Plângere contravenţională. Decizia nr. 1139/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1139/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 03-12-2015 în dosarul nr. 1139/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ nr.1139
Ședința publică din data de 03 decembrie 2015
Completul compus din:
Președinte: E. B.
Judecător: D. N. G.
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de către apelantul petent M. M. A. domiciliat în ., ., impotriva sentintei civile nr.281/28.04.2015 pronuntata de Judecatoria Măcin in dosarul nr._, avand ca obiect plângere contravențională, in contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T., cu sediul în mun. T., ., jud. T..
Dezbaterile in apel au avut loc in sedinta publica din 11.11.2015, incheierea de sedinta din acea dată făcând parte integranta din prezenta hotarare.
TRIBUNALUL:
Prin plângerea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Măcin sub nr._ din 25.03.2015 ca urmare a declinării competenței soluționării cauzei de către Judecătoria T. prin sentința civilă nr. 536/27.02.2015, petentul M. M. A. a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/8.06.2009 și exonerarea de la plata amenzii contravenționale ce i-a fost aplicată.
Prin sentința civilă nr.281/28.04.2015 Judecătoria Măcin a admis excepția tardivității plângerii și a respins plângerea contravențională, ca tardiv formulată.
Din actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Prin procesul-verbal de constatarea a contravenției . nr._/8.06.2009 petentului i-a fost aplicată o amendă contravențională în sumă de 360 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 121 alin.1 din R.A. a O.U.G. 195/2002.
Intimatul a depus întâmpinare în care a invocat excepția tardivității plângerii, excepție care a fost analizată de instanța de fond înainte de punerea în discuția părților a altor probleme legate de judecarea cauzei pe fond, potrivit prevederilor art. 248 Cod pr.civilă.
Analizând înscrisurile depuse la dosar, instanța de fond a reținut că excepția invocată de intimat prin întâmpinare este întemeiată, întrucât:
Conform prevederilor art. 31 alin.1 din OG nr. 2/2001 « împotriva procesului – verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia ».
În condițiile în care petentul a refuzat semnarea procesului-verbal de contravenție, acesta i-a fost comunicat la domiciliul din ., la data de 16 iunie 2009, așa cum rezultă din procesul-verbal de afișare întocmit în prezența martorului asistent Ochiverzi Didel(depus în copie la fila nr. 14 dosar Judecătoria T.). Susținerea petentului din concluziile scrise asupra excepției formulate, în sensul că procesul-verbal i-a fost comunicat la data de 29.09.2014, este nereală la acea dată fiindu-i comunicate titlul executoriu, somația și adresa de înființare a popririi, ca urmare a punerii în executare a procesului-verbal de contravenție.
Așadar, a arătat prima instanță că 16.06.2009, este data de la care începe să curgă termenul de 15 zile în intervalul căruia se poate contesta procesul – verbal de contravenție, or plângerea de față a fost înregistrată la Judecătoria B. în data de 6.10.2014, cu mult peste împlinirea termenului legal.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel petentul M. M. A., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
A arătat apelantul că nu este reală reținerea instanței de fond precum că a refuzat semnarea procesului verbal de contravenție, întrucât acesta nici nu a știut de încheierea procesului verbal, luând la cunoștință despre acesta în data de 29.09.2014 când l-a solicitat. Chiar și în situația în care ar fi refuzat să semneze procesul verbal de contravenție, a arătat apelantul că agentul constatator avea obligația să îl încheie în prezența unui martor asistent, iar în absența martorului avea obligația să precizeze motivele care au condus la încheierea procesului verbal în lipsa martorului, conform prev. art.19 alin.1 și alin.3 din O.G. nr.2/2001.
A mai arătat apelantul că având în vedere Decizia nr.10/2013 a Î.C.C.J. procesul verbal de afișare din 16.06.2009 nu poate reprezenta dovada de comunicare a procesului verbal, la domiciliul acestuia nefiind afișat actul sancționator.
Menționează că este nereală susținerea instanței potrivit căreia la data de 29.09.2014 i-au fost comunicate titlul executoriu, somația și adresa de înființare a popririi, ca urmare a punerii în executare a procesului verbal de contravenție, întrucât adresa de înființare a popririi nu i-a fost comunicată acestuia, ci la instituția unde lucrează, respectiv A.J.O.F.M. B., în data de 25.09.2014, unde a fost înregistrată la nr.8224/25.09.2014, la aceasta fiind anexat titlul executoriu nr.766/20.09.2014 emis de .> Mai arată că și comunicarea procesului verbal de contravenție de către organele fiscale din cadrul Primăriei Pârscov, jud. B., nu se încadrează în cazurile de echipolență prevăzute de codul de procedură civilă deoarece procesul verbal trebuia comunicat de către agentul constatator în condițiile prevăzute de O.G. nr.2/2001.
Apelantul a invocat excepția tardivității comunicării procesului verbal, acesta trebuind să fie comunicat de către organul care a aplicat sancțiunea în termen de o lună de la data aplicării, iar potrivit art.19 alin.1 și alin.3 din O.G. nr.2/2001 a invocat nulitatea procesului verbal de contravenție. A motivat apelantul că deși în procesul verbal de contravenție este menționat că ar fi refuzat să semneze, la rubrica martorului asistent nu este menționat nimic, încălcându-se art.19 din O.G. nr.2/2001.
Pe fondul cauzei, a arătat apelantul că soluționarea cauzei se impune a fi făcută cu respectarea legislației interne în vigoare, cât și având în vedere și jurisprudența C.E.D.O.
A arătat apelantul că intimatul nu a depus la dosar probe, în afară de un raport întocmit pro cauza, la data de 12.11.2014 de către agentul constatator, dar pentru ca acest raport să fie o probă admisibilă, trebuia să fie prezentat raportul încheiat la data de 08.06.2009, dată la care se susține că a fost săvârșită fapta. Mai mult, prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul a arătat că nu poate prezenta nici o probă pertinentă, concludentă și verosimilă în ce privește fapta constatată prin procesul verbal.
A solicitat apelantul admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate, rejudecarea cauzei și admiterea plângerii și a excepției tardivității comunicării procesului verbal de contravenție. În situația respingerii tardivității comunicării procesului verbal, a solicitat admiterea excepției nulității procesului verbal. Pe fondul cauzei a solicitat admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului verbal de contravenție.
În termen legal, intimatul Inspectoratul de Poliție Județean T. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.
Examinând criticile aduse de apelant împotriva sentinței civile mai sus nominalizate, prin prisma dispozițiilor art. 476 și următoarele Cod procedură civilă, tribunalul reține că acestea au caracter fondat, pentru următoarele considerente:
Principala problemă supusă analizei, de a cărei soluționare depinde soluția ce se va pronunța, constă în verificarea îndeplinirii condițiilor legalei comunicări a procesului verbal de contravenție, operațiune de la care începe să curgă termenul pentru depunerea plângerii contravenționale, în contextul în care prima instanță a respins plângerea ca tardiv formulată.
Pentru rezolvarea acestei chestiuni, în speță este deplin aplicabil raționamentul statuat de instanța supremă, prin decizia de recurs în interesul legii nr. X/2013, conform căreia procedura de afișare a actului, ca modalitate de comunicare a acestuia, are caracter subsidiar, generând efecte juridice doar în ipoteza în care comunicarea prin poștă, cu aviz de primire, nu a putut fi efectuată, din motive obiective, sau destinatarul a refuzat expres ridicarea comunicării prin poștă (acest caz de echipolență, care nu este aplicabil situației de fapt din speță, fiind distinct de refuzul de semnare a procesului verbal de contravenție, ipoteză care nu a fost reglementată, inclusiv conform raționamentului instanței supreme, ca un caz care ar justifica derogarea de la regula comunicării procesului verbal prin poștă, cu aviz de primire).
În lumina acestor argumente, este evident că, în fapt, în litigiul dedus judecății nu a existat vreo comunicare a procesului verbal de contravenție către apelantul sancționat drept contravenient prin poștă, cu aviz de primire, deci nu poate opera cazul de echipolență al afișării la care a făcut referire prima instanță, fără a exista temeiuri valide pentru a se reține legala comunicare a actului contestat de către apelant în această modalitate.
Actul administrativ nefiind legal comunicat prin afișare, nu se putea admite excepția tardivității promovării plângerii contravenționale, soluția primei instanțe fiind greșită sub acest aspect.
În drept, este de menționat că până la data soluționării prezentului apel decizia de recurs în interesul legii mai sus evocată a fost publicată în Monitorul Oficial, deci dezlegarea dată problemei de drept judecate de instanța supremă este obligatorie pentru tribunal, la momentul soluționării căii de control judiciar, în baza prevederilor art. 517 alin. 4 C..
De altfel, este cunoscut că deciziile de recurs în interesul legii nu au efect constitutiv, ci declarativ, în sensul că interpretarea dată textului legal de către instanța supremă nu reprezintă o normă juridică nouă, ci doar modalitatea în care textul legal trebuia interpretat și aplicat încă de la data intrării în vigoare a normei juridice ce a constituit obiectul sesizării.
Întrucât până la data soluționării definitive a prezentului litigiu situația juridică de drept material dedusă judecății se află în curs de constituire (prin formare, modificare sau stingere), nu se poate susține că aplicarea raționamentului instanței supreme ar avea caracter retroactiv, astfel încât forța juridică obligatorie a deciziei de recurs în interesul legii nu aduce atingere principiului securității și stabilității raporturilor juridice.
Față de considerentele expuse, tribunalul va admite apelul, urmând a fi trimisă cauza spre rejudecare Judecătoriei Măcin, urmând ca prima instanță să examineze fondul raportului juridic de drept substanțial dedus judecății, în raport de susținerile și apărările părților, în condițiile legii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil declarat de către apelantul petent M. M. A. domiciliat în ., ., impotriva sentintei civile nr.281/28.04.2015 pronuntata de Judecatoria Măcin in dosarul nr._, avand ca obiect plângere contravențională, in contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T., cu sediul în mun. T., ., jud. T..
Desființează sentința atacată și trimite cauza Judecătoriei Măcin, pentru judecarea fondului.
Definitivă.
Pronuntata in sedinta publica din 03.12.2015.
Președinte, Judecător, Grefier, E. B. D. N. G. P. L.
Jud.fond.G.M.F.
Red.jud.D.N.G./20.01.2016.
Tehnored.gref.P.L./20.01.2016/4ex.
.>
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 472/2016. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 1141/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
