Plângere contravenţională. Decizia nr. 482/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 482/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 13-06-2013 în dosarul nr. 482/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.482
Ședința publică din data de 13 iunie 2013
Președinte: E. N.
Judecători: V. A.
D. N.
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de către recurenta DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR P. T. cu sediul in T., . Bis, jud. T., impotriva sentintei civile nr.1052/19.03.2013 pronuntata de Judecatoria T. in dosarul nr._, avand ca obiect plangere contraventionala, in contradictoriu cu intimata-petenta . SRL T. cu sediul in T., ..10, jud. T..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit partile.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform art.87 si urm. C.pr.civ..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care invedereaza instantei ca recursul este declarat in termen, motivat si scutit de taxe, după care,
Vazand ca nu mai sunt motive de amanare, instanta constata dosarul in stare de judecata si lasa cauza in pronuntare.
TRIBUNALUL:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei T. sub nr._ din 05.11.2012, S.C. „T. N.” S.R.L., prin administrator Simonescu M., a solicitat anularea procesului verbal ./2011 nr._ întocmit de inspectori din cadrul Direcției Generale a Finanțelor P. T..
Prin sentința civilă nr. 1052/19.03.2013 Judecătoria T. a admis plângerea contravențională și a dispus înlocuirea sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 500 lei aplicată petentei prin procesul-verbal ./2011 nr._ încheiat la data de 30.10.2012 cu cea a avertismentului.
Totodată, instanța a atras atenția petentei asupra pericolului social al faptei săvârșite și a recomandat acesteia respectarea pe viitor a dispozițiilor legale încălcate.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că la data de 30.10.2012, în urma unui control inopinat al unor inspectori din cadrul Direcției Generale a Finanțelor P. T. la sediul S.C. „T. N.” S.R.L., s-a constatat că nu achiziționase Registrul unic de control, fapt pentru care societatea a fost sancționată cu amenda de 500 lei, în temeiul dispozițiilor art. 6 alin. 3 din Legea nr. 252/2003, coroborat cu art. 5 alin. 1 din același act normativ.
A mai reținut instanța de fond că fapta de mai sus constituie contravenție și este prevăzuta de dispozițiile art. 6 alin. 3 din Legea nr. 252/2003 potrivit căruia „contribuabilii nou-înființați sunt obligați ca, în termen de 30 de zile de la data înregistrării, să achiziționeze registrul unic de control”. Potrivit art. 7 alin. 1 „constituie contravenție neachiziționarea registrului unic de control de la direcțiile generale ale finanțelor publice din raza teritorială unde își are sediul social contribuabilul, în termenul prevăzut la art.6 alin. (2) și (3)”.
S-a mai reținut de către instanța de fond că fapta a fost recunoscută de către administratorul societății petente, care a precizat ca societatea nu a desfășurat nici o activitate de la momentul înființării și până în prezent, din analiza materialului probator, rezultând că petenta se face într-adevăr vinovata de săvârșirea faptei contravenționale prevăzute de art. 6 alin. 3 din Legea nr. 252/2003.
A arătat judecătorul fondului că în materie contravenționala, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este apreciată în mod diferit în funcție de sistemul de drept în care se aplică, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, acestea, instanța având însă obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În ceea ce privește persoana sancționată, prima instanță a reținut că aceasta are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Referitor la susținerile petentei potrivit cărora procesul-verbal de contravenție a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 întrucât nu cuprind data săvârșirii contravenției, instanța a apreciat că acestea sunt neîntemeiate
A arătat judecătorul primei instanțe cu privire la contravenția prevăzută de dispozițiile art. 6 alin. 3 din Legea nr. 252/2003 că are un caracter continuu iar momentul consumării acesteia nu este cel al expirării termenului de achiziționare și că în acest sens, nu pot fi primite apărările petentei potrivit cărora aplicarea sancțiunii contravenționale s-a prescris având în vedere faptul ca societatea s-a înființat în luna iunie 2011.
A arătat prima instanță că procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul autonom al acestei noțiuni, delimitat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Instanța a constatat că prin probele administrate în cauza nu s-a făcut dovada susținerilor petentei, și având în vedere că mențiunile procesului-verbal de constatare fac dovada celor constatate pana la proba contrara, aceasta a apreciat că situația de fapt reținută corespunde realității.
Verificând legalitatea si temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției, potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările ulterioare, instanța de fond a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor edictate de legiuitor pentru valabilitatea sa, iar situația de fapt a fost in mod corect reținuta.
Instanța constată totuși că împrejurările concrete de săvârșire a faptei prevăzute la art. 6 alin. 3 din Legea nr. 252/2003 imprimă acesteia un grad de pericol social redus, fata de modul de săvârșire a contravenției, administratorul petentei însușindu-si culpa, achiziționând in cursul aceleiași zile Registrul unic de control de la D.G.F.P. T..
În raport de aceste aspecte, având în vedere dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 180/2002, care constituie dreptul comun in materie contravențională și care, coroborate cu cele ale art. 38 alin. (3) din același act normativ, permit instanței sa aprecieze inclusiv natura sancțiunii ce se impune a fi aplicata contravenientului, în raport cu criteriile prevăzute de art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 pentru stabilirea pericolului social al faptei, Judecătoria T. a apreciat că scopul stabilirii și sancționării răspunderii contravenționale poate fi atins si prin aplicarea avertismentului, potrivit art. 7 și art. 5 alin. (5) și (6) din O.G. nr. 2/2001.
În conformitate cu dispozițiile art. 7 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a atras atenția petentei asupra pericolului social al faptei săvârșite și a recomandat acesteia respectarea pe viitor a dispozițiilor legale încălcate.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs intimata Direcția G. a Finanțelor P. T. - Administrația Finanțelor P., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, susținând în esență aceleași motive invocate la instanța de fond.
Arată recurenta că în conformitate cu prevederile art. 7 lit. a din Legea nr. 252/2003 constituie contravenție „neachiziționarea registrului unic de control de la direcțiile generale ale finanțelor publice din raza teritorială unde își are sediul social contribuabilul, în termenul prevăzut la art. 6 alin. (2) și (3)
Precizează recurenta că potrivit art. 6 alin. (2) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, contribuabilii vor achiziționa registrul unic de control de la direcțiile generale ale finanțelor publice prevăzute la alin. (1), iar conform art. (3) Contribuabilii nou-înființați sunt obligați ca, în termen de 30 de zile de la data înregistrării, să achiziționeze registrul unic de control..
Arată recurenta că petenta S.C. T. N. P. S.R.L. T. avea obligația achiziționării Registrului unic de control în termen de 30 de zile de la data înființării, respectiv 06.06.2011
Având în vedere cele prezentate anterior, fapta constată de echipa de control are un caracter continuu până la data când societatea a achiziționat registrul unic de control în cauză și nu o dată de săvârșire a faptei.
De asemenea datorită faptului că societatea petentă n a desfășurat activitate de înființare și până la data controlului fapt care nu înlătură caracterul contravențional al faptei în conformitate cu prevederile legii nr. 252/2003, organele de control au aplicat minimul sancțiunii respectiv suma de500 de lei
Cererea în subsidiar prin care petenta S.C. T. N. P. S.R.L. dorește înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment exprimă fără tăgadă faptul că este conștientă de săvârșirea faptei și prin intermediul instanței ar putea obține tratament mai blând decât cel aplicat de instituția împuternicită de legiuitor să constate și să sancționeze faptele de natură fiscală
Examinând hotărârea atacată sub aspectul motivelor invocate, cât și din oficiu, se reține că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Critica hotărârii atacate se referă în esență la reindividualizarea sancțiuni aplicată și este neîntemeiată
Astfel, se reține că împrejurările concrete de săvârșire a faptei prevăzute la art. 6 alin. 3 din Legea nr. 252/2003 imprimă acesteia un grad de pericol social redus, fata de modul de săvârșire al contravenției, administratorul petentei însușindu-si culpa, achiziționând în cursul aceleiași zile Registrul unic de control de la DGFP T..
Având în vedere dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 180/2002, care constituie dreptul comun in materie contravențională si care, coroborate cu cele ale art. 38 alin. (3) din același act normativ, permit instanței sa aprecieze inclusiv natura sancțiunii ce se impune a fi aplicata contravenientului, în raport cu criteriile prevăzute de art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 pentru stabilirea pericolului social al faptei, se reține că scopul stabilirii și sancționării răspunderii contravenționale poate fi atins si prin aplicarea avertismentului, potrivit art. 7 și art. 5 alin. (5) și (6) din O.G. nr. 2/2001.
Pentru aceste considerente, hotărârea instanței de fond fiind temeinică și legală, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, va fi respins recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul civil declarat de recurenta DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR P. T., cu sediul în T., . Bis, jud. T., împotriva sentinței civile nr.1052/19.03.2013 pronuntata de Judecatoria T. in dosarul nr._, avand ca obiect plangere contraventionala, in contradictoriu cu intimata-petenta S.C. T. N. P. S.R.L. T., cu sediul in T., ..10, jud. T., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 13 iunie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
E. N. V. A. D. N.
GREFIER,
P. L.
Jud. fond C.V.
Redactat jud. D.N/ 19.06.2013
Tehnoredactat gref. G.R./27.06.2013/2 ex.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1174/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 484/2013. Tribunalul... → |
|---|
