat administrarea acestei probe relevante într-un asemenea caz.
Mai mult, listele de plată întocmite și afișate de către asociația reclamantă nu lămuresc modalitatea de calcul a penalităților de întârziere, respectiv procentul aplicat pentru fiecare zi de întârziere, numărul de zile de întârziere, debitul la care se raportează modalitatea de calcul.
În atare situație, doar pe baza listelor de plată întocmite în modalitatea arătată nici prima instanță și nici instanța de apel nu poate obliga pârâții la plata sumelor solicitate.
Având în vedere argumentele arătate, Tribunalul va respinge apelul promovat ca nefondat, păstrând ca legală și temeinică hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta reclamantă ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR 39 T. cu sediul în T., ., ., parter, jud.T., împotriva sentinței civile 2212/07.07.2015 pronunțată de Judecătoria T., în contradictoriu cu intimații pârâți D. A. și D. M., ambii cu domiciliul în T., ., ., ., având ca obiect pretenții, ca nefondat.
Păstrează sent.civ.nr.2212/07-07-2015 a Judecătoriei T. ca legală și temeinică.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Noiembrie 2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,Grefier,
C. D. A. S. G. L. R.
Jud.fond DNP
Red./tehnored.jud.CDA/14-12-2015
Gref.șed.LR/5 ex./.>
| ← Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 1040/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 35/2016. Tribunalul TULCEA → |
|---|
