Plângere contravenţională. Decizia nr. 1216/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1216/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 21-12-2015 în dosarul nr. 1216/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.1216
Ședința publică de la data de 21 Decembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE S. R.
Judecător R. A. V.
Grefier D. B.
Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de către apelantul-petent P. A., cu domiciliul în mun. București, ., sector 2 și domiciliul procesual ales în vederea comunicării actelor de procedură la COMPANIA NAȚIONALĂ POȘTA R. S.A. din București, ., sector 2, împotriva sentinței civile nr.360 din 23 septembrie 2015 pronunțată de Judecătoria Babadag în dosarul nr._, având ca obiect ”plângere contravențională„, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T., cu sediul în mun. T., ., jud. T..
Dezbaterile asupra apelului civil au avut loc în ședința publică din data de 14.12. 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului, instanța a amânat pronunțarea la data de 21.12. 2015, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Prin plângerea contravențională adresată Judecătoriei Babadag la data de 30.06.2015 și înregistrată sub nr._, petentul A. P. a solicitat în principal admiterea plângerii astfel cum a fost formulată și constatarea nulității absolute a procesului verbal . nr._ din 05.06.2015, încheiat de I. T. – Poliția Topolog, motivat de inexistența caracterului contravențional al faptei imputată acestuia și exonerarea de la plata amenzii aplicate, iar în subsidiar, în ipoteza reținerii elementelor constitutive ale unei contravenții, dispunerea în temeiul dispozițiilor art.1, art.5 alin.2 lit.a și alin.5, art.7 și art.34 din O.G. nr.2/2001 cu modificările ulterioare publicării, înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
Prin plângerea formulată petentul a invocat excepția prematurității aplicării amenzii, raportat la termenul de 01.01.2016 acordat prin H.G. nr.301/2012 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a legii nr. 333/2003 conform prevederilor art.7 alin.(1) modificat prin Hotărârea nr.1.017./II.12.2013 și Hotărârea nr.361/2014 în vederea conformării la noile condiții de asigurare a pazei și securității și ținând cont de faptul că acest termen a fost prelungit până la data de 01.01.2016, prin Hotărârea nr.877/15.10.2014 prin modificarea Hotărârii Guvernului nr.301/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, în vigoare de la data de 09.05.2014 și publicata în M.O. Partea I nr.670/20.10.2014.
Totodată, petentul a mai invocat excepția nulității procesului verbal de contravenție în temeiul art.16 alin.7 din OG nr.2/2001, motivând că nu i s-a adus la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni, precum și excepția lipsei calității sale de subiect activ al contravenției reținute în sarcina Directorului General, prin raportare la prevederile art.16 alin.6 din O.G. nr.2/2001.
Pe fondul cauzei, petentul a susținut că în data de 01.06.2015, agentul constatator din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție T. – Post Politie Topolog, a încheiat procesul verbal de contravenție . nr._/05.06.2015, prin care a reținut, în mod eronat, în sarcina petentului, ca abatere contravențională, faptele prevăzute la art.3 pct.28 din H.G. nr.301/2012 cu modificările si completările ulterioare, respectiv: „în calitate de Director General al Companiei Naționale Posta R. S.A., nu a luat masuri de asigurare a punctului de lucru situat in . T., conform cerințelor minimale de securitate”.
În urma analizării acestor aspecte, a apreciat petentul că amenda contravențională este neîntemeiată, întrucât Compania Națională Poșta R. la momentul constatării contravenției avea mijloace suficiente de asigurare a pazei. Chiar legiuitorul a prevăzut alternativa montării de diferite sisteme de securitate în funcție de valorile deținute de unitatea respectivă.
De asemenea, pornind de la aceeași definiție legală prevăzută de art.1 din OG nr.2/2001, s-a susținut că nu există vinovăția ca element subiectiv al abaterii contravenționale, în absența căruia nu se poate aplica sancțiunea prevăzută de lege.
S-a mai arătat că, Legea nr.333/2003 stabilește o . responsabilități în sarcina conducătorilor unităților deținătoare de valori, aceste responsabilități sunt enunțate. În concluzie, legea desemnează persoana cu atribuții în domeniul organizării pazei, dar acest lucru nu înseamnă că în același mod desemnează și subiectul activ al contravenției, în situația în care persoana respectivă acționează, în numele și în interesul persoanei deținătoare de valori.
Prin urmare, în considerarea tuturor motivelor menționate, a apreciat petentul că fapta nu există, subunitățile poștale verificate sunt dotate cu sisteme de securitate funcțional, fapta a fost aplicată prematur fără respectarea termenului acordat de legiuitor (01.01.2016), fapta nu a fost individualizată în funcție de importanța valorilor umane și materiale și a nivelului de risc evaluat, fapta a fost aplicată altei persoane decât cea prevăzută de lege ca fiind răspunzătoare, ceea ce atrage nulitatea procesului verbal de contravenție, agentul constatator nu stăpânește normele legislative care stau la baza întocmirii unui proces verbal de contravenție sau este rău intenționat.
Pornind de la definiția legală prevăzută de art.1 din O.G. nr.2/2001, s-a susținut că nu există vinovăția ca element subiectiv al abaterii contravenționale.
În strânsă legătură cu cele mai sus expuse, potrivit căruia sancțiunile contravenționale pot fi aplicate persoanelor care au săvârșit o faptă contravențională, s-a solicitat a se observa că lipsește vinovăția ca element constitutiv, în absența căruia nu se poate aplica sancțiunea prevăzută de lege.
Pentru aceste considerente, apreciind că în cauză nu sunt întrunite elementele răspunderii contravenționale, petentul a solicitat anularea Procesului-verbal de contravenție . nr._/05.06.2015 și exonerarea petentului de plata amenzii în cuantum de 2.000 lei sau în caz de temeinicie a măsurii dispuse, înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea plângerii reclamantei ca nefondată și menținerea procesului verbal . nr._ din 05.06.2015, ca temeinic și legal, învederând că procesul - verbal este întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente în cauză, iar fapta săvârșită de către petentul A. P. a fost constatată și sancționată în temeiul art.5 din H.G. nr.301/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor.
Prin răspunsul la întâmpinare, petentul și-a menținut motivele pe care le-a invocat și pe care și-a întemeiat plângerea contravențională.
Soluționând cauza, Judecătoria Babadag prin sentința civilă nr.360 din 23 septembrie 2015 a respins plângerea contravențională formulată de petent ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, analizând actele și lucrările dosarului, în raport de excepțiile și apărările formulate, prima instanță a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ din 05.06.2015, încheiat de I. T. – Poliția Topolog, petentul P. A., în calitate de conducător al Companiei Naționale Poșta R. S.A., a fost sancționat cu amendă contravențională în valoare de 2000 lei. S-a reținut, în fapt, că petentul nu a luat măsuri de asigurare a punctului de lucru situat în localitatea Făgărașu-Nou, județ T. conform cerințelor minimale de securitate, pentru această categorie de unitate, faptă prevăzută de art.3 pct.28 din HG nr.301/2012 și sancționată potrivit art.4 lit.b din același act normativ.
Verificând procesul-verbal de constatare a contravenției sub aspectul legalității întocmirii și observând înscrisurile depuse la dosarul cauzei s-a constatat că procesul-verbal . nr._ din 05.06.2015 încheiat de I. T. – Poliția Topolog cuprinde toate mențiunile prevăzute de art.17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute.
De asemenea, s-a reținut că, actul sancționator a fost încheiat în lipsa contravenientului de la locul întocmirii procesului verbal, acesta fiindu-i comunicat potrivit confirmării de primire aflată la fila 24 dosar.
Cu privire la critica de nelegalitate adusă actului sancționator privind neacordarea posibilității de a formula obiecțiuni cu privire la conținutul procesului verbal, prima instanță a reținut că, la data încheierii procesului verbal, petentul nu se afla de față la locul și momentul încheierii procesului verbal, astfel încât agentul constatator nu a avut cui să dea posibilitatea să formuleze obiecțiuni. Prin urmare, agentul constatator a dat eficiență prevederilor art.19 din OG nr.2/2001, împrejurarea lipsei contravenientului de la locul întocmirii procesului verbal fiind atestată de martorul C. A..
Astfel, examinându-se procesul verbal de contravenție s-a constatat că sub aspectul nulității invocate nu poate opera sancțiunea nulității pentru pretinsa încălcare a dispozițiilor sus menționate.
S-a mai arătat că, este neîndoielnic faptul că încălcarea dispozițiilor imperative, cuprinse în art.19 alin.1 și alin.3 și art.16 alin.7 din OG nr.2/2001, afectează legalitatea procesului verbal de constatare a contravenției, act administrativ unilateral, de autoritate, dar nulitatea absolută, care nu poate fi acoperită și poate fi constatată, din oficiu, de instanța de judecată, intervine numai pentru omisiunile prevăzute expres și limitativ de art.17 din OG nr.2/2001.
Restul condițiilor procedurale, în măsura în care nu sunt respectate de către agentul constatator nu atrag nulitatea absolută, ele putând fi acoperite (confirmate) de organul competent a soluționa plângerea.
Folosind argumentul de interpretare logică per a contrario, rezultă că necompletarea altor mențiuni, decât cele prevăzute de art.17 din O.G. nr.2/2001, atrage nulitatea relativă.
De altfel, principiul legalității, aplicabil dreptului administrativ, în general, și materiei contravenționale, în special, presupune că rezultatul interpretării legii contravenționale să fie concordant cu voința legiuitorului, iar textul nu poate fi interpretat nici extensiv nici restrictiv.
În această situație nulitatea actului intervine doar în măsura dovedirii unei vătămări care să decurgă din viciul constatat și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului. În cauză dovedirea existenței acestei vătămări incumbă părții care a invocat-o, în speță petentului, vătămare care de altfel nu a fost dovedită.
În consecință, prima instanță a respins această susținere ca neîntemeiată.
În ceea ce privește critica potrivit căreia din cuprinsul procesului verbal lipsesc datele de identificare ale Companiei Naționale Poșta R. S.A., aceasta având calitatea de contravenient, iar nu petentul, prima instanță a reținut că, sancțiunea a fost aplicată persoanei fizice, context în care nu se impunea reținerea datelor menționate. Potrivit art.3 din HG nr.301/2012 „(1) Pentru unitățile care își desfășoară activitatea printr-o rețea formată din subunități sau puncte de lucru distribuite teritorial, responsabilitatea asigurării măsurilor de securitate în întreaga rețea revine conducerii unității centrale”.
În consecință, sancțiunea a fost aplicată în mod corect persoanei fizice, respectiv conducătorului CN Poșta R. SA, contrar celor susținute de către petent prin plângerea sa.
Referitor la prematuritatea sancționării contravenientului, cu nerespectarea termenului de 24 luni, acordat de art.7 al.1 din HG nr.301/2012, s-a reținut că termenul în cauză nu este incident față de prevederile normelor metodologice cuprinse în art.13 din HG nr.301/2012. Astfel, potrivit acestui text de lege, „(1) Măsurile de securitate destinate unităților poștale trebuie să fie conforme cu prezentele cerințe minimale de securitate”.
Astfel cum a susținut și intimatul, modul de funcționare presupune existența anterioară a unor măsuri care funcționează deja, însă sub o altă formă și nicidecum suspendarea ori inexistența măsurilor de funcționat. Interpretarea coroborată a unor articole de către petent, prin care deduce că termenul de 01.01.2016 este suspensiv, iar răspunderea unităților intervine după împlinirea termenului, este eronată întrucât metodologia de aplicare a legii nu suspendă obligațiile prevăzute de aceasta.
Interpretarea că metodologia este suspensivă și, prin urmare, nu mai există norme specifice pe linia îndeplinirii cerințelor minimale de securitate de către unități la scară națională nu poate fi primită.
S-a mai arătat că, sub aspectul temeiniciei procesului verbal, din interpretarea sistematică a prevederilor art.16 și art.34 din O.G. nr.2/2001 și în conformitate cu art.6 CEDO, rezultă că procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă a situației de fapt reținută și a vinovăției petentului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
În privința probațiunii, petentul ar trebui să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul verbal doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției acestuia dincolo de orice îndoială rezonabilă, petentul beneficiind în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție sarcina probei revenind în primul rând agentului constatator.
Contravenția reținută în sarcina petentului întrunește elementele unei acuzații în materie penală în sensul art.6 paragraf 1 din CEDO întrucât câmpul de aplicare a Legii 82/1991 privește toți cetățenii, iar sancțiunea instituită are caracter represiv și preventiv.
Pe cale de consecință, în speță, petentului îi sunt recunoscute garanțiile procesuale specifice în materie penală în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, printre care și prezumția de nevinovăție, prevăzută de paragraful nr.2 al art.6 din CEDO.
Această prezumție, ca orice prezumție legală relativă, conduce la răsturnarea sarcinii probei, astfel că, în cadrul plângerilor contravenționale sarcina probei este împărțită, organul constatator fiind, la rândul său obligat să dovedească, în situații concrete, vinovăția persoanei sancționate contravențional.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, prima instanță a reținut că nu au fost propuse probe de natură a răsturna prezumția relativă de adevăr de care se bucură actul sancționator. De asemenea, înscrisurile depuse de către organul constatator în susținerea temeiniciei procesului verbal sunt apte și suficiente pentru a proba contravenția reținută în sarcina petentului.
S-a mai reținut că, în aprecierea gradului de pericol social, agentul constatator a avut în vedere limitele sancțiunii prevăzute de lege, făcându-se o individualizare corectă a sancțiunii în raport de pericolul social al faptei, sancțiunea impunându-se a se menține și în considerarea îndeplinirii actului educativ și preventiv al legii.
În cauză individualizarea sancțiunii reflectă dimensiunea gradului concret de pericol social al faptei, acest raport reflectând rațiunea proprie a sancțiunii, agentul constatator orientându-se de altfel în aplicarea sancțiunii spre limita minimă ce sancționează contravenția reținută, aplicând petentul o amendă contravențională în cuantum de 2000 lei.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a formulat apel petentul A. P.,criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
Astfel, a arătat apelantul că, amenda contravențională aplicată este neîntemeiată deoarece Compania Națională Poșta R. S.A., al cărei reprezentant este, în calitate de director general, la momentul constatării contravenției avea mijloace suficiente de asigurare a pazei. Chiar legiuitorul a prevăzut alternativa montării de diferite sisteme de securitate în funcție de valoarea deținută de unitatea respectivă.
Astfel, pornind de la definiția legală prevăzută de art.1 din O.G.nr.2/2001 nu există vinovăția ca element subiectiv al abaterii contravenționale, în absența căruia nu se putea aplica sancțiunea prevăzută de lege.
Legea nr.333/2003 stabilește o . responsabilități în sarcina conducătorilor unităților deținătoare de valori, aceste responsabilități sunt enunțate. În concluzie, legea desemnează persoana cu atribuții în domeniul organizării pazei, dar acest lucru nu înseamnă că în același mod desemnează și subiectul activ al contravenției, în situația în care persoana respectivă acționează, în numele și în interesul persoanei deținătoare de valori.
Trăsătura esențială a contravenției și anume pericolul social, nu exista. În doctrină, precum și în practică se remarcă obligativitatea organelor judiciare de a analiza gradul de pericol social de la caz la caz. Așa cum s-a precizat și în fața instanță de fond, în speță, în mod evident, această analiză nu a fost efectuată.
Neexistând niciun prejudiciu real și concret, fie de natură financiară, fie de natură socială pe care unitate să îl fi produs societății în ansamblu prin fapta reținută de către organul constatator, fapta contravențională nu există.
Totodată apelantul a mai arătat că, instanța de fond nu a luat în considerare nici unul dintre înscrisurile depuse în susținerea apărării, ca de altfel nici motivele de admitere a plângerii contravenționale invocate.
Prin hotărârea atacată instanța de fond a apreciat în alineatul 9 din pagina 8, că "în ceea ce privește prematuritatea sancționării contravenientului cu nerespectarea termenului de 24 luni, acordat de art. 7 al. 1 din H.G. 301/2012,...instanța reține că termenul în cauză nu este incident față de prevederile normelor metodologice cuprinse în art. 13 din H.G. 301/2012".
Termenul de 24 de luni, prevăzut de art. 7 al. 1 din H.G. 301/2012 este un termen în care unitățile vizate să ia măsurile necesare pentru a respecta obligațiile impuse, termen necesar în raport cu multitudinea operațiunilor necesare și impuse (tot) de legiuitor, operațiuni ce necesita timp, personal si fonduri.
Termenul acordat de legiuitor fiind un termen suspensiv, în perioada de până la împlinirea lui, faptele prevăzute de H.G. 301/2012 nu constituie contravenție. In concluzie, fapta constatată de agentul constatator prin procesul-verbal contestat se situează înăuntrul acestui termen, motiv pentru care nu trebuie sancționată.
În consecință, apelantul a solicitat admiterea apelului și schimbarea în totalitate a hotărârii atacate, în sensul admiterii plângerii contravenționale.
În drept, apelantul a invocat dispozițiile art.466 cod proc. civ.
Intimatul Inspectoratul de Poliție Județean T. a depus la dosar întâmpinare, însă peste termenul legal în care trebuia formulată
Analizând cauza în raport de criticile susținute în apel, precum și sentința civilă atacată, tribunalul constată că apelul este nefondat potrivit celor ce succed.
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ din 05.06.2015, întocmit de I. T. – Postul de Poliția Topolog, apelantul P. A., în calitate de conducător al Companiei Naționale Poșta R. S.A., a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 2000 lei, reținându-se că apelantul nu a luat măsuri de asigurare a punctului de lucru situat în localitatea Făgărașu-Nou, județ T., conform cerințelor minimale de securitate, pentru această categorie de unitate, faptă prevăzută de art.3 pct.28 din HG nr.301/2012 și sancționată potrivit art.4 lit.b din același act normativ.
În ceea ce privește susținerea apelantului potrivit căreia în speță nu există vinovăția ca element subiectiv al contravenției, aceasta nu poate fi primită de maniera în care a fost formulată inclusiv din perspectiva dispozițiilor art.3 alin.1 din H.G.nr.301/2012 conform cărora pentru unitățile care își desfășoară activitatea printr-o rețea formată din subunități sau puncte de lucru distribuite teritorial, responsabilitatea asigurării măsurilor de securitate în întreaga rețea revine conducerii unității centrale. Or, în speță, s-a dovedit că nu au fost luate măsurile de securitate destinate unităților poștale care trebuie să fie conforme cu cerințele minimale de securitate.
Nici critica legată de eventuala neanalizare a pericolului social al faptei săvârșite nu poate fi primită, prima instanță făcând această analiză.
În aceeași ordine de idei se cuvin a fi amintite dispozițiile art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001 potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Or, în cauză, aceste criterii au fost analizate sancțiunea aplicată fiind judicios individualizată.
În ceea ce privește critica referitoare la prematuritatea sancționării aceasta nu este întemeiată, metodologia de aplicare a legii nesuspendând obligațiile prevăzute de aceasta.
Nici susținerea potrivit căreia prima instanță nu a luat în considerare înscrisurile depuse și motivele invocate nu poate fi primită, judecătoria făcând o analiză completă a cauzei.
Față de toate aceste considerente și în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța urmează a respinge apelul ca nefondat și a păstra hotărârea atacată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelului civil formulat de către apelantul-petent P. A., cu domiciliul în mun. București, ., sector 2 și domiciliul procesual ales în vederea comunicării actelor de procedură la COMPANIA NAȚIONALĂ POȘTA R. S.A. din București, ., sector 2, împotriva sentinței civile nr.360 din 23 septembrie 2015 pronunțată de Judecătoria Babadag în dosarul nr._, având ca obiect ”plângere contravențională„, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T., cu sediul în mun. T., ., jud. T..
Păstrează hotărârea atacată ca legală și temeinică.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 Decembrie 2015.
Președinte, Judecător,
Ș. R. R. A. V.
Grefier,
D. B.
Red.sent.civ.jud. A.A.
Red./dec.civ.jud.R..A.V./05.01.2016
Tehnored.gref.DB/07.01.2016/4ex.
..apelant/1 ex. intimat
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1141/2015. Tribunalul TULCEA | Plângere contravenţională. Decizia nr. 1196/2015. Tribunalul... → |
|---|
