Plângere contravenţională. Decizia nr. 1042/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1042/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 18-11-2015 în dosarul nr. 1042/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1042/2015
Ședința publică de la 18 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. D. P.
Judecător: L. N.
Grefier: B. F. V.
Pe rol judecarea apelului civil privind pe apelantul - intimat I. DE S. P. C. ÎN T. R.- ISCTR - I. TERITORIAL NR 2 C., cu sediul ales în C., ., nr. 2, .. C., împotriva sentinței civile nr. 724/16.03.2015, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – petentă ., cu sediul procesual ales la av. R. E., din Iași, ., ., jud. Iași având ca obiect plângere contravențională și repunere pe rol.
Încheierea de ședință din data de 28 octombrie 2015 face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a mânat pronunțarea la data de 11 noiembrie 2015 și la această dată.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată în data de 31.07.2014 sub nr._ pe rolul Judecătoriei Tulcea având ca obiect plângere contravențională, petenta . în contradictoriu cu intimata I. DE S. P. C. ÎN T. R., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună, în principal, anularea procesului – verbal de contravenție . nr._/11.07.2014 iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertisment și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.
În motivare s-a arătat că, petenta a fost sancționată contravențional în urma unui control în traficul rutier efectuat în data de 11.07.2014, când s-a constatat nerespectarea perioadei minime de odihnă săptămânală redusă cu 4 ore sau mai mult. Petenta a invocat nulitatea absolută a procesului – verbal de contravenție . nr._/11.07.2014 generată de necompetența materială a ISCTR de a constata și sancționa contravențiile prevăzute de OG nr. 37/2007 și de insuficienta descriere a faptei în cuprinsul actului, în sensul că agentul constatator nu a menționat o . informații esențiale pentru a se putea verifica existența sau inexistența contravenției cum ar fi intervalul săptămânal cu indicarea exactă a datei de început și sfârșit pentru care nu a fost respectată perioada de odihnă săptămânală. Petenta a apreciat că sancțiunea aplicată este nelegală întrucât nu are în vedere pericolul social concret al faptei.
Intimata a depus în termen întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității de reprezentant al contravenientei și a solicitat respingerea plângerii contravenționale pe fond ca neîntemeiată, cu menținerea procesului – verbal contestat ca legal și temeinic întocmit.
În motivare s-a arătat că procesul – verbal de constatare a contravenției a fost încheiat cu respectarea mențiunilor prevăzute de lege iar săvârșirea contravenției de către petentă rezultă din materialul probator anexat. Intimata a indicat că la data, ora și locul controlului în trafic a fost depistat autovehiculul cu nr. înmatriculare_ deținut spre utilizare de petentă și condus de șoferul T. C. în timp ce efectua un transport rutier de persoane prin servicii ocazionale în trafic național iar în urma verificării activității conducătorului auto prin descărcarea și analizarea acesteia din cardul tahograf s-a constatat că în perioada 24.06.2014, ora 19:03 – 25.06.2014, ora 10:27 s-a constatat că dl. T. C. nu a respectat perioada minimă de odihnă săptămânală de 24 de ore cu 8 ore și 36 de minute, în intervalul menționat efectuând o perioadă minimă de odihnă de numai 15 ore și 24 de minute față de 24 ore cum prevede legea. Intimata a mai precizat că se opune înlocuirii sancțiunii aplicate cu avertismentul.
Prin completarea la întâmpinare s-a specificat că în baza art. 12 din OG nr. 26/2011, art. 7 lit. a) și art. 10 lit. a) din HG nr. 1088/2011, inspectorul de trafic din cadrul ISCTR a aplicat în mod corect sancțiunea amenzii contravenționale.
Soluționând cauza, Judecătoria Tulcea prin sentința civilă nr. 724 din data de 16 martie 2015 a admis plângerea contravențională, formulată de către petenta ., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 11.07.2014 întocmit de intimata I. DE S. P. C. ÎN T. R.- ISCTR - I. TERITORIAL NR 2 C., a anulat procesul - verbal de contravenție și a exonerat petenta de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 4000 lei aplicate prin procesul - verbal anulat.
P. a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin procesul – verbal de contravenție . nr._/11.07.2014 petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 4 000 lei, în temeiul art. 8 alin. (1) pct. 9 din OG nr. 37/2007, pentru că în data de 11.07.2014 ora 8:50 pe DN 22 km 171+800 din localitatea Tulcea, jud. Tulcea, cu ocazia unei verificări în traficul rutier a autovehiculului cu nr. de înmatriculare_ utilizat de . în baza copiei conforme a licenței de transport nr._ condus de conducătorul auto T. C. în timp ce efectua transport de persoane prin servicii ocazionale în trafic național, s-a constat că dl. T. C. nu a respectat perioada minimă de odihnă săptămânală redusă cu 4 ore sau mai mult, în sensul că din data de 24.06.2014, ora 19:03 până în data de 25.06.2014, ora 10:27 s-a efectuat o perioadă de odihnă mai scurtă cu 8 ore și 36 de minute, în loc de 24 de ore efectuându-se odihnă doar pe parcursul a 15 ore și 26 de minute.
Față de prevederile art. 15 alin. (1) din OG nr. 2/2001 coroborat cu art. 12 din OG nr. 26/2011, instanța a stabilit că inspectorul din cadrul INSPECTORATULUI DE S. P. C. ÎN T. R. care a procedat la constatarea contravenției și aplicarea sancțiunii contravenționale avea calitatea de agent constatator.
Instanța a observat că procesul – verbal contestat conține o amplă descriere a faptei în care se arată data, ora, locul și împrejurările concrete care servesc la aprecierea gravității faptei, în conformitate cu cerințele instituite prin art. 16 alin. (1) din OG nr. 2/2001. Contrar susținerilor petentei, agentul constatator a indicat intervalul pe zile în care petenta nu ar fi respectat perioada minimă de odihnă săptămânală, furnizând suficiente informații care să permită instanței să verifice dacă aceasta a săvârșit sau nu contravenția reținută în sarcina sa.
În drept, art. 8 alin. (1) pct. 9 din OG nr. 37/2007 prevede că:
Următoarele fapte reprezintă încălcări foarte grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenții, dacă acestea nu sunt considerate infracțiuni potrivit legii penale:
- nerespectarea perioadei minime de odihnă săptămânală redusă cu 4 ore sau mai mult.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este un act administrativ oficial cu caracter jurisdicțional. În ceea ce privește forța probantă a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, deși OG nr. 2/2001 nu prevede expres, puterea doveditoare este lăsată la aprecierea judecătorului, ceea ce înseamnă că în principiu va avea valoarea probantă a unui act doveditor reconstituit, făcând dovada până la proba contrară.
Prin urmare, toate constatările făcute personal de către agentul constatator inserate în procesul verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc de probă admis de lege. A rezultat deci că cel care contestă acest act administrativ oficial trebuie să dovedească prin probe nelegalitatea sau netemeinicia lui, răsturnând prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul - verbal de contravenție.
Principiile care rezultă din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului impun instanței învestite cu analiza unei acuzații în materie penală - noțiune autonomă, ce include de regulă contravențiile, al cărui conținut se determină analizând clasificarea faptei potrivit dreptului intern, a naturii faptei și a gravității sancțiunii - obligația de a asigura într-un astfel de proces funcționarea efectivă a tuturor garanțiilor impuse de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, îndeosebi a celor care privesc contradictorialitatea, nemijlocirea, dreptul la apărare, precum și prezumția de nevinovăție care, fără a avea o valență absolută, este în strânsă legătură cu prezumția de legalitate și temeinicie a procesului - verbal, dată de constatarea personală a faptei de către agentul constatator.
Instanța a constatat că deși nu s-a specificat expres în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, intervalul avut în vedere pentru a se stabili dacă conducătorul auto a respectat sau nu perioada minimă de odihnă săptămânală redusă cu 4 ore sau mai mult, acesta este 23-29.06.2014 (din care face parte intervalul 24.06.2014, ora 19:03 - 25.06.2014, ora 10:27) și nu doar intervalul cuprins între 24.06.2014, ora 19:03 și 25.06.2014, ora 10:27, cum în mod eronat a apreciat intimata. Astfel, în perioada 23-29.06.2014 conducătorul auto era obligat să aibă o perioada minimă de odihnă săptămânală de cel puțin 24 de ore în mod continuu, oricând, nu neapărat în intervalul 24.06.2014, ora 19:03 - 25.06.2014, ora 10:27. Potrivit extraselor din diagrama săptămânală a conducătorului auto T. C. aflate la dosar f.32-34 întocmite cu ocazia controlului în trafic, se observă că în perioada 23-29.06.2014 a existat un interval de 35 de ore de repaus, în zilele de 28 și 29.06.2014, ceea ce înseamnă că a fost respectată perioada minimă de odihnă săptămânală de 24 de ore.
Având în vedere că din materialul probator rezultă în mod indubitabil că petenta nu a săvârșit contravenția prevăzută de art. 8 alin. (1) pct. 9 din OG nr. 37/2007, de a nu respecta perioada minimă de odihnă săptămânală redusă cu 4 ore sau mai mult, instanța a stabilit că procesul - verbal de contravenție . nr._/11.07.2014 nu a fost temeinic întocmit.
În temeiul art. 34 alin. (1) din OG nr. 2/2001, instanța a anulat procesul-verbal de contravenție . nr._/11.07.2014 și pe cale de consecință a exonerat petenta de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 4000 lei aplicate prin procesul-verbal anulat.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal a formulat apel intimatul I. de S. pentru C. în T. R. – I.S.C.T.R. C., criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
Pe cale de excepție, apelantul a invocat excepția lipsei calitatii de reprezentant al contravenientei de la dosarul de fond. Codul de Procedura Civila stipuleaza ca, daca o cerere de chemare judecata este efectuata prin aparator, trebuie sa se atașeze la dosarul cauzei si împuternicirea avocațiala, in original, in acest sens. Ori, in speța de fata, la dosarul de fond calitatea de «contravenienta» o are persoana juridică S.C. A. D. S.R.L. lasi, iar plangerea contravenționala de la dosarul de fond (ce reprezintă o cerere de chemare in judecata din partea unui contravenient conf. O.G.R. 2/2001 - legea contravențiilor) este semnata si stampilata de către dl. av. R. E., fara a exista o imputenicire avocațiala in acest sens.
S-a mai arătat că, art. 161 c. pr. civ. stipulează că, dacă reprezentantul părții nu face dovada calității sale, instanța va anula cererea.
A mai arătat apelantul că, prima instanta de judecata a soluționat greșit aceasta cauza, pronunțând o sentinta care nu se bazeaza nici pe actele normative în vigoare si nici pe probele din dosar, în final pronunțând o hotarare eronata si netemeinică.
Astfel, asa cum lesne se poate constata și din descarcarea si analizarea activitatii conducătorului auto T. C. prelevata din cardul tahografic al acestuia, in ziua de sambata 28.06.2014 la ora 21,15 șoferul T. C. a scos cardul sau tahografic din aparatul tahograf montat la bordul autovehiculului_ și a introdus cardul în tahograf în ziua de vineri, 04.07.2014, la ora 10,46. Pe cale de consecința, pentru intervalul de timp cuprins intre 28.06.2014, la ora 21,15 si 04.07.2014, la ora 10,46 nu s-a înregistrat nici un fel de activitate pe cardul tahografic al șoferului T. C., nici în sensul conducerii și nici în sensul stationării, tocmai pentru că în acest interval de timp șoferul nu a avut introdus cardul sau tahografic în aparatul tahograf montat la bordul unui vehicul rutier.
D. urmare, aceasta perioada de timp (cuprinsa intre 28.06.2014, la ora 21,15 si 04.07.2014 la ora 10,46) nu trebuia luata in calcul de către instanta de fond, si nu poate fi luata in calcul nici de către instanta de apel la pronunțarea deciziei, tocmai datorita acestui aspect; ca nu s-a putut înregistra nimic in acest interval de timp, nici in sensul conducerii si nici in sensul stationarii, nefiind introdus cardul șoferului T. C. în tahograful oricărui vehicul rutier.
Critica adusa instantei de fond este aceea ca, nu sunt probe la dosarul de fond, care sa dovedeasca cu adevarat ca, "in saptamana cuprinsa intre 23-29 iunie 2014 șoferul are 35 de ore de repaus in zilele de 28 si 29.06.2014” asa cum greșit a retinut prima instanta de judecata în finalul sentintei apelate.
Mai mult decât atat, contravenienta a achitat amenda contravențională, operand in speța de fata ca o adevarata recunoaștere a savarsirii faptei.
A mai precizat apelantul că, singurele motive de nulitate absoluta ale unui proces verbal de contravenție sunt cele prevăzute expres si limitativ de art. 17 din O.G.R. 2/2001, iar in cuprinsul acestui proces verbal de contravenție nu sunt prezente nici unul dintre aceste motive.
Cert este ca aceasta contravenția a existat cu adevarat, fapt indubitabil demonstrat instantei de apel si de înscrisurile la care a făcut referire mai sus (si aflate la dosarul de fond ca probe), iar un proces verbal de contravenție este un act unilateral de voința conform O.G.R. 2/2001 ce face dovada pana la proba contrarie si creează prezumtia de adevar, iar in aceasta speța contravenienta nu a adus nici o proba in dovedirea inexistentei contravenției, ci se rezumă la simple scuze puerile fara nici o valoare juridică.
În concluzie, apelantul a solicitat admiterea apelului, modificarea în tot a sentintei apelate în sensul respingerii plângerii ca nefondată și menținerea procesului verbal de contravenție . nr._ /1107.2014 ca fiind temeinic și legal intocmit, implicit cu plata amenzii prevăzute in el.
În drept, s-au invocat dispozițiile O.G.R. nr. 37/2007 cu modif. si compl. ulterioare, pe Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 3821/1985 modif si compl. de Regulamentul (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European si al Consiliului, pe O.G.R. nr. 26/2011, pe L. nr. 31/1990 republicata, precum si pe O.G.R. nr. 2/2001.
Intimata . a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat, arătând în esență că, hotărârea atacată este temeinică și legală.
De asemenea, a solicitat respingerea excepției lipsei calității de reprezentant ca fiind neîntemeiată, întrucât împuternicirea avocațială a fost atașată în original plângerii contravenționale.
Analizând cauza în raport de criticile susținute în apel, precum și sentința civilă atacată, tribunalul constată următoarele:
Așa cum rezultă din procesul verbal . nr._/11.07.2014, petenta . Iași a fost sancționată cu amendă în cuantum de 4 000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 pct. 9 din O.G. nr. 37/2007, reținându-se în sarcina sa că, la data de 11.07.2014 pe DN 22 la km 171 + 800 Tulcea, a fost oprit și verificat autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ condus de șoferul T. C. în timp ce efectua transport rutier contra cost de persoane prin servicii ocazionale în trafic național, constatându-se că nu a respectat perioada minimă de odihnă săptămânală redusă cu 4 ore astfel: din data de 24.06.2014 ora 19,03 până în data de 26.06.2015 ora 10,27 a efectuat perioada de odihnă săptămânală prea scurtă, cu 8,36 ore. S-a mai consemnat că în loc să efectueze 24 ore de repaus săptămânal, conducătorul auto verificat a efectuat numai 15,24 ore.
Noțiunea de “ perioadă de repaus săptămânal redusă ” este definită de art. 4 lit. h din Regulamentul (CE) nr. 561/2006 privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transporturilor rutiere, ca fiind “ orice perioadă de repaus de mai puțin de 45 de ore care poate fi redusă la minim 24 de ore consecutive sub rezerva condițiilor menționate la art. 8 alin. 6 ”.
Același act normativ definește “ săptămâna ” la art. 4 lit. i ca fiind “ perioada cuprinsă ora 00,00 a zilei de luni și ora 24,00 a zilei de duminică ”.
Prin urmare, perioada de timp ce trebuia avută în vedere pentru verificarea îndeplinirii condițiilor legale este perioada săptămânii cuprinsă între 23 – 29.06.2014.
Urmărind diagrama tahograf depusă la dosar în apel ( aceeași cu cea depusă și la prima instanță) se constată că, într-adevăr, începând cu data de 23.06.2014 ora 19,03, șoferul T. C. s-a aflat într-o perioadă de odihnă de 15,24 ore, respectiv până în ziua de 24.06.2014 ora 10,27, încălcând perioada de odihnă săptămânală cu 8,36 ore.
Relativ la perioada de timp de după data de 28.06.2014, luată în considerare de prima instanță, se constată că timpii de conducere și odihnă nu mai pot fi verificați întrucât din diagrama tahograf rezultă că, în ziua menționată, după începerea unei curse, la ora 19,08 conducătorul auto a scos cardul tahograf din aparat, astfel încât acesta nu a mai înregistrat nimic pe o perioadă de 6 zile, respectiv până la data de 04.07.2014.
Rezultă astfel că, deși trebuia avută în vedere ca reper ora 24,00 a zilei de duminică, 29.06.2014, verificarea instanței nu poate avea în vedere intervalul de timp de după momentul scoaterii cardului din aparat, respectiv intervalul 28.06.2014 ora 21,00 – 29.06.2014 ora 24,00, instanța neavând posibilitatea de a verifica ce acțiuni a desfășurat conducătorul auto în acest interval de timp, respectiv cât a condus și cât a staționat.
Prin urmare, săptămâna verificată de instanță se oprește la data de 28.06.2014 ora 21,00, rezultând astfel că până la această dată conducătorul auto nu a avut niciun interval de timp de repaus de 24 de ore consecutive, ceea ce conturează elementele constitutive ale contravenției reținută în sarcina intimatei – petente și confirmă legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție.
Față de toate aceste considerente, apreciind că prima instanță a realizat o insuficientă evaluare a situației de fapt, pronunțând o hotărâre netemeinică, se vor aplica dispozițiile art. 480 alin. 2 NCPC în baza cărora instanța de apel va admite apelul și va schimba în totalitate sentința apelată în sensul respingerii plângerii contravenționale ca nefondată.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelantul - intimat I. DE S. P. C. ÎN T. R.- ISCTR - I. TERITORIAL NR 2 C., cu sediul ales în C., ., nr. 2, .. C., împotriva sentinței civile nr. 724/16.03.2015, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – petentă ., cu sediul procesual ales la av. R. E., din Iași, ., ., jud. Iași având ca obiect plângere contravențională și repunere pe rol.
Schimbă în totalitate sentința apelată în sensul că respinge plângerea contravențională ca nefondată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 18 noiembrie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
L. D. P. L. N. B. F. V.
Red.sent.civ.jud.D.N.P.
Red/Tehnored.dec.civ.jud. PLD/15.12.2015
Tehnored.gref.B.F.V./15.12.2015/4 ex.
.. apelant/1 ex. intimat
| ← Anulare act. Decizia nr. 575/2012. Tribunalul TULCEA | Plângere contravenţională. Decizia nr. 1044/2015. Tribunalul... → |
|---|
