Plângere contravenţională. Decizia nr. 1043/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1043/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 18-11-2015 în dosarul nr. 1043/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.1043/2015
Ședința publică de la 18 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. D. P.
Judecător:L. N.
Grefier: B. F. V.
Pe rol judecarea apelului civil privind pe apelantul - petent S. G., cu domiciliul în T., .. 22, ., ., împotriva sentinței civile nr. 1195/21.04.2015, pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul - pârât INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T.-S. R., cu sediul în T., ., jud. T., având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 28 octombrie 2015, susținerile părții prezente fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 11 noiembrie 2015 și la această dată.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei T. sub nr._, apelantul-petent S. G. a formulat plângere contravențională, împotriva procesului verbal ., nr._, încheiat la data de 27.11.2014 de către intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T..
În motivare, s-a arătat că, la data de 27.11.2014 la ora 18:55 min. se afla la volanul autoturismului proprietate personală, pe .-vis de hotelul Select, în timp ce încerca să parcheze în zona special amenajată și a fost oprit de agentul constatator, care l-a legitimat, învederându-i totodată, că a pătruns pe contrasens.
În dovedirea acțiunii, petentul a depus procesul verbal ., nr._ din 27.11.2014, copie a CI, dovada . nr._/27.11.2014, pentru reținerea permisului de conducere, certificatul profesional, în copii certificate pentru conformitate cu originalul.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe prevederile O.G. nr.195/2002
În conformitate cu prevederile art. 19 din O.U.G. nr.80/2013 privind taxa judiciară de timbru, petentul a depus la dosar dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 20 lei.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată și a atașat documentația care a stat la baza emiterii procesului-verbal contestat.
În probațiune, în temeiul art. 258 N.C.proc.civ. raportat la art.34 din O.G. nr. 2/2001, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciindu-le ca fiind pertinente, concludente și utile pentru soluționarea cauzei.
Prin sentința civilă nr. 1195 pronunțată la data de 21.04.2015, a Judecătoriei T., plângerea contravențională a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța în acest fel, prima instanță a reținut că, prin procesul verbal . nr._/27.11.2014, s-a reținut că, la data respectivă, ora 18:00, petentul a condus autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_, pe .. T., zona Restaurant „Picadilly”, pe sensul opus de deplasare și a stânjenit traficul în zonă, săvârșind contravenția prev. de art. 41 alin. 1 din OUG nr.195/2002 pentru care, conform art.101 alin. 3 lit. d) din O.U.G. nr.195/2002, i-a fost aplicată amenda contravențională de 180 lei.
Totodată, s-a reținut faptul că petentul nu purta centura de siguranță, faptă sancționată cu avertisment și necontestată de către acesta.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Analizând temeinicia procesului verbal, instanța a reținut că O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, însă din economia prevederilor art. 34 rezultă că procesul verbal face dovada situației de fapt și a încadrării în drept, până la proba contrară.
Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură în faza de judecată garanțiile specifice pentru exercitarea efectivă a dreptului la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
De altfel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În lumina principiilor mai sus enunțate, se reține că procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de autenticitate și veridicitate, până la proba contrară, care nu contravine jurisprudenței Curții, cât timp instanța a oferit contestatoarei garanții suficiente pentru respectarea dreptului său la apărare.
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul verbal, instanța constată temeinicia acestuia.
S-a reținut faptul că susținerile petentului nu fost dovedite, neexistând vreo probă la dosar care să poată fi coroborată cu declarația acesteia. Dimpotrivă, săvârșirea faptei a fost percepută în mod direct, prin propriile simțuri, de către agentul constatator.
De altfel, a se solicita agentului constatator să facă dovada tuturor contravențiilor legate de siguranța traficului rutier prin înregistrări video ar reprezenta o sarcină excesivă, prin care s-ar încălca principiul egalității armelor între părțile procesuale, garantat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului ca parte integrantă a dreptului la un proces echitabil, întrucât interesul privat ar prevala cu mult peste interesul public, situație injustă într-un stat democratic.
Prin urmare, nicio dispoziție legală nu obligă agentul constatator să înregistreze video abaterile constând în nerespectarea regulilor de circulație. Această îndatorire există doar atunci când trebuie stabilită concentrația de alcool în aerul expirat, ori viteza de circulație în traficul rutier (conform art. 6 pct. 20 din OUG nr.195/2002).
Pentru considerentele expuse, instanța și-a format convingerea că petentul a comis contravenția care i-a fost reținută în sarcină, mai sus descrisă, contestată în cauză.
În drept, potrivit art. 41 alin1 din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, vehiculele și animalele, atunci când circulă pe drumurile publice pe care le este permis accesul, trebuie conduse pe partea din dreapta a drumului public, în sensul de circulație, cât mai aproape de marginea părții carosabile, cu respectarea semnificației semnalizării rutiere și a regulilor de circulație.
Sancțiunea principală reprezentând amenda contravențională de 180 lei și sancțiunea complementară privind suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile au fost aplicate potrivit prevederilor art.101 alin.3 lit. d) din OUG nr.195/2002, potrivit cu care „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: … d) circulația pe sens opus, cu excepția cazurilor în care se efectuează regulamentar manevra de depășire.”
Însă, potrivit art. 98 alin. 4 din O.U.G. nr.195/2002, pentru clasa a III-a de sancțiuni sunt prevăzute de la 6 la 8 puncte amendă, astfel că în speță agentul constatator, din eroare, a aplicat petentului doar 2 puncte-amendă (corespunzătoare clasei I de sancțiuni), amenda contravențională aplicată fiind de 180 lei, iar nu de 540 lei corespunzătoare celor 6 puncte-amendă prevăzute pentru fapta săvârșită de petent, astfel că petentul a beneficiat de un regim sancționator mai blând.
Astfel că, în ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, se reține că sancțiunea aplicată petentului este suficient de blândă, față de cele menționate anterior, având în vedere și faptul că petentul nu recunoaște și nu regretă săvârșirea faptei, dovedind rea-credință prin susținerile inserate în plângere, având în vedere și pericolul social reprezentat de fapta reținută în sarcina petentului pentru traficul rutier, motive pentru care nu se impune înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului.
Împotriva sentinței, în termen legal, a declarat apel petentul Șapoval G., care a arătat că cele reținute prin procesul verbal de sancționare contravențională nu sunt reale, solicitând încuviințarea provei testimoniale pentru dovedirea susținerii.
Intimatul Inspectoratul de Poliție Județean T. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat, arătând în esență că, hotărârea atacată este temeinică și legală.
Instanța de apel a încuviințat proba solicitată, la dosarul cauzei fiind anexat procesul verbal de consemnare a depoziției martorului R. C..
Analizând cauza în raport de criticile susținute în apel, precum și sentința civilă atacată, tribunalul constată că apelul este neîntemeiat potrivit celor ce succed:
În acest sens, tribunalul concluzionează că prima instanță a reținut în mod corect legalitatea procesului verbal de constatare a contravenției din perspectiva întocmirii sale cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei, se reține că probatoriul administrat face dovada că apelantul Șapoval G. este culpabil de comiterea contravenției prevăzute de art. 41 alin. 1 din O.U.G. nr.195/2002 pentru care, conform art.101 alin. 3 lit. d) din O.U.G. nr.195/2002, i-a fost aplicată amenda contravențională de 180 lei și sancțiunea complementară privind suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile
Din cuprinsul procesului verbal de sancționare contravențională contestat reiese că apelantul a condus autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_, pe .. T., zona Restaurant „Picadilly”, pe sensul opus de deplasare.
În drept, conform art.101 alin.3 lit. d) din OUG nr.195/2002, „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: […] d) circulația pe sens opus, cu excepția cazurilor în care se efectuează regulamentar manevra de depășire.”
Deși apelantul-petent a susținut că sentința este nelegală și netemeinică, nu a dovedit aceste susțineri.
Se are în vedere că din raportul agentului de poliție, aflat la fila 17 din dosarul primei instanțe, rezultă că apelantul a condus autovehiculul din direcția străzii Unirii către . dreptul Restaurantului ,,Picadilli”, a pătruns pe sensul opus de deplasare cu scopul de a rula până la locul de parcare liber din stația de taxi.
Din depoziția martorului R. C. rezultă că se afla în apropierea locului în care a fost comisă pretinsa contravenție, apelantul efectuând în concret o manevră de parcare cu spatele care presupune traversarea sensului opus, manieră în care procedează toți taximetriștii în zonă.
Se reține că această declarație nu are aptitudinea de a înlătura răspunderea apelantului. Dimpotrivă, o confirmă. Manevra de poziționare a unui vehicul într-o parcare oblică, efectuată cu spatele și de pe sensul opus, presupune pătrunderea pe contrasens și stânjenirea traficului în zonă.
Or, potrivit textului invocat, circulația pe sensul opus de mers este admisibilă numai în situația depășirilor regulamentare nu și pentru efectuarea manevrelor de parcare.
În consecință, instanța de control și-a format convingerea că apelantul a încălcat prevederile art.101 alin.3 lit. d) din OUG nr.195/2002.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor contravenționale, se reține ca nefiind oportună vreo modificare în această direcție. Faptul că apelantul a beneficiat de un tratament sancționator mai blând nu poate fi corectat dat fiind principiul neagravării situației în propria cale de atac, cum în mod corect a reținut și prima instanță.
Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 480 alin. 1 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, tribunalul va respinge apelul ca neîntemeiat cu consecința păstrării sentinței ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil formulat de apelantul - petent S. G., cu domiciliul în T., .. 22, ., ., împotriva sentinței civile nr. 1195/21.04.2015, pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul - pârât INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T.-S. R., cu sediul în T., ., jud. T., având ca obiect plângere contravențională, ca neîntemeiat și păstrează sentința apelată ca legală și temeinică.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 18 noiembrie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier, L. D. P. L. N. B. F. V.
Red.sent.civ.jud.L.M.G.
Red/Tehnored.dec.civ.jud. N.L./11.12.2015
Tehnored.gref.B.F.V./11.12.2015/4 ex.
.. apelant/1 ex. intimat
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1044/2015. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 77/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
