Pretenţii. Decizia nr. 1141/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1141/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 03-12-2015 în dosarul nr. 1141/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ nr.1141
Ședința publică din data de 03 decembrie 2015
Completul compus din:
Președinte: E. B.
Judecător: D. N. G.
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de către apelanta-reclamanta ASOCIAȚIA DE proprietari T. cu sediul în Tulcea, ., ., parter, județul Tulcea, impotriva sentintei civile nr.2097/30.06.2015 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr._, avand ca obiect pretenții, in contradictoriu cu intimatul-pârât A. V. domiciliat în Tulcea, ., ., județul Tulcea.
Dezbaterile in apel au avut loc in sedinta publica din 11.11.2015, sustinerile in apel ale partii prezente fiind consemnate in incheierea de sedinta din acea dată, care face parte integranta din prezenta hotarare.
TRIBUNALUL:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată în data de 13.03.2015 sub nr._ pe rolul Judecătoriei Tulcea, având ca obiect pretenții, reclamanta Asociația de Proprietari T. în contradictoriu cu pârâtul A. V. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de_,68 lei reprezentând cotă de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari și penalități de întârziere aferente debitului principal din perioada ianuarie 2012 – ianuarie 2015 precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.
Prin sentința civilă nr.2097/30.06.2015 Judecătoria Tulcea a admis cererea, a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de_,68 lei reprezentând cotă de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari din perioada ianuarie 2012 – ianuarie 2015 și penalități de întârziere aferente debitului principal din aceeași perioadă și a respins ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, pârâtul locuiește în imobilul situat în municipiul Tulcea, ., .. Acesta a arătat că proprietarul apartamentului a fost socrul său, decedat în prezent, însă pentru că el este cel care îl utilizează, și-a asumat obligația de plată a cheltuielilor de întreținere.
Legea prevede ca regulă că cheltuielile către asociația de proprietari sunt suportate de către proprietari, însă nu exclude posibilitatea ca acestea să fie achitate de alte persoane. Pârâtul a precizat că utilizează imobilul și este dator să execute obligațiile de plată care îi revin față de Asociația de Proprietari nr. T..
S-a mai arătat de către prima instanță că reclamanta a depus listele de plată din care rezultă că în intervalul ianuarie 2012 – ianuarie 2015 pârâtul a înregistrat un debit de_,68 lei reprezentând cotă de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari și penalități de întârziere aferente debitului principal din aceeași perioadă, calculate prin aplicarea unui procent de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere la suma datorată, iar pârâtul a recunoscut integral pretențiile reclamantei.
În temeiul art. 1472 C. civ. coroborat cu art. 50 și art. 46 din Legea nr. 230/2007, având în vedere că și-a asumat obligațiile care i-ar fi revenit potrivit legii proprietarului imobilului în care locuiește, instanța de fond a dispus obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de_,68 lei reprezentând cotă de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari din perioada ianuarie 2012 – ianuarie 2015 și penalități de întârziere aferente debitului principal din aceeași perioadă.
În temeiul art. 454 C.pr.civ., instanța de fond a arătat că a respins ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, în condițiile în care acesta a recunoscut la primul termen pretențiile reclamantei. Pârâtul nu era de drept în întârziere și nici nu ar fi putut pus fi pus în întârziere în legătură cu executarea unei obligații naturale, pe care și-a asumat-o în fața instanței.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI T., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică exclusiv cu privire la măsura respingerii ca neîntemeiat a capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Consideră apelanta că instanța de fond nu a avut în vedere că la momentul introducerii cererii de chemare în judecată a anexat acesteia și notificarea emisă la data de 27.02.2015, anterior introducerii acțiunii, primirea acestei notificări fiind confirmată prin semnătură la data de 03.03.2015. În această situație, apreciază apelanta că nu poate fi primită aprecierea instanței de fond cu privire la faptul că intimatul nu era de drept în întârziere, atâta timp cât nu au fost avute în vedere la momentul respingerii capătului de cerere privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată, toate înscrisurile atașate la dosar.
Mai arată apelanta că în această situație intimatul avea cunoștință de cuantumul pretențiilor datorate înainte de a fi acționat în instanță și nu a luat nici o măsură în acest sens.
A mai susținut apelanta că au fost respectate dispozițiile art.1522 C.civ. cu privire la termenul acordat prin notificare pentru îndeplinirea obligației.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele de critică invocate, Tribunalul constată apelul fondat.
Motivul de critică din apel vizează doar modul greșit de soluționarea a capătului de cerere privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată de către prima instanță, în sensul respingerii acestei cereri ca nefondate.
La adoptarea acestei soluții, instanța de fond avut în vedere dispozițiile art. 454 N.C.P.C. potrivit cu care „pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepția cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau se afla de drept în întârziere. Dispozițiile art. 1522 alin. (5) din Codul civil rămân aplicabile.”
Potrivit art. 1522 alin. 1 Cod civil, debitorul poate fi pus în întârziere fie printr-o notificare scrisă prin care creditorul îi solicită executarea obligației, fie prin cererea de chemare în judecată.
Conform alin. 3, prin notificare trebuie să se acorde debitorului un termen de executare, ținând seama de natura obligației și de împrejurări, și dacă prin notificare nu se acordă un asemenea termen, debitorul poate să execute obligația într-un termen rezonabil, calculat din ziua comunicării notificării.
Din probele administrate în cauză rezultă că la cererea de chemare în judecată este anexată notificarea din data de 27.02.2015, anterior introducerii acțiunii, primirea notificării fiind confirmată de intimat la 3.03.2012.
Intimatul nu a respectat conform art. 1522 cod civil termenul acordat prin notificare pentru îndeplinirea obligației deși conform art. 1523 alin. 2 lit. a Cod civil se află chiar de drept în întârziere, astfel că nu se poate reține că intimatul, recunoscând în timpul procesului debitul datorat, este exonerat de plata cheltuielilor judiciare conform art. 454 N.C.P.C., deși s-a demonstrat cazul de excepție de la acest principiu, operând punerea în întârziere în ambele forme de către reclamant și chiar de drept.
Față de aceste considerente, Tribunalul constată critica întemeiată și astfel va admite apelul.
În consecință, va schimba în parte hotărârea atacată, în sensul obligării pârâtului și la pata cheltuielilor judiciare de 600 lei către reclamantă, cu menținerea celorlalte dispoziții ale hotărârii atacate
Întrucât și în calea de atac a apelului, apelanta a efectuat cheltuieli de judecată, Tribunalul va obliga pe intimat la plata sumei de 200 lei, constând în onorariu avocat, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil declarat de către apelanta-reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI T. cu sediul în Tulcea, ., ., parter, județul Tulcea, impotriva sentintei civile nr.2097/30.06.2015 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr._, avand ca obiect pretenții, in contradictoriu cu intimatul-pârât A. V. domiciliat în Tulcea, ., ., județul Tulcea.
Schimba in parte hotararea atacata numai in ce priveste capătul de cerere privind plata cheltuielilor de judecata in sensul ca obliga paratul la plata sumei de 600 lei cheltuieli de judecata catre reclamanta.
Mentine celelalte dispozitii ale hotararii atacate.
Obliga intimatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli de judecata in apel.
Definitiva.
Pronunțată în ședința publică din data de 3 decembrie 2015.
Președinte, Judecător,
E. B. D. N. G.
Grefier,
P. L.
Jud. fond D.N.P.
Redactat jud. E.B./21.12.2015
Tehnoredactat gref. P.L./G.R./29.12.2015/4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1139/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 1216/2015. Tribunalul... → |
|---|
