Plângere contravenţională. Decizia nr. 1174/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1174/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 10-12-2015 în dosarul nr. 1174/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1174/2015
Ședința publică de la 10 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. N.
Judecător E. N.
Grefier N. M.
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelantul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T., cu sediul în T., ., jud.T., împotriva sentinței civile nr.550/27.08.2015, pronunțată de Judecătoria Măcin, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul petent M. C., cu domiciliul în G., ., nr.3, ., jud.G., având ca obiect plângere contravențională
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelul este formulat în termen, motivat, scutit de plata taxei de timbru, nu s-a depus întâmpinare, după care:
Văzând că nu sunt motive de amânare, instanța constată dosarul în stare de judecată, iar apelantul a solicitat judecata cauzei în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Prin plângerea înregistrată la Judecătoria Măcin sub nr._ din 12.05.2015, petentul M. C. a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 25.04.2015 întocmit de I.P.J. T. – Poliția Rutieră Măcin și înlăturarea sancțiunilor aplicate.
Prin sentința civilă nr. 550/27.08.2015, Judecătoria Măcin a admis plângerea contravențională, întrucât fapta nu există și a dispus exonerarea petentului de plata amenzii.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că potrivit art. 44 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, în circulația pe autostrăzi, pe drumurile expres și pe cele naționale europene (E) conducătorii de autovehicule și tractoare agricole sau forestiere sunt obligați să folosească și în timpul zilei luminile de întâlnire.
A mai reținut instanța că potrivit textului de lege mai sus enunțat luminile de întâlnire trebuie obligatoriu folosite numai pe drumurile expres prevăzute de lege astfel încât, per a contrario, pe celelalte drumuri județene, comunale și în interiorul localităților, nu există obligația de a folosi luminile de întâlnire.
A arătat judecătorul fondului că în localitatea Văcăreni, județul T., există . traversează . agentului constatator, se suprapune cu E 87, și a considerat că această interpretare excesivă duce la aplicarea unor sancțiuni nelegale, în localitatea Văcăreni neexistând nici o stradă denumită E 87, ci este .> Făcând o analiză a motivelor pentru care legiuitorul a impus ca pe autostrăzi, drumuri europene, naționale, conducătorii de autovehicule și tractoare agricole sau forestiere sunt obligați să folosească și în timpul zilei luminile de întâlnire, prima instanță a reținut că s-a avut în vedere faptul că pe aceste categorii de drumuri viteza de circulație permisă de lege este mult mai mare decât pe celelalte categorii de drumuri, situație în care luminile de întâlnire ajută conducătorii auto să identifice din timp autoturismele ce vin din sens opus.
Instanța a mai reținut că în interiorul localității, ca regulă generală, viteza maximă admisă este de 50 Km/h, situație în care potrivit motivației de mai sus nu se mai impunea obligativitatea folosirii luminilor de întâlnire.
A considerat judecătorul fondului că atâta timp cât apelantul-petentul a circulat prin interiorul localității Văcăreni, pe . în nici un caz E 87, este evident că nu exista nici obligația de folosire a luminilor de întâlnire, instanța apreciind că în cauză sancțiunea este nelegală întrucât nu este prevăzută de lege.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat apel intimatul Inspectoratul de Poliție Județean T., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală motivat de faptul că instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile art. 44 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2001 pe care le reține în motivarea hotărârii.
Consideră apelantul-intimat că interpretarea instanței de fond a dispozițiilor legale mai sus menționate, în sensul că autovehiculele nu sunt obligate să folosească în timpul zilei luminile de întâlnire când circulă pe autostrăzi, pe drumuri expres și pe cele naționale europene atunci când sunt în interiorul localităților, nu poate fi reținută, întrucât din nici un text de lege nu reiese că legiuitorul ar fi făcut această distincție.
Învederează apelantul-intimat că potrivit art. 44 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002: „În circulația pe autostrăzi, pe drumurile expres și pe cele naționale europene (E) conducătorii de autovehicule și tractoare agricole sau forestiere sunt obligați să folosească și în timpul zilei luminile de întâlnire”, astfel încât aprecierea instanței de fond în sensul că legiuitorul nu a impus folosirea luminilor de întâlnire în interiorul localităților este o interpretare proprie, eronată a dispozițiilor legale, întrucât legea stabilește categoriile de drumuri pe care conducătorii auto au obligația să folosească luminile de întâlnire, respectiv, autostrăzi pe drumuri expres și pe cele naționale europene.
Consideră apelantul-intimat că motivarea instanței că per a contrario nu există obligația de a folosi luminile de întâlnire pe celelalte drumuri județene, comunale și în interiorul localităților, nu poate fi primită întrucât, deși pe celelalte categorii de drumuri, în afara celor expres enumerate de lege nu există această obligație, însă acolo unde există, ea există pe toată lungimea drumului, indiferent dă acesta traversează sau nu anumite localități. Practic, obligația nu este impusă pentru interiorul localității, ci doar pentru acele categorii de drumuri prevăzute de lege și care pot sau nu să traverseze o localitate.
Examinând apelul, în raport de criticile formulate, tribunalul constată că acesta este fondat.
Critica hotărârii atacate se referă, în esență, la greșita interpretare a dispozițiile art. 44 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2001 pe care le-a reținut în motivarea hotărârii, critică ce este întemeiată.
Astfel, se retine că potrivit art. 44 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002: „În circulația pe autostrăzi, pe drumurile expres și pe cele naționale europene (E) conducătorii de autovehicule și tractoare agricole sau forestiere sunt obligați să folosească și în timpul zilei luminile de întâlnire.”
Având în vedere aceste dispoziții legale, în mod greșit a apreciat instanța de fond în sensul că legiuitorul nu a impus folosirea luminilor de întâlnire și în interiorul localităților întrucât legea stabilește categoriile de drumuri pe care conducătorii auto au obligația să folosească luminile de întâlnire, respectiv, autostrăzi pe drumuri expres și pe cele naționale europene.
Prin urmare, motivarea instanței de fond că per a contrario nu există obligația de a folosi luminile de întâlnire pe celelalte drumuri județene, comunale și interiorul localităților nu poate fi primită.
Este adevărat că pe celelalte categorii de drumuri în afara celor expres enumerate de lege, nu există această obligație însă acolo unde există ea există pe toată lungimea drumului, indiferent dacă acesta traversează sau nu anumite localități.
Prin urmare, relativ la temeinica procesului verbal de contravenție se reține că intimatul-petent a săvârșit fapta pentru care a fost sancționat contravențional conducând autoturismul pe DE 87 fără a avea puse în funcțiune luminile de întâlnire, faptă dovedită cu: raportul lucrătorului de poliție care a încheiat procesul-verbal, buletinul de verificare metrologică a aparatului radar și CD-ul în care este surprins autoturismul condus de intimatul-petent.
Sub aspectul legalității procesului verbal de contravenție, se reține că acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 16 si 17 din O.G. nr. 2/2001.
Relativ la reindividualizarea sancțiunii aplicate, instanța de apel reține că nu se impune înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii cu avertismentul, sancțiunea aplicată fiind în limitele prevăzute de lege și în raport de gravitatea faptei.
Pentru aceste considerente, urmează a admite apelul și schimba hotărârea atacată în sensul că va fi respinsă plângerea, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil formulat de apelantul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T., cu sediul în municipiul T., ., județul T., împotriva sentinței civile nr.550/27.08.2015, pronunțată de Judecătoria Măcin, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul petent M. C., cu domiciliul în municipiul G., . nr. 3, ., județul G., având ca obiect plângere contravențională.
Schimbă hotărârea atacată în sensul că respinge plângerea ca nefondată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 10 decembrie 2015.
Președinte, Judecător,
D. N. E. N.
Grefier,
N. M.
Jud. fond. D.A.
Redactat jud. D.N./05.01.2016
Tehnoredactat gref. N.M./G.R./07.01.2016/4 ex
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1150/2015. Tribunalul TULCEA | Plângere contravenţională. Decizia nr. 482/2013. Tribunalul... → |
|---|
